Sunteți pe pagina 1din 16

Consum etic

1-Constatãri şi diagnostic

Reflexii asupra culturii de consum contemporanã

Punctul de plecare care ne permite sã inţelegem in ce manierã


consumul a devenit modelul societãţii contemporane este ascensiunea
burgheziei şi a capitalismului urban şi industrial.Industrializarea şi explozia
consumului de masã a dus la o creştere continuã a pieţei de consum.Acest
nou stil de viaţã a fost transmis prin intermediul
televiziunii.Internaţionalizarea pieţei şi a capitalului in anii ’80 a permis
extinderea societãţii de consum cu produse şi simboluri
standardizate.Procesul de globalizare contemporan,transmis cu ajutorul
tehnologiei şi a media,transmite o culturã in cel mai inalt grad
consumatoare,individualistã şi indrãzneaţã.
Trebuie menţionatã transformarea uimitoare a Mass-mediei(tehnici
publicitare sofisticate,creşterea scãrii de producţie şi diversificarea presei
scrise,a radio-ului,a televiziunii,a cinema,a industriei discografice şi a
Internetului) pentru a putea inţelege cum mesajele media au crescut puterea
lor de seducţie vizând sã stimuleze un mai mare consum de bunuri şi de
service.Totuşi,in ciuda marelui impact a resurselor tehnice actuale,capabile
sã genereze imagini şi o comunicare in timp real in lumea intreagã,este bine
de subliniat cã acest process se instaleazã mai facil acolo unde predominã
pasivitatea şi o mentalitate necriticã.
Cum societatea nu evolueazã decât economic,era creeazã indicatori
precum produsul intern brut,balanţa de plãţi sau indicii de consum,pentru a
putea evolua calitatea vieţii şi starea bunã a persoanelor.In acelaşi scop,a fost
recent inclus un nou indice,IDH(Indice de Dezvoltare Uman) care se
fondeazã pe criterii “mai umane”.Natura,este consideratã exclusive ca o
materie primã,este un bun natural legat in principal de aspectul economic şi
deci la valoarea sa comercialã(mineralele şi biodiversitatea spre
exemplu).Contemplarea naturii pentru a te bucura in toatã plenitudinea de
frumuseţea sa a fost a fost relegatã in al doilea plan in spatele valorii sale
comerciale.Ecosisteme sunt distruse pentru a extrage un material précis sau
pentru a crea,cu scopuri comerciale,plantaţii a unei singure specii de
arbori.Din punctul de vedere al fiinţei umane,acest process se traduce printr-

1
o lipsã de profunzime şi printr-o alienare crescutã in raport cu gradul de
libertate care existã in putere in interiorul fiecãrei persoane şi care permite
de a crea şi de a interveni in realitate. Acest fenomen este datorat,pe de o
parte ,ideii,provenind din publicitate,cã fericirea constã intr-un consum
privat şi nelimitat,şi pe de altã parte,precipitãrii(pentru a dobândi şi a se
bucura de bunuri),care transformã timpul intr-o succesiune de momente
isolate,caracterizate printr-o insatisfacţie permanentã,care la rândul ei suscitã
dorinţa unui consum viitor. In fapt,economia modernã de piaţã este adeptã
ideii cã “indivizii ca şi consumatori”trãiesc intr-o stare permanentã de
carenţã subiectivã,provocatã de bunurile de consum,chiar in sânul unor
societãţi care au rezolvat insuficienţele materiale de bazã. Ritmul de
accelerare rapidã a pieţei,care alimenteazã ciclurile de reinoire constantã a
sistemului productive,prin producerea de bunuri care nu dureazã şi care vor
fi aruncate,imbinat cu o inovare permanentã copiatã pe moduri superficiale
sau o “obsolescenţã programatã”(uşoare modificãri in formã,tehnologie sau
stil care fac produsele precedente obsolete??) alimnenteazã acest ciclu. Lipsa
de durabilitate şi slabul cost de producţie favorizeazã cãutarea constantã de
noi produse. In general ,nu mai incercãm incercãm sã reparãm deoarece este
mai facil de a se descotorosi de obiecte şi de a le cumpãra din nou.
Conservarea şi reciclajul sunt forme exclusive de economisire in timp de
crizã. Dar,in plus faţã de acestã eliminare in scurt termen,existã de asemenea
eliminarea imediatã a produselor care au fost produse pentru a servi o
singurã data,ca paharele de plastic sau butelile PET,ceea ce creazã o gravã
problemã a mediului. Disocierea intre producţie şi consum,asociatã de
poziţia preferenţialã pe care procesele intermediare ocupã in canalul de
producţie(marketing,transport,comercializare,distribuţie),genereazã un
volum de reziduri in creştere constantã,care nu pot fi tratate.
Accelerarea ciclului de producţie şi sãrãcirea naturii(care furnizeazã
intranţii),se leagã de cantitatea exorbitantã de reziduri care s-au creat pânã la
momentul final al consumului, orienteazã sistemul spre o entropie
crescutã,fenomen care pe termen lung implicã un “ecocid”, adicã o
aneantizare progresivã a mediului,care face posibilã viaţa umanã. Iatã, pe
scurt aspectul violent, ingijorãtor şi iresponsabil al cercului vicios al
producţiei şi al consumului faţã de mediu şi de fiinţele umane, mai ales cele
din generaţile viitoare.
“Modernizarea sãrãciei”
Conceptul de modernizare a sãrãciei se referã la o experienţã de sãrãcire a
unor capacitãţi mentale şi operaţionale când trebuie infruntate problemele
cotidiene,care sfârşesc prin a deveni o cerinţã de consum. Când acest tip de
sãrãcie şi de dezrãdãcinare dominã,se produce o pierdere gravã de capacitãţi

