P. 1
GHID Pomicultura Ecologica

GHID Pomicultura Ecologica

4.67

|Views: 17,685|Likes:
Published by Dumas

More info:

Categories:Types, Research, Science
Published by: Dumas on Sep 19, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/16/2013

pdf

text

original

Pomicultură Ecologică ACARIENI Numeroşi devastatori ai livezilor sunt prada acarienilor sau insectelor.

Aceşti „duşmani naturali” reuşesc adesea să oprească populaţiile de insecte dăunătoare, atacând în mod deosebit devastatorii indirecţi, adică devastatorii, endofite sau nu, care se hrănesc cu frunze (exemplu afide, acarieni). Inamicii naturali ai devastatorilor de livezi sunt mai degrabă insecte prădătoare, parazitoide. Insectele prădătoare sunt în general la fel de mari ca şi prăzile lor. Aceşti prădători sunt suficienţi de mobili pentru a se deplasa spre sursa lor de hrană. Ele consumă de obicei de-a lungul vieţii numeroase insecte prădătoare. Mămăruţele, chrysope şi syrphe (muşte cu abdomen galben şi negru) sunt exemple de insecte prădătoare. Parazitoidele sau insectele parazite sunt mai mici decât gazda lor. Aceeaşi gazdă poate fi parazitată de una sau mai multe insecte. Gazda moare încetul cu încetul în timp ce larvele parazite se hranesc şi se dezvoltă. Cea mai mare parte dintre insectele parazite sunt viespile sau muştele. Parazitoidele adulte nu se hrănesc de obicei cu insecte, dar sunt dotate cu o mare mobilitate şi îşi depun ouăle pe numeroase gazde. Afidele, enrouleuses, fluturi şi alte larve de fluturi sunt adesea invadate de insectele parazite. Din cauză că permit să se recurgă mai puţin la pesticide pentru a lupta împotriva unui inamic, acarienii şi insectele contribuie la prevenirea sau întârzierea în livezi a souches rezistente la pesticide. Fără a ţine seama că aceşti auxiliari de luptă se hrănesc cu insecte rezistente care supravieţuiesc tratamentelor antiparazitare. Pentru a profita de pe urma luptei biologice exersată de acrieni şi insecte, programele de luptă integrată mizează pe menţinerea sau creşterea populaţiilor de inamici naturali în livezi. Când lupta chimică trebuie să se înscrie într-un program de luptă integrată, produsele fitosanitare recomandate sunt cele care afectează insectele prezente în livadă. Iată câteva principii pentru conservarea acarienilor şi insectelor într-o livadă: 1. A şti să se recunoască insectele şi să se distingă de devastatori. 2. A se evita utilizarea pesticidelor cu spectru larg. A se recurge la insecticide şi acaricide compatibile cu programele de luptă integrată. 3. Menţinerea unei cuverturi vegetale pentru a oferii prăzi, polen, nectar şi loc pentru înlocuirea numeroşilor prădători şi parazitoide. 4. Supravegerea şi notarea în scris a nivelelor populaţiilor de insecte din livadă.

Tabel: Acarieni şi insecte frecvente în livezi Nume Descrierea Acarieni prădători Amblyseius fallacis (Fitoseide)

Pradă sau gazdă preferată Acarieni fitofagi (de exemplu, tetranyque roşie a mărului, tetranyque cu două puncte)

Stadiu de prădare Nimfă, adult

Loc şi perioadă de activitate Adultul stă iarna la adăpost sub scoarţă şi la baza arborilor. Activ în vegetaţia din sol la începutul sezonului. Devine mai activ în perioada de înfrunzire după înflorire. Se găseşte pe faţa inferioară a frunzelor în lungul nervurii principale,acolo unde se hrănesc acarienii fitofagi. Prezenţi pe scoarţa şi frunze,se remarcă mai ales primăvara.

Corp în formă de lacrimă, clar sau translucid, cu pete brune pe spate (câteodată); se deplasează foarte rapid (0,3 mm).

Zetzellia (stigmeide)

mali

Corp în romb, galben viu pătăt cu portocaliu (0,5 mm).

Acarieni fitofagi

Nimfă,adult

Balaustium spp(Eritreide)

Mare,de culoare roşu închis până la roşu deschis,cu aspect de velură;se delasează rapid(1mm).

Acarieni fitofagi

Nimfă,adult

Nume Prădători ai afidelor Cecidomide

Descrierea

Pradă sau gazdă preferată Afide

Stadiu de prădare Larvă

Loc şi perioadă de activitate Găsim larvele în coloniile de afide. Când sunt mai multe afide, ele nu omoară mai multe decât mănâncă. Găsim larvele în coloniile de afide pe toată perioada de creştere. Putem observa adesea adulţii gata să prădeze florile. Ouăle sunt depuse pe frunze şi ramuri. Larve se găsesc pe frunze. Sunt prezente de la

Larve: mici (<1,5 mm), apode, au culoare portocaliu aprins. Adulţi: muşte mărunte, imposibil de descris şi greu de observat. Larve: apode, asemănătoare cu melcii, brun punctat şi/sau verzi (1-2 cm). Adulţi: muşte asemănătoare cu albinele, capabile să zboare deasupra locului (5-10 mm). Adulţi: verzi sau bruni cu corpul lung şi subţire, cu aripi puternic nervurate (2 cm lungime). Larve: tăiate, punctate cu verde sau gri, prevăzute cu lungi mandibule în formă Descrierea de seceră (7-8 mm). Ouă: albe, pe lungile codiţe foarte fine.

Sirfide sau muşte de flori

Afide

Larvă

Crizoperlide Hemerobide

şi

Afide; acarieni

Larvă, adult

Nume

Pradă sau gazdă preferată

Stadiu de prădare

Loc şi perioadă de activitate începutul primăverii până la sfârşitul verii. Adulţii se adăpostesc iarna în resturi la picioarele arborilor şi gardului viu. Adulţii şi larvele sunt activi peste tot în arbore în preajna prăzilor. Mămăruţele sunt active tot sezonul. Pe frunze de-a lungul întregului sezon de creştere.

Mămăruţe

Adulţi: ovoide, portocalii, marcate cu puncte negre (3-4 mm). Ouăle: galbene în formă de butoi, reunite în ciorchine. Larvele: corp alungit, cu pete clare, prevăzut cu picioare bine formate (5-6 mm).

Afide, acarieni şi cochinile

Larvă, adult

Prădători generali Antocoride

Ploşniţe (Miride)

de

molenă

Adulţi: mici (3-4 mm), negri cu pată albă în formă de romb pe aripi. Nimfele: minuscule, rapide, brun sau portocaliu strălucitor. Nimfele: foarte mici (1-2 mm), verzi cu ochi roşii, Descrierea

Afide, acarieni

Nimfă, adult

Nume

Pradă sau

Stadiu de

Loc şi perioadă

foarte active. Adulţii: cenuşiu, ovoide (3 mm lungime).

gazdă preferată Acarieni, afide

prădare Nimfă, adult

de activitate Pe frunze şi mai ales pe ciorchinile de fructe sau pe tinerele mlădiţe. Active de la sfârşitul lui mai până în octombrie. Pe scoarţă şi frunzele arborilor.

Ploşmiţe de casă

Carabes

Adulţi: mari, bruni cu picioare lungi (20 mm) gură lungă curbată. Abdomen care merge sub aripi. Nimfe: asemănătoare cu adulţii dar mai mici şi aptere. Însecte mari negre sau brune (3-20 mm), strălucitore sau mate, aplatizate puţin în lateral.

Afide, acarieni, larve de fluturi şi alte insecte cu corp moale Numeroase insecte cu corp moale, dintre care larvele carpocapsei mărului în fructele căzute Majoritatea insectelor arboricole Pradă sau gazdă preferată Ouăle carpocapsei mărului, fluturilor şi al fluturelui oriental al piersicului. Larve de fluturi nocturni dăunătoare

Nimfă, adult

Adult

Nocturne, se găsesc în gazon, deasupra resturilor solului, pietre. În frunziş, pe ramuri şi trunchi.

Păianjeni

De talie şi culoare variabile după specie, 8 picioare.

Imatur, adult

Nume Parazitoide Tricogramele

Descrierea

Stadiu de prădare Larvă

Loc şi perioadă de activitate Adulţii sunt activi la înfrunzire. Larvele se găsesc în interiorul ouălor a speciilor de gazde. Adulţii sunt activi la înfrunzire. Larvele se hrănesc în interiorurul larvelor de fluturi. Adulţii sunt activi la înfrunzire puţin după fiecare zbor al MMP. Larvele se hrănesc din interiorul larvelor MMP. Loc şi perioadă de activitate Pupele se găsesc

Viespi minuscule (<0,7 mm) care parazitează ouăle fluturilor de noapte.

Alte viespi (Braconide Icneumonide)

parazite şi

Viespi cu corp subţire (0,5-3,6 cm), negre, brune, portocalii sau galbene. Femele dotate cu un lung ovipozitor.

Larvă

Pholetesor (Branonide)

ornigis

Mici viespi negre (5 mm) prevăzute cu lungi antene şi marcate cu o pată mică neagră pe fiecare din aripile anterioare. Pupele se găsesc în interiorul coconilor albi, ovoide, care seamănă cu comprimatele. Descrierea

Mineuse mărmurită mărului (MMP)

Larvă a

Nume

Pradă sau gazdă preferată

Stadiu de prădare

Chalcis (Calcide)

Mici viespi stălucitoare prevăzute cu antene scurte şi cu un abdomen ascuţit.

MMP şi alte larve de fluturi.

Larvă

în interiorul galeriilor de MMP. Adulţii sunt activi la înflorire. Larvele şi pupele se găsesc în interiorul galeriilor de MMP şi pe diferite alte specii de larve de fluturi.

Adalia bipunctata prădător împotriva afidelor Adalia bipunctata este un prădător indigen a afidelor. Larvele sunt utilizate ca şi auxiliari în lupta împotriva afidelor devastatoare a culturilor ornamentale, fructifere şi de zarzavaturi. Adalia bipunctata este foarte lacomă şi poate fi utilizată împotriva numeroaselor specii de afide în toate felurile de culturi. Ea poate fi utilizată în combinaţie cu alţi auxiliari biologici şi nu prezintă nici un pericol pentru om şi natură. Adultul Adalia bipunctata depune între 20 şi 50 de ouă pe zi. Ouăle sunt alungite, ovale şi de culoare galben portocaliu. Cu toate că durata de spargere a ouălelor este dependentă de condiţiile climatice, ea este adesea cuprinsă între 4 şi 8 zile. După ieşirea din ouă, larvele caută activ afidele. Şansele de supravieţuire a acestor larve sunt legate de prezenţa unui număr suficient de afide în apropierea locului lor de naştere. Larva se transformă în trei reprize. Durata vieţii larvare depinde de condiţiile climatice şi de abundenţa hrănii. Ea atinge 20 de zile la temperaturi apropiate de 20oC. Condiţionare: Adaliile sunt livrate la stadiul larvar, ambalate câte 50 sau 100 de larve dispuse pe seminţele de popcorn permiţându-le astfel să se hrănească în timpul transportului. Sfaturi şi observaţii: - Să se introducă larvele în mijlocul locurilor unde traiesc afidele înainte ca aceste să fie prea multe; - Să se introducă larvele imediat după primirea lor. Să se conserve maximum una sau două zile la rece (810oC); - Să se plaseze mămăruţa pe frunzele atacate de afide. Larvele care rămân în cutie vor putea fi uşor dispersate cu ajutorul unei pensule (tip pensulă acoarele); - Pentru o introducere mai rapidă, larvele pot fi distribuite omogen în BIOBOX care sunt foarte uşor de agăţat pe plante şi arbuşti. - Cantitatea de larve introduse depinde de importanţa atacului şi dezvoltării culturii. Să se controleze în fiecare zi şi să se repete introducerea dacă este necesară. De exemplu: să se introducă 3-5 larve pe trandafir la începutul infestării; 10 larve la o intervenţie precoce pe bazele tulpinilor în arboricultura fructiferă.

Greierul părului (Psylla pyri) Ramuri negre din care picură lent un lichid lipicios şi în sfârşit pere negre murdărite de lichid; un coşmar pentru mulţi din cultivatorii de peri. Aceasta este cauzată de o insectă mică, greierul părului. Acest parazit devine activ foarte devreme. Înaintea şi în timpul înfloririi frunzele şi florile sunt infestate. Nu există practic stricăciuni directe, dar lichidul murdăreşte fructele, crengile şi inevitabilul fumagin colorează totul în negru. Soluţia este de a utiliza produse care respectă auxiliarii. O altă soluţie este Anthocaris nemoralis, un prădător care se hrăneşte cu aceste insecte. Biologia: Anthocoris nemoralis Acest prădător hibernează în afara plantaţiilor de gard viu şi alte vegetale. Primăvara devine din nou activ şi prima foamete este stăpânită de seminţele de polen şi de micile insecte precum greieraşul, afidele, etc. Totuşi doar după înflorire sunt atrse în număr mare de lichidul lipicios care este secretat de prima generaţie de vară a greieraşului de păr. În condiţii normale, şi insectle utile zboară pe această parcelă. Acestea încep să se

hrănească şi între timp femelele îşi depun ouăle care vor fi uşor de găsit datorită decolorării roşii a frunzei în jurul oului. Larvele se hrănesc cu ouăle şi larvele greierilor. Introducere artificială Introducând punaises prădătoare adulte devreme, deci înainte ca imigraţia naturală să înceapă, este posibil să se obţină un echilibru natural între greiere şi punaises prădătoare. Acestea sunt mai rezistente împotriva circumstanţelor climatice precum gerul sau ploile importante decât tinerele larve care sunt prezente în acel moment în natură. Anthocoris este livrat în sticle de plastic în care se găsesc minim 200 de punaises prădătoare adulte. În cea mai mare parte a cazurilor se folosesc 1000 de punaises prădătoare pe ha. Pe parcelele problematice, sau în timpul anilor în care numărul de punaises prădătoare care depun ouă este scăzut, se recomandă 1000-1500 adulţi pe ha. Se poate da drumul la un număr limitat de Anthocoris chiar înaintea înfloririi perilor, dacă primele larve ale greierului părului sunt în dezvoltare. Apoi se poate da drumul la un număr mai mare la începutul lui mai dacă riscurile de îngheţ nocturn se diminuează puternic. Se sfătuieşte să se aleagă mai multe locuri unde să se dea drumul la aceste insecte. Lăsările se pot produce vărsând prudent punaises într-o capcană Delta fără sol lipicios, sau pe timp uscat vărsând punaises prădătoare într-un loc curat sub arbori. Pe timp uscat, punaises prădătoare adulte îşi vor lua zborul aproape imediat în căutarea prăzii. Avertizare Atâta timp cât punaises adulte şi/sau ouăle punaises prădătoare sunt prezente, se poate intervenii printrun mod chimic: amitraz. O dată ce larvele au ieşit nu mai putem intervenii cu amitraz deoarece larvele sunt foarte sensibile la acest produs. La fel şi regulatorii de creştere a insectelor precum diflubenzuron, fluclycloxuron şi flufenoxuron sunt inofensivi pentru insectele adulte, dar pot manifesta o funcţionare toxică asupra larvelor. Sunt excluse complet piretrinoidele de sinteză, esteri fosforici organici şi endosulfanul. De altfel pentru piretrinoide trebuie o perioadă de mai multe săptămâni până la luni în timpul cărora aceste mijloace pot să fie încă toxice pentru Anthocoris. Cea mai mare parte a fongicidelor sunt totuşi inofensive pentru această insectă. Anthocoris – System Introducerea artificială Biobest a reuşit să reproducă în masă aceste punaises prădătoare utile pentru a putea oferi o soluţie cazurilor problematice. Introducând punaises prădătoare adulte devreme, deci înainte ca imigrarea naturală să înceapă, este posibil să s obţină deja la un stadiu foarte devreme un echilibru natural între psylle şi punaises prădătoare. Aceste punaises adulte sunt mai rezistente, în ciuda circumstanţelor climatice extreme precum îngheţul sau ploile împortante, decât tinerele larve care sunt prezente în acel moment în natură. Introducându-le în parcelele care au fost atinse de psylle părului, lupta naturală este puternic stimulată şi atunci se pot preveni deteriorările. Anthocoris este livrat în sticle de plastic în care se găsesc minim 200 de punaises prădătoare adulte. În cea mai mare parte a cazurilor se pun 1000 de punaises prădătoare pe ha. Pe parcelele problematice, sau în timpul anilor în care numărul de punaises prădătoare care ies este mai mic, 1000-1500 adulţi pe ha se recomandă. O primă introducere cu un număr limitat de Anthocoris poate să se facă chiar înaintea înfloririi perilor, dacă primele larve ale psylle părului sunt în curs de dezvoltare. O a doua introducere mai mare se poate face la începutul lui mai dacă riscurile de îngheţ nocturn se diminuează. Se recomandă să se aleagă mai multe locuri pe ha, cu un minim de 5. Introducerile se pot produce vărsând punaises într-o capcană Delta fără sol lipicios, sau pe timp uscat, vărsând punaises prădătoare pe un loc curat sub arbori. Pe timp uscat punaises prădătoare adulte îşi vor lua zborul imediat în căutarea prăzii. Avertisment Atâta timp cât punaises adulte şi/sau ouăle de punaises prădătoare sunt prezente, putem interveni printrun mod chimic: Amitraz. O dată ce larvele au ieşit din ouă, nu mai putem interveni cu Amitraz deoarece larvele sunt foarte sensibile la acest produs. Şi regulatorii de creştere a insectelor precum diflubenzuron, fluclycloxuron şi flufenoxuron sunt inofensive pentru insectele adulte, dar pot arăta o funcţionare toxică pentru larve. Sunt excluse complet piretrinoidele de sinteză, organo-fosfore şi endosulphan. De altfel pentru piretrinoide trebuie o perioadă de mai multe săptămâni până la luni în timpul cărora aceste mijloace pot fi încă toxice pentru Anthocoris. Cea mai mare parte a fongicidelor sunt totuşi inofensive pentru această punaises utilă. Aphidoletes aphidimyza

Aplicare Marele avantaj al Aphidoletes aphidimyza este că ea poate fi introdusă pe mai multe culturi pe orice apecie de afide. În combinaţie cu o viespe parazită a afidelor cecidomia poate fi introdusă în mod preventiv în 0,1 Aphidoletes/m2. o metodă alternativă de introducere preventivă este creşterea pe plantele cu afide a gramineelor. De îndată ce se observă primele focare de afide sau primele afide care zboară pe panourile adezive galbene, putem introduce Aphidoletes. În fiecare săptămână se introduce 0,5-2 Aphidoletes/m 2, aceasta depinyând de cultura şi specia de afide. Se recomandă asupra focarelor să se introducă hebdomadere de 5-10 cecidomii/m2. În culturile pe sol, larvele pot să se transforme în pupă în sol şi pot urma mai multe generaţii. În culturile care nu sunt pe sol, larvele nu au loc să se transforme şi mor. Este motivul pentru care este imposibil să se obţină aici un echilibru biologic cu afide cum este cazul viespilor parazite. Aphidoletes este mai degrabă un mijloc temporar de a lupta împotriva focarelor de afide în dezvoltare. Pentru a lupta împotriva infestărilor mai mari, putem folosi Harmonia axyridis în focare, sau pesticidul Pirimor. Aphidoletes – System Aphidoletes aphidimyza este livrată la 1000 de pupe, amestecată cu vermiculită. Cea mai bună introducere se face deschizând sticla de plastic şi plasând-o pe colonia de afide sau pulverizând conţinutul în găleată unde insectele pot să copuleze. Aceste metode de introducere cresc şansa pentru ca masculii şi femelele să se întâlnească pentru împerechere. În plus copulaţia este prosperă, în plus densitatea de cecidomii prădătoare va fi stabilită repede. Avantaje • Aplicabil pe mai multe culturi; • Luptă împotriva fiecărei specii de afide; • Excelentă capacitate de căutare; • Luptă curativă a focarelor de afide; • Omoară mai multe afide decât este necesar.

Artropodele din livadă Câmpul cultivat este un mediu deschis care interferează cu environmentul său vegetal. Nu poate fi considerat independent de acesta. Prin definiţie este un mediu cu o uşoară diversitate vegetală, un ecosistem fragil predispus la fenomene explozive din dinamica populaţiilor sale animale. Rolul pe care îl joacă environmentul în arboricultură în lupta împotriva fitofagilor este esenţial. De altfel, în arboricultura fructiferă, în afară de mărăcinii monospecifici tradiţionali a anumitor conifere a căror influenţă asupra faunei este limitată, mărăcini variaţi sau compuşi sunt plantaţi curent pentru a servi ca şi rezervor de auxiliari şi pentru a consolida protecţia livezilor. Incidenţa mărăcinelui asupra entomofaunei livezii Totalitatea organismelor vii (biocenoza) dintr-un loc dat (biotop) poate fi clasată după cum urmează: • Consumatorii primari, care se dezvoltă începând cu plantele gazdă. Devastatorii culturilor la fel ca şi câţiva auxiliari la diferite stadii din dezvoltarea lor de exemplu sirfidele adulte sunt floricole atunci când larvele sunt prădătoare; • Consumatorii secundari care se dezvoltă începând cu consumatorii primari. Sunt auxiliari. Se împart în două mari categorii, prădătorii şi parazitoidele. Printe prădători, se disting prădătorii de protecţie care menţin depunerea ouălelor unui devastator de partea pragului de vătămare şi prădătorii de curăţenie care sosesc prea târziu pe fitofag dar prezintă interesul de a prinde releul unui eventual tratament fitosanitar; • Consumatorii terţiari care se dezvoltă începând cu consumatorii secundari; • Detritivorele şi fongivorele. Pe de altă parte se ştie că o biocenoză va fi cu atât mai stabilă cu cât ea va conţine un număr mai mare de specii şi nu de indivizi. Fiabilitatea funcţionării ecosistemului creşte cu creşterea biodiversităţii diferitelor grupuri funcţionale adică fitofagi, prădători, detritivore, etc. Problema este evidentă în regiunea cu monocultură unde numărul plantelor gazde sunt reduse, ceea ce are ca şi efect înfrânarea dezvoltării anumitor auxiliari care au nevoie de diferite specii pentru a-şi împlini ciclul. Clasarea faunei artropodelor în livada de peri şi în mărăciniş Metoda eşantionajului adaptată pentru observaţii este cea utilizată în mod obişnuit pentru studiul faunei devastatorilor şi auxiliarilor: treieratul. Este vorba de o metodă care constă în a arunca într-un reptabil artropodele prezente pe vegetal.

