Sunteți pe pagina 1din 3

Morfografia

Morfografia este o metodă morfogenetică utilizată pentru studii calitative în


domeniul agro-alimentar, de fitofarmacie și agronomic. Ea vizează să producă
indicatori specifici de calitate. Aceasta este pusă în practică pornind de la substanța
însăși sau dintr-un extract din apă sau alcalin. Rezultatele pe care le furnizează sunt de
forme și de culori care sunt specifice la substanțele testate și eventual discriminate. Ele
pun în evidență proprietățile rezultând nu numai din compuși, dar și din asociația de
compuși a produsului luat în integritatea sa. În acest sens, rezultatele sunt de ordin
calitativ. Această metodă poate fi folosită ca și completare la metodele de analiză și de
observare clasice. Se distinge morfografia verticală și cea orizontală circulară.

Morfografia verticală

Kolisko (1934) este la originea morfografiei verticale, numită în Germania dinamoliză


capilară, care utilizează ca suport o hârtie filtru. Principiul se bazează pe o creștere capilară
care nu este liniară a unui front de migrare a unei soluții în hârtie. Cu prilejul urcușului,
neregularitățile propriii reactivității specifice a soluților se formează. Neregularitățile sunt
amplificate prin adăugarea de săruri metalice care permit obținerea de forme conturate și
colorate (imaginea 1).

Morfografia verticală cea mai utilizată în prezent este metoda realizată în laboratoarele
farmaceutice ale firmei Walla în Germania, denumită ”metoda Walla„. Ea constă în a face
posibilă urcarea într-o hârtie filtru cilindric dispus vertical pe un creuzet, o soluție apoasă a
substanței de studiat. Apoi, se trece la migrarea soluției de nitrat de argint iar apoi de sulfat de
fier. Între fiecare migrare, hârtia este uscată. Imaginea obținută este numită morfogramă.
Rezultatele sunt puse în relație cu biochimia substanței testate și morfologia plantelor sursă
(Struh, 1987).

Această metodă este folosită în principal în laboratoarele fitofarmaceutice germane și la


Institutul de Cercetare Agricultură Ecologică din Elvetia; ea nu este utilzată în Franța.

1
Morfografia orizontală circulară

Această variantă a dinamolizei capilare a fost pusă la punct de către Pfeiffer (1984) pentru
studierea materilor organice din sol și a compostului. Jean Paul Gelin a adaptat-o în 1985 la
studiul calitativ a extractelor vegetale și la produsele din lapte. Imaginile obținute indică mai
multe zone a căror caracteristici depind mai ales de proprietățile de reactivitate, de mase
moleculare, de afinități, de culoare, și de cantitate de substanțe organice migrante.

Materile organice ale solurilor sau composturille sunt extrase prin sodă, apoi ele migrează
pornind de la centru unei hârtii filtru în partea impregnată printr-o soluție de nitrat de argint.
Hârtia este mai apoi expuse la raze UV. Mure și Gautronneau (2003) au arătat existența unor
relații între parametrii analitici ai solului și tipurile de imagini. Metoda pare interesantă în
căutarea calității transformărilor biochimice și a nivelului de maturitate a compostului
(imaginea 2).

Pentru produsele alimentare și pentru cele fitofarmaceutice, se adaugă după mai multe
posibilități ale sodei la substanța de studiat. Fiecare ”digestat„este apoi condus să migreze
pornind de la centrul unei hârtii filtru ipregnată în prealabil cu o soluție de nitrat de argint.
Hârtiile filtru sunt apoi expuse la razele ulta-violete pentru a reduce argintul și să scoată în
evidență imaginile testului. Se obține o serie de mai multe imagini indicând o evoluție a
formelor (imaginea 3). Imaginea prezintă formele și culorile cele mai complexe din serie,
rangul său de apariție și metamorfoza fiecărei serii contribuie pentru aflarea diagnosticului.
Gelin, la Institutul Kepler, a arătat că pe plante medicinale că un extract vegetal supus unui
proces de învechire era însoțit de o simplificare a imaginilor. S-a dedus de aici posibilitatea de
a utiliza această tehnică ca innstrument de diagnostic calitativ asupra substanțelor organice
proaspete sau transformate, pentru studii comparative ale procesului. Pe de altă parte, a pus de
asemenea în evidență marea influență a mediului pedo-climatic asupra tipului de imagine
obținută pentru o specie vegetală determinată (imaginea 4). Morfografia substanțelor
vegetale, a terenului și a composturilor, este folosită în Franța, Germania, Elveția.

2
Concluzii

Activitățile existente sugerează că morfografia, precum cristalizarea cu aditivi, seamănă a


putea contribui la diferențierea calitativă și la trasabilitatea produselor. Aceste metode par
destul de promițătoare în caracterizarea pământului sau a datelor recoltării, cercetarea
procesului și diagnosticul de calitate.
Cercetarea existenței corelaților între caracteristicile morfologice ale imaginilor și
proprietățile calitative și cantitative ale substanțelor testate ar permite progresul în ce
privește fundamentele științifice ale metodei; activitățile asupra solului și composturile sunt
mai avansate. De asemenea, ar trebui să se cerceteaze dacă există relații între unele
caracteristici morfologice ale imaginilor cromatografice ale produselor alimentare sau ale
produselor fito-farmaceutice și beneficiul biologic ale acestora.