2
individuale şi colective,care in trecut erau generalizate şi care,fâcând parte
din cotidian,serveau a satisface unele cerinţe de bazã. Aceastã pierdere
transformã astfel societatea modernã intr-o societate dependentã,şi
intotdeauna mai mult,rapoarte de cumpãrare şi de vânzare in care moneda
joacã rolul intermediar. Iatã o altã consecinţã care apare atunci când piaţa
este prioritarã şi cã ea este situate mai presus de valorile existenţiale,ceea ce
antreneazã reducerea timpului consacrat pentru activitãţile inutile pentru
producţia de capital-de exemplu,timpul petrecut in famile,cu prietenii sau
cu,comunitatea sau in naturã. Acest fenomen sfârşeşte prin a oferi o
simplificarea funcţionãrii lucrurilor.
Inlãturarea puterii inerente fiecãrei persoane nu este restrânsã doar
sarcinilor cotidiene şi cunoştinţelor precise(educaţie,sãnãtate,etc.) dar ea se
intinde de asemenea la cunoaşterea lumii.Muncitorul-spectator-consumator
acceptã acest process,in practicã,dacã se acomodeazã cu acesta,sau dacã nu
incearcã sã facã o analizã criticã a faptelor.El renunţã astfel la o inţelegere
proprie a lumii.Şi el sfârşeşte prin a se considera ca o persoanã care are lipsã
de ceea ce cunoscãtorii şi propaganda ii prezintã ca strict
necesar.Intotdeauna mai lipsit de instrumente pentru a obţine autonomia
lor,omul şi femeia actualã devin progresiv incapabili de a-şi defini cerinţele
lor pornind de la propria lor experienţã.Acest tip de persoanã cautã atunci
libertatea de putere sã domine necesitatea prin consumul de mijloace de
satisfacere oferite,uitând cã libertatea nu semnificã dispariţia cerinţelor,dacã
nu autonomie a omului in raport cu proprile sale imperative.Ceea ce implicã
a inţelege realitatea potenţialã ca un ansamblu de probabilitãţi,printre care el
trebuie sã aleagã şi sã decidã;a inţelege incã cã libertatea cere inteligenţa
unei relaţii dialogice cu viaţa.In aceastã opticã,trebuie sã citãm conceptul de
bogãţie abstractã(tot ceea ce este acumulat fãrã a ajunge la a ne bucura de
acesta),deoarece valoarea sa este invers proporţionalã cu gradul de
libertate.Ca exemplu,putem sã gândim la funcţionarea propriului nostrum
corp:toate alimentele sau toate nevoile pe care le consumãm in exces
produce un dezechilibru,o dezordine,o boalã şi o risipã.Aceste excese
implicã cã alte persoane sunt private de acest consum.Astfel,aşa cum corpul
primeşte o cantitate suficientã de alimente şi de nevoi de bunã calitate pentru
a fi sãnãtos,un colectiv va acţiona in funcţie de produsele pe care le va
consuma.Indigestia şi nervozitatea provin din rãul care este excesul.
Problema eticã pentru a defini “ceea ce este in mod real
suficient”,asupra planului individual şi colectiv,dispare din ideologia
economicã a modernitãţii.
Limita intre conceptul de necessitate(cerere contingent/control de sine
insuşi) şi dorinţa(structural insaţiabilã/control al celuilalt) devine din ce in ce

3
mai slab din cauza unei stimulãri maxime a impulsului emoţional de a
cumpãra provocatã de spectacolul publicitãţii.Aceastã “confuzie” intre
conceptele de necesitate şi de dorinţã ne fac orbi la posibilitatea de a
identifica nevoile noastre reale,permiţând sã predomine “consumul
absurd”,care ne taie relaţile noastre afective cele mai importante.Sau
incã,opţiunea in favoarea unei identitãţi inrãdãcinate in A AVEA mai degrabã
decât in A FI a transformat o mare parte de societaţi contemporane
superficiale şi de imagine,separând,de o manier ineditã,imaginea şi
conţinutul şi condamnând-o pe aceasta la un vid existenţial.
Utilizatã ca referent important pentru inţelegerea unui mare numãr de
societãţi şi epoci,consumul a extrapolata acest rol,devenind indicatorul
procesului de socializare.Societatea contemporanã nu a experimentat un
mare progress in ceea ce priveşte calitatatea vieţii,fiindcã creşterea
proporţionalã speratã de fericire şi de realizare personalã nu s-a produs,chiar
dacã astãzi dispunem de un acces la consum de 4,5 ori superior celui din
secolul XIX şi XX şi o mai mare varietate de avantaje tehnologice decât cele
care existau la acea epocã.In cursa spre obţinerea unei mai mari puteri de
achiziţie,dragostea,toleranţa,responsabilitatea,angajamentul,armonia şi
solidaritatea(surse de bazã pentru satisfacerea umanã) sunt legate unui plan
secund.Plãcerea imediatã şi fugitivã a consumului naşte un sentiment ed
frustrare şi de insatisfacţie care intãreşte situaţia de dependenţã faţã de
modele de viaţã strãine individului şi acestea,la rândul lor,favorizeazã
dezrãdãcineazã şi dezumanizeazã.Nu rãmâne decât un sentiment de
indiferenţã faţã de viaţã,care reveleazã originea indispoziţiei şi vidul
existenţial contemporan,gãsindu-şi expresia sa in cãutarea fãrã speranţã şi
perpetuã in interiorul templelor-centre comerciale-a soluţiei
miraculoase:satisfacţia creatã prin consumul de bunuri şi
produse,susceptibile de a uşura angoasele şi de a garanta fericirea.
Dezvoltare şi Inegalitate
Dacã analizãm principile de bazã a ideologiei fordismului(??),putem bãnui
prezenţa alianţei intre noţiunea de a trãi bine sau fericire şi consumul privat
nelimitat:dorinţa de a AVEA intotdeauna mai mult.Acestã ipotezã ar justifica
o producţie crescutã şi fãrã limite,baza sistemului capitalist,care difuzeazã,in
lumea intreagã,promisiuni al unui model de dezvoltare definindu-se ca
“procesul civilizator”.
Globalizarea inghesuie pe cei care nu aderã la aceastã dogma.Ea
importã stiluri de viaţã in numele unei “modernizãri”
autojustificate.Procesul de decolonizare,antrenând formarea şi lãrgirea pieţei
consumatoare de produse de mari puteri,a supus economiile lumii la un pact
de dependenţã,alimentat prin interiorizarea unei mari autocritici