Teoria de evaluare ne permite să clasăm fauna artropodelor prezentă în livada de peri şi în mărăciniş după categoriile, sau grupurile funcţionale următoare: • Prima ordine sau totalitate de fitofagi colectaţi, • A doua ordine sau consumator secundar sau şi mai simplu auxiliari, adică totalitatea prădătorilor şi parazitoidelor. În interiorul acestor două ordini simplificate s-a realizat un al doilea clasament: • Clasa inferiorilor adică păianjenii şi acarienii care sunt dintre artropode cele mai vechi, • Clasa celor medii conţin insectele cu metamorfoză incompletă, trec direct de la stadiul de larvă la stadiul de adult (Hemi-metabol), • Clasa superiorilor conţin insectele cu metamorfoză completă, deci cu o fază nimfală între larvă şi adult (Holo-metabol). Indicele aracno-entomologic (raportul efectivelor de acarieni prădători plus păianjenii pe totalitatea faunei auxiliarilor) caracterizează biocenoza sub unghiul acestor prădători. Se consideră că peste 0,5 biocenoza este bine echilibrată. Estze vorba despre un indice care permite deci dezvăluirea perturbării unui mediu. Lucrare realizată pe mărăcinele compozit Plantele cultivate sunt adesea supuse la pertuebări provocate de tratamentele fitosanitare sau de practicile culturale. Mărăcinele, formaţiune vegetală nesupusă la tratamente fitosanitare poate fi văzut ca un mediu neperturbat. Livada beneficiază din plin de fauna de artropode prezentă în mărăciniş cu atât mai mult cu cât ea nu este perturbată de tratamentele chimice. Cum să atragem prădătorii utili în grădină Grădina oferă o seducţie imensă mai multor insecte de toate genurile.Rădăcinile delicate,tulpinile şi frunzişul grădinii nu sunt disponibile insectelor într-un mediu natural precum câmpurile.Este motivul pentru care insectele sunt atrase spre grădină. Bineînţeles,există mai multe produse chimice pe piaţă.Mulţi dintre grădinari preferă să nu folosească aceste produse,decât în ultimă instanţă,şi câteodată chiar deloc. Marea majoritate a agricultorilor folosesc mai puţin produsele chimice astăzi decât acum 10 ani.Ei revin la metodele de represie mai organice şi la o tehnică numită „lupta integrată împotriva inmicilor culturilor”. Este un nume tehnic pentru a desemna o metodă utilizată de agricultori mai mult de un secol.Aceasta înseamnă că agricultorii profită de prădătorii utili pentru a opri prădătorii dăunători evitând astfel înlocuirea produselor antiparazitare care pot fi nocive pentru prădătorii utili. Mai multe creaturi,cum sunt păsările,liliecii,şerpii,aricii,broaştele râioase,insectele utile şi alte specii ale faunei pot juca un rol important în lupta integrată împotriva inamicilor culturilor pe peluză şi în grădină. Atunci,cel mai bun mod de a începe lupta integrată împotriva inamicilor culturilor este de a încuraja prezenţa prădătorilor utili în grădină.Iată cum trebuie procedat: Păsările se hrănesc cu o mare cantitate de insecte şi viermi din grădină.Chiar şi pe timpul iernii,ele reduc cantitatea de lareve hibernante şi a ouălelor de iarnă care se găsecs pe scoarţa arborilor şi arbuştilor.Instalaţi mai multe case de păsări pentru a atrage mai multe specii.Nu uitaţi să hrăniţi păsările pe timpul iernii.Puteţi de asemenea să adăugaţi arbori sau arbuşti preferaţi pentru a ameliora locuinţa păsărilor. Insectele utile,cum sunt păianjenii,mămăruţele şi albinele sunt foarte benefice pentru grădină.Evitaţi să utilizaţi insecticide chimice pentru îndepărtarea insectelor dăunătoare în prezenţa unei populaţii impozante de insecte utile în grădină. Metodele manuale,cum sunt capcanele,dispozitivele protectoare şi culesul manual al fructelor reprezintă toate mijloace bune pentru reducerea numărului de insecte dăunătoare.Un tub de carton băgat sub pământ în jurul tulpinii va îndepărta viermii gri.Melcii şi larvele de fluturi pot fi îndepărtaţi cu mâna şi puşi într-o cutie metalică umplută cu apă cu săpun.Pământul de diatomee este o altă metodă ecologică pentru a îndepărta insectele dăunătoare.Presăraţi pe sol în jurul plantelor şi particulele sale abrazive vor tăia corpul melcilor sau insectelor,pentru a le distruge în cele din urmă.Capcanele colante din hârtie adezivă galbenă sunt eficace pentru a prinde muştele albe. Pulverizaţiile chimice vor fi poate necesare dacă una sau toate metodele menţionate mai sus eşuează.Unele dintre aceste produse sunt mai puţin nocive pentru utilizator şi mediu decât altele.Plantele rezistente oferă o altă soluţie penrtu reducerea pagubei din grădină.O plantă sănătoasă rezistă mult mai bine la insecta şi boli. ADALIA BIPUNCTATA Produs 125 larve de mămăruţă în amestec cu seminţe de sarrasin. Ţinta Toate speciile de afide. Auxiliarul preferă condiţiile exterioare. Nivelul de aport

Cele 125 de larve pot consuma în total 5000-10000 de afide. Poate fi necesar să se dea drumul de mai multe ori la 125 de larve. Mod de folosire Se varsă conţinutul flaconului pe frunze, în apropierea afidelor. Pentru arbori se dispune conţinutul flaconului la bifurcarea ramurilor. Un secret: folosiţi foi de hârtie sugativă în formă de mănuşă de toaletă, şi vărsaţi conţinutul flaconului în interior. Puteţi agăţa uşor aceste poşete în arbori. Vă puteţi folosi de o pensulă pentru a trece larvele de pe o plantă pe alta. Indicele de activitate Larvele consumă foarte rapid afidele şi populaţia acestora scade. AMBLYSEIUS CALIFORNICUS Produs Flacon cu rumeguş care conţine 200 de acarieni roşii care sunt auxiliarii. Ţinta Toate speciile de tetranide, printre altele. Văzuţi prin lupă aceşti acarieni sunt galbeni sau roşii, cu pete negre pe coastă. Amblyseius supravieţuiesc în absenţa prăzilor. Nivel de aport Flaconul permite tratarea aproximativ a 10-20 m2. Să se distribuie pe locurile unde sunt acarieni pe plantele contaminate. Mod de utilizare Să se verse flaconul pe frunzele plantelor contaminate. Să se lase flaconul câtva timp în plantă pentru ca ultimele Amblyseius să poată ieşi. Indice de activitate Prezenţa Amblyseius în coloniile de acarieni. Foarte rapid n-o să mai existe acarieni vii. AMBLYSEIUS CUCUMERIS (în săculeţ) Produs 25 de săculeţe care conţin tărâţe şi auxuliari, care sunt mici acarieni de culoare deschisă. Săculeţii sunt găuriţi. Nu trebuie mărită gaura de ieşire. Ţinta Două specii de tripşi sunt controlate cu acest prădător. Este vorba în principal de tripşii de legume (vinete, castravete, ardei iute). Amblyseius nu consumă decât larvele de tripşi. În alte cazuri, trebuie determinat devastatorul. Nivelul de aport Să se pună un săculeţ la o plantă sau un săculeţ pe m2 dacă plantele se ating. Lăsaţi săculeţul două luni. Să se reînnoiască la 6 săptămâni. Mod de utilizare Agăţaţi săculeţul în plantă, ferit de lumină ascuns în vegetaţie. Săculeţii sunt găuriţi. Nu trebuie mărită gaura de ieşire. Indice de activitate Dificil de evaluat. Doar o scădere a populaţiei tripşilor după mai mult de o lună după aport este o garanţie de eficacitate.

APHIDIUS COLEMANI Produs 125 nimfe de afide parazitate în amestec cu rumeguş într-un flacon. Auxiliarii au început câteodată să iasă din ouă. Ţinta Câteva specii de afide dintre care afida verde a piersicului şi afida neagră a curcubitaceelor. Se sfătuieşte să se determine afida pentru a verifica alegerea auxiliarului. Acest parazit este în combinaţie cu Aphidoletes. Nivel de aport Flaconul permite tratarea a 10-100 m2. Două aporturi la 7 zile interval sunt necesare. Mod de utilizare Să se verse conţinutul flaconului în apropierea afidelor, dar ferit de ploaie. Furnicile îngreunează activitatea auxiliarilor şi pot lua mumiile de Aphidius. Indice de activitate Două săptămâni după aport, afidele vor deveni globuloase şi bronzate. Ele sunt parazitate. Un nou auxiliar va ieşi din această mumie pentru a porni în căutarea altor afide de parazitat.

APHIDIUS ERVI Produs 50 de nimfe de afide parazitate în amestec cu confeti într-un flacon. Auxiliarii au început câteodată să iasă din ouă. Ţinta Câteva specii de afide din care afida mare verde a roşiei şi afida care deformează ardeiul iute. Se sfătuieşte să se determine afida pentru a verifica alegerea auxiliarului. Acest parazit se combină Aphidoletes. Nivel de aport Flaconul permite tratarea a 10-100 m2. Două aporturi la 7 zile interval sunt necesare. Mod de utilizare Să se verse conţinutul flaconului în apropierea afidelor, dar ferit de ploaie. Furnicile vor îngreuna activitatea auxiliarilor şi pot lua mumiile de Aphidius. Indice de activitate Două săptămâni după aport, afidele vor deveni globuloase şi bronzate. Ele sunt deci parazitate. Un nou auxiliar va ieşi din acestă mumie pentru a porni în căutarea altor afide de parazitat. APHIDOLETES APHIDIMYZA Produs 125 de nimfe amestecate cu vermiculită. Ţinta Toate speciile de afide. Marea capacitate de prospecţie a adultului de Aphidoletes este unul din atuurile sale. Acest prădător se combină cu Aphidius adecvat. Nivel de aport Flaconul permite tratarea a 10-100 m2. Este necesar să se dea drumul de 2 ori la un interval de o săptămână. Aphidoletes nu este activ decât de la 16oC temperatura de noapte. Mod de utilizare Să se verse conţinutul flaconului pe sol la picioarele plantelor. După ieşirea din ou, adultul reperează coloniile de afide pentru a-şi depune acolo ouăle mici portocalii. Acestea dau naştere după câteva zile la larve portocalii care pradă afidele. Indice de activitate 10 zile după aport, prezenţa larvelor portocalii este observată în coloniile de afide, iar apoi o diminuare a populaţiilor devastatorului. BACTURA Produs Produsul se numeşte BACTURA. Este vorba de un insecticid biologic pe bază de Bacillus thuringiensis var. Kurstaki. Acesta este eficace asupra larvelor de lepidoptere cum sunt larvele de fluturi. Ţinta Toate speciile de larve de fluturi defoliatoare. Produsul este omologat asupra roşiei, viţei de vie şi arboricultură. Nivel de aport Trebuie tratate culturile odată ce larvele sunt detectate. Să se repete la 8 zile atâta timp cât există larve. Mod de utilizare BACTURA este utilizat în doze de 7,5-10 grame pentru 10 litrii pentru 100 m 2 pulverizate. Este preferabil să se trateze seara şi în afara riscului de ploaie. Indice de activitate La câteva zile după pulverizare, larvele de fluturi mor. CRYPTOLAEMUS MONTROUZIERI Produs 12 mămăruţe într-un flacon. Ţinta Aproape toate speciile de larve de fluturi, făinoase şi flocoase. Se recomandă să se combine cu unul din numeroşii paraziţi specifici. Trebuie determinată larva. Nivelul de aport Să se pună aproximativ 3 indivizi pe colonia de larve. Mod de utilizare

Se recomandă să se depună mămăruţele dimineaţa sau seara, în absenţşa luminii puternice, în coloniile de larve. Indice de activitate Prezenţa adulţilor câtva timp. După 15 zile apar larvele de mămăruţe. Aceste larve par a se confunda cu larvele de fluturi. DIGLYPHUS ISAE Produs 50 de adulţi de Diglyphus într-un flacon. Ţinta Auxiliarul parazitează larvele de mineuses care se găsesc pe frunze. Nivel de aport Un flacon permite tratarea a aproximativ 100 m2. Două aporturi la interval de 14 zile sunt necesare. Mod de utilizare Să se pună Diglyphus dimineaţa sau seara între frunzele atinse de mineuses. Indice de activitate Foarte greu de evaluat. Larvele de mineuses moarte pot fi observate, dar după mai mult de o lună de la lăsare, atacul devastatorului este oprit. ENCARSIA FORMOSA + ERETMOCERUS EREMICUS Produs 10 cartonaşe din care vor ieşi himenopterele parazite. Ţinta Larvele de aleurode de sere. Nivel de aport O bandă permite tratarea a 25-100 m2. Este necesar să se efectueze 2 aporturi la un interval de 7 sau 14 zile. Mod de utilizare Să se separe cartonaşele, să se suspende în plantele atinse evitând soarele direct. Este normal ca învelitorile auxiliarilor să rămână prinse pe carton. Cartonaşele pot fi retrase la 2 săptămâni. Indice de activitate La 2 săptămâni după aport, larvele de aleurode îşi vor schimba culoarea. Unele vor deveni negre, parazitate de Encarsia, altele vor deveni galbene, parazitate de Eretmocerus. FRANKLINOTHRIPS VESPIFORMIS Produs Flacon care conţine 8 tripşi. Ţinta Franklinothrips este trips prădător al tripşilor devastatori. El solicită o temperatură superioară lui 20oC, deci o utilizare exclusivă în interior şi în sera tropicală. Spectrul său de eficacitate este limitat, trebuie determinată specia tripsului dacă nu este instalat pe planta potajeră. Nivel de aport 8 Franklinothrips permit tratarea a câtorva m2. Trebuie reînnoit aportul după eficacitate. Mod de utilizare Franklinothrips vor depuşi în mijlocul populaţiilor de tripşi. Franklinothrips este mult mai mare şi larva sa este de culoare roză. Indice de activitate Prezenţa Franklinothrips, larvă şi adult. Diminuarea populaţiilor de tripşi. Franklinothrips va dispărea în absenţa hrănii. HETERORHABDITIS BACTERIOPHORA Produs 6 milioane de nematode într-un săculeţ. Aceste nematode nu sunt în nici un caz patogene palntelor. Ţinta Larvele de otiorrhynques din sol. Nivel de aport Să se trateze solul odată ce larvele de otiorrhynques sunt prezente. Un săculeţ cu 6 milioane de nematode permite tratarea a 12 m2. Temperatura solului trebuie să depăşească 13oC. Mod de utilizare

Să se verse conţinutul unui săculeţ într-o stropitoare de 10 litri. Să se amestece bine apoi să se verse pe teren cu stropitoarea. Să se folosească totul într-o oră. Indice de activitate După 10 zile, larvele de otiorrhynques mor în sol. NOVODOR: B.t. var tenebrionis Produs Produsul se numeşte NOVODOR. Este vorba de un insecticid biologic pe bază de Bacillus thurengiensis var. tenebrionis. Acesta este eficace asupra coleopterelor. Ţinta Acest produs este omologat asupra cartofului şi vinetei pentru controlul doriforelor. Produsul acţionează prin ingestia asupra larvelor de doriforă. Nivel de aport Trebuie tratate culturile odată ce larvele au fost detectate. Să se repete la 8 zile atâta timp cât există larve. Mod de utilizare NOVODOR este utilizat în doză de 50 ml sau 50 cc sau 50 cm 3 în 10 L pentru 100 m2 pulverizat. Se preferă tratarea seara şi în afara riscului de ploaie. Indice de activitate La câteva zile după pulverizare, larvele de dorifore mor. PHYTOSEIULUS PERSIMILIS Produs Flacon cu rumeguş care conţine 200 de acarieni roşii care sunt auxuliarii. Ţinta Toate speciile de tetranide. Văzuţi prin lupă, aceşti acarieni sunt galbeni sau roşii, cu pete negre pe coaste. Phytoseiulus nu este eficace asupra acarianului roşu a arborilor fructiferi, şi nici asupra acarianului coniferelor. Phytoseiulus nu supravieţuieşte decât în prezenţa prăzilor. Nivel de aport Flaconul permite tratarea a aproximativ 10-20 m2. Să nu se dea decât pe plantele contaminate. Mod de utilizare Să se verse flaconul pe frunzele plantelor contaminate. Să se las eflaconul câtva timp pe plantă pentru ca ultimii Phytoseiulus să poată ieşi. Indice de activitate Prezenţa Phytoseiulus în coloniile de acarieni. Rapid, nu mai sunt acarieni vii. STEINERNEMA FELTIAE Produs 6 milioane de nematode într-un săculeţ. Aceste nematode nu sunt în nici un caz patogene plantelor. Ţinta Larvele de muşte a composturilor din sol. Nivel de aport Să se trateze solul după semănare sau punerea butaşilor în compost. Un săculeţ de 6 milioane de nematode permite tratarea a 12 m2. Temperatura solului trebuie să depăşească 15oC. Mod de utilizare Să se verse tot conţinutul din săculeţ într-o stropitoare de 10 L. Să se amestece bine, apoi să se verse pe compost cu stropitoarea. Să se folosească tot într-o oră. Indice de activitate Foarte rapid larvele de sciaride mor la suprafaţa compostului. Auxiliarii grădinii Avem tendinţa să neglijăm ajutorul adus de insectele şi animalele care sunt veritabili auxiliari ai grădinarului. Păianjenul Lăsaţi-i în pace! Ei devorează o cantitate incredibilă de muşte şi larve de tot felul. Epeirele diademă distrug mai mult de 2 Kg de insecte pe Ha! Nevăstuica Chiar dacă ele fac pagube în coteţele de păsări, ele distrug mulţi şobolani şi şoareci. Carabe dore

Aceste mici insecte sunt de culoare bronzului sau verde aurit pe spate şi se hrănesc cu larve şi larve de fluturi. Mămăruţă Ele pot mînca mai mult de 100 de afide pe zi. Putem cumpăra prin corespondenţă sau din anumite grădini larve de mămăruţe. Rezultatul nu este garantat pentru grădinile mici dacă mămăruţelor nu le place acolo, ele vor merge şi vor devora afidele vecinilor. Atenţie şi la îngheţurile târzii, ele nu supravieţuiesc. Liliacul Prostia şi ignoranţa au făcut mult rău acestui mamifer nocturn în afara faptului că sunt veritabili saci cu păduchi, ei nu se vor prinde niciodată în părul dumneavoastră şi nu vă vor suge sângele. Ei vor mânca noaptea numeroase insecte, dar mai ales fluturi crepusculari. Năpârca Năpârcile sunt inofensive, lor le este încă frică de dumneavoastră. Ele distrug multe insecte şi mai ales şoareci care sunt adevărate răni pentru grădina de zarzavat. Dacă aveţi o năpârcă în grădina dumneavoastră, nu ştiţi ce noroc aveţi... Broasca-râioasă Este unul din cei mai buni auxiliari ai grădinii. Ele distrug melcii, larvele de fluturi şi larvele în general. Crysope Sunt mici insecte alungite de culoare verde cu aripi lungi. Larvele ajung să devoreze 250-500 de afide în timpul dezvoltării lor care durează trei săptămâni. Engoulevent Această pasăre seamămă cu sturzul, penele sunt de culoare gri brun. Ele vânează la apus şi mănâncă fluturi de noapte, cărăbuşi şi alte insecte. Viespea parazită Ele se aseamănă cu redutabila lor verişoară, dar sunt mai fine şi mai negre, tariere este mai lungă. O femelă prin depunerea de ouă ajunge să paraziteze mai mult de 500 de afide sau larve de fluturi în timpul sezonului. Broasca Dacă posedaţi un teren rece şi umed veţi vedea poate brotăcei verzi din timp în timp. Nu-i omorâţi, ei nu se ating niciodată de culturi, dar distrug insectele, muştele, melcii şi larvele insectelor acvatice. Ariciul Dacă aveţi unul în grădina dumneavoastră, melcii şi multe insecte vor trebui să plece în altă parte. Şopârla De câte ori vara nu aţi văzut aceste şopârle mici gri încălzindu-se la soare pe pereţii de piatră. Şi ele mănâncă! Muşte, lăcuste şi multe insecte. Musaraigne Acesta este mult mai mic decât şoarecele, coada este mai scurtă decât corpul şi capul este foarte subţire, botul este ascuţit. Acest animal este carnivor şi nu atinge niciodată fructele şi legumele. El se hrăneşte cu insecte, viermi albi şi mulots. Păsări diverse Numeroase păsări sunt ajutoare preţioase în grădina chiar dacă din când în când mănâncă cireşe, căpşuni sau mazăre. Acestea sunt păsările insectivore precum piţigoii, mierlele, lăstunul, rândunicile. Un piţigoi mănâncă aproape greutatea sa pe zi de insecte... chiar şi vrăbiile sunt utile. • mierlele în ciuda prelevărilor pe care le fac în grădina de zarzavaturi şi în livadă ele devorează numeroase insecte şi larvele lor şi miriapodele • un cuplu de piţigoi ajung să mănânce 30 Kg pe an • ciocănitoarele sunt preţioase pentru a căuta insectele şi larvele sub scoarţe arborilor Păsări de pradă Aţi văzut ereţi şi mici şoimi care scormonesc solul să caute şoareci şi alte mici mamifere. Mai sunt şi păsările care vânează noaptea precum buvniţele, cucuvelele. Sunt mari prădători ai şoarecilor şi şobolanilor. Punaises Acestea devorează acarienii, anumite larve de fluturi şi psylles. Syrphes Seamănă cu mici viespi foarte fine şi silenţioase. Le vedem adeea stând pe flori. Larvele lor devorează multe afide în timpul ciclului lor. Bio –box Bio –box de Biobest este o cutie de carton care poate fi uşor agăţată în cultură. În interior putem pune diferiţi auxiliari.

