Sunteți pe pagina 1din 1

Eseu Rolul profesorului in viata copilului Profesorul este cel care daruieste fiecarui om, la pornirea lui in drumul

spre lumina, primele elemente, calauzindu-i pasii spre marele titlu de om. Elevii trebuie ajutati sa cuoascasa sa munceasca, sa se pregateasca pentru viata, fara a renunta la autoritate. Cheia cu care profesorul deschide poarta succesului in actiunea educationala este gasita atunci cind invatatorul se regaseste in elevii sai. Invatatorul zilelor noastre trebuie sa apartina timpului activ-pozitiv care conduce, dirijeaza, informeaza, ofera, ajuta, iubeste, coopereaza, admira, aproba, sustine, este un model. Personalitatea profesorului constituie factorul subiectiv principal care imprima un anumit caracter si o anumita intensitate interactiunilor sale cu elevii. Dupa cum se stie, el organizeaza si conduce activitatea instructiv-educativ in scoala, prelucreaza si transmite cuostintele cuprinse in curiculum si manualele scolare, modeleaza personalitatea copilului, desfasoara o bogata activitate extrascolara. Un factor de maxima importanta, care influenteaza relatiile invatator-elev. Adeseori, intre invatator si elev se pot manifesta in mod spontan sentimente de atractie sau de respingere, de simpatie sau antipatie, de acceptare sau neacceptare etc. Importanta profesorului in viata fiecarui dintre noi este esentiala deoarece el pune bazele educatiei scolare. Este un lucru deja bine stiut, ca profesorul este pentru elev modelul pe care il imita. Nu exista elev care sa nu caute sa isi imite invatatorul in atitudini, gesturi, imbracaminte etc. De aici deducem si cit de important este ceea ce imita copilul, cit de importanta este personalitatea invatatorului care are o insemnatate mare in viata fiecarui copil. Pentru a asigura eficienta educatiei in timpul actului didactic, invatatorul, pe linga vastele cunostinte pe care le detine, trebuie sa posede calitati precum: dragostea pentru copii, capacitatea de empatie, delicatetea sufleteasca, maiestria si tactul pedagogic, puerea de stapinire de sine, pasiunea pentru profesia aleasa. Pentru formarea unui climat favorabil, invatatorul trebuie sa accepte diversitatea in clasa, si sa adopte un stil democratic, astfel incit: sa situeze elevul intr-un model de reflectie, care sa-i permita sa activeze cognitiv si sa ramina activ, atent, vigilent, in toate etapele cunoasterii, sa creeze o atmosfera de cooperare, de toleranta si respect, de coeziune afectiva, de confruntare a opiniilor, sa le accepte punctele de vedere, sa le dirijeze activitatea, sa colaboreze cu elevii pentru a alege continuturi, pentru a forma probleme, sa elaboreze si sa aplice metode didactice pentru elevi. Privit de pe pozitiile orientarii traditionaliste, rolul profesorului este de a pastra cunostintele si a le transmite generatiilor tinere. Cu alte cuvinte, profesorul apare ca un mijlocitor menit a strabate spatiul spiri tual dintre generatii pe acelasi drum batatorit, condamnat a ramane,in acest fel,impreuna cu cei pe care ii educa,intr-o stare continua de pre caritate culturala si de cunoastere. In opozitie cu aceasta,orientarea angajata vede in profesor un agent social dinamic, participant activ si responsabil nu numai la viata scolii, ci si la cea a comunitatii sociale din care face parte, contribuind prin munca sa la toate prefacerile ce au loc in ea. Din datele existente rezulta ca aceasta orientare se impune azi, tot mai insistent, pentru toate popoarele atente la viitorul lor.