4
dezaprobatoare.Aceste ţãri au servit timp de secole(şi continuã sã o facã) de
trambulinã şi de sprijin pentru creşterea de mari puteri,ceea ce,altfel
spus,semnificã cã modelul dedezvoltare in vigoare este fondat pe un colonial
de exploatare.
“Modelele de viaţã in ţãrile bogate din N n-ar fi putut atinge un nivel atât de
ridicat,dacã Sudul colonizat n-ar fi fost şi este incã exploatat.Dacã orice
lucru necesar pentru obţinerea de produse care se vând in ţãrile bogate era
plãtit la acelaşi nivel ca cel al unui muncitor specializat in
Germania,majoritatea acestor produse ar fi atât de scumpe cã singurã o
minoritate ar putea sã le cumpere.Dezvoltarea astfel numitã-pe care
Vandana Shiva o numeşte “dezvoltare rea”-nu este un proces evolutiv
mergând din jos in sus,dacã nu un proces de polarizare,in interiorul cãruia
unii devin dince in ce mai bogaţi pe cheltuielile altor persoane care se
gãsesc din ce in ce mai sãrace.Acum 200 de ani,lumea occidentalã nu era
decât de 5 ori mai bogatã decât ţãrile sãrace astãzi.In 1960,acest raport
trecea celui de 20 de ori superior şi in 1983,proporţia atinsã era de 46 de
ori mai mult.Bogãţia acestor ţãri bogate creşte din ce in ce mai repede şi in
limitele unei lumi limitate;ceea ce implicã cã ea creşte pe cheltuiala
altora,ce eu continui sã denumesc ca,colonii.”(Mies:1991,p38)”.
Diferenţa existentã intre raporturile Nord-Sud şi ceea ce Vandana
Shiva numeşte ca “rea dezvoltare”:un proces de radicalizare de inegalitate
socio-economicã intre ţãri.Acest model se reproduce in interiorul a unei
treimi din lume,cu polarizarea de clase sociale şi concentrarea de beneficii
obţinute pornind de la exploatarea mizeriei.
Pentru ţãrile din Sud,mirajul acomodãrii consumului din Nord este o
promisiune care,pentru majoritatea dintre ei,este intotdeauna amanita:un vis
imposibil pentru cã este insutenabil pentru planetã.Foarte adesea,planurile de
dezvoltare concepute de agenţiil naţionale sau internaţionale,având ca
obiectiv de a importa beneficile societãţii de consum,busculeazã practicile
tradiţionale purtãtoare a unei coeziuni sociale şi ele agraveazã condiţile de
viaţã a micilor comunitãţi.Ordinea economicã internaţionalã actualã,in plus
cã este utopistã,este profund injustã,deoarece aproape 20 % a populaţiei
umane,trãind mai ales in ţãrile din Nord,trãieşte aruncatã in risipã şi
superconsumare,acaparând 80 % din materia şi energia produsã anual pe
planetã,in timp ce o masã de o masã de peste trei bilioane de persoane trãiesc
in mizerie şi intr-o carenţã materialã aproape totalã.In plus faţã de faptul de
as fi social de nesusţinut,aceastã situaţie alimenteazã un model de civilizaţie
insutenabil pe plan ecologic,fiindcã in acest caz destinaţia economiei este
determinatã de un model de consum neglijent şi totalmente nerealist cu
privire la limitele obiective ale planetei.Un model care,pentru umanitate in

5
ansamblu,nu poate fi democratizat,deoarece faptul de a exista intr-un sector
foarte minoritar corespunzând la 1/5 din populaţie,a fost suficient pentru a a
mina capacitatea de subzistenţã a Terrei.Trebuie sã menţionãm cã,deşi foarte
puţin vizibil,existã iniţiative,putând aparţine la domeniul social sau al
mediului,nesupuse la acest stil de viaţã,care dau prioritate la practicile
culturale locale şi valorii lor ca mijloc de supravieţuire.
II-Reprezentãri şi model nou
Critica oboişnuirii la consum este,in plus,cea a productivitãţii,de a
şti,a volumului insutenabil şi a bunurilor aruncabile,produşi şi consumaţi
cotidian de societatea noastrã,.reducând astfel mediul şi omul insuşi,la
categoria de marfã.Consumul,numai sã fie sutenabil la nivelul la nivelul
mediului,just social şi promoter al unei mai bune calitãţi a vieţii,este
considerat ca benefic pentru societate.
Noi ne propunem sã examinãm domeniul etic pentru a putea propune
alternative la mercantilismul progresiv al vieţii stabilit pe logica
pieţii.Alternative susceptibile de a se tansforma in modele de
dezvoltare,fondat pe criterii sutenabile de angajament,inglobând majoritatea
populaţiei mondiale,care se aflã intr-o situaţie de extremã
vulnerabilitate.Ceea ce implicã a retrage economiei locul central
reconsiderând astfel alte valori ca sãnãtatea,fericirea persoanelor şi protecţia
mediului.Etica trebuie sã fie un concept cheie,care sã fie reimplantat in
cadrul unor regululi pentru a primi unsens.
Dacã acceptãm aceastã neincredere,este urgent de a defini conceptul
de Consum Etic şi semnificaţia sa,pentru a atinge obiectivele acestui
document.
Deşi acest concept este creat pornind de la o criticã faţã de acomodarea la
consum şi societatea de consum,este important de subliniat cã discuţia
asociind consumul la posturi etice este foarte recent.De aceea bazele
teoretice pentru definiţia sa sunt incã in construcţie.Denumirea de “consum
etic” este incã supusã precauţiei:vorbim de consum etic,consum
solidar,consum responsabil,consum echitabil,intre altele.Dupã pãreea
noastrã,graţie multiplicãrii şi aprofundãrii discuţilor teoretice şi
practice,aceste probleme o sã se imbogãţeascã şi o sã se bucure astfel de o
mai bunã evaluare.
O sã incercãm sã expunem câteva reprezentãri a acestei tematici
prezente in dezbaterile actuale.
Ideea de “consum etic” trebuie sã se ancoreze a priori in definiţia datã
eticii.Pentru cei care i-au conceptul de Eticã ca o definiţie de criterii pentru a
judeca Binele şi Rãul,este important ca,conceptul de “Consum Etic”
inglobeazã dimensiunea raportului considerat ca un fondator a unei alte idei