Bio –box este deci o unealtă practică pentru difuzarea auxiliarilor în cultură. Bio –box este foarte adaptat mai ales pentru introducerile de Orius, Macrolophus, Encarsia, Eretmocerus, Aphidius colemani şi mulţi alţi inamici naturali. Aplicare Datorită lui Bio –box, răspândirea auxiliarilor nu se face direct pe cultură. Folosirea lui evită ca mulţi auxiliari să cadă la sol atunci când sunt introduşi. O dată ce insecteleutile se găsesc în Bio –box, ele ies din cutie şi încep să caute insectele dăunătoare pe plante. Bio –box are avantajul că introduce auxiliarii chiar acolo unde problemele cer o soluţie urgentă. Folosirea este deci practică supra focarelor de insecte dăunătoare. Datorită acestor avantaje, Bio –box este un sistem eficace şi uşor de folosit pentru introducerea auxiliarilor în cultură. Bioshower Un săpun 100% biodegradabil de Biobest În general Bioshower pentru plante este un produs biodegradabil pe bază de acizi graşi cu calitate înaltă. Acizii graşi fac să slăbească rezistenţa devastatorilor şi asigură un control eficace al acestora. Bioshower acţionează prin contact. Bioshower este un produs natural eficace împotriva insectelor cele mai curente cum sunt afidele, muştele albe, tripşii, cicadelle şi punaises. Folosire Pentru a obţine un rezultat maxim, funzele plantei trebuie să fie complet stropite pe ambele faţe. O doză de 1-2% de Bioshower în apa uşor mineralizată dă un excelent rezultat. Bioshower are un efect secundar asupra auxiliarilor, dar după 24 de ore putem să-l introducem din nou. Bioshower este deci un mijloc de corecţie folosit pentru controlarea devastatorilor în lupta integrată în culturile fructifere, legumiere şi horticultură. Lista feromonilor disponibili LIVEZI Denumirea latină Adoxophyxes orana Anarsia lineatella Archips podana Archips rosana Arqyrotaenia pulchellana Ceratitis capitata Cossus cossus Cydia fagiglandana Cydia funebrana Cydia molesta Cydia pomonella Cydia splendana Leucoptera scitella Orgyia antiqua Pandemis heparana Phyllonocorycter blancardella Prays citri Spilonota ocellana Synanthedon myopaeformis Zeuzera pyrina

Denumirea comună T T T T–M T T ML T T T CT T T T T T T T T MLS

Capcane recomandate

MARI CULTURI, CULTURI DE LEGUME ŞI ORNAMENTALE Denumirea latină Denumirea comună Agrotis exclamationis Agrotis ipsilon Agrotis segetum Autographa gamma Cacoecimorpha pronubana Chysodeixis chalcites

Capcane recomandate T–M T–M T–M T T T

Cydia nigricana Epichoristodes acerbella Heliotis armigera Lacanobia oleracea Mamestra brassicae Mythimna unipuncta Ostrinia nubilalis Phthorimaea operculella Plutella xylostella Sesamia nonagrioides Spodoptera exigua Spodoptera littoralis Trichoplusia ni MĂRFURI STOCATE Denumirea latină Ephestia kuehniella Plodia interpunctella Sitotroga cerealella OLEICULTURĂ Denumirea latină Dacus (Batrocera) oleae Prays oleae VITICULTURĂ Denumirea latină Eupoecilia ambiguella Lobesia botrana Sparganothis pilleriana

T T T–M T–M T–M T-M T T T T T–M T–M T–M

Denumirea comună T-M T T –M

Capcane recomandate

Denumirea comună Musca măslinei Tenia măslinei

Capcane recomandate T – DT T

Denumirea comună T T T

Capcane recomandate

SILVICULTURĂ Denumirea latină Gypsonoma aceriana Lymantria dispar Lymantria monacha Operophtera brumata Paranthrene tabaniformis Rhyacionia buoliana Thaumetopoea pityocampa Tortrix viridana Zeiraphera diania

Denumirea comună T T T M T T ML T T

Capcane recomandate

Legendă: T: TRAPTEST M: MASTRAP ML: MASTRAP L MLS: MASTRAP L fără aripioare CT: CARPOTRAP DT: DACOTRAP Lepidoptere (sau „fluturi” ) Lepidopterele, termen ştiinţific pentru fluturi, formează o ordine de insecte foarte importantă: se cunosc azi peste 250000 de specii diferite. Numele lepidoptere înseamnă aripi (ptera) acoperite de solzi (lepido). REPRODUCEREA ŞI DEZVOLTAREA Ciclul de dezvoltare a lepidopterelor prezintă patru faze distincte: Oul Ouăle pot fi depuse izolate sau în grup.

Larva Larva suferă mai multe schimbări pentru a atinge talia sa maximală. Ea este echipată cu puternice mandibule pentru a se hrăni. Ea poate ataca tulpinile, frunzele, fructele, florile, seminţele, ceea ce antrenează deprecierea, respectiv pierderea, plantelor şi recoltelor. În plus, rănile pot favoriza instalarea ciupercilor, şi deci putrezirea fructelor şi plantelor. Nimfa Este etapa de transformare a larvei în fluture. În general nimfa este protejată într-un cocon. Adultul sau fluturele Este prevăzut cu două perechi de aripi acoperite cu solzi. Fluturele este echipat cu o trompă care îi permite să aspire nectarul florilor, sucul fructelor sau seva plantelor. Antenele bine dezvoltate joacă un rol important în reproducerea lor: datorită lor masculii pot capta feromonii sexuali emişi de femele. Longevitatea unui fluture este foarte variabilă în funcţie de specii: 5-30 zile. PRINCIPALELE SPECII DE LEPIDOPTERE Putem împărţi lepidopterele în două mari clase: fluturi de zi, sau Rhopalocere, şi fluturi de noapte, sau Heterocere. În cea de a doua categorie găsim cele mai multe specii care provoacă ravagii. Cucuvele (Noctuidae): Autographa gamma (cucuveaua gamma), Chrysodeixis calcites (cucuveaua de Turcia), Heliotis armigera (cucuveaua roşiei), Mamestra brassicae (cucuveaua verzei), Agrotis segetum (cucuveaua recoltelor)... Piralidele (Pyralidae): Ostrinia nubilalis (piralida de porumb)...

Tordeuses (Tortricidae): Cydia pomonella (carpocapsa merilor şi perilor), Cydia molesta (fluturele oriental al piersicului), Cacaecimorpha pronubana (fluturele garoafei), Lobesia botrana (eudemisul viţei de vie)... Familia de Pieridae, cu pierida verzei Pieris brassicae, aparţine de Rhopalocere. Lepidopterele pot fi întâlnite pe aproape toate culturile, cât şi pe mărfile stocate. METODELE ALTERNATIVE DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA LEPIDOPTERELOR Lupta clasică împotriva lepidopterelor antrenează utilizarea unor mari cantităţi de insecticide ţintând ouăle, larvele sau adulţii. S-au dezvoltat şi alte metode de luptă mai puţin nocive pentru mediu. Lupta cu insecte utile În natură, numeroşi factori pot provoca moartea lepidopterelor (insecte, păsări, ciuperci). Printre insectele utile, parazite sau prădătoare, care atacă ouăle sau larvele, sunt câteva care se utilizează în lupta biologică. BIOTOP comercializează astăzi două specii de mocro-viespi parazitoide pentru ouăle de lepidoptere: Trichogramma brassicae şi Trichogramma evanescens. Aceste două specii au o acţiune complementară: Trichogramma brassicae parazitează grupurile de ouă, în timp ce Trichogramma evanescens este mai specifică pentru ouăle izolate. Ouăle de lepidoptere parazitate de acestea iau o culoare neagră caracteristică. Trichogramma brassicae este utilizată în lupta împotriva piralei de porumb. Cele două specii sunt de asemenea utilizate în adăpost şi în plin câmp, pe culturile de zarzavaturi şi ornamentale. Plante vivace în agricultura biologică Metode de luptă În natură noţiunea de buruieni nu are sens. Fiecare plantă trăieşte şi joacă un rol care nu este nici bun nici rău dar participă la marele elan al vieţii. Efectul depresiv pe care flora spontană îl exersează asupra culturilor noastre este dificil de contestat. Dar dacă observăm şi analizăm atent acest efect depresiv, aflăm că buruienile joacă şi roluri foarte pozitive în raport cu agricultura. Ele constituie „ îngrăşământul verde al Bunului Dumnezeu” şi ele sunt „plantele bune ale solurilor rele”. Combaterea şi eliminarea lor sistematic este epuizant pentru agricultor şi distrugător pentru natură sau ambele în acelaşi timp. Agricultorul trebuie să cunoască şi să respecte anumite mecanisme naturale. Buruienile sunt un subiect supărător pentru mulţi care practică cultura biologică, mai ales în sistemele cerealiere fără creştere. Printre cele care ne supără, speciile vivace au un loc ales, câteodată primul. Capacitatea lor de a coloniza terenul prin seminţe, rădăcini, rhizome este adesea impresionantă şi atunci când există, vedem adesea cum să ne debarasăm de ele fără mijloace chimice. Diseminarea lor pe fermă poate fi sursa supărării pentru practicant. Iată câteva baze ale unei strategii bune:

Să se evite mai bine creşterea seminţelor prin cosit, măcinare, smulgere... chir şi în cazul unei prezenţe mai puţine. • Să se adopte o rotaţie judicioasă: alternanţa culturilor de iarnă şi de primăvară, loc suficient pentru culturile de primăvară târzii; dacă este posibil, inversarea florelor adventices. • Să se fie foarte atent să se obţină şi să se menţină o structură bună a terenului, să se îndepărteze compactajele. • Să se lucreze pământul nici prea mult nici prea puţin, la momentul potrivit. • Să se aleagă culturi şi îngrăşăminte verzi. • Să se reducă stocurile de seminţe. • Să se practice semănări false juducioase. • Să se folosească raţional ustensilele culturale şi să se folosească unplivitor pentru vivace. • Să se evite suprapăşunatul preriilor şi să se alterneze pe cât este posibil cositul şi nutreţul. • Să se practice dacă este posibil mijloacele culturale inversate. Amblyseius californicus Aplicare Amplyseius californicus poate fi utilizat în diferite culturi de zarzavaturi, fructifere şi ornamentale pentru a lupta împotriva diferitelor specii de păianjeni. Mai ales în culturile unde temperatura şi/sau umezeala relativă variază mult, Amplyseius californicus se va dezvolta mai bine decât Phytoseiulus persimilis. Acesta poate supravieţui mai mult timp fără hrană sau se poate hrăni cu polen. În culturile unde este foarte greu să se observe primii păianjeni, se poate introduce Amblyseius californicus prevenriv înaintea sosirii primilor păianjeni. Avantaje În viitor Amblyseius californicus va lua un loc important în lupta biologică împotriva păianjenilor din motivele următoare: • Contrar lui Phytoseiulus persimilis, Amblyseius californicus poate fi utilizat preventiv şi acest auxiliar nu este canibal. • O populaţie de Amblyseius californicus poate să se dezvolte pe un regim de polen. Dezvoltarea lui Amblyseius californicus nu depinde de temperatură. Este activ între 8-350C şi poate atunci să fie folosit pe câmp deschis. • Amblyseius californicus nu luptă doar împotriva tetranidei tisserand dar şi împotriva tarsonemes. • Dat fiind faptul că Amblyseius californicus poate supravieţui mult timp fără hrană, va exista tot timpul o populaţie de Amblyseius californicus în cultură şi trebuie deci să se repete mai rar introducerea. Efecte secundare Pentru moment, Biobest execută numeroase teste pentru a cunoaşte efectele secundare a pesticidelor asupra lui Amblyseius californicus. Din testele practice, reiese că Nissorun, Torque şi Apollo pot fi aplicate fără risc, ca şă cea mai mare parte a fongicidelor. Lannate şi majoritatea celorlalte insecticide care au o lungă persistenţă, pot încetini dezvoltarea populaţiei. Californicus – System Amblyseius californicus este livrat câte 2000 de indivizi la stadiile de nimfă şi adult, în tuburi cu vermiculită. Schema de luptă • Primăvara, demaraţi devreme introducerea preventivă a 1-2 indivizi/m2. reăetaţi la 2-3 săptămâni.

• •

Atunci când s-au detectat primii tarsonemes dăunători, introduceţi 6 indivizi/m2. Când soseşte şi tetranida tisserand, se recomandă să se introducă Amblyseius californicus, dar şi Phytoseiulus persimilis la 6 indivizi/m2, deoarece primul nu se dezvoltă repede la început. În cazul atacurilor mai împortante, introduceţi totuşi Phytoseiulus persimilis şi Feltiella-System.

Capcane cu feromoni În culturile de zarzavaturi, fructifere şi horticole, larvele de fluturi devastatori pot cauza pagube considerabile. Capcana cu feromoni este un instrument util folosit pentru detectarea fluturilor devastatori, ne arată importanţa atacului şi ajută cultivatorul să determine momentul propice pentru a le distruge.

Feromonii sunt semnale schimbate între indivizii unei specii şi care influenţează comportamentul lor. Există feromoni sexuali care atrag fluturii masculi situaţi la o distanţă mare de fluturii femele. Cu capcana cu feromoni, se profită de acest fenomen pentru a atrage insectele devastatoare. Tipul de capcană care dă cele mai bune rezultate în practică este capcana Delta. Această capcană se compune dintr-un fund lipicios şi un acoperiş din material durabil rezistent la apă. În mijlocul acoperişului este o agăţătoare pentru a agăţa capcana. Capsula, care conţine feromoni, se situează între acoperiş şi fundul lipicios. Masculii, atraşi de feromonii femelelor sunt prinşi şi rămân fixaţi pe fundul lipicios. Controlând acest fund, devastatorii pot fi identificaţi. Numărându-i ne putem face o idee de importanţa populaţiei lor şi de distribuţia lor. De la un anumit număr de masculi prinşi, lupta trebuie realizată. Feromonii sunt specifici pentru fiecare fluture devastator. Durata activităţii unui feromon depinde de compoziţie, număr, concentraţie, climat, ... Cultura fructiferă şi viticultura În diferitele culturi fructifere, observaţiile sunt simplificate datorită capcanelor cu feromoni. Astăzi sunt folosite pentru detectarea Capua (Adoxophyes orana), carpocapsei (Cydia pomonelle), sesie mărului (Synanthedon myopaeformis) şi mineuse marbue (Phyllonorycter blancardella). În viticultură, capcanele cu feromoni sunt de assemenea folosite pentru detectarea speciilor de devastatori (mai ales Lobesia botrana). Capcanele sunt agăţate la înălţimea unui om în mijlocul parcelei. Pentru fiecare cultură, lupta este declanşată în funcţie de pragul pagubei. Marile culturi O mare gamă de capcane cu feromoni este disponibilă pentru marile culturi. Avantaje • Simple • Ieftine • Foarte eficace • Ecologice • Puţin timp de lucru. Capsule cu feromoni • • • • Capsulele cu feromoni sunt ambalate câte două. Conservaţi-le la frigider sau la congelator. Se recomandă să se folosească cele două capsule imediat după ce s-a deschis ambalajul. Evitaţi să agăţaţi capsulele a două specii diferite succesiv, sau spălaţi-vă bine pe mâini înainte de a atinge capsulele unei alte specii. Nume Molia prazului Fluturele cojii, Capua Fluturele de noapte ypsilon Fluturele de noapte al recoltelor Petite mineuse du pêcher Fluturele cojii, Podana Fluturele mugurilor Fluturele cojii, Eulia Lettre grecque, fluture de noapte gamma Fluturele european al garoafei Musca fructelor Pyrale orezului Virme auriu, fluturele de noapte al anghinării Fluturele ciclamenei Cossus gâte-bois, Cossus ronge-bois

Tipuri Nume ştiinţific Acrolepia assectella Adoxophyes orana Agrotis ipsilon Agrotis segetum Anarsia lineatella Archips podana Archips rosana Argyrotaenia pulchellana Autographa (Plusia) gamma Busseola fusca Cacoecimorpha pronubana Ceratitis capitata Chilo suppressalis Choristoneura fumiferana Chrysodeixis chalcites Clepsis spectrana Cossus cossus

Cydia janthiana Cydia pomonella - zie Laspeyresia Dacus oleae Earias insulana Earias vitella Ephestia cautella Ephestia elutella Ephestia kuhniella Eupoecilia ambiguella Evergestis forficalis Grapholitha funebrana Grapholitha molesta Gypsonoma aceriana Hedya dimidioalba Hedya nubiferana Helicoverpa (Heliothis) armigera Helicoverpa (Heliothis) virescens Helicoverpa (Heliothis) zea Lacanobia oleracea Laspeyresia nigricana Laspeyresia (Cydia pomonella) Leucoptera scitella Lithocolletis blancardella - zie Phyllonorycter blancardella Lobesia botrana Lymantria dispar Lymantria monacha Mamestra brassicae Mamestra configurata Mamestra oleracea - zie Laconobia Musca domestica Orgyia pseudotsugata Ostrinia nubilalis Pammene argyrana Pammene rhediella Pandemis heparana Panolis flammea Paralobesia viteana Pectinophora gossypiella Phthorimaea operculella Phyllonorycter blancardella Plodia interpunctella Plusia (voir Autographa) Plutella xylostella (ou P. maculipennis) Porthetria dispar (voir Lymantria) Prays citri

Carpocapse de l'aubépine Carpocapse des pommes et des poires Mouche de l'olive Chenille épineuse du cotton Pyrale des amandes Pyrale du Tabac Teigne de la farine Cochylis de roset, Teigne de la grappe Pyrale des crucifères Carpocapse des prunes, Tortrix des prunes Tordeuse orientale du pêcher Tordeuse verte des bourgeons Noctuelle de la tomate, Noctuelle défoliatrice Noctuelle de la salade Tordeuse des pois Carpocapse des pommes et des poires Mineuse cerclée Mineuse marbrée des feuilles Tordeuse de la grappe, Eudemis de la vigne Bombyx disparate Nonne, Moine, Bombyx moine Noctuelle du chou, Brassicaire Noctuelle potagère Mouche domestique Pyrale du maïs Tordeuse des jeunes fruits Tordeuse de la pelure, Pandemis Noctuelle du pin, Varié de gris Ver rose des capsules du cotonnier Teigne de la pomme de terre Mineuse marbrée des feuilles Teigne des fruits secs Lettre grecque, Gamma, Lambda Teigne des crucifères, Teigne du colza Bombyx disparate, Disparate, Spongieuse Teigne des citrus

Prays oleae Quadrospidiotus perniciosus Rhagoletis cerasi Sesamia inferens Sitotroga cerealella Spilonota ocellana Spodoptera exempta Spodoptera exigua Spodoptera frugiperda Spodoptera littoralis Spodoptera litura Synanthedon (Sesia) myopaeformis Synanthedon pictipes Synanthedon tipuliformis Syndemis musculana Thaumetopoea pityocampa Trichoplusia ni Yponomeuta malinella Zeuzera pyrina

Teigne de l'olivier Pou de San Jose Mouche des cerises Alucitedes céréales, Teigne des blés, Teigne des grains Tordeuse rouge des bourgeons Noctuelle de la betterave Noctuelle Sésie du pommier Sésie du groseillier, Sésie tipule, Sésie tipuliforme Processionnaire du pin Chenille arpenteuse du chou Hyponomeute du pommier Coquette, Zeuzère, Zeuzère du Maronnier

Zborul carpocapsei Utilizarea specialităţilor anti-parazitare omologate dar negative vis a vis de fauna auxiliară, este limitată. Nu se sfătuieşte utilizarea specialităţilor pe bază de piretrinoidă, mancozebe, manebe, zinebe, TMTD. Rapănul şi făinarea mărului sub supraveghere Rapănul nu a exersat o puternică presiune doar în situaţia laxistă când atacurile au fost constatate. Făinarea a exersat o presiune în anumite livezi. Este nevoie de două intervenţii în tratarea acestor boli. Typhlodromes pentru controlarea acarienilor Primele ieşiri din ouă au loc în 24 aprilie, cu această dată corespunde şi instalarea primelor colonii de typhlodromes autohtone. Împotriva acestor devastatori nu se intervine în situaţia controlată de typhlodromes. În cazul invers, una sau trei intervenţii sunt necesare. Zborul carpocapsei cu intensitate variabilă Carpocapsa necesită unnumăr de intervenţii superior anilor precedenţi. Zborul este eşalonat din 7 mai până în 9 august cu o intensitate foarte variabilă. Confuzia sexuală împotriva carpocapsei Lupta chimică împotriva principalului devastator al mărului devine dificilă. În faţa apariţiei rezistenţelor la produsele fitosanitare, lupta prin confuzie sexuală apare ca şi o alternativă interesantă. Carpocapsa (Cydia pomonella) poate distruge recolte întregi de meri. Astăzi tehnicile de luptă obişnuită arată limitele lor. Lupta chimică clasică care se sprijină pe modelele matematice care integrează biologia carpocapsei şi datele meteorologice, este repusă în cauză: la insectă apare un fenomen de rezistenţă la anumite produse chimice. Principiul confuziei sexuale datează de la începutul anilor 1990. Utilizată cu succes în marile culturi (porumb), în viticultură şi la piersici, tehnica este de mai mulţi ani testată pe meri. Rezultatele sunt foarte încurajatoare şi confuzia a fost omologată în 2000 pe meri. Două produse sunt astăzi disponibile: Isomate C a societăţii Sumi Agro France şi Ecopom de Biotop, comercializate de Isagro. Principiul: plasarea difuzorilor în livadă înaintea primelor zboruri a fluturilor. Aceşti difuzori degajă acelaşi feromon sexual (codlemon) ca şi cel emis de femela carpocapsă, pentru a atrage masculul. Acesta este perturbat de multiplele mesaje pe care le primeşte şi nu îşi găseşte femela. Astfel, cuplarea insectelor este limitată, în consecinţă oatul şi viermii din mere sunt reduşi. Ciclul biologic al devastatorului este întrerupt înainte de stadiul de dăunător.