6
de consum care sã nu fie ancoratã in individualism.Cuvântul definind cel
mai bine acest raport cu lumea este cel de “solidar”.Serveşte de a califica şi
de a pune in evidenţã importanţa “Celuilalt” in valorile etice servând ca bazã
la consum.Vorbim atunci in acest caz de un consume etic solidar.
Existã de asemenea denumirea simlificatã de “Consum solidar”
figurând in literaturã şi referânduse la un consum care nu i-a in considerare
numai binele nostru personal,dar care considerã de asemenea binele
colectiv,fiindcã este in consum in care se completeazã producţia,selecţia
tipului de consum poate fi favorabilã sau sã dãuneze la creaţie sau la
menţinerea de posturi productive a unei societãţi in particular,la preservarea
ecosistemelor şi la promovarea binelui colectiv al comunitãţilor,ţãrilor şi a
planetelor.
“Consum responsanbil”-expresie folositã in Europa,mai ales inFranţa-
ea apare in caz de luare in cunoştinţã a puterii consumatorilor,care devin
organisme economice cu rol important de jucat,ajungând a fi la fel de
importante ca intreprinderile şi instanţele de reglare a pieţei.Ea integreazã o
lecturã a economiei care cautã sã ofere rãspunsuri locuitorilor unei lumi
economice şi politice considerând fiinţa umanã ca un simplu consumator.In
acest caz,a acţiona pentru a consuma astfel,este de a da atenţie la destinaţia
financiarã a banului pe care il repunem pentru a dobândi un bun sau un
serviciu şi exercita o presiune economicã pornind de la situaţia noastrã
inferioarã pentru a compensa presiunile legislative provenind de sus.Aceasta
implicã de asemenea,a acţiona şi a se mobilize pentru a putea accede la o
informaţie clarã,susceptibilã de a promova evoluţia legilor şi de a exersa o
presiune pe intreprinderi pentru ca toatã lumea sã dispunã de mijloacele
necesare pentru a consuma produse de bunã calitate,in lumea intreagã.
Existã deci denumiri mai complexe şi mai detaliate(de trei termini sau
mai mult) şi altele mai simple şi mai directe,care pornesc dintr-o definiţie
clarã a semnificaţiei conceptului adoptat.
Vom utiliza provizoriu conceptul de Consum eticcuvânt original al
forumului de discuţii al atelierului Polului Socio-economic
Solidar),inţelegând prin eticã un ansamblu de valori asupra atenţiei şi
responsabilitatea faţã de sine-insuşi,faţã de alţi şi faţã de mediu,care se aflã
in centrul acţiunilor şi relaţilor integrate vieţii.Priveşte deci respectul
limtelor omului insuşi şi a Naturii,recunoaşterea Terrei ca sursã de viaţã,co-
responsabilitatea printr-o gestiune colectivã şi Recunoaşterea celuilalt a
dreptului pe care il are de a accede la resurse şi la produsele necesare pentru
a obţine o calitate de viaţã care sã fie demnã(ceea ce implicã cã toate
raporturile,servicile,produsele şi ideile destinate consumului etic trebuie sã
intre in cadrul societãţii,garanţie de drepturi

7
materiale,politice,educative,informative şi etice a persoanelor).In
plus,Consumul etic se defineşte ca,cumpãrare şi/sau utilizare de bunuri,de
servicii sau idei fondate pe conceptul etic.
Consumul Etic are deci ca scop reconstituirea obişnuinţelor speciei
umane pentru a le orienta spre o ameliorare calitativã a condiţilor de
muncã,de mediu,a sãnãtãţii şi a educaţiei,graţie promovãrii unui stil de viaţã
prudent la nivel ecologic şi social just.
Dar cum sã vorbim de consum etic in contexte atât de diferite ca cel a
populaţilor cele mai opulente şi cel a celor care trãiesc in condiţii sub-
umane?Cum poate ea sã aibã acelaşi sens pentru cei care in cursul istoriei au
fost dominatorii şi civilizaţii şi cei care au fost dominaţii şi barbarii?Aceastã
primã analizã este fundamentalã pentru ca dezbaterea asupra consumului etic
sã nu fie restrânsã la o discuţie elitistã şi academicã,indepãrtatã de realitatea
celei mai mari pãrţi a populaţiei mondiale,intotdeauna anxioasã sã satisfacã
cerinţe de consum de bazã,ca alimentarea,locuirea,educaţia,servicile
sanitare,etc.
Dupã noi,a vorbi de consum etic pentru clasele superioare sau medii
trebuie sã implice o reflecţie şi o calificare a actului de consum,care include
etica ca referent in consumul individual şi colectiv,pentru a obţine moduri de
satisfacere care sã fie ecologice şi viabile social,eliminând astfel modurile
care degradeazã mediul şi omul.In fapt,aceasta implicã de asemenea nevoia
de a consuma mai puţine materiale şi energie,atât ca titlu individual cât şi
colectiv,mai ales când aceste materiale servesc la producţia de infrastructuri
superflue,dotate cu o marjã de utilitate foarte redusã.Aceastã necesitate de a
consuma mai puţin este justificatã prin faptul cã planeta are limitele sale şi
ea devine o condiţie pentru ca nevoile materiale a majoritãţii populaţiei pot
fi asigurate intr-un spaţiu de slabe resurse.
Pe de altã parte,pãturile sociale nesatisfãcând necesitãţile lor de bazã
vãd cum libertatea lor de alegere este foarte restrânsã,ajungând chiar la
absenţa dreptului la opţiune,in cazurile in care mizeria cea mai totalã
dominã.Dupã datele ultimului raport al Programului de Dezvoltare Uman al
ONU,intitulat Consum pentru Dezvoltarea Umanã,remarcãm cã in timp ce
20 % printre cei mai bogaţi ai planetei sunt responsabili de 86 % din totalul
de cheltuieli ale consumului privat,20 % dintre cei mai sãraci sunt
responsabili de numai 1,3 %(mai mult de un miliard de persoane sunt private
de satisfacerea nevoilor de consum de bazã).In acest stadiu statele şi
societatea civilã organizatã sã se implice pentru a garanta un nivel minim
pornind de la care persoanele gãsindu-se in aceastã situaţie pot ieşi de
urgenţã din nivelurile de subzistenţã in care ele se aflã pentru putere,in mod
just,sã reflecte asupra viitorului lor şi sã-l evalueze.Aceastã nouã poziţie

8
odatã atinsã,procesul de calificare a consumului va fi important,in mãsura in
care efectele de publicitate şi de marketing favorizeazã in general,idealizarea
unui stil de viaţã de consumare exageratã,nerespectând nici cultura,nici
obiceiurile locale,nici poziţile etice.Dacã noi nu suntem capabili de a furniza
acest nivel minim,discursul asupra consumului etic nu va putea fi ipocrit
pentru partea de umanitate care trãieşte luptând cotidian pentru o existenţã
fãrã perspectiva viitorului.Trebuie sã amintim cã dorinţele de consum
abuzive nerealizate pot exploda,mergând chiar pânã la acte iraţionale şi
inumane de violenţã impotriva societãţii care le-a creat.
Dar ce s-ar intâmpla dacã niciodatã reflecţia asupra consumului nu se
va transforma in act? Intr-o situaţie de acest gen,creaţia de impacte negative
asupra economiei şi deci asupra slujbelor ar fi examinatã.Printre rãspunsurile
posibile,se gãseşte cea a consumului de produse şi de servicii create printr-o
economie solidarã,a cãroror beneficii sunt repartizate in interiorul unei
colectivitãţi. In aceastã perspective,consumul intãreşte alternativele de
producţie promovate de comunitãţi şi organizaţii sociale,care permit,la
rândul lor,crearea unui mai mare numãr de posturi de muncã şi o mai bunã
distribuţie a bogãţiilor.
Ar fi posibil de a imagina cã o poziţie criticã asupra consumului in
sine poate semnifica reducerea cantitãţii exclusive a lucrului economic,cu o
redistribuire a resurselor pentru alte tipuri de producţie,susceptibile de a
dezvolta o tehnologie socialã şi a mediului corectã,putând genera bogãţie
pentru un mai mare numãr de persoane.
III-Iniţiative şi inovaţii
Pentru ca iniţiative mobilizatoare şi de sensibilizare la consumul etic
sã fie intreprinse,este de preferat de a interveni in 2 domenii:cel al Educaţiei
şi cel al democratizãrii Informaţiei.
Educaţia,pentru a promova formarea de spirite critice apãrã o eticã
care respectã şi asumã responsabilitatea prin raportarea la Celãlalt.Pentru a
se face,este esenţial de a include in programele sistemului educativ classic şi
in cursurile de formare profesionalã pentru muncitori,consumul etic şi
reflecţia criticã asupra publicitãţii,pentru a incuraja dezbaterile in sãlile de
clasã şi reuniunile familiale.Condiţia dobânditã in prealabil şi necesarã
pentru acest produs,este formarea de profesori prin intermediul de cursuri de
formare şi de reciclaj pentru ca ei sã poatã trata aceste teme in clasã.
In plus,informarea este necesarã pentru a permite
opţiunea,alegerea,puterea de consummator:ce o sã sprijinim cu,consumul
nostrum?O sã favorizãm menţinerea de raporturi de producţie oprimând
intreprinderile sub-tratate multinaţional sau o sã contribuim la ceea ce mici
iniţiative se implicã puternic in domeniul social şi al mediului?Dar cum

9
putem noi şti care sunt aceste produse şi aceste mãrfuri?Cum sã ştim dacã
rujul de buze pe care il cumpãr este murdãrit de foamea femeilor de Bihar
sau tortura miilor de cobia şi surâsuri in laboratoare?Cum putem cunoaşte
efectele toxice a bateriilor de telefon portabil?Şi ce sã zicem la subiectul de
radiaţii a aparatelor electronice in mediu?
Fragmentând procesele productive a ţãrilor care oferã mai multe
avantaje comparative,globalizarea disimuleazã raporturile de exploatare a
producţiei de mãrfuri,fiindcã schemele de terţiarizare şi de sub-tratare
internaţionale fac dificilã o urmare şi o fiscalizre permanentã,inţelegând
intreprinderi care se laudã de a fi ecologic corecte.In acelaşi timp,a descoperi
raporturile de exploatare inerente mãrfurilor care se aflã in vânzare,este o
sarcinã fundamentalã pentru a transforma raporturile de piaţã in raporturi
personale concrete.Aceasta implicã un proces de invãţare punând in discuţie
articularea intre raporturile pe care le stabilim in munca şi viaţa noastrã şi
raporturile de exploatare inerente produselor pe care le consumãm.In aceastã
manierã,conceptul de libertate subiectivã care existã in fiecare din noi este
astfel lãrgit,in timp ce o oarecare autonomie in raport cu cunoaşterea
generalã a naturii,a istoriei şi a vieţii altor ţãri creşte,factor care favorizeazã
refuzarea compromisului şi a manipulãrii mercantile.
Printre iniţiativele de intervenţie,putem gândi la sistemul de divulgare
a acestui tip de informare?denunţare prin organizaţii sau mişcãri sensibile la
diiferite teme(femeile,mediul,rasele,muncitorii) prin intremediul de
pamflete,video educative,etc.Putem de asemenea sã ţinem cont de opţiunea
oferitã de mrdiile de divulgare existente(Internet,universitãţi,mişcãri
socilale,etc.)pentru a crea mecanisme in vederea obţinerii de date,a divulga
campanii,a oferi informaţii şi a promova dezbateri,difuzând,de o manierã
generalã tipul de raporturi care se stabilesc intre oameni din cauza unui
consum individualist ridicat.O strategie esenţialã constã in a crea forme
alternative de interacţiune in procesele productive,aşa ca circulaţia de
produse,organizarea socialã,tratamentul datelor,nivelurile şi modelele de
consum,care presupun o invãţare responsabilã şi solidarã in raport cu
prezentul şi cu viaţa,intãrind o cunoaştere angajatã in cãutãri de
soluţii,riscând pentru a nu teoretiza doar dacã nu a acţiona.Sistematizarea
acestor date poate servi pentru a ajuta a lua cele mai bune decizii interesând
ceea ce avem nevoie şi ceea ce putem pentru a trece sau pentru a şti ce o sã
favorizãm cu,consumul nostrum.
Un alt punct important este sistematizarea datelor relative la
iniţiativele existente in diferitele pãrţi ale ţãrilor şi ale lumi,pentru a permite
un contact cu ele şi un acces mai rapid şi mai facil de consumatori la aceste
produse şi servicii,prin crearea de canale de distribuire(livrare prin