Confuzia sexuală va fi eficace pe o suprafaţă minimală de 3 ha, de preferinţă pe parcelele unde bate vântul şi nu prea tinere (densitate frunzişului tinerei livezi pare insuficientă pentru conservarea aerului ambiant impregnat de feromon). Mediul zonei care se tratează trebuie luat şi el în considerare. A se evita: livezile vecine puternic infestate, abandonate sau care au specii cu risc (păr, nuc, gutui), iluminările nocturne care atrag fluturii, apropierea de stocajele de lemn sau de palux care adăpostesc focare de carpocapsă. În sfârşit, în fiecare an utilizarea tehnicii trebuie să fie gândită în funcţie de nivelul riscului. Se consideră că confuzia nu este eficace decât în cazul presiunii uşoare: pagube a anului precedent inferioare lui 1%, mediu sănătos, pagube la sfârşitul primei generaţii (sfârşitul lui iunie) inferioare lui 0,5%. După context, confuzia poate fi înlocuită singură sau împreună cu lupta chimică. Metoda este preventivă, agricultorul va dispune deci difuzorii în arbori înaintea primelor zboruri a carpocapsei. Apoi va controla în mod regular parcelele, la o medie de 8-10 zile, din mai până în august. Observarea în livadă este indispensabilă Reuşita tehnicii se datorează serioaselor observaţii în livezi. Protocolu de control trebuie să fie bine respectat: să se observe 1000 de fructe pe parcelă (mai ales pe cele din vârful arborilor), fie 20 de fructe pe grup de 50 de arbori. În completarea observaţiilor vizuale indispensabile, se recomandă dispunerea unei capcane sexuale pe parcelă. Va fi utilizat ca un semnal de alarmă. După prinderea a doi sau trei fluturi trebuie idetificate controalele fructelor, respectiv aplicat un insecticid chimic dacă este necesar. Feromonul este foarte selectiv şi nu vizează decât ţinta sa. Parcela nu este deci protejată de devastatorii secundari (fluture de noapte şi fluturele de coajă). De altfel: tratamentul nu împiedică femelele fecundate din afara zonei confuze să vină să îşi depună ouăle în livadă. Potenţialul de infestaţie nu este întotdeauna uşor de estimat. Din aceste diverse motive un complement chimic este adesea recomandat, cel puţin în primul an pentru a asana situaţia. Cécile Vuchot Metodele biotehnologice Metoda de confuzie sexuală ECOPOM Ea permite lupta eficace împotriva carpocapsei merilor şi perilor. Această metodă se bazează pe utilizarea difuzorilor îmbibaţi cu feromonul analog feromonului femelei de carpocapsă. Difuzorii plasaţi în livadă saturează atmosfera cu feromoni şi maschează urma carpocapsei femelă. Carpocapsa mascul nu poate atunci să îşi găsească femela. Nu mai există reproducere, nici naşterea larvelor devastatoare. Capcane sexuale Utilizează capsule impregnate du feromonul analog feromonului femelei devastatorului căutat. Capcanele sexuale există pentru lepidoptere, dar şi pentru alţi devastatori, precum anumite diptere. Există două mari categorii de capcane: capcane pentru detectare şi capcane pentru împiedicarea masivă. Capcanele pentru detectare sunt utilizate pentru a semnala începutul de zbor al unui devastator. Aceasta permite utilizatorului să administreze în mod rezonabil tratamentele chimice sau biologice. În general sunt piedici lipicioase: masculii atraşi de feromonul de sinteză rămân prizonieri. Capcanele pentru împiedicarea masivă, compuse dintr-o pâlnie şi un receptor care reţine fluturii, sunt utilizate pentru capturarea în mari cantităţi a lepidopterelor. Această metodă nu este eficace împotriva tuturor speciilor. Se utilizează împotriva lepidopterelor devastatoare: - a mărfurilor stocate - a pădurilor - a livezilor. Carpocapsa mărului Descriere Carpocapsa este un fluture de noapte a cărui larvă atacă fructele mărului,părului,caisului şi a altor arbori fructiferi.Acest fluture este de culoare gri-brun cu linii brune fine înaintea aripilor şi o dantelură pronunţată în spate.Larvele sunt roze cu un cap brun şi măsoară în jur de 2,5 cm. Ciclu de viaţă Nu există decăt o singură generaţie în Quebec în general deşi că în yonele foarte calde există posibilitatea să fie două generaţii.Primii adulţi apar la căderea petalelor după acumularea a 300 de grade ziua deasupra de 5C.În livada comercială,pragul de toleranţă este de 20 adulţi pentru două capcane.Ouăle încep să se dezvolte atunci când temperatura este de 11C şi primele ouă se sparg la 140 grade ziua peste 11C.Tinerele larve se hrănesc cu frunze ,dar intră rapid în fricte. După aproximativ o lună ,larvele ies din fructe şi cad pe sol sau coboară pe trunchi şi îşi fac coconii sub scoarţa dezlipită de pe trunchi sau în resturi la sol.

Mijloace de luptă Capcane fizice Tehnica cea mai curentă în livadă constă în a rula mai multe cartoane ondulate pe trunchi şi pe ramurile groase la cel puţin 20 cm distanţă faţă de sol.Larvele de carpocapsă se vor refugia sub această capcană atunci când vor coborî din arbore peantru a-şi face coconii.Ondulaţiile de carton trebuie să aibă cel puţin 4 mm lărgime.Benzile-capcane sunt foarte eficace pe arborii izolaţi.În loc de carton ondulat se poate utiliza iuta de 15 cm lărgime şi tencuiala cu lipici Tanglefoot.În cazul când sunt două generaţii de carpocapsă putem combina cele două tipuri de capcane.Se distrug benzile de carton după aproximativ o lună după ce s-au capturat primele larve pe benzile de iută. Capcane olfactive Capcanele olfactive au fost utilizate mai ales pentru a studia carpocapsa.Fluturii de noapte în general sunt atraşi de soluţiile de suc a fructelor,de zahăr sau de siropul în fermentaţie.Reţeta cea mai simplă şi cea mai curentă constă într-o soluţie de melasă şi apă în proporţie de 1 pe 9 la care se adaugă câteodată drojdii.Fermentaţiile zaharoase constituie înainte de toate atracţii alimentare. Anumite uleiuri esenţiale pot servi şi ele ca şi atracţie ,dar în acest caz este vorba de un produs care stimulează ouatul şi nu apetitul.Uleiul esenţial rezidual produs din gudron de răşină de pin plasat pe o suprafaţă aproape de o capcană pe bază de melasă este un mod simplu de a creşte puterea de atracţie a acestuia din urmă.După Van Leeuwen(1948),capcana cea mai eficace constă într-o pinte de capcană standard(apă-melasădrojdie),0,5 ml acid valeric,1 ml sulfat de nicotină şi 1 uncie de ulei de pin intr-o sticlă.Pentru a evita captura albinalor,trebuie acoperite recipientele capcane cu un grilaj de 6 mm şi să nu se suspende decât la căderea petalelor.Alte capcane posibile includ uleiul de lin,săpunul ,amoniacul şi materialele proteice ca şi albuşul de ou sub formă de pudră sau cazeină.Punerea la punct a capcanelor cu feromoni a pus de o parte celelalte capcane olfactive. Capcană solidă pe bază de sassafras:se umple un pahar de carton(125 ml) cu două treimi de rumeguş;se încorporează o linguriţă(5 ml)de ulei de sassafras şi o lingură(15 ml) de oţet foarte rece;se adaugă lipiciul pentru a satura amestecul;se lasă la uscat câteva zile;se suspendă capcana într-un borcan parţial umplut cu apă. Capcane cu feromoni Capcanele cu feromoni-substanţe sintetice identice cu produsele secretate de insecte ca şi mesaj sexual sau altul-sunt utilizate în mod curent pentru depistarea carpocapsei.Aceste capcane,în formă deltoidă sau pâlnie,pot captura un număr mare din aceşti fluturi fără a putea totuşi controla carpocapsa. Capcane luminoase Controlul carpocapsei cu ajutorul capcanelor luminoase a făcut obiectul intenselor cercetări în Statele Unite în anii 30.Tehnica nu a rezistat la apariţia insecticidelor sintetice ieftine în timp ce controlul cu ajutorul capcanelor luminoase este foarte scump.Carpocapsa este mai puţin atrasă de lumină decât celelalte lepidoptere fiind de natură crepusculară şi nu nocturnă.Lampele pot prelungi artificial perioada de activitate a carpocapsei. Principii:Studiul comportamentului carpocapsei indică că: • Din două surse luminoase de acelaşi spectru dar de intensitate diferită,carpocapsa o alege pe cea mai intensă; • Din două surse luminoase cu spectre diferite,carpocapsa alege spectrul care-o atrage mai mult chiar dacă intensitatea celeilalte surse este mai mare; • Frecvenţele care atrag cel mai mult carpocapsa sunt aproape ultra-violete,mai ales violet şi albastru.Trebuie notat că frecvenţele cele mai atăgătoare nu sunt în mod necesar dorite,deoarece ele stimulează depunera ouălelor. Tipuri de lămpi:În livadă,tuburile cu vapor de mercur de culoare albastru-pal sunt cele mai atrăgătoare:ele produc multe frecvenţe dorite şi puţină căldură.Puterea lămpii cea mai frecvent întâlnită este de 75 waţi. Carpocapsele nu sunt atrase la o distanţă mai mare de 17 m de lampă.Ele sunt mai active la crepuscul şi în zori şi nu sunt deci atrase de capcanele luminoase decât atunci când iluminarea naturală este sub 0,2 bujie/pieds.Capcanele luminoase sunt ineficace la o temperatură sub 15,6C atunci când carpocapsele sunt inactive.Cea mai mare parte a studiilor indică că masculii sunt mai atraşi decât femelele de capcanele luminoase. Tipuri de capcane:O dată carpocapsa atrasă,trebuie bineînţeles prinsă.Încercările au arătat că capcanele care elecrtocutează sunt mai eficace decât cele care constau dintr-o farfurie cu apă sub lampă.Capcana cea mai eficace constă dintr-o combinaţie de capcane luminoase şi olfactive:este vorba de o lumină cu reflector suspendat deasupra unei farfurii la 30 cm care conţine un amestec de apă şi melasă.În livada standard,reducerea pagubelor nu este posibilă decât cu câte o capcană în fiecare arbor.Cele mai bune rezultate sunt obţinute plasând capcanele luminoase cel mai sus şi cel mai aproape posibil de centrul arborelui. Mijloace de luptă culturale Să se răzuiască scoarţa detaşată de trunchiuri primăvara cu o racletă,o săpăligă sau o broşă de 25 mm,recuperând ceea ce s-a răzuit sub formă de cuvertură la picioarele arborelui pentru a le distruge.Se pot elimina pupe de carpocapse şi preveni locurile pentru hibernarea larvelor.Să se strângă fructele căzute înainte ca larvele să părăsească fructele.Să se tundă sulfina albă din apropierea livezii deoarece larvei carpocapsei îi place să îşi facă coconul în interiorul tulpinilor.

Mijloace de luptă fizice Punerea în saci Punerea în saci a fructelor este o metodă eficace dar foarte exigentă în mâna de lucru.Pentru protejarea de carpocapsă se inchid merele în saci de hârtie,din iunie până înainte cu o lună de recoltă. Mijloace de luptă biologice Prădători şi paraziţi Chiar şi în ţările din Europa de unde este originară,carpocapsa nu este bine controlată de inamicii naturali cum este de insectele prădătoare şi parazite.Putem favoriza prădătorii vertebraţi ai carpocapsei plsând un număr mare de cabane în livadă şi de seu iarna.S-a arătat că ciocănitoarea mică şi cea păroasă mănâncă aproximativ jumătate din larvele hibernante a carpocapsei. Într-un context de producţie biologică,ajutorul paraziţilor naturali nu este neglijat.Se sugerează să se implanteze în livadă couvre-sol cu flori favorabile paraziţilor de carpocapsă cum sunt trifoiul,muştarul,sarasinul sau compuşi de tipul margaretă.Introducerea în livadă a viespilor parazitare a carpocapsei poate ajuta la control,dar cere o sincronizare perfectă cu ciclul carpocapsei:ouălede viespi trebuie să se spargă când carpocapsele depun ouă. Boli Contolul biologic al carpocapsei cu ajutorul bolilor pare a fi promiţător în livada comercială.Carpovirusul este la fel de eficace ca şi insecticidele chimice putând să elimine până la 80% larve şi 95% găuri din mere. Avantajele carpovirusului • -specific carpocapsei • -poate fi amestecat cu alte produse • -nu este toxic pentru vertebrate Dezavantajele carpovirusului • -costisitor pentru a fi produs • -mai multe stropiri primite pe generaţie Alte metode de luptă Insecticide vegetale În producţia biologică se utilizează cel mai adesea insecticidele botanice precum piretra,roten sau ryania. Cercetători americani au ajuns la concluzia că utilizarea combinată a retonului cu piretra poate controla populţii mici sau mijlocii de carpocapse,dar nu populaţii mari. Respingătorii vegetali Capucinele de la baza arborilor au reputaţia de a alunga carpocapsa.Infuziile de tanacita sau de pelin pulverizate pot induce fluturele în eroare mascînd mirosul merilor. Alte metode Inundarea livezilor cu carpocapse masculi sterili nu este posibilă decât pentru văile cu producţie izolate şi cere timp şi investiţii enorme. Confuzia sexuală Carpocapsa Dificutăţile întâlnite în lupta împotriva carpocapsei merilor face din confuzia sexuală o alternativă interesantă. Se dispune astăzi de difuzori ECOPOM, ISOMATE-C, şi GINKO. Această tehnică permite o mai bună gestiune a fenomenelor de rezistenţă, precum şi o reducere a efectelor protecţiei faunei auxiliare şi mediului. Trebuie totuşi reunit un anumit număr de condiţii pentru ca această tehnică să da satisfacţii. Fiecare parcelă trebuie să fie considerată ca şi un caz particular, folosirea confuziei în locuri inadaptate ar risca în plus să discrediteze această metodă nouă. Condiţii care trebuiesc respectate Pentru cele două tipuri de difuzori, criteriile de alegere a parcelelor sunt aceleaşi: Parcelele trebuie să fie mari, o suprafaţă mai mare de 4 ha. Să se regrupeze parcelele vecine pentru a avea o suprafaţă compactă cea mai mare posibilă. Trebuie evitate parcelele strâmte. Trebuie evitate benzile cu o lărgime mai mică de 60 metri. Zonele neplantate trebuie să fie de asemenea protejate. În situaţiile unui mediu nefavorabil este mai bine să se renunţe la folosirea confuziei. Confuzia nu trebuie să fie preconizată pe parcelele care au fost atacate anul trecut: vom reţine pragul de 1% de pagube la fructe la recoltare. Primul an de confuzie sexuală sau pe parcelele care au fost atacuri ale recoltei situată între 1 şi 2% se recomandă să se protejeze pic ieşirii din ouă a primei generaţii cu un produs eficace. De la acest nivel de atac, se foloseşte confuzia sexuală. Punerea difuzorilor Cele două tipuri de difuzori prezintă mari diferenţe de concepţie. Capsulele ECOPOM sunt prevăzute pentru a acoperi o generaţie, în timp ce difuzorii ISOMAT-C protejează împotriva celor două generaţii. Punerea trebuie realizată înaintea împerecherii generaţiei vizate, adică la începutul zborului. Dacă instalarea se face după zbor atunci ea trebuie însoţită de un tratament chimic. Pentru ECOPOM firma preconizează sistematic un tratament chimic la instalarea difuzorilor.

Înainte de instalare trebuie stabilit un plan, ţinându-se cont de arborii de pe margine unde se vor instala cei mai mulţi difuzori.în jurul parcelei, o zonă tampon de 30 metri va fi protejată cu o densitate normală de difuzori. Repartizarea difuzorilor trebuie să fie omogenă. Difuzorii trebuie să fie plasaţi suficient de sus pentru a se adapta la comportamentul carpocapsei. În zona tampon, să se dubleze punerea la 4m înălţime în cazul mărăcinilor şi arborilor înalţi. Costul acestor protecţii este foarte variabil, în funcţie de caracteristicile parcelelor care influenţează numărul difuzorilor în zona tampon şi dificultatea instalării. Urmărirea parcelelor în confuzie Difuzorii nu sunt în nici un caz insecticide, indivizi fecundaţi care provin din mediul parcelei sau locuri care au permis întâlnirea sexelor care depun ouă şi provoacă creşteri ale populaţiilor periculoase. O urmărire serioasă este indispensabilă. Se recomandă să se dispună o capcană sexuală pe parcelă. De la ieşirea din ouă a carpocapsei să se realizeze o numărare la 10 zile pe 500 de fructe minim pe hectar. Să se supravegheze mai ales marginile. Dacă aceste precauţii au fost luate, putem reţine un prag de 0,5% de fructe înţepate. În cazul în care se depăşeşete acest prag se intervine cu un insecticid eficace. La sfârşitul primei generaţii să se numere 1000 de fructe pe hectar. Această numărătoare va permite definirea strategiei adoptate la a doua generaţei. Înaintea recoltei sau la recoltă, faceţi de asemenea un control precis la 1000 de fructe minim pe hectar. Confuzia sexuală nu protejează împotriva lepidopterelor. Nu protejează în nici un caz împotriva altor devastatori. Această tehnică aduce o îmbunătăţire a imaginii arboriculturii . Carpocapsa Carpocapsa, Cydia splendana, bântuie în livezile de castani. La recoltă pagubele fructelor sunt de ordinul a 30% datorită unor cauze confuze, larve şi putregaiuri. Carpocapsa este principalul parazit al castanelor urmat de balanin (Balaninus elephas). Lupta împotriva acestor devastatori se organizează puţin câte puţin. O generaţie, un hibernaculum în sol Carpocapsa castanului aparţine familiei de Tortricide. Trebuie reţinute mai multe puncte din ciclul său biologic pentru a aprofunda mai bine strategia tratamentului care trebuie adoptat. • zborul fluturilor, o singură generaţie, de la începutul lui august până la sfârşitul lui septembrie. • Ouăle, aproximativ 60 pe femelă, sunt depuse în lungul nervurilor pe fiecare faţă a frunzelor, situate în apropierea cupelor. Spargerea ouălelor are loc la 10-15 zile după depunere. • Stadiul de plimbător: larva accedă direct la cupă lungind peţiolul frunzei, o porţiune din ramură, apoi penduculul cupei în care ea penetrează urmărind de preferinţă vasele conducătoare de sevă până în interiorul castanei. • Larva trece prin 5 stadii larvare în fruct în timpul a 40-45 zile. La sfârşitul creşterii sale, larva perforează coaja castanei în perioada de maturitate (gaură de 1,5 mm diametru) şi se adânceşte în sol între 5 şi 10 cm adâncime. Larva ţese un cocon (hibernaculum) şi intră atunci în diapauză pentru a se metamorfoza vara următoare. Măsură preventivă În profilaxie, o recoltă totală şi rapidă se sfătuieşte pentru a împiedica larvele să intre în sol şi astfel se reduce populaţia anului următor rupând ciclul devastatorilor. Lupta se organizeză Lupta biologică: liliecii pot să reducă eficace populaţia de carpocapsă consumând fluturii. Acest mijloc de luptă nu trebuie neglijat, trebuie plasate refugii adaptate în jurul parcelei. Lupta chimică acţionează asupra stadiului de plimbător al tinerei larve la fel ca şi asupra ouălelor. Pentru a şti datele de tratament şi alegerea produselor care trebuiesc aplicate, capcanele sau o cuşcă de urgenţă permit cunoaşterea începutului zborului fluturilor. Capcanele cu feromoni sunt la ora actuală sunt testate. Capcana alimentară este o metodă veche mai eficace. Metoda constă în dispunerea în frunziş a recipientelor, cel puţin 5 într-o livadă, care conţin o soluţie compusă din 10% suc de măr şi 90% apă. Inconvenientul acestei metode este că soluţia trebuie să se schimbe frecvent deoarece sunt atrase multe insecte. O cuşcă de urgenţă poate însoţi sistemul de prindere: ea constă în recoltarea castanelor cu viermi în timpul recoltei; stocarea lor pe sol sau sub un pat de nisip/turbă, în timpul a aproximativ 15 zile după ultima recoltă; apoi să se dispună în locul fructelor o cuşcă etanş pentru fluturi. Vara următoare, de la urtgenţa primilor fluturi, observaţiile pot începe: la 2 zile aplicarea unui insecticid cu o bombă aerosol permite prelevarea şi numărarea carpocapselor, la fel ca şi a balanins. ECOPOM Confuzie sexuală: carpocapsă!