10
telefon,târguri independente,etc.) in vederea de a consolida şi de a stimula
aceste iniţiative in reţelele de colaborare solidarã(nereglementate prin legile
de piaţã,dacã nu prin preţuri juste).Pentru aceasta,este esenţial de a obţine,de
manierã permanentã,date actualizate asupra acestor iniţiative,pentru a le
include in bãncile de date deja existente.Astfel,bãncile de date vor fi cu
adevãrat canale de consultare putând sã fie utilizate pe o mare scarã pentru
un consum ecologic durabil şi just din punct de vedere social.
IV-Propuneri
Neincrederea de revelat este cã a schimba modelul in care nu existã
limite pentru piaţa autoreglementabilã şi in care economia este fondatã pe
acumulare şi pe consum-nelimitat-de bunuri materiale.A schimba acestã
culturã implicã o veritabilã revoluţie
socialã,economicã,politicã,moralã,culturalã,intelectualã şi spiritualã;şi
introducerea consumului etic ca regulã in reuniunile sindicale şi mişcãrile
sociale,fiindcã sunt la fel consumatori(individuali şi grup,in cadrul de acte
realizate) şi,cã in plus,vor putea depãşi nivelul de denunţare pentru a reflecta
asupra experienţelor şi a luptelor lor-a lupta pentru a consuma mai mult sau
un consume tic?-prin realizarea de acţiuni cotidiene la nivelul local articulate
in reţea pentru a crea un efect multiplicator.
A reduce existenţa inegalitãţilor sociale radicale pornind de la
organizarea unei alte mdalitãţi economice şi de consum.Şi acest proces
trebuie sã progreseze lent pornind de la o intãrire gradualã a reţelelor
transversale,pentru ca aceştia sã exercite etica in practica cotidianã a
consumului,orientând sprijinul politic in acest sens.Şi acestã articulare de
intervenţii mergând din sectorul productiv pânã la sectorul economic trebuie
sã implice statul,mişcãrile sociale,pentru a ajunge la nivelul
comportamentelor fiecãrei persoane.
Prezentãm mai jos ,intr-o manierã sinteticã,câteva propuneri
interesând fiecare din aceste aspecte:
1.Promovarea modelului unui consum responsabil şi conştient
-A incuraja discuţile asupra consecinţelor ecologice şi umane a modelelor de
consum,la nivel local,naţional şi global,pentru a putea elabora patroni
individuali şi colectivi care nu vor fi prejudiciabili nici in mediul
colectiv,nici pentru generaţile viitoare,nici pentru satisfacerea democratizatã
a nevoilor umane,adicã promovând echitatea,durabilitatea şi calitatea vieţii.
2.A favoriza ruptura cu modelul asociind consumul excesiv şi realizarea
personalã
-A valoriza modalitãţile de satisfacere a nevoilor in vederea unui “mieux
vivre”(a trãi mai bine),care nu vor fi dobândite intr-o manierã
comercialã,dacã nu prin intermediul coexistenţei sociale,a schimbului efectiv

11
şi a identitãţii culturale.A pune in chestiune consumul excesiv atât ca nevoie
a sistemului productive in era capitalului de masã şi a nu o considera ca un
instrument de realizare personalã.
3.Promovarea controlului democratic asupra industriei publicitare
-A crea organisme reglementând mesajele publicitare,cu o mare reprezentare
a societãţii civile organizatã,care reprimã minciuna,manipularea datelor şi
creaţia artificialã de nevoi.A denunţa mecanismele psihologice subtile
folosite de industria publicitarã pentru a modela dorinţele şi a le lipsi in
funcţie de interesele capitalului.
4.A creşte transparenţa şi onestitatea informaţiei faţã de consummator
-Crearea de centre de discuţii şi de informare,larg deschise opiniei
publice,furnizând indicatori şi date asupra calitãţii produselor şi a impactelor
ecologice şi sociale derivând din producţia lor.Democratizarea procedurilor
de stabilire a preţurilor şi costurilor produselor şi a servicilor,ceea ce va
permite intervenţia consumatorului in elaborarea de preţuri juste.
5.Intãrirea acţiunii puterii publice in promvarea consumului durabil
-Dinamizarea acţiunii unor guverne democratice,pentru ca ele sã devinã
asociaţi importanţi,fãrã ca totuşi a centaliza decizile interesând
reglementarea sectorului privat şi satisfacerea nevoilor de bazã a
populaţiei.Astimula instaurarea şi indeplinirea legilor garantând drepturile
de consummator şi adoptând principiul de prudenţã in liberalizarea
produselor şi a servicilor potenţial dãunãtoare binelui colectiv.A implanta
politici fiscale favorizând economia solidarã şi sancţionând sistemele de
producţie care incurajeazã risipa,poluarea şi marginalizarea socialã.
6.A promova consumul etic in producerea de infrastructuri colective
-A informa legislatorii,politicienii şi fucţionarii publici in
general,sensibilizându-i la metodele de consum etic,reducând consumul de
apã,de hârtie,de energie;şi a modifica legile de punere in adjudecare pentru a
privilegia criterile sociale şi ecologice,programând şi aplicând modele
alternative de transport sau de energie utilizând tehnologii durabile.
7.Incurajarea acţiunii colective impotriva bunurilor de consum
favorizând injustiţia şi non-durabilitatea.
-A crea o reţea de informaţie şi de mişcare realã pentru a promova campanii
şi acţiuni publice denunţând intreprinderile care exploateazã muncitorii sau
care distrug mediul,pentru a putea astfel dezvolta şi intãri reţelele
internaţionale de consumatori solidari sensibilizaţi pentru a
colabora,urmânbdu-le,la articularea de mişcãri naţionale şi regionale pentru
un consum etic.Organizarea boicotului colectiv de produse generate pornind
de la raporturi de exploatare a fiinţei umane,a animalelor şi a naturii şi de
asemenea produse şi servicii de ţãri care aţâţã rãzboaie sau cele in care fiinţa

12
umanã şi mediul nu sunt respectaţi,chiar dacã aceste produse sunt o mai
bunã piaţã.
8.A incuraja acţiunea colectivã in favoarea bunurilor de consum
benefice şi durabile
-A cunoaşte beneficile unei alegeri individuale şi clective pentru produsele
care vor fi corecte pe plan ecologic(cu bazã de tehnologie nepoluantã,cu un
ambalaj minim şi reciclabil,un minim de consum de energie,etc.) şi juste
social(produse care sunt create pornind de la iniţiative de producţie localã
fondate pe autonomie,cooperare,distribuire corectã a venitului şi promovarea
unei demnitãţi de viaţã pentru muncitori).
9.Promovarea satisfacerea,intotdeauna importantã,a nevoilor sociale de
consum,prin intermediul economiei solidare
-A sistematiza şi a rãspândi informaţii actualizate asupra intervenţilor
solidare existente,pentru a putea astfel incuraja alegerile etice,a facilita
schimburile şi a restructure,dintr-o manierã complementarã şi
solidarã,canalele de producţie pornind de la consum.Crearea de puncte de
vânzare in detaliu şi canale de distribuţie favorizând la maxim raportul direct
intre producãtor şi consummator,şi strãduindu-se astfel pentru ca mai mult
decât simplu schimb comercial de relaţii culturale şi sociale imnbogãţite sã
se stabileascã.
10.Incurajarea unei culturi de consum etic
-A face apel şi a sensibiliza asupra consumului etic prin intermediul
educaţiei(pentru a favoriza formarea de menitalitãţi critice şi apãrarea unei
etici respectând şi asumãnd responsabilitãţi faţã de celãlalt) şi prin
informare(pentru a permite opţiunea,selecţia,puterea consumatorului
revelând raporturile de exploatare inerente mãrfurilor in vânzare) pentru a
analiza articularea de raporturi pe care le stabilim in activitatea noastrã şi in
viaţã,precum şi raporturile de exploatare pe care le gãsim in produsele pe
care le consumãm.A introduce in etapele sistemului de educaţie classic,in
cursurile de formare de profesori şi in cele de formare profesionalã,o
reflecţie criticã asupra economiei,publicitãţii şi consumului.
11.A incuraja formarea de actori sociali optãnd pentru consumul etic
-A introduce consumul etic ca un scenariu de urmat in reuniunile sindicale şi
mişcãrile sociale,pentru cã sunt la fel consumatori,pentru a favoriza
formarea,intervenţia,promovarea şi lãrgirea asociaţilor de producãtori,de
consumatori şi de reţele de colaborare solide.A valoriza familia şi,mai
précis,femeile ca agenţi principali pentru formarea de cetãţeni practicând un
consum responsabil in raport cu mediul social şi ecologic.
IV-Strategii şi organisme

13
Consumul implicã un mare mumãr de organisme ale
societãţii:politice,sociale şi economice.Un proces eficace de schimbare in
societate ca un tot cere o sinergie pozitivã a acestor organisme cu privire la
problema eticã.
Individul
Nici o transformare realã a societãţii nu este posibilã fãrã o nouã
atitudine individualã.Pornind de la premiza cã trebuie sã schimbãm lumea
pentru a o ameliora şi cã o dorim mai bunã pentru generaţile viitoare şi
pentru noi inşine,individual trebuie sã-şi asume responsabilitatea de a se
auto-transforma.Ceea ce semnificã de a reflecta de manierã criticã asupra
dorinţelor proprii şi deci şi asupra propriului consum.Va trebui sã-şi
modifice obişnuinţele recurgând la noi moduri de satisfacere ecologicã care
sã fie socialmente viabile.Individul conştient şi informat este intotdeauna
mai vigilent faţã de seducţia publicitãţii şi a atitudinilor consumatoare care
nu sunt etice şi nu se lasã inşelat de capcanele care ii apar.
Familia
Familia este organizaţia cea mai importantã a societãţii,fiindcã este
vorba de primul grup in care se integreazã individual.In sânul familiei el se
formeazã şi in care se reproduc şi se dezvoltã obişnuinţele sau atitudinile in
raport cu viaţa.Este deci important de a inţelege consumul etic ca o valoare
şi o acţiune vizând de a deştepta in copiii noştri ceea ce va deveni valorile
societãţii viitoare.Grupurile umane care trãiesc in aceaşi comunitate la ţarã
sau la oraş pot sã se uneascã pentru a ajuta la informarea altor grupuri in ce
constã consumul etic.Femeile,mai ales,joacã un rol important in experienţele
de respect faţã de viaţã şi in formarea de persoane pentru ca acestea sã fie
incitate sã practice un consum social şi ecologic responabil,prin intermediul
de programe de educaţie şi de informare adrsându-se pãrţii din populaţie
care este susceptibilã de a putea multiplica experienţele salutare,durabile şi
etice.
Comunitatea localã
Cãutarea de societãţii auto-durabile implicã cãutarea unui stil de viaţã
salutar,socialmente just şi durabil ecologic,graţie unei creşteri graduale şi
semnificative a puterii individului şi a familiei,prin intãrirea şi valorificarea
raporturilor comunitare cu culturile şi prin comportamentele fiecãrui individ
a adaptaţi la sfera localã.In interiorul comunitãţii unde fiecare persoanã
exercitã,in mod real calitatea sa de cetãţean.
Statul
Statul trebuie sã fie promotorul şi distribuitorul bogãţiei,el trebuie sã
aibã responsabilitatea de a analiza şi de a reglementa in ce mãsurã şi unde
trebuie aplicatã aceastã bogãţie,fâcând astfel societatea mai egalã şi