Împotriva redutabilei carpocapse a merilor şi perilor, Cydia pomonelle, este posibilă utilizarea Ecopom, un produs ieşit din cercetările Isagro, şi dezvoltat în Franţa de către Biotop. Produsul omologat în mai 2000 se prezintă sub formă de difuzori celulozici, biodegradabili şi uşor de agăţat pe crengi. Mai mult decât un simplu produs, Ecopom este o metodă eficace de luptă prin confuzie sexuală. Principiul său se referă la un element cheie al reproducerii: feromonii, substanţe emise de femelă pentru a atrage masculul. Difuzorii Ecopom saturează atmosfera livezii cu analogii de sinteză ai feromonului sexual al carpocapsei, ceea ce maschează semnalele emise de femele. Datorită acestui fapt, masculii nu mai pot conta decât pe hazard pentru a-şi găsi o parteneră şi să se reproducă. Când populaţiile de carpocapsă sunt puţine, situaţii în care confuzia sexuală poate fi pusă în practică, întâlnirile întâmplătoare sunt statistic foarte rare. Astfel, împiedicând împerecherile, nu vor mai exista larve devastatoare şi fructele sunt ocrotite fără a recurge la tratamente chimice obişnuite. Trebuie selecţionate livezile adaptate pentru a se folosi confuzia sexuală. De aceea, Biotop propune şi folosirea tehnicii. Datorită difuziei sale eficace în timpul a 60 de zile, Ecopom poate fi utilizat, fie de două ori, împotriva celor două generaţii ale carpocapsei, fie doar pentru a doua generaţie, prima generaţie fiind stăpânită printr-o protecţie chimică. Se poate astfel reduce nivelul de infestare a carpocapsei dar şi alţi devastatori, după ce s-a folosit confuzia sexuală şi se poate diminua tratamentele insecticide asupra fructelor înaintea recoltei. Reducând, şi mai ales suprimând, utilizarea pesticidelor clasice, Ecopom prezintă avantaje reale atât la niveluu mediului înconjurător cât şi la nivelul calităţii producţiei. Mai întâi, confuzia sexuală permite să facă faţă la problema rezistenţei carpocapsei la insecticidele chimice. Apoi fiind biodegradabili şi nelavabili, difuzorii Ecopom permit asociere eficacităţii durabile şi respectul mediului înconjurător. În sfârşit, folosirea acestei metode originale are o incidenţă foarte favorabilă la nivelul reziduurilor produselor fitosanitare asupra fructelor. Ecopom răspunde astfel la aşteptările consumatorilor în materie de calitate şi securitate alimentară şi permite o mai bună valorificare a produselor. Metoda Ecopom a putut fi testată cu succes pe mai multe Ha în cursul ultimelor două campanii. Cu Ecopom, Biotop se poziţionează în Franţa, ca şi un actor major în lupta prin confuzie sexuală şi mai general în domeniul feromonilor sexuali la fel ca şi cu distribuţia capcanelor pentru detecţie şi/sau prinderea în masă a devastatorilor culturilor. ECOPOM Împotriva redutabilei carpocapse a merilor şi prunilor, Cydia pomonella, Biotop propune Ecopom, metodă de luptă prin confuzie sexuală. Principiul confuziei sexuale La fluturi, întâlnirea şi împerecherea se realizează datorită feromonilor sexuali pe care îi emite femela pentru a atrage masculul. Metoda de confuzie sexuală constă în perturbarea recunoaşterii mascul/femelă prin difuzia permanentă de analogi de sinteză a feromonului sexual în aerul din parcelă. Ecopom se prezintă sub formă de difuzori celulozici, biodegradabili şi uşor de agăţat pe ramuri. Ei saturează atmosfera livezii de feromoni, ceea ce mascheză semnalele emise de femele. Masculii dezorientaţi nu mai pot localiza femelele. Astfel,împiedicând împerecherile, nu mai sunt larve devastatoare şi fructele sunt ocrotite fără a recurge la tratamente chimice. Baza luptei integrate în livezi Reuşita metodei de confuzie sexuală solicită tehnicitate, stăpânire şi vigilenţă. De fapt, tehnica nu este adaptată în toate situaţiile. Trebuie studiat contextul de livadă cu „confuzie” şi, în cazurile în care se va dovedi necesar, se vor face tratamente clasice pentru complectarea acţiunii confuziei sexuale. Un atuu pentru mediu şi producţie Ecopom permite o diminuare semnificativă, respectiv în anumite cazuri, suprimarea utilizării pesticidelor clasuce şi reziduurilor pe fructe. Produsul este biodegradabil şi nu se spală; punerea este rapidă (2 ore pe ha). Permite o mai bună gestiune a problemelor de rezistenţă a carpocapsei la insecticidele chimice. Ecopom răspunde efucace la aşteptările consumatorilor în materie de calitate şi securitate alimentară, şi permite facilitarea valorificării producţiilor. Să se favorizeze prazenţa păsărilor Păsările animă peisajul prin cântecele lor, frumuseţea lor şi prin utilitatea lor. De altfel sunt rare animalele care frecventă liber grădinile noastre. Prin amenajări şi plantaţii adecvate, putem să le atragem în apropierea noastră imediat. Putem să le observăm în voie şi să le studiem comportamentul. Hrănirea iarna Iarna este o perioadă dificilă pentru păsări. În condiţii de îngheţ, trebuie hrănite păsările. Pentru a distinge mai multe specii, diversificaţi hrana. Mere stricate tăiate în două, cartofi fierţi nesăraţi şi seminţe vor fi depuse pe sol pe câţiva metri pătraţi. În arbuştii mai apropiaţi puteţi agăţa la 2 m înălţime, bucăţi de slănină grasă nesărată, bule de grăsime special concepute, etc. În tăviţa plasată la 2 m de sol, puneşi seminţe de floarea soarelui. Hrăniţi dacă este posibil la oră fixă o dată sau de două ori pe zi în funcţie de meteo. Trebuie evitată

mâncarea sărată. Să ştiţi că pisicile pot fi redutabili prădători. Păsările cele mai comune văzute sunt: vrabia domestică, scatiul, piţigoiul carbonifer, piţigoiul albastru, mierla neagră, cintezoiul şi cioara neagră. Să se hrănească păsările când condiţiile climatice sunt penibile, dar cel mai important pentru o specie sensibilă este de a menţine anumite biotopuri fragile precum mărăcinii, mediile umede, livezile, arborii bătrâni, etc. Câteva păsări care mor iarna nu pun în pericol supravieţuirea speciei, dar distrugerea anumitor medii pentru păsări este mult mai prejudiciabilă aproape iremediabilă. Amenajamente şi plantaţii specifice Plantaţi mărăcini care conţin esenţe indigene care vor furniza o hrană variată iarna şi vor face ca păsările să fie fidele locului. Arbuştii spinoşi atrag mai multe specii care îşi fas cuib. Când tăiaţi lăsaţi ramurile grămadă într-un colţ retras căci vor fi benefice pentru păsări. Amenajaţi o mlaştină, păsările vor veni cu plăcere să se adape. Puteţi pune stinghii la 2-5 m înălţime pentru răpitorii diurni şi nocturni. Aceştia vor contribui la bunul echilibru al locului prin eliminarea rozătoarelor. Dacă practicaţi cultura integrată în grădina dumneavoastră, păsările insectivore vor fi preţioşi auxiliari. În aceste cazuri o reţea de cuiburi este necesară şi utilă. Cu cât spaţiul este mai mare cu atât veţi avea mai multe posibilităţi, şi crearea unei livezi înconjurată de garduri vii va fi un loc foarte râvnit de rasa înaripată. Fiecare specie participă la echilibrul natural. Fluturele merilor şi perilor (Cydia pomonella) Distrugător redutabil în livada de meri, fluturele a făcut obiectul numeroaselor lucrări asupra virusului granulozei şi metoda de luptă pentru confuzia sexuală. • Protecţia cu virusul granulozei - carpovirusina (formulare franceză a virusului) este mai interesantă decât Madex. Pentru eficacităţile sensibil indicate carpovirusina are o formulare mai practică (adjuvanţii protectori UV şi zahărul sunt integraţi în formulare contrar Madex-ului). În plus, este singurul produs omologat în Franţa. - este important să tratăm sistematic în toate cele 8-12 zile fără să ţinem seama de împiedicarea în caz de presiune puternică. - protecţia riguroasă a primei generaţii este imperativă. • Protecţia cu ajutorul confuziei sexuale: - absenţa capturilor pe o parcelă în confuzie indică o bună difuzare a feromonului - parcelele trebuie să aibe de preferinţă o suprafaţă mai mare de 3ha - este important să se înfunde bine bordurile parcelei printr-o montare mai masivă de difuzori - poziţionarea precoce a difuzorilor (înaintea primelor împerecheri) Tabel 1- Testul eficacităţii difuzorului ECOPOM împotriva fluturelui- numărarea recoltei după varităţile prezente pe fiecare din cele două parcele CARPOVIRUSINA Difuzori ECOPOM Varietăţi Pagube Varietăţi Pagube Golden 12,8% Varietate precoce în no 0% Starkimson 9,7% Earlygold 0,42% Florina 0,83% Jerseymac 1,67% Gala, Ozargold, 2,5% Jonathan Jonagold 3,33% Jonagored, Golden 7,82% Media 11,25% Media 2,95%

Chrysopa carnea Domeniu de aplicare Putem introduce Chrysopa carnea în diferitele culturi de legume, fructifere şi ornamentle împotriva diferitelor specii de afide. Chrysopa carnea mănâncă şi tripşi, păianjeni roşii, muşte, larve mici de fluturi, ouă de fluturi şi fluturi făinoşi. În culturile unde temperatura sau/şi umezeala relativă pot varia puternic, Chrysopa carnea nu are dificultăţi. Deoarece larvele nu pot zbura, ele trebuie să fie capabile să îşi atingă prada parcurgând cea mai scură distanţă. De aceea este important să se introducă larvele aproape de afide. În orice caz, larvele pot parcurge 4-5 km înainte de adolescenţă.

Avantajul utilizării larvelor este că ele lucrează foarte repede. În plus, putem distinge tratamentul focarelor de afide. Când luptăm mai repede împotriva acestora, există un pericol mai mic de infestare a întregii culturi. Că chrysopele prădătoare, putem crea o populaţie. Când adulţii au ieşit din ouă ei părăsesc adesea sera. Avantajele lui MC-500 System • Deoarece aceste insecte sunt canibale şi se hrănesc una cu alta în timpul transportului, larvele sunt ambalate separat în celule mici. Aceste celule formează împreună un fagure. O multicelulă (MC) conţine 500 de larve. • Chrysopa carnea nu depinde de temperatură şi umiditate. Larvele sunt active de la 12 0C până la 350C şi pot deci să fie introduse în aer. • Deoarece sunt insecte primitive, rezistenşa împotriva pesticideloa este destul de mare. • Larvele sunt foarte agresive şi lucrează eficace în focare. O larvă mănâncă în jur de 50 de afide pe zi. • Chrysopa carnea este un prădător care nu mănâncă alte insecte decât păianjeni roşi, tripşi, aleurode. • Cu sistemul MC-500, suntem siguri de o calitate în plus, introducerea este uşoară. Schema de luptă • Primăvara, când afidele sunt prezente tot mai mult, introduceţi la 5 săptămâni larve/m2 (repetaţi de 2 ori la 2 săptămâni). • În focare, trebuie introduse de 2 ori 40 de exemplare/m2 în timpul unei perioade de 8-0 zile. • Deschideţi multicelula cât de departe doriţi. Întoarceşi multicelula şi scuturaţi de câteva ori uşor astfel încât larvele să cadă pe plantele care trebuie tratate. COLEOPTERE Astăzi, cunoaştem mai bine şi atacurile, şi biologia agresorilor, ceea ce, cu ajutorul arsenalului nostru chimic şi biologic, ne permite să dezvoltăm o strategie defensivă eficace. Din 27 ordine cunoscute, 7 ordine de insecte ne interesază direct ca devatatori şi auxiliari ai culturilor. Este vorba de coleoptere, de diptere, de hemiptere, de himenoptere, de lepidoptere, de neuroptere şi de tisanoptere. Mai trebuie adăugat şi asociat la toate aceste insecte utile şi dăunătoare prezente în culturi o multitudine de specii pe care le numim „specii indiferente”, ele jucând un rol important în echilibrele biologice ca şi descompunători ai materiilor organice şi consituie o sursă de hrană pentru alte insecte sau alte animale (păsări). Aceste specii formează sisteme complexe, numite comunităţi, care în condiţiile naturale sunt echilibrate. Ne vom referi doar la cazul coleopterelor, inamici redutabili ai culturilor sau stocurilor noastre, dar care sunt câteodată şi auxiliari preţioşi în lupta împotriva inamicilor bunurilor noastre. Le vom clasa în funcţie de tipul de culturi unde apar ca şi devastatori: 1. Coleoptere devastatoare în viticultură O perfectă stare sanitară a strugurilor culeşi este prima verigă a lanţului care conduce la ameliorarea calităţii vinurilor. Patru specii de coleoptere devastatoare sunt recenzate: cigarier viţei de vie, vespere, altise viţei de vie şi în sfârşit otiorhyngue viţei de vie. Cigarier viţei de vie sau Byctiscus betulae Este vorba de o frumoasă gărgăriţă de 7-8 mm, colorată uniform cu reflecte metalice mergând de la verde arămiu la roşu granat. Este un polifag care atacă atât viţa de vie cât şi pomii fructiferi cum este cireşul. Adulţii apar în mai şi începutul lui iunie, se hrănesc muşcând dui limbul frunzelor. Pagubele cauzate prin muşcăturile adulţilor nu sunt importante decât atunci când se inmulţesc rapid, în acest caz ei diminuează activitatea clorofilină. Pagubele cele mai importante sunt cele cauzate de femelă care îşi pregăteşte locul pentru depunerea ouălelor. Pentru a lupta împotriva acestui devastator, trebuie ca în faza de preînflorire să se supravegheze viile şi apariţia primilor adulţi. Vespere sau Vesperus xatarti Altise viţei de vie sau Altica ampelophaga Otiorhynque viţei de vie sau Otirhynchus sultacus 2. Coleoptere devastatoare în arboricultură O singură specie de coleoptere este devastatoare în arboricultură, este vorba de xileborul disparat sau Xyleborus dispar. Este dăunător mai ales merilor, perilor, prunilor, caişilor. 3. Coleoptere devastatoare pe culturile de legume Sunt 6 coleoptere devastatoare a culturilor de legume: - bruche fasolei - bruche mazării - crioceres sparanghelului - altise cruciferelor - ceutorhynques - sitone mazărei

4. Coleoptere devastatoare în culturile cerealiere Monocotiledonatele, gramineele, cultivate ca şi cereale sau ca şi furaj, au rădăcinile devorate deelteride de genul agriote; gulerul lor este distrus de carabede care atacă şi frunzele şi tinerele spice; tinerele spice hrănesc rutelidele adulte (Anisoplia); frunzele sunt distruse de hispine. Coleoptere auxiliare culturilor Printre speciile de artropode care se dezvoltă în mediile cultivate, un anumit număr sunt inmici naturali ai devastatorilor culturilor. Ei consumă de-a lungul dezvoltării lor larvare sau de-a lungul vieţii lor unul sau mai mulţi delapidatori şi contribuie astfel la reglarea populaţiilor de insecte sau acarieni dăunători culturilor. Se disting 2 categorii de auxiliari: - paraziţii sau parazitoidele, a căror larve se dezvoltă pe sau intr-o insectă gazdă - prădătorii care devorează mai multe insecte de-a lungul vieţii lor. Adăugăm aici şi mămăruţa cu două puncte şi mămăruţa prădătoare. Mămăruţa cu două puncte este un redutabil prădător care consumă afide dar şi crisomalide, acarieni şi psile. Mămăruţa prădătoare este eficace împotriva acarienilor din livezile de meri. Concluzii Lupta biologică cuprinde trei riscuri serioase: - nimic nu permite stabilirea cu o certitudine absolută că auxiliarul nu va scăpa de la acest regim strict şi devine la rândul său un redutabil distrugător atacând alte insecte sau alte plante pe care cercetătorul i lea impus. - Auxiliarul poate să scadă sub un prag critic densitatea populaţiilor altor prădători sau paraziţi care îşi găsesc totuşi acolo o parte din hrana lor. Efectul final ar putea fi atunci o reducere a controlului natural exersat asupra restului faunei locale, adică vis-a-vis de un complex de specii. Combaterea afidelor Mămăruţa, prietena grădinarului Afida are mai mulţi duşmani pe care trebuie să ştim să-i folosim. Cel mai cunoscut dintre ei: mămăruţa care devorează uşor mai multe afide pe săptămână. Mămăruţa prezintă avantajul că nu strică plantele. Astăzi este posibilă cumpărarea larvelor de mămăruţe din comerţ. Un pesticid „Bio” Purinul de urzică, ecologic şi de o eficacitate onorabilă este obţinut prin macerarea frunzelor tăiate în apă (1 kg pentru 10 l) apoi diluţie (20 de ori). Să se pulverizeze pe zonele atinse. Anumite plante îndepărtează afidele Este cazul: - garoafelor de inde - mentei - sarriette - cimbrului Nu ezitaţi să le puneţi în apropierea plantelor expuse. Dimpotrivă, altele le atrag Este mai bine să îndepărtăm plantele următoare sau să fim vigilenţi: - verzele - mazărea - roşiile - fasolea - trandafirii - florile ornamentale - arborii şi arbuştii (pin, ulm, frasin, stejar, mesteacăn) Secretul care trebuie ştiut să se evite aporturile excesive de azot, deoarece plantele astfel fertilizate atrag afidele. Conversia livezii Faza de conversie, fixată pe 3 ani, corespunde perioadei „administrative” de-a lungul căreia, practicile culturale sunt profund modificate. Teoretic ea trebuia să fie de cel puţin 5 ani datorită metabolimului mai puţin dinamic şi lungii semivieţi a moleculelor utilizate convenţional şi a metabolitelor lor chimice acumulate din soluri. Primii ani de conversiune sunt de ani de riscuri tehnice importante care pot antrena problememle economice şi deci pot fragiliza exploatarea. Conversiunea trebuie să fie o tranziţie înceată şi gândită şi nu un schimb brusc şi traumatizant pentru livadă.

Mai mulţi factori trebuiesc să fie în prealabil stăpâniţi. Fertilizarea organică Din punct de vedere agronomic, trecerea de la o fertilizare minerală la o fertilizare organică poate provoca un stres defavorabil plantei având ca şi consecinţă o scădere a randamentului. Rezerva solului în elemente nutritive disponibile se va epuiza înainte ca activitatea biologică să nu fie suficient de funcţională pentru a fi reînnoită începând cu aporturile organice. Schimbarea disponibilităţii elementelor majore, aduse sub formă organică va perturba de asemenea funcţionarea şi fructificarea arborilor şi deci va modifica profund încărcătura în fructe şi legarea acestora. Vitalitatea livezii O puternică vitalitate a arorelui favorizează instalarea bolilor şi a dăunătorilor. Atacurile afidelor, acarienilor şi a anumitor ciuperci cryptogamice sunt direct legate de vitalitaea arborelui fructifer. Este deci important să se pornească cu livezi care posedă o mlădiţă vegetativă cu o vitalitate slabă. Solurile foarte poussants, o fertilizare excesivă, mai ales în azot şi o talie prea severă sunt de asemenea factori care măresc vitalitatea arborelui. Rezervele de Inoculum Reuşita conversiunii a unei livezi depinde mult de presiunea iniţială a principalilor patogeni şi paraziţi. Această conversiune va fi cu atăt mai riscantă şi alatorie cu cât livada necesită deja numeroase intervenţii fitosanitare. Principalii patogeni care trebuie cunoscuţi înaintea de conversiune măr: afide, acarieni păr: afidă, acarieni piersic: Monilia, afide cireş: Cylindrosoprioză cais: Monilia Pregătirea conversiei Este vorba de a înconjura şi de a califica punctele slabe ale livezii pentru a le anticipa mai bine şi pentru a evita ca ele să nu antreneze grave disfuncţii. Această reflecţie înseamnă a efectua bine înainte de a inteprinde demarările administrative de conversiune. Problemele grave trebuiesc soluţionate înainte de conversiunea oficială pentru a facilita apoi conduita livezii. Este necesar să se ia în considerare principalele bulversări care vor fi implicate de o schimbare mai mult sau mai puţin radicală a practicilor culturale: randamentul va fi redus de la 30 la 50%; concurenţa ierbacee va fi mai importantă; nevoia mâinii de lucru va fi mai importantă; paraziţii animali şi vegetali vor fi mai preocupaţi pentru anumite culturi. Conversia practică Post Fertilizare Practică convenţională majoritară Îngrăşământ mineral; Analiza chimică a solului; Analize foliare Dezierbare chimică; Înierbare de graminee Insecticide Practică dorită în AB Amendamente şi composturi; Analize foliare; analize de sol Muncă mecanică, termică Mulci Gestiune înierbării Tratamente punctuale Apropiere globală Restaurarea biodiversităţii animale şi vegetale Tratamente preventive Alegerea materialului vegetal Dificultatea tehnică ** ** ** Cost ** ** ***

Gestoiunea rangului şi interrangului

Lupta împotriva insectelor

*** ***

* **

Lupta bolilor

împotriva

Fungicide, curative după reţelele de observaţie şi avertizare

*** **

* *

Regularea incărcăturii

Rărirea chimică, manuală în măr

Rărirrea manuală

*

***

* tehnicitate şi cost moderate ** tehnicitate şi cost intermediare *** tehnicitatet ridicată şi cost ridicat Gestiunea solului Fertilizare Îngrăşământul va trebui să fie adaptat chiar înaintea conversiunii. Trebuie să aducem livada la un nou echilibru vital. Solul trebuie să fie înainte de toate decompactat pentru a permite o creştere a activităţii macro(limbrici, collemboles) şi microorganismelor(bacterii, ciuperci). Profilul solului este o etapă importantă, dacă nu necesară pentru orientarea şi cuantificarea fertlizării optimale care trebuie adusă fiecărei parcele. Analiza foliară este complementară analizei solului: făcută la începutul verii ea ne informează despre eventualele carenţe şi nevoi în oligoelemente(bor, magneziu ...) fundamentale penrtu buna creştere a fructelor şi a calităţii lor. Referinţele în azot şi potasiu sunt convenţinale deci supraevaluate în raport cu randamentul scontat în agricultura biologică. Practica îngrăşământului verde sau a înierbării trebuie luată în considerare în aporturile azotate şi minerale. Conversia „administrativă” Demarările administrative efectuate În timpul perioadei de conversiune(3 ani) agricultorul produce respectând regulile caietului de sarcini a agriculturii biologice dar nu poate face referire la acest mod de producţie atunci când îşi comercializează produsele. Cei trei ani corespund unor ani de culturi pline. Începând cu al doilea an de conversiune precizarea „în conversiune spre agricultura biologică” poate fi utilizată. Două demarări sunt obligatorii pentru toată conversiunea agriculturii biologice: notificarea în DDAP: ea se face în fiecare an(aprilie-mai) începând cu primul an de conversiune atâta timp cât suprafeţele sunt cultivate după modul de producţie biologică, după Direcţia Departamentară a Agriculturii şi a Pădurii de care depinde sediul de exploatare. angajamentul după un organism certificator: orice operator care doreşte să beneficieze de certificaţie este obligat să-şi supună exploatarea şi/sau inteprinderea sa la un regim de control efectuat de un organism certificator. Demarările de angajament trebuie să fie simultane cu demarările de notificaţie sau cel târziu să se ţină într-o lună. Data începerii conversiunii este cea a angajării operatorului în apropierea organismului de control şi de certificaţie. Utilizarea pasarilor ca si auxiliari Utilizarea păsărilor şi liliecilor ca şi auxiliare potenţiale în livezi nu este o abordare utopică. Multe specii nu sunt luate în seamă în lupta integrată. Şi în raport cu auxiliarele livezilor şi cu noţiunea de luptă integrată, nu ne gândim decât la artropode chiar dacă sunt păsări (răpitoare şi păsărici), dar şi numeroase mamifere şi mai ales liliecii. Specii precum sprânciocurile şi anumiţi lilieci sunt indicatori ai bogăţiei unui mediu. Această diversitate faunistică este legată de diversitatea environmentală. Un câmp care este mărginit de gard viu va găzdui 10-15 specii de păsări atunci când sunt puţine tufişuri, vom găsi doar 4-5 specii de păsări. Păsările (293 specii se cuibăresc în Franţa) şi mamiferele sunt în număr de 139 specii. Ne interesem în mod particular de lilieci care numără 30 de specii în Franţa. Pentru păsărele cum sunt piţigoii cărbunari şi albaştri, regimul alimentar este compus din larve hibernante (carpocapsă, etc.) preluate de pe scoarţe şi larve de fluturi. Pe de altă parte un cuplu de bufniţe de vîrstă medie şi pui lor consumă între 3000 şi 3500 de rozătoare pe an. Pentru atragerea faunei în livezise poate recurge la amplasarea de cuiburi în livezi. Cuibarele din beton sunt mai fiabile decât cele din lemn a căror durată este limitată în timp. Acestea fiind spuse, cuibarele nu ajung, adică trebuie favorizat mediul cu o biodiversitate vegetală, planuri de apă, etc. Cuibarele sunt plasate în mediu sau în livadă. Trebuie limitată intrarea produselor fitosanitare prin gaura de zbor. Reproducerea piţigoilor în livezi de exemplu este la fel de bună ca şi cea din mediul natural. Există o teritorialitate la fiecare cuplu. De alfel, ajutorul alimentar al păsărilor trebuie să fie realizat iarna dacă acesta este limitat în perioadele foarte reci, căci dacă depăşeşte cantitatea minimă există riscul de dependenţă. Oaturile riscă astfel să fie avansate: micuţii se vor naşte într-o perioadă în care oferta alimentară este limitată (reproducerea speciei este legată de oferta alimentară).

Dincolo de rolul strict de auxiliar, aceasta reuneşte toate aspectele de imagine de marcă şi caietele de sarcini. Trebuie să tindem spre un echilibru ecologic prin diversitatea speciilor animale şi vegetale. Nu este de loc credibil să spunem că aceste specii vor regla toate problemele noastre cu devastatorii. CULTURI ASOCIATE Culturi associate de arbori cu usturoi ♦ La ciboullete si usturoiul daca se panteaza intre randurile de pomi au proprietatea de a indeparta insectele daunatoare din plantatii. ♦ Capucina cu parfumul sau de piper ajuta la fel la indepartarea daunatorilor din plantatii ♦ Rozmarinul, lavanda, cimbrisorul au de asemenea proprietati repulsive ♦ busuiocul şi muscatele prezinta si ele caracteristici de repulsiv , cimbrisorul au de asemenea proprietati repulsive ♦ busuiocul şi muscatele prezinta si ele caracteristici de repulsiv ♦ se pot realiza preparate din ardei iute, ciboulklete si usturoi pentru a indeparta insectele Buruienile In natura notiunea de buruiana nu are nici un sens. Fiecare planta joaca un rol care nu este neaparatnumai bun sa neaparat numai rau. Oamnii au tendinta de a considera ca si buruieni acele plante care concureaza cu plantele de cultura. Efectul distrugator al florei salbatice asupra culturilor este evident. Dar daca s-ar efectua o analiza mai atenta a rolului negativ pe care aceste plante il realizeaza putem sa ne dam seama ca in acelasi timp buruienile joaca si un rol pozitiv in agricultura. A incerca sa le distrugi in totalitate este obositor pentru agricultor si distrugator pentru natura sau pentru ambele in acelasi timp. A accepta sau chiar a incerca sa sa aduci o flora diversa de o maniera discreta constituie o abordare mai realista. Un demers corect in agricultura ecologica pentru a putea controla buruienile ar consta in: -evitarea fructificarii buruienilor -adoptarea unei rotatii adecvate -mentinerea unei bune structuri a terenului -mobilizarea echilibrata a solului: o mobilizare deasa duce la epuizarea acestuia; o mobilizare rara duce la instalarea de radacini puternice si de rizomi -alegerea de culturi de ingrasaminte veri concurentiale -reducerea stocului de seminte -practicarea semanatului fals -utilizarea tesalei de buruieni

MULCI biodegradabil ♦ Mulci organic din hartie pe baza de celuloza (plus aditivi) Societatea AHLSTROM ARJO Sequana (mulci negru) Biocell (mulci bej/negru)

Degradarea lor este foarte rapida (in mai putin de 3 saptamani) si nu este interesanta pentru culturile cu crestere lenta sau in zoonele cu vanturi puternice. Societatea Sequana lucreaza pentru obtinerea unui produs "Sequana long life" care sa fie mai rezistent decat produsul "Sequana normal". ♦ bioplasticuri pe baza de amidon si co-poliester

- Biopolyane realizat de societatea Prosyn Polyane realizat pe baza de co-polyester. - Fiberplast pe baza de amidon si copoliester realizat de societatea Ulice-Limagrain. Degradarea lui se realizeaza dupa 7 zile de la fixarea pe sol

- Mater-bi, realizat dintr-un amestec de amidon si de poliester realizat de catre societatile Novamont, Azcos, Barbier,Deltalene, Guerin, Hyplast

Compozitie Co-poliester Amidon plus copoliester Amidon plus coploiester

Societatea Prosyn Polyane Ulice Limagrain Novamont (producator) cu societati colaboratoare: Deltalene Hyplast Barbier Guerin Azcos

Denumirea Biopolyane Fiberplast Maer bi cu variantele: Biolene Hytimulch tip 1 şi 3 Biofilm Guerin Biotello 15 B

Culori Negru Negru

Maro/negru Verde/negru Verde/negru/maro Verde negru

Indicele de degradare a mulciului (GRAB 2002) Degradare rapida intermediara lenta Mulci Hytimulch Tipul 3 (verde si negru) precum si tipul 1 (verde) Biolene (maro) Biofilm (negru) Hytimulch tip 1 (negru) Biopolyane (negru) Biotello (negru) 40 zile (z) 4 1 2 1 1 2 60 z 5 3 2 1 1 2 80 z 5 4 4 2 3 2 100 z 5 4 4 2 3 2

♦ Culoare Produsele sunt fie transparente, verde deschis sau inchis maro sau negre. ♦Grosimea: 15-20 de microni

Ploşniţele -ANTHOCORIDES Orius sp. Ordre: Heteroptera - Famille: Anthocoridae Descriere Orius sunt punaises mici (2-3 mm) de formă lunguiaţă şi de culoare brună neagră. Adulţii: aceste hemiptere adulte se caracterizează prin: ochi mari roşii proeminenţi, o gură triarticulată dispusă sub faţa ventrală a capului, cuneus neted în hemelytre, prezenţa ocelilor pe cap. Aceste heteroptere trec prin cinci stadii larvare a căror formă este asemănătoare cu cea a adultului. Mugurii apar şi se dezvoltă începând cu al treilea stadiu. Larvele: o femelă Orius depune aproximativ 1-3 ouă pe zi în ţesutul vegetal pe tulpini sau pe nervuri pe partea inferioară a frunzei (limb foliar, nervură). Ouăle (0,4mm) incolore sau albe, au o formă de banană cu un opercul care poate fi conformat, ornamentat sau colorat în mod caracteristic. Ouăle: Ciclul Aceste hemiptere sunt heterometabolice, au metamorfoze incomplete. Antocoridele îşi petrec iarna la stadiul de adult în trunchiurile copacilor crepate, sub scoarţă, sub frunze şi resturile vegetale care acoperă solul. Din prima primăvară, adulţii ies de la hibernare, îşi reiau activitatea, se reproduc şi ovodepunerea începe la 2-3 zile mai târziu.

Femelele depun în medie 115-140 ouă şi incubaţia durează aproximativ 5 zile la 24 oC. La această temperatură, dezvoltarea nimfelor durează 15-17 zile: primele 4 stadii larvare durează 2-3 zile fiecare, în timp ce al 5-lea stadiu nimfal durează 4-5 zile. În general aceste ploşniţe prezintă 2-3 generaţii anuale şi adultul trăieşte 3-4 săptămâni. Relaţia cu planta Printre elementele mediului care acţionează asupra ecologiei şi biologiei acestor auxiliari, vegetalul, pare să aibă un loc mare. Putem sublinia 2 aspecte: Fitofagia: numeroase observaţii arată că aceste insecte înţeapă planta pentru a-şi satisface nevoile de apă şi în anumite cazuri pentru a furniza o alimentare când complementară regimului carnasier când exclusiv pentru tinerele stadii a diverselor specii. Atracţia florală: aceste hemiptere trăiesc în general pe florile compozitelor, rosaceaelor şi numeroaselor specii ierbacee. Le găsim şi în mărăcinii de arin, pe tei şi pe florile mascule ale sălciilor. Polenul poate constitui o sursă nutritivă, dar în general insuficientă la stadiul de adult. Preferinţele speciei, disponibilitatea prăzilor, influenţele factorilor de mediu (climat, intervenţia umană) vor determina într-un mod complex evoluţia populaţiilor. Prăzi atacate Orius sunt în acelaşi timp prădători şi fitofagi, care se hrănesc cu ouă şi larve de lepidoptere, afide, acarieni, tripşi, fluturi la fel ca şi cu polenul şi nectarul mai multor specii vegetale. Aceste ploşniţe sunt capabile să consume zilnic până la 100 de acarieni. La fel ca şi mămăruţele, acest prădător prezintă un răspuns numeric agregativ acolo unde densitatea prăzilor este mai mare. Aceasta permite, printre altele, un mai bun control al devastatorului atunci când el nu este uniform distribuit. Totuşi, capacitatea lor de căutare pare a fi limitată la contactul pe care îl vor avea cu eventualele prăzi, deoarece câmpul lor de viziune nu depăşeşte capătul antenelor lor. Ele descoperă prada prin atingere, o ţin cu picioarele anterioare şi cu formaţiunile bucale transformate în stileţi, care formează un ac, ploşniţe înţeapă prada şi aspiră hemolimfa. Câteodată ele omoară mai multe prăzi decât au nevoie pentru a se hrăni. Orius fac parte din insectele rare capabile să consume Eriophiidae, sunt de altfel generaliste mari. Utilizarea în metoda de luptă Cu o voracitate şi o fecunditate medie, dar o aptitudine de a supravieţui cu prăzi variate şi chiar cu hrană vegetală, heteropterele se plasează între prădătorii de protecţie şi de curăţare. Eliminate în general de către tratamentele insecticide repetate, ele reapar foarte rapid şi-şi manifestă activitatea odată ce recomandările luptei integrate au fost aplicate. Totuşi în diferite cazuri colonizarea lor a culturii trebuie să fie consolidată de către diferite mijloace: - multiplicarea şi folosirea speciilor cele mai active (O. Insidiosus) - creearea în apropierea culturilor care trebuiesc protejate, de rezervoare care au un efect temporar de concentraţie precum mărăcinii de arin, sălcii şi favorizează înierbarea în interlinie. Continuarea cercetărilor asupra auxiliari discreţi care sunt heteropterele va deschide interesante perspective în ciuda problemelor puse de regimul mixt al unora. Gestiunea solurilor din livezi şi podgorii Livezile şi podgoriile sunt exploataţii de lungă durată. Condiţiile climatice şi pedologice sunt factori care trebuiesc luaţi în considerare cu grijă în alegerea amplasării. Multe dintre proprietăţile solului sunt permanente; este cazul texturii (nisip, nămol, argilă), pantei, exteriorului şi profunzimii. Trebuie deci ales un sol care să răspundă cel mai bine posibil la condiţiile optime. Pe lângă factorii pedologici, microclimatul solului are o mare importanţă în reuşita culturii fructifere. Să se evite terenurile joase şi cele care închid zone supuse gerului. Temperaturile de iarnă scăzute şi îngheţurile de primăvară pot reduce randamentele. Trebuie aleasă o amplasare puţin în pantă de preferinţă un teren plat pentru favorizarea scurgerii solului şi circulaţiei aerului. Putem aceste caracteristici prin nivelarea terenului. Această operaţie antrenează cheltuieli adiţionale şi poate să devină supărătoare pentru potenţialul randamentului dacă nu este executată cu grijă. Este preferabil să se aleagă o amplasare adecvată de la început decât să se încerce apoi schimbarea proprietăţilor. Proprietăţile fizice ale solului Solul este constituit din elemente solide şi poroase. Menţinerea unui echilibru între aer şi apă constituie una din cele mai mari provocări a gestiunii solurilor. Circulaţia apei în profilul pedologic depinde de tipul solului şi de conţinutul său în naterie organică. Stabilizând agregatele solului, materia organică măreşte talia porilor şi ameliorează infiltraţia şi circulaţia apei. Este important să se urmărească ca loams şi loams argiloase să aibă o structură adecvată. Creşterea sau menţinerea conţinutului în materie organică a solului face parte din practicile de gestiune care vizează ameliorarea proprietăţilor fizice ale solului.

Drenarea Solurile cele mai propice culturii fructifere au o profunzime utilizabilă de cel puţin un metru, această grosime fiind necesară pentru creşterea rădăcinilor. În cazurile în care scurgerea naturală şi dezvoltarea rădăcinilor lipsesc,drenarea subterană se dovedeşte benefică pentru culturile fructifere. Piersicii şi cireşii sunt sensibili la asfixierea piciorului. Drenurile trebuie să fie instalate aproape unele de altele pentru a asigura scurgerea excedentului de apă (gravitaţională). În loams argiloase, soluri cu drenaj sărac, este câteodată necesar să se pună o linie de drenuri direct sub rândurile de arbori. În alte tipuri de sol, o linie la două rânduri. Ne putem informa la o inteprindere despre drenaj pentru a cunoaşte recomandările şi costurile legate de instalarea drenurilor subterane. Examenul profilului pedelogic permide determinarea scurgerii naturale a solului. Prezenţa narmorajelor de culoare ruginie în orizontul B este un indice de drenaj insuficient. Un orizont rău definit poate însemna o scurgere rea. Practici de gestiune a solurilor din livezi şi podgorii A. Plivitul şi plantele de acoperire Plivitul elimină concurenţa pe care o exersează buruienile în podgorii şi livezile de piersici pentru obţinerea apei şi a elementelor nutritive. Plivitul începe primăvara atunci când solul este suficient de uscat; continuă până la 1 iulie pentru livezi şi 1 august pentru podgorii. De îndată ce plivitul este terminat se sfătuieşte semănarea plantelor de acoperire. Trebuie limitat numărul de pliviri la minim, datorită problemelor de compactitate, de oxidare şi de pierdere a materiei organice atribuite acestei ptactici. Dacă este efectuat prea în profunzime sau prea aproape de arbori, plivitul riscă să deterioreze rădăcinile. Iată câteva motive care justifică folosirea plantelor de acoperire: 1. Reziduurile plantelor de acoperire, la fel ca şi cele provenite din părţile aeriene sau subterane, ajută la reînnoirea materiei organice. Se sfătuieşte a se fertiliza şi a se tunde plantele de acoperire pentru a stimula creşterea vegetativă şi producţia de materie organică. 2. Captând elementele nutritive şi umiditatea la sfârşitul sezonului, plantele de acoperire favorizează prepararea puieţilor fructiferi în sezonul de iarnă. Previne de asemenea şi pierderile de elemente nurtitive prin spălare legându-le la componenta organică a solului pe timpul iernii. 3. Plantele de acoperire reduc şi eroziunea. Datorită pantelor necesare circulaţiei aerului, solurile livezilor şi podgoriilor sunt frecvent supuse la eroziunea hidrică. În ceea ce priveşte eroziunea eoliană, este mai de grabă o problemă în solurile denudate sau cu textură grosieră. Plantele de acoperire repartizează mai uniform greutatea maşinilor agricole şi, în consecinţă, reduce compactitatea solului, îi ameliorează eficacitatea sistemului de drenaj. 4. Este mai rapid să se cosească plantele de acoperire decât să se plivească suprafaţa de cultură. Muncile agricole regulate sunt de asemenea facilitate de prezenţa plantelor de acoperire. Neghina multiflorală - Se utilizează mult neghina multiflorală ca şi plantă de acoperire în livezi şi podgorii. Această gaminee germinează rapid, tot timpul, atunci când umiditatea este insuficientă, ea rămâne la stadiul de stagnare. Sistemul său rădăcinar este dens, creşterea viguroasă şi ea prosperă în aproape toate tipurile de sol. În plus, neghina multifloră prinde rafalele de ninsoare. Trebuie îngropată în pământ la începutul primăverii pentru a evita problemele de invadare. Solurile plivite se încălzesc mai rapid primăvara şi degajă mai uşor căldura în timpul nopţilor geroase. Ridichea oleaginoasă - De puţin timp se foloseşte ridichea oleaginoasă ca şi plantă de acoperire în livezi şi podgorii. Sistemul său rădăcinar penetrează mai profun în sol decât cel al neghinei multiflore, dar nu aduce atâta materie organică şi nu repartizează la fel de bine greutatea maşinăriei. Nu o putem semăna în amestec cu neghina multifloră. Alte plante precum secara, ovăzul servesc deja ca şi plante de acoperire, dar ele nu convine la fel de mult ca şi neghina multifloră. Nu se sfătuieşte a se lăsa buruienile să invadeze suprafaţa de cultură datorită problemelor de lungă durată pe care le provoacă. În plus, ele sunt mai puţin eficace ca şi plante de acoperire decât neghina multifloră, mai mult decât atât buruienile cu înrădăcinare profundă (ca şi păpădia) concurează direct cu rădăcinile arborilor şi viilor. Amendamente organice – trebuie reînnoită prin fertilizare toată materia organică pierdută la plivit. În general, materia organică generată de plantele de acoperire nu este suficientă pentru compensarea pierderilor de humus. Tabelul de mai jos dă exemple de amendamente organice ca şi doze preconizate. Tabel: Doze preconizate de reziduri organice urmate de echivalenţele lor în materie uscată şi în macroelemente fertilizante. Dozele sunt bazate pe conţinutul în azot al materialelor. Cu excepţia paiului de grâu, toate materialele furnizează aceeaşi cantitate de azot. Anumite amendamente cum sunt gunoiul de pasăre, fânul de lucernă şi marcul de struguri au un conţinut bogat în azot şi n-ar trebui să fie utilizate decât în doze mici. În consecinţă, contribuţia lor în materie uscată nu este suficientă pentru a reînnoi materia organică. Din contră, paiul de grâu necesită un complement de azot pentru ca să se descompună.

B. Plante de acoperire permanente
Avntajele plantelor de acoperire permanente sunt acelea ca şi ale plantelor de acoperire semănate periodic, doar că ele durează tot anul. De alfel, deoarece solul nu este niciodată muncit, riscurile de stricăciuni la rădăcini sunt îndepărtate şi materia organică se conservă ca şi structura solului. Plantl de acoperire permanente oferă o protecţie continuă împotriva eroziunii. Cumpărarea anuală de seminţe şi implantarea culturii cu cuvertura nu mai sunt necesare. Se elimină de asemenea nevoile de amendamente organice. Plantele de acoperire permanente convin culturii de măr, păr şi prun. Deşi putem să cultivăm şi struguri şi piersici, trebuie dublată cu vigilenţă pentru a reduce la minim concurenţa exersată de graminee pentru umiditate şi elemente nutritive. Timpul seminţelor şi implantarea plantelor de acoperire a solului Instalarea plantelor de acoperire poate să se facă înaintea plantării livezii sau atunci când arborii produc fructe, sau trei - patru ani mai târziu. Dacă se doreşte instalarea plantelor de acoperire în anul înaintea plantării livezii, trebuie să se facă dezierbarea chimică pe benzi de 1,5 m lăţime, toamna, acolo unde se prevede plantarea rândurilor de arbori. Producătorii vare doresc semănarea plantelor de acoperire odată ce livada a fost plantată ei trebuie să fertilizeze terenul în primăvara precedentă, în aşa fel încât să satisfacă nevoile în azot a celor două culturi. Se sfătuieşte să se facă o analiză a unui eşantion de sol şi să se răspândească îngrăşăminte din zbor. Dacă rezultatele analizei preconizează aporturi de piatră de calcar, trebuie înfundat într-un sol necultivat, adică înaintea seminţelor. Momenrul cel mai propice seminţelor este începutul lui septembrie sau primăvara. Se seamănă plantele de acoperire cel mai aproape posibil de suprafaţă şi în exteriorul rândurilor de arbori. Terbuie tunse plantele de acoperire pentru reducerea la minim a concurenţei pe care o exersează asupra culturilor fructifere pentru umiditate şi elemente nutritive. În podgorii, unde concurenţa între cele două culturi riscă să fie prea puternică, trebuie limitate plantele de acoperire la un rând din două. Specii de gazon preferabile Iată proprietăţile plantelor de acoperire ideale: - să fie adaptate la umbra parţială - aă reziste la maşinăria grea di livadă - să aibă un sistem rădăcinar mai puţin profund - îndepărtarea nematodelor şi insectelor - să supravieţuiască la devastatorii de iarnă şi la secetă Speciile care convin mai bine livezilor sunt gramineele sau amestecurile graminee – leguminoase. Festuca roşie târâtoare O dată implantată, această graminee cu feunze foarte fine formează o cuvertură vegetală densă. Creşterea sa este lentă în timpul perioadelor calde şi secetoase şi, atunci când popularea este adecvată, fetuca roşie târâtoare combate foarte bine buruienile. Este o plantă a cărei implantaţie esta puţin dificilă şi care o însămânţare puţin profundă. Dotată cu un sistem rădăcinar dens, ea desparte populaţiile de nematode. Festuca crescută Comparată cu gramineea precedentă, fetuca crescută este mai groasă, mai vuguroasă şi ea necesită tăieri mai frecvente. Formează o excelentă cuvertură a solului dar exersează mai multă concurenţă pentru umiditate şi elemente nutritive. Fetuca crescută prosperă în cea mai mare parte a solurilor,puţin contează ca drenajul să fie bun sau sărac, şi ea se plantează mai uşor decât fetuca roşie târâtoare. În plus, ea ţine nematodele la distanţă. Neghina vivace Neghina vivace de tip gazon se implntează rapid şi, datorită adaptării ei la timpul răcoros, elimină buruienile primăvara. Neghina vivace nu este la fel de persistentă ca şi fetucile. Plante pentru acoperirea solului în amestec Putem semăna mai multe specii în asociere în scopul de a scoate profit din fiecare dintre ele. De exemplu, amestecul comercial pentru cultura adăpostită compus din 80% neghină vivace Elka şi 20% fetucă roşie târâtoare Ensylva. Se semnalează că acest amestec nu necesită o tunsoare frecventă, fiind dată creşterea ei lentă şi înflorirea sa tardivă. Totuşi preţul seminţelor este ridicat. Deşi longevitatea trifoiului alb este scurtă, putem include o leguminoasă de acest tip in amestecul de graminee pentru a fixa azotul din aer. Lupta împotriva gramineelor nedorite Pentru a elimina concurenţa pentru umuditate şi elemente nutritive în solul acoperit de houppier, trebuie distrusă toată vegetaţia. Metoda de luptă cea mai uşoară este utilizarea ierbicidelor remanente. În general, un singur tratament, făcut primăvara, ajunge pentru a distruge vegetaţia din timpul întregului sezon. Trebuie subliniat că darea de ramuri noi este de dorit deoarece ţine zăpada în loc şi protejează rădăcinile împotriva asprimii iernii. Acoperirea cu paie, care are avantajul de a nu utiliza nici un produs chimic, este eficace pentru combaterea vegetaţiei sub ramuri. Pe lângă reducerea concurenţei lantelor pentru apă şi elemente nutritive, culcuşul de paie creşte conţinutul în materie organică a solului şi distruge pierderile de umiditate prin evaporaţie. Pe măsură ce se descompune, el aduce solului elemente nutritive precum azotul şi potasiul. Comparativ cu mormalele,temperaturile de sub culcuşul de paie sunt mai ridicate

iarna şi mai scăzute vara. Printre alte binefaceri ale acestei acoperiri cu paie , se numără şi multiplicarea rădăcinilor şi câteodată, intensificarea activităţii microbiene în sol. Se întinde culcuşul de paie atunci când solul este umid, de preferinţă toamna. În prezenţa unui culcuş de paie, trebuie prevăzute capcane şi protectori de trunchi pentru a împiedica pagubele eventuale a devastatorilor. Să nu se întindă culcuşul pe o rază mai mică de 25-30 cm de la fiecare trunchi. Fânul, paiele şi talajul fac culcuşuri de calitate. Culcuşul de paie trebuie să fie suficient de gros(cel puţin 15 cm) pentru a împiedica vegetaţia de sub ramuri. Fertilizarea arborilor se face pe o bandă trasată în exteriorul zonei reacoperite cu paie. FEROMONI 1 Harmonia – System Aplicare În principiu, putem folosi Harmonia împotriva tuturor speciilor de afide pe mai multe culturi, nu doar în culturile protejate dar şi în câmp deschis. Pentru culturile acoperite, se recomandă să se pună larvele în focarele de afide, pentru a le extermina imediat. Pe câmp, ele sunt folosite în arboricultura fructiferă şi spaţiile verzi. Avantaje 1. larvele de Harmonia precum şi adulţii pot să mănânce pe individ până la 150 de afide pe zi. 2. Harmonia poate supravieţui la temperaturi foarte scăzute ( până la -100C) şi este activă deja la 90C. Folosirea pe câmp nu pune nici o problemă. 3. Harmonia poate fi utilizată împotriva tuturor speciilor de afide pe ttoate tipurile de culturi. 4. în ciuda faptului că larvele de Harmonia nu ştiu să zboare, ele sunt foarte mobile şi sunt capabile să localizeze şi să distrugă focarele de afide rapid. 5. Harmonia poate fi folosită în combinare cu alţi auxiliari biologici şi nu prezintă nici un pericol pentru om şi natură. 6. Harmonia poate fi uşor regăsită în cultură. Larvele, pupele şi adulţii sunt uşor de observat. Efecte secundare Din datele literare şi experienţa practică reiese că Harmonia este un prădător foarte rezistent şi eficace. Harmonia-System Harmonia este livrată la primul şi la al doilea stadiu larvar şi este îmbuteliată câte 100-250 de bucăţi. Schema de luptă 1. introduceţi larvele de Harmonia pe plantele pe care vă aşteptaţi la un atac puternic a afidelor. Nu aşteptaţi ca populaţiile de afide să fie prea mari. 2. se recomandă să se introducă larvele imediat după primire. Conservaţi-le maximum 1-2 zile la o temperatură de plus minus 100C. 3. primele stadii larvare sunt întotdeauna înfometate şi sunt mai puţin mobile. Se recomandă să se introducă local în apropierea coloniilor de afide. 4. cantitatea care trebuie pusă depinde mult de importanţa atacului şi de dezvoltarea culturii. Se sfătuieşte să se introducă 200-300 de larve atunci când sunt colonii de afide pe plante. Controlaţi în fiecare zi şi repetaţi dacă este necesar. 2. Isomate-C (feromonul carpocapsei) De scrierea produsului Materia activă a Isomate-C este feromonul carpocapsei care constă într-un amestec de trei constituanţi activi ( (E, E)-8,10-dodecadien-1-01, 1-dodecanol şi 1-tetradecanol). Acest feromon este o copie sintetică a feromonului sexual natural care este produs şi emis de carpocapsele femele. În natură, feromonul serveşte ca şi indice olfactiv pentru carpocapsa mascul şi îi permite să localizeze femela în vederea împerecherii. Isomate-C acţionează eliberând feromonul sexual sintetic în atmosfera înconjurătoare, ceea ce amestecă indiciile naturale utilizate de mascul pentru a găsi femela. Atunci când ciclul reproductiv al carpocapsei este perturbat, numărul de ouă viabile depuse este restrâns, ceea ce antrenează o diminuare a sricăciunilor din cultură produse de populaţia larvară ulterioară. Contrar insecticidelor tradiţionale, Isomate-C nu omoară dăunătorul. Isomate-C, preparaţia comercială, constă dintr-un difuzor alcătuit dintr-un tub de politilenă de 20 cm lungime, subţire, care conţine 155 mg din formula de feromon. Aceasta este eliberată de difuzor într-un timp de aproximativ 90 zile în funcţie de condiţiile meteorologice. Difuzorii sunt concepuţi în aşa fel încât să poată fi agăţaţi pe ramurile arborelui. Fiecare difuzor conţine pe toată lungimea sa un fir de aluminiu care îl menţine în loc o dată agăţat pe creangă.

Isomate-C este acceptat de SUA, Chile şi Argentina. Folosirea Isomate-C este recomandat pentru folosirea în livezile de meri şi peri pentru a lupta împotriva carpocapsei prin confuzie sexuală. Difuzorii trebuie să fie plasaţi în arbori înaintea urgenţei carpocapsei de primăvară. Se recomandă o singură folosire a difuzorilor. Ei sunt agăţaţi pe crengi mai sus de punctul central al arborelui. Ei ar trebui să fie uniform dispersaţi pe suprafaţa care trebuie tratată, la frecvenţa de 1000-2000 difuzori pe hectar. Migrarea femelelor fecundate în livadă poate reduce gradul de stăpânire a devastatorului cu Isomate-C. Sursele femelelor împerecheate pot fi câmpurile netratate de meri, peri, gutui şi alţi arbori gazdă. Imigrarea femelelor fecundate poate fi redusă prin tratarea sursei de infestare cu Isomate-C sau cu un insecticid eficace. Diminuarea numărului de larve hibernante şi acoperirea trunchiului arborilor vor contribui de asemenea la consolidarea eficacităţii tratamentului feromonal. Producătorii care se decid să aplice un program de luptă împotriva carpocapsei fondat pe Isomate-C ar trebui să consulte specialiştii în luptă parazitară, vulgarizatori în horticultură şi reprezentanţii fabricantului preparaţiei comerciale. Protecţia fiinţei umane Toxicitatea Datele furnizate de cumpărător arată că feromonul de calitate tehnică nu prezintă o toxicitate crescută atunci când este luat pe cale orală sau dermică sau prin inhalare – toxicitate orală crescută pentru şobolani: DL50>5000 mg/kg de greutate corporală (p.c.); toxicitate dermică crescută pentru şobolani: DL50>2000 mg/kg de p.c.; şobolanii expuşi la o concentrare atmosferică de 5,26 mg/L au supravieţuit perioadei de observaţie de 14 zile. Rezultatele unui studiu asupra iritaţiei oculare primară la iepurii expuşi relevă o iritaţie conjunctivală mergând de la leger la uşor la moderat. Totuşi, la 72 de ore după tratament, ochii şi-au revenit la normal. Feromonul tehnic provoacă o iritare dermică care merge de la uşor la moderat la şobolani, dar nu duce la reacţia de sensibilizare în studiile asupra cobailor. Expunerea prin alimentare Cum difuzorii care conţin feromonul sunt tuburi de politilenă, singura expunere a fructului la produs este datorată unei creşteri uşoare a atrăgătorului în aer. Este puţin probabil ca utilizarea lui Isomate-C după modul de folosire să facă loc formării unor reziduri din trei constituenţi de feromon în merele sau perele recoltate din livezile tratate. Protecţia mediului înconjurător Chimia Datele furnizate despre feromonul tehnic erau gradul de solubilitate şi hidroliză în apă, coeficientul de împărţire octanol/apă şi tensiunea vaporilor. Date despre fototransformarea feromonului în sol, apă şi aer nu au fost prezentate. Totuşi, principala materie activă care constituie feromonul este considerată fotodegradarea, care necesită adăugarea la preparaţia comercială oxidanţi şi un agent anti-UV pentru a menţine stabilitatea în cursul campaniei de vegetare. Materia activă a Isomate-C este o copie sintetică a feromonului sexual natural produs şi eliberat de carpocapsa femelă. Isomate-C poate combate eficace carpocapsa din livazile de meri şi peri. 3. Feromon de confuzie sexuală ISOMATE-P Pentru folosirea la piersici şi caişi Mod de folosire Este foarte important ca ISOMATE-P să fie aplicat după cum este indicat. Producătorii care folosesc acest produs trebuie să menţină registre detaliate cu pagubele provocate în interiorul livezii. Antecedentele pagubelor indică rezultate sezoniere care pot fi anticipate cu ISOMATE-P. Depistarea precisă a populaţiilor adulte este esenţială deoarece modul de folosire a ISOMATE-P este foarte diferit de modul de folosire a insecticidelor convenţionale omologate pentru suprimarea perceur al piersicului. 1. culturi: piersic, nectarin, cireş, prun şi cais 2. parazit: perceur piersicului (Synantedon exitiosa) 3. doza folosită: un minim de 250 difuzori pe hectar; câte un difuzor pe arbore. Un maxim de 625 difuzori pe hectar. 4. aplicare: se agaţă difuzorul pe o ramură în centrul arborelui. 5. perioadă de folosire: instalaţi difuzorii înaintea pariţiei fluturilor adulţi primăvara. O singură aplicare va ajunge pentru a asigura suprimarea în timpul sezonului. Consultaţi consilierul local în producţia fructiferă pentru a determina perioada de aplicare. 6. precauţii: Feromonul de confuzie sexuală ISOMATE-P previne împerecherea fluturilor. Totuşi dacă un număr mare de femele deja fecundate din aceeaşi specie sunt prezente în împrejurimile livezii tratate, deplasarea acestor femele va reduce nivelul controlului obţinut. Arborii netrataţi pe o rază de 300 metri pot servi ca şi surse de contaminare pentru livada tratată. Măsurile care se iau sunt următoarele:

a. Se tratează întreaga livadă şi nu doar părţi. b. Se tratează livezile care reprezintă surse de contaminare cu acest feromon. c. Se tratează livezile care reprezintă surse de contaminare cu un insecticid eficace. d. Se tratează 4-6 rânduri pe marginea livezilor tratate cu feromoni cu aplicaţii de insecticide. Precauţii: Nu deschideţi decât atunci când folosiţi. Evitaţi să respiraţi vaporii şi contactul cu substanţele lichide. Este nociv dacă este ânghiţit. Evitaţi contacul cu pielea, ochii şi hainele. În timpul manipulării produsului purtaţi mănuşi rezistente la produsele chimice şi ochelari de protecţie. Să vă spălaţi pe mâini cu apă şi săpun după folosirea produsului. Nu contaminaţi apa de irigare, lacurile, râurile atunci când aruncaţi acest produs. Primele îngrijiri: Contact cu pielea: spălaţi cu apă şi cu săpun. Contat cu ochii: clătiţi cu apă. Consultaţi un doctor dacă iritaţia persistă. Aduceţi recipientul, eticheta sau numele produsului şi numărul de înregistrare cu voi la consultaţia medicală. Informaţie toxicologică: Trataţi după simptome. Întreţinere: Ţineţi pachetele nedeschise la o temperatură mai mică de 40C într-un loc uscat. Eliminare: difuzorii neutilizaţi care nu mai pot fi aplicaţi după modul de folosire trebuie eliminaţi după reglementarea provincială în vigoare. Eliminarea recipientelor: difuzorii folosiţi şi hârtiile argintate trebuie eliminate după reglementarea provincială în vigoare. Avis utilizatorului: Acest produs terbuie să fie folosit strict după modul de folosire care figurează pe etichetă. Folosirea unui astfel de produs în condiţii periculoase constituie o infracţiune a legii asupra produselor antiparazitare. Avis cumpărătorului: Garanţia vânzătorului este limitată şi supusă condiţiilor exprimate pe etichetă în aşa fel încât cumpărătorul îşi asumă riscurile corporale sau materiale pe care folosirea sau manipularea produsului o poate antrena şi îl acceptă pe acesta în această condiţie. 4. Feromonul de confuzie sexuală ISOMATE-M 100 Pentru controlul fluturelui oriental al piersicului Mod de folosire Este foarte important ca acest feromon de confuzie sexuală ISOMATE-M 100 să fie aplicat cum este indicat. Producătorii care folosesc acest produs trebuie să menţină registre detaliate ale pagubelor provocate în interiorul livezii. Antecedentele pagubelor indică rezultatele sezoniere care pot fi anticipate cu feromonul de confuzie sexuală ISOMATE-M 100 peentru controlul fluturelui oriental al piersicului. Este important să se ia şi să se distrugă toate fructele infestate din arbore şi de pe jos şi să se aplice benzi în jurul trunchiurilor în partea de livadă infestată. Depistarea precisă a populaţiilor adulte este esenţială deoarece modul de folosire a acestui feromon este foarte diferit de modul de folosire a insecticidelor convenţionale omologate pentru controlul fluturelui oriental al piersicului. Este posibil ca un anumit număr de insecte să aibă o rezistenţă naturală la acest feromon. Insectele rezistente pot deveni majoritare în populaţie dacă acest tip de insecticid este utilizat într-un mod frecvent în aceleaşi livezi. Trebuie implantate măsuri de prevenire pentru a întârzia dezvoltarea rezistenţei: Acolo unde este posibil, să se facă o rotaţie a feromonului cu alte tipuri care controlează aceleaşi insecte dintr-o livadă. Evitaţi să aplicaţi acest feromon mai mult de două ori pe an. Folosirea insecticidelor trebuie să fie bazată pe un program de luptă integrată incluzând depistarea, luarea datelor şi care face loc metodelor culturale, biologice şi alte mijloace de luptă chimică. Să se supravegheze dzvoltarea rezistenţei la populaţiile de insecte tratate. Să se ia legătura cu consilierul horticol local sau cu un consultant în producţia fructiferă calificat pentru a obţine detalii cu privire la represia rezistenţei şi/sau recomandări în lupta integrată pentru livadă. 1. Culturi: piersic, nectarin, cais, măr şi păr. 2. Parazit: fluturele oriental al piersicului (Grapholita molesta). 3. Doza folosită: un minim de 250 difuzori la hectar. Se agaţă un difuzor pe arbore. Un maxim de 375 difuzori la hectar. 4. aplicare: agăţaţi difuzorul pe o ramură laterală la o distanţă de 0,7-1 metru de vârf. Difuzorii agăţaţi prea strâmt pot provoca plăgi. Pot fi instalate cu ajutorul unei remorci sau a unei prăjini concepută în acest scop. 5. Perioadă de folosire: Să se instaleze difuzorii înaintea apariţiei fluturilor primăvara. Difuzorii eliberează feromonul în timpul unei perioade de 90 de zile. Se recomandă o a doua aplicare atunci când perioada de zbor a fluturelui este peste 90 de zile sau în caz de o puternică infestare. 6. Precauţii: Feromonul de confuzie sexuală ISOMATE-M 100 pentru controlul fluturelui oriental al piersicului previne împerecherea fluturilor. Totuşi dacă un număr mare de femele deja fecundate din aceeaşi specie sunt prezente în împrejurimile livezii tratate, deplasarea acestor femel va reduce nivelul

controlului obţinut. Arborii netrataţi pe o rază de 300 metri pot servi ca şi surse de contaminare pentru livada tratată. Măsurile care se iau sunt următoarele: a. Se tratează întreaga livadă şi nu doar părţi. b. Se tratează livezile care reprezintă surse de contaminare cu acest feromon. c. Se tratează livezile care reprezintă surse de contaminare cu un insecticid eficace. d. Se tratează 4-6 rânduri pe marginea livezilor tratate cu feromoni cu aplicaţii de insecticide. Precauţii: Nu deschideţi decât atunci când folosiţi. Evitaţi să respiraţi vaporii şi contactul cu substanţele lichide. Este nociv dacă este ânghiţit. Evitaţi contacul cu pielea, ochii şi hainele. În timpul manipulării produsului purtaţi mănuşi rezistente la produsele chimice şi ochelari de protecţie. Să vă spălaţi pe mâini cu apă şi săpun după folosirea produsului. Nu contaminaţi apa de irigare, lacurile, râurile atunci când aruncaţi acest produs. Primele îngrijiri: Contact cu pielea: spălaţi cu apă şi cu săpun. Contat cu ochii: clătiţi cu apă. Consultaţi un doctor dacă iritaţia persistă. Aduceţi recipientul, eticheta sau numele produsului şi numărul de înregistrare cu voi la consultaţia medicală. Informaţie toxicologică: Trataţi după simptome. Întreţinere: Ţineţi pachetele nedeschise la o temperatură mai mică de 40C într-un loc uscat. Eliminare: difuzorii neutilizaţi care nu mai pot fi aplicaţi după modul de folosire trebuie eliminaţi după reglementarea provincială în vigoare. Eliminarea recipientelor: difuzorii folosiţi şi hârtiile argintate trebuie eliminate după reglementarea provincială în vigoare. Avis utilizatorului: Acest produs terbuie să fie folosit strict după modul de folosire care figurează pe etichetă. Folosirea unui astfel de produs în condiţii periculoase constituie o infracţiune a legii asupra produselor antiparazitare. Avis cumpărătorului: Garanţia vânzătorului este limitată şi supusă condiţiilor exprimate pe etichetă în aşa fel încât cumpărătorul îşi asumă riscurile corporale sau materiale pe care folosirea sau manipularea produsului o poate antrena şi îl acceptă pe acesta în această condiţie. GRANUPOM Nr crt. 1 Caracteristici Tip insecticid Mod de actiune Selectivitate Descriere Granupom este un insecticid ce conţine virus granulozei in lupra inmpotriva carpocapsei la mere şi pere (Cydia pomonella) Prin consumarea fructelor carpocapsa ingereaza şi visusul gralulozei. In sistemul digestive virusul se inmulteste foarte repede rezultand miliarde de particule de virus. In cateva zile carpocapsa inceteaza sa se alimenteze si moare. Insecticidul este foarte specific atacand numai Cydia pomonella. Insecticidul nu lasa nici un rezidiu specific putand fi utilizat pana inainte de recolta. De asemenea el poate fi amestecat si cu alte insecticide. P-hul solutiei trebuie sa fie cuprins intre 6,5 si 7,5. Insecticidul se aplica in momentul in care primele oua sunt depuse. Aceasta perioada este in general in luna iunie. Momentul trebuie determinat exact cu ajutorul capcanelor cu feromoni. Tratamenmztele cu Ecopom trebuie effectuate la intervale de 14 zile pana la eclozarea ultimelor oua. Daca in finalul sezonului mai apare un zbor al carpocapsei mai trebuie reăpetate tratamentele si in toamna (august-septembrie). Se recomanda evitarea tratamentelor la temperasturi mai ruidicate de 30 de grade (de preferinta se efectueaza seara). Momentul cel mai propuice de efectuare al tratamentului ese in momentul in care primele oua eclozeaza. 300 ml/ha in 1000 l de apa. In general 4 tratamente sunt suficiente Produsul insecticid se transporta la o temperatura intre 2 si 30 grade Celsius. Se conserva la o temperatura de 5 grade Celsius.

Perioada de aplicare

Momemtul efectuarii tratamentului Doza Conservare si transport BIOFORCE Nr crt. Caracteristi ci Conţinut

Descriere - produs realizat de Biobest ce contine un extract de Ascophillum nodosum, o alga marina activa si nutritivva. Produsul contine 1% bor hidrosolubil şi K2O hidrosolubil (4,6 %) fiind disponibil imediat pentru plante.

Utilizare Ambalare Conservare Doza

îngrasamant lichid utilizat ca si nutriment foliar pe baza de "Ascopyllum nodosum" pentru ameliorarea calitatii polenului si a fructificarii in culturile pomicole disponibil in bidoane de 5 l se conserveaza la rece Buton verde (stadiul F) 1,5 l/ha Buton roz (stadiul G) 1,5 l/ha Începutul infloririi pana la terminarea infloririi (stadiul H-I):1,5 l/ha La sfarsitul infloririi (stadiul J): 1,5 l/ha

AUXILIARI 1. Anthocoris nemoralis (împotriva lui Psylla pyri) Nr crt. 1 Caracteristici Biologie Descriere Anthocoris nemoralis hibernează iarna in perdelele forestiere din preajma plantatiilor. Primavara incepe sa atace la aparitia primelor granule de polen consumand afide psyle etc…. Dupa inflorire incepe sa atace psylla mai puternic fiind atrasa de mielatul produs de catre acestea. Larvele de Anthocoris se granesc in egala masura si cu ouale de psyilla Anthocoris este livrat in butelii de plastic ce contin 200 de insecte adulte. In general sunt suficiente 1000 de insecte /ha (5 butelii de 200 de insecte). In parcele puternic afectate trebuie introduse circa 1500 de insecte. Prima lansare trebuie realizata cu un numar redus de insecte cu putin inainte de inflorirea perilor moment in care primele larve de psyilla incep sa se dezvolte. O lansare mai mare trebuie realizata la inceputul lunii mai. Lansarile se pot efectua prin introduserea insectelor intr-o capcana de tip DELTA sa plasandu-e direct pe pomi.

Introducere artificiala

2. Aphidius sistem (Aphidius colemani) Nr crt 1 Daunatori combatuti Myzus persicae Aphis gossypii Momentul introducerii parazitului Ambalare produs Avantaje Caracteristici Diferite specii de himenoptere paraziteaza larvele sau pupele de Aphidius. Himeoperul introduce un ou in larva sau pupa de afide dupa care noul parazit in cateva zile paraseste mumia. Din momentul in care se observa afide pe panourile galbene incleiate (ex. Bug Scan) sev introduc in cultura 1parazit /m2 Mumiile sint distribuite in in bioboxe care se suspenda in cultura. Trebuie introduse 25 de boxe /ha Aphidius colemani este livrat sub forma de mumiii de afide parazitate. Mumiile sunt livrate intr-o sticla de plastic cu rumegus sau vermiculit ca si support. Mumiile trebuie introduse imediat dupa livrare. Poate fi aplicat in diferite culturi Poate fi introdus preventiv Un mare numar de oua pe femela Populatia se mentine si in cazul unei infestari mai reduse

4.

Capcana "McPhail" Combatere Semnalizarea diferitelor specii de diptere :Ceratitis capitata (Musca fructelor)

Ambalare Avertisment

Se livreaza 10 buc intr-un ambalaj Nu se recomanda utilizarea capcanei si anul urmator, datorita unor mirosuri cu efect repulsiv ce pot sa faca ineficienta capcana.

4. Capcana "Pâlnie" Combatere Ambalare Avertisment Captura in masa sau pentrui semnalizarea prezentei lui Zeuzera pyrina Se livreaza 10 buc intr-un ambalaj Nu se recomanda utilizarea capcanei si anul urmator, datorita unor mirosuri cu efect repulsiv ce pot sa faca ineficienta capcana.

5. XenTari WG Preparat Concentratie Solubilitate Ambalare 6. Scutello 2x VP Preparat Bacillus thuringiensis var Kurstaki Concentratie 32 000 germeni/mg Solubilitate Pudra muiabila Ambalare 7. Aphidoletes.System (Aphidoletes aphidimyza) Combatere Livrare Introducere Aphis gossipii, Myzus persicae, Macrosipium rosae Aphidoletes combate peste 70 de specii de afide Se livreaza in butelii de plastic ce contin 1000 de pupe pe un amestec de vermiculit Introducerea se poate realiza fie direct asupra colonii lor de afide fi prin amestecul acestor mumii cu apa urmata de stropirea pomilor cu aceasta solutie. Poate fi introdus in acelasi timp cu Aphidius colemani, Aphidius ervi sau Aphelinus abdominalis la un numar de 1-2 Aphidoletes /m2. Pe focare de infectie trebuie introduse 8-10 Aphidoletes/m2. Poate fi aplicat pe mai multe culturi Are o buna capacitate de cautare a afidelor Este foarte eficient impotriva focarelor de infectie Bacillus thuringiensis var. Aizawai 15000 germeni/mg Granule solubile in apa Saculeti de 500 g

Avantaje

8. BIO - BOX Obiectiv Specii Metoda de alpicare 9. BIOSHOWER Continut Mod de actiune Combatere Sapun biodegradabil pe baza de acizi grasi contact Afide, tripsi in culturi pomicole legumicole si floricole Introducerea auxiliarilor in cultura prin suspendarea intr-o cutie de carton Aphidius colemani Datorita acestor instrumente se evita intoducerea auxiliarilor direct in cultura evitandu-se caderea acestora pe sol

Doza Utilizare 10. BIOSWEET Combatere Continut Doza

1-2 % in apa slab mineralizata (ex. Apa de ploaie) Se face tratamentul pe ambele fete ale frunzelor

Produs atractiv pentru ameliorarea luptei impotriva tripsilor Solutie zaharata ce contine 66% glucoza 0,5 l/ 100 litri solutie de tratament

11. CHRYSOPHA MC 500 System Utilizare Se utilizeaza in pomicultura, legumicultura si plante ornamentale impotriva diferitelor specii de afide. Ea consuma de asemenea tripsi, paianjeni rosii, muste minatoare, oua de fluturi etc…

Lupta biologică în pomicultură În arboricultura fructiferă, termenul de luptă biologică este rezervat metodelor de luptă care constă în introducerea într-o cultură a unui inamic natural, importat din alte culturi sau provenit din creşterile masive, pentru combaterea unui devastator bine identificat. Utilizarea preparaţilor pe bază de microorganisme cum sunt bacteriile, viruşii, numiţi biopesticide este calificată ca şi luptă microbiologică. Folosirea mediatorilor chimici cum sunt alomonii, kairomonii şi mai ales feromonii este denumită luptă biologică. Comisia de încercări biologice(CEB) propune regruparea „ansamblului de măsuri luate în considerare pentru combaterea unui devastator care intervin în relaţiile stabilite între acesta şi mediul ambiant sau în reacţiile sale comportamentale” sub termenul de luptă eco-etologică. Ocrotirea entomofaunei indigenă nu este cosiderată ca o metodă de luptă în totalitate dar este un mijloc de luptă complementară care se integrează în strategiile de protecţie integrată. Ocrotirea entomofaunei Artropodele susceptibile să joace un rol în limitarea dezvoltării devastatorilor sunt numeroase;exploatarea potenţialurilor lor relevă un demers bine stabilit. Lupta biologică Mai mult de 40 de specii au făcut obiectul încercărilor în lupta biologică cu, în cea mai mare parte a cazurilor, rezultate semnificative. În arboricutura fructiferă, un anumit număr de studii au ajuns la operaţii de slăbire, fie de tip aclimatizare, fie de tip inundabil. Printre cele mai marcante sunt: - creşterile, apoi distribuirea mămăruţei Rodolia cardinalis, pentru limitarea extinderii larvei australiene; - importante operaţii de a da drumul unei himenoptere Opius concolor, pentru combaterea muştei de măslin Dacus oleae sau utilizarea Metaphycus helvolus şi Metaphicus bartletti, două himenoptere parazite a larvei negre a măslinului Saissetia oleae; producţii artizanale a himenopterelor sunt încă efectuate astăzi; - exemplul de luptă biologică cel mai demonstrativ în arboricultura fructiferă a fost lăsarea Encarsiei perniciosi, inamicul păduchelui de San Jose Quadraspidiotus perniciosus; - operaţii de ajutor la diseminarea Encarsiei berlesei, parazit al larvei dudului, Pseudaulacaspis pentagona, au avut de asemenea loc. Tabel: Principalele artropode auxiliare recenzate în livezile comerciale Ordini şi familii Insecte prădătoare Coleoptera - Coccinelidae - Staphylinidae Heteroptera - Anthocoridae -Miridae -Nabidae Nevroptera Principalele genuri

Coccinalla, Adalia, Propylea, Harmonia, Scymnus, Chilocorus, Stethorus Oligota, Tachyporus, Staphylinus Orius, Anthocoris Deraeocoris, Phytocoris, Malacocoris, Heterotoma Atractotomus, Himacerus, Nabis

Pilophorus,

Campyloma,

- Chrysopidae - Hemerobidae - Cogniopterygidae Diptera - Syrphidae - Chamaemyiidae - Cecidomyiidae Acarieni prădători Gamasida - Phytoseiidae Actinedida - Anystidae - Stigmaeidae - Trombidiidae Păianjeni Insecte parazitoide Diptera - Tachinidae Ordini şi familii Hymenoptera Ichneumonidea - Ichneumonidea - Brachonidae - Aphidiidae Chalcidoidea - Trichogrammatidae - Encyrtidae - Aphelinidae - Pteromalidae - Eulophidae Microorganisme patogene

Chrysopa Hemerobius, Micromus Conwentzia Syrphus, Episyrphus, Epistrophe, Scaeva Leucopsis Aphidoletes

Typhlodromus, Amblyseius, Phytoseiulus, Neoseiulus Anystis Zetzellia Trombidium, Allothrombium Numeroase specii toate prădătoare

Pales, Agria, Phryxe Principalele genuri

Itoplectis, Ephialtes Macrocentrus, Apanteles Aphidius, Trioxys, Praon Trichogramma Encryrtus, Ageniaspis Aphelinus, Encarsia, Aphitis Eupteromalus, Asaphes Eolophus, Tetrastichus Ciuperci, bacterii, viruşi

Astăzi, principalele studii sunt consacrate prin încercări de aclimatizare a unei mămăruţe chineze Harmonia axyridis, pentru a limita populaţiile de afide. S-au studiat şi unele posibilităţi de luptă biologică împotriva bolilor. Lupta împotriva Monilia laxa poate fi făcută cu ajutorul anumitor Penicillium. Făinarea piersicului posedă o ciupercă parazită, Ampelomyces quisquali, care ar putea fi utilizată. Preparaşii pe bază de Trichoderma viridae au fost folosite pentru evitarea instalaţiei de plumb a piersicului. Dar exemplul cel mai demonstrativ în arboricultura fructiferă este utilizarea unui trunchi hipovirulent de Endothia parasitica pentru a vindeca ulceraţia castanului datorită unui trunchi virulent din aceeaşi specie. Astăzi, lupta biologică cu ajutorul entomofagilor nu mai este utilizată în practica arboricolă din diverse motive: o cerere scăzută şi lipsa unităţii de producţie specifică. Lupta microbiologică Studiile cele mai concludente sunt cele care au ajuns să pună la punct preparaţiile pe bază de bacterii; este cazul preparaţiilor care conţin Bacillus thuringiensis. În arboricultura fructiferă ele sunt utilizate împotriva mai multor devastatori şi cu noile trunchiuri recent izolate, se va putea dispune preparaţiile pentru a lupta împotriva carpocapsei merilor, fluturelui de coajă. Lupta microbiologică face apel la tehnici de aplicaţie comparabile cu cele utilizate pentru produsele fitosanitare. Principalul lor handicap este iregularitatea eficacităţii lor. De fapt,aceasta este legată de timpul de activare a organismelor utilizate sau a toxinelor lor şi de cantităţile de produse înghiţite de devastator. Poate deci varia în funcţie de condiţiile climatice. De exemplu, virusul granulozei carpocapsei antrenează procentele de mortalitate a larvelor mari, dar câtodată procedeul de infecţie este prea lent pentru a împiedica pagubele. Lupta biotehnică Astăzi, doar metoda de luptă prin confuzie sexuală a masculilor împotriva fluturelui oriental al piersicului a obţinut o autorizaţie provizorie de vânzare. Metodele de luptă biotehnică sunt cele care dosite pe termen scurt. Lupta biologică în arboricultura biologică

În arboricultura biologică, lupta biologică este un principiu de luptă a cărui fundamente se sprijină pe ideea că regularitatea populaţiilor inamicilor culturilor poate fi obţinută fără intervenţia ptoduselor chimice de sinteză. Principiile de raţionament se bazează pe bazele identice cu cele ale producţiei integrate unde „totul trebuie să fie imaginat şi conceput pentru a pune cultura în condiţii de rezistenţă la agresiunile parazitare”. Diversificarea metodelor de luptă este esenţială. Cele mai mici exigenţe în materie de procente de eficacitate permit recurgerea la multiple măsuri culturale biologice. Lupta biologică Este un mod elegant de a reduce efectivele unui organism animal sau plantă, devorândul de către unul din inamicii săi naturali. Insectele sunt foarte prezenta în lupta biologică (LB). Împotriva devastatorilor culturilor şi vectorilor de boli s-a recurs la serviciile bacteriilor, ciupercilor, viruşilor, nematodelor, peştilor şi mai ales la alte insecte, prădători sau paraziţi. De exemplu mămăruţa Rodolia cardinalis a fost luată din Australia şi instalată în California unde citricele se deteriorau sub acţiunea mămăruţei Icerya purchasi. Pentru a lupta împotriva fluturelui de porumb se trimit valuri succesive de milioane de microhimenoptere, tricograme pentru a-şi depune ouăle în ouăle fluturelui, larva acestora omorând astfel devastatorul. Este o metodă eficace, dacă este bine aplicată, şi nu afectează mediul înconjurător. Cuvintele luptei biologice Definiţia oficială spune că lupta biologică este „utilizarea organismelor vii pentru a preveni sau reduce pagubele cauzate de devastatori”. Lupta biologică este bazată pe exploatarea de către om şi în profitul său a unei relaţii naturale între două fiinţe vii: - ţinta (luptei) este un organism nedorit, devastator al unei plante cultivate, buruiană, parazit...; - agentul de luptăeste un organism diferit, cel mai adesea un parazit, prădător sau un agent patogen, care îl omoară hrănindu-se cu el sau cel puţin limitează dezvoltarea sa. Dacă organismul antagonist al devastatorului este un animal este vorba de luptă biologică în sens restrâns. Prădătorii se disting de parazitoide. Există paraziţi de ouă, de larve, de nimfe. Biologiile lor sunt variate şi relaţiile gazdă-parazit sunt foarte complexe. Dacă organismul antagonist este un microorganism se vorbeşte de luptă microbiologică. Agentul patogen auxiliar poate fi o ciupercă, o bacterie, un virus, o protozoare. Agentul patogen se multiplică în gazdă şi cauzează moartea sa prin distrugerea ţesuturilor, prin septicemie, câteodată prin emisia unei substanţe toxice. Cadavrele gazdei eliberează patogeni în mediu. Dacă organismul antagonist poate să se dezvolte şi să se menţină pe seama acestei insecte, fără a necesita o nouă intervenţie, vorbim despre lupta biologică prin aclimatizare. În cazul acimatizării reuşite şi de eficacitate suficientă, lupta biologică se efectuează singură, auxiliarul devenind un agent eficace şi permanent în represiunea devastatorului. Suntem în cazul luptei biologice clasice. Dacă organismul antagonist trebuie să fie inoculat de fiecare dată când efectivul devastatorului creşte periculos, ne aflăm în cazul luptei biologice inundative. La frontierele luptei biologice: lupta autocidă sau lupta prin masculi sterili. Are ca şi principiu introducerea într-o populaţie naturală indivizi masculi modificaţi dar cu comportamentul sexual intact. Aceşti masculi manipulaţi vor fi în competiţie cu masculii sălbatici. Dacă sunt de 9 ori mai numeroşi decât cei naturali, şi dacă femelele nu acceptă decât o împerechere, 9 femele din 10 nu vor mai avea descendenţă. Astăzi se lucrează pentru a se pune la punct utilizarea toxinelor din ciuperci şi bacterii entomopatogene, fie ca şi materie activă fitofarmaceutică, fie ca şi substanţe pe care le fabricăm din planta genetic modificată. Alte metode nechimice Metodele mecanice: bătătorul de muşte, băţul, peria, foarfecele, dar şi barierele şi ambalajul, lipiciul, etc. Metodele fizice: frigul, căldura, micro-undele, radiaţiile ionizante, infrasunetele, ultrasunetele, UV, etc. Metodele psihice: Momelile, capcanele, speriatorile... cu dezvoltările lor moderne prin utilizarea capcanelor luminoase dotate cu grilaje de electrocutare, cu atractivi alimentari, feromoni de apropiere a sexelor sau de agregare, sunete de alarmă înregistrate,etc. Metodele culturale: Se referă pe de o parte la folosirea varietăţilor rezistente, plante întregi care opun devastatorilor bariere a priori sau a posteriori sau care tolerează sau compensează foarte repede prădările. Este vorba de axploatarea proprietăţilor naturale care rezistă la insectele fitofage care posedă anumite linii de plante. Folosirea varietăţilor genetic modificate pentru a rezista la o insectă se adaugă teoretic la această categorie. Ea constă pe de altă parte în a creea modificări defavorabile în mediu pentru animalele dăunătoare: prin rărire, uscarea superficială a solului, eliminarea adăposturilor şi restuurilor din cultură, înlăturarea arborilor stricaţi şi lemnelor culcate propice devastatorilor, etc. Lupta prin confuzie sexuală Principiul

Apărută la începutul anilor 90,lupta prin confuzie sexuală vizează ruperea legăturilor chimice între masculi şi femele inundând atmosfera cu feromoni de sinteză care mimează feromonii sexuali.Astfel,masculii şi femelele nu se vor mai întâlni,ceea ce împiedică reproducerea şi deci dezvoltarea populaţiei de devastatori.Femelele îşi depun ouăle sterile.Trebuie penrtu aceasta ca difuzorii cu feromoni să fie instalaţi înainte de perioada de împerechere. Utilizarea acestor feromoni Astăzi,aceşti feromoni sunt utilizaţi în principal în livezi şi vii,pentru lupta împotriva lepidopterelor devastatoare (Cydia pomonella, Eupoecilia ambiguella(Fluturele viţei de vie) şi Lobesia botrana(Eudemis)). Difuzarea feromonilor este realizată prin difuzori instalaţi la picioarele plantelor,în proporţia de 500-1000 pe ha (difusie de aproximativ 100g de feromoni pe ha,chiar dacă o femelă nu emite decât 10-9g). Diferiţi feromoni sunt utilizaţi după specia vizată:E7-Z9-dodecadienylacetate pentru Eudemis,Z9dodecenylacetate pentru Cochylis. Dispunarea manuală a difuzorilor face dificilă aplicarea confuziei sexuale intr-o cultură mare.O tehnică de difuzie la scară mare pe cale aeriană esta în curs de punere în practică pentru a lupta împotriva sesamie de porumb. Limite şi perspective ale acestei metode Eficacitatea metodei de luptă prin confuzie sexuală depinde de mai mulţi factori cum sunt gradul de infestare,extinderea culturii,prezenţa eventuală a gazdelor secundare,... .Dacă populaţia vizată este prea importantă,masculii ajung să îşi găseacsă femelele. În schimb, o singură instalaţie de difuzori permite evitarea celor 6 tratamente insecticide necesare împotriva fluturelui viţei de vie,difuzorii sunt activi până la 120 zile ceea ce demonsterază eficacitatea lor. Astăzi,lupta prin confuzie sexuală este minoritară în raport cu suprafeţele cultivate,dar se observă o puternică extindere a utilizării ei. Rapănul mărului (Venturia inaequalis) În agricultura biologică, doar sulful şi cuprul permit limitarea infestaţiilor într-un mod preventiv. Astăzi produsele sulfurate par a fi singura alternativă a cuprului şi specialităţile comerciale tebuie să fie cele mai performante posibile pentru a nu realiza aporturi excesive pe parcelă. Agricultorii dispun de indicaţii tehnice care le permite optimizarea protecţiei: - aerisirea: circulaţia aerului în parcelă are o acţiune fizică asupra vegetaţiei şi joacă ca şi durata de umectare deci intensitatea contaminaţiei. Acest factor poate fi ameliorat vegând ca să nu se planteze prea des. - Interesul pentru înmuietor: Uleiul de pin adăugat sistematic sulfului pare a ameliora eficacitatea sulfului înmuiabil. Regăsim acest tip de rezultat în compararea formulării, heliosulful (sulf înmuibil 70%+ ulei de pin 11%) aduce rezultate mai bune decât Thiovit(80% sulf înmuiabil) cu un dozaj de sulf inferior. Totuşi, înmuietorul provoacă riscuri de arsuri importante la varietatea Golden. Este de observat că efectul înmuietor este limitat odată ce precipitaţiile sunt prea importnate. - Timp de intervenţie: o singură perioadă de contaminare neprotejată ajunge pentru a cauza importante atacuri. Intervenţia trebuie să fie efectuată înainte de ploaia contaminatoare. - Terciul sulfo-calcic dă rezultate bune. - Doze: acest parametru este important şi depinde de momentul de aplicaţie. De altfel sulful are o acţiune de contact prin vaporizare. La începutul sezonului temperaturile fiind scăzute este necesar să înlocuim dozele importante(10 la 15 Kg S/ha) pentru reducerea progresivă până la 1-2 Kg S/ha în mijlocul sezonului. - Protecţia la sfârşitul sezonului: cuprul redevine interesant în substituţia sulfului fitotoxic în această perioadă (temperaturi prea ridicate). El trebuie să fie utilizat în doze mici în afara perioadei de sensibilitate (înflorire-legare) Lupta eficace împotriva afidelor Semne de infestare şi pagube Afidele cauzează pagube la plante sugând seva dn frunze, ramuri, tulpini sau rădăcini, şi făcând acest lucru pot să le transmită boli. Frunzele atacate sunt punctate cu mici pete galbene, de obicei pe partea inferioară; ele pot să se usuce sau să se ofilească. Anumite specii de afide provoacă formarea gogoşilor – malformaţii sferice sau fusiforme cauzate de umflarea ţesuturilor plantei. Aceste gogoşi, care devin adesea brune, conţin numeroase afide la toate stadiile de dezvoltare. Numeroase specii de afide produc mari cantităţi de miere, lichid dulce şi vâscos. Aceasta se acumulează pe tot ceea ce se găseşte pe plante sau arborii infestaţi. Fiind dulce, mierea atrage un număr mare de alţi

devastatori cum sunt furnicile, muştele şi viespile. Câteodată, mierea se acoperă cu un mucegai negru care îi conferă celui care o atinge un aspect murdar şi gri. Prevenire Reparaţi plasele împotriva ţânţarilor şi benzile de etanşeitate în jurul uşilor şi ferestrelor pentru a împiedica adulţii zburători să intre în casă şi să îşi aleagă domiciliul în plantele dumneavoastră interioare. Inspectaţi minuţios toate plantele noi de interior înainte de a le duce acasă şi trataţi toate plantele infestate. Folosiţi îngrăşăminte cu eliberare lentă şi cu conţinut moderat în azot pentru a împiedica proliferarea afidelor. Reprimaţi orice infestaţie nouă. Inspectaţi regulat plantele interioare şi din grădină în timpul sezonului de creştere. Tăiaţi plantele şi eliminaţi toate frunzele şi mlădiţele infestate. Preveniţi astfel apariţia bolilor şi formarea noilor colonii. Metode de luptă Primăvara, pulverizaţi un ulei pentru tratamentul de iarnă pe arborii fructiferi pentru a distruge ouăle afidelor în hibernare. Pulverizaţi un jet puternic de apă pe faţa inferioară a frunzelor pentru a reduce populaţiile de afide; repetaţi tratamentul în fiacare săptămână. Doar această măsură vă va ajuta să preveniţi infestarea în grădină. Aplicarea formelor săpunoase poate să dea şi ea rezuştate bune. Folosiţi o preparaţie comercială de săpun insecticid sau fabricaţi propria dumneavoastră soluţie amestecând 10-25 ml de săpun fără detergent în 4 litri de apă. Săpunurile pot arde frunzele. Se recomandă deci să nu se trateze decât o suprafaţă mică şi să se aştepte două zile pentru a observa reacţiile plantei. Tratamentul nu ar trebui repetat mai mult de trei ori. Atrase de galben ... În grădinile exterioare se poate pune o bandă adezivă cu feţe duble