14
acordând atenţia necesarã nevoilor de bazã a sãnãtãţii,de educaţie,de
asistenţã a integii populaţii.Trebuie intervenit de manieã eticã in consumul
de resurse şi in cererile de ofertã pentru adjudecarea de noi servicii.De
asemenea,trebuie aplicate legi avantajând produsele şi servicile etice şi
relevând preţul,cu ajutorul taxelor de mediu,produse care sunt dãunãtoare
societãţii şi mediului.
Organisme supranaţionale
A ţine cont de complexitatea de societãţi contemporane,aceste instanţe
de putere şi de informare trebuie sã acţioneze pentru a reglementa,la scarã
globalã,principile de durabilitate,pornind de la o reorientare a cooperaţiei
internaţionale in vederea obţinerii de mai multã solidaritate decât ajutor
economic.In plus,ele trebuie sã se opunã ofensivei monopolizate in materie
de brevete şi ele vor trebui sã dialogheze cu culturile admiţând obiceiurile
diferiţilor oameni şi a diferitelor regiuni in domeniul economic,social şi
ecologic,deoarece impactul asupra mediului a
tehnologiei,comerţului,sistemului financiar,informãrii şi utilizãrii de resurse
naturale şi energetice depãşesc frontierele.
Asociaţii şi Cooperative
Societatea civilã organzatã exercitã puterea sa şi calitatea sa de
cetãţean de o manierã mai intensã in asociaţii şi cooperative.Asociaţile de
consumatori,de exemplu,sunt fundamentale pentru orientarea,educarea şi
formarea consumatorului şi pentru a promova iniţiatie alternative de
producţie,de comerţ şi de servicii ale societãţii.Ele luptã pentru principiul
precauţiei,recurs foarte util pentru a impiedica introducerea de tehnologii cu
mare risc,ca ingineria geneticã şi transgenice in agriculturã şi in domenile
medicale.Aceste asociaţii pot obţine şi divulga date nerevelate sau
disimulate asupra etichetelor produselor.A democratiza datele care circulã in
sistemul economic-producţie,comerţ,servicii-este sarcina principalã a
asociaţilor de consum fiindcã veritabilii deţinãtori de informaţie şi de
cunoştinţe nu transmit decât datele care ii interesazã.Asociaţile trebuie sã
apropie realitatea şi complexitatea producţiei de consum şi invers.Sistemul
de intermediari creşte distanţa intre producãtor şi consumator şi cu cât este
mai complex ,cu atât este mai facil de a manipula agenţii intermediari-
industrie,comerţ,publicitate,sistem financiar,transport.Din perspectiva
lor,cooperativele sunt organizaţii economice care ,in exerciţiul activitãţilor
lor cotidiene,sunt organizate economic şi joacã un rol important graţie
formãrii de reţele intre ele in vederea promovãrii consumului etic.

In cadrul de strategii pentru continuitatea discuţiei şi intervenţiei asupra


consumului etic,câteva propuneri au fost prezentate:

15
-Toţi participanţii la dezbateri pe forumuri electronice şi de intâlniri,in
care sunt implicaţi la aceastã temã,trebuie sã aducã la cunoştinţã
organizaţilor /ţãri colaborãrile lor la discuţii pentru ca ele sã poatã lucreze
conform obiectivelor proprii.
-Propuneri pentru a continua dezbaterile asupra consumului etic
sprijinind menţinerea paginii de web
(http://consumption.socioeco.org),pentru a crea o singurã paginã care sã
reuneascã toate dezbaterile interesând restul problemelor şi care va sevi,la
fel de bine a utiliza listele de discuţii deja existente ca şi pentru a primi noi
liste orientate spre continuarea dezbaterilor asupra consumului etic,pentru a
putea astfel schimba impresii referindu-se la experienţe positive asupra
acestui consum etic şi asupra altor probleme având aceeaşi temã,prin
Internet.
-A intãrii şi a divulga bãncile de date asupra acţiunilor solidare care
sunt deja in curs de realizare,astfel ca datele actualizate la nivel local şi al
statului,pentu ca el sã fie mai facil consumatorului de a accede la acest tip de
produs.
-Susţinerea,organizarea şi a participa la târgurile ecologice şi la actele
servind la a schimba idei asupra consumului etic,articulând cu alte
organisme.
-A colecta date pentru elaborarea unui cod de consume tic(un
document sintetic putând fi distribuit asupra produselor şi care va servi la a
divulga acest concept şi a favoriza reflecţia şi dezbaterea).
-A intra in contact cu instituţii in raport cu turismul responsabil şi
banca solidarã,pentru a obţine noi ajutoare şi a putea astfel continua dialogul
şi de a munci de o manierã articulate(de exemplu,pentru ca consumatorii sã
facã boicot in unele ţãri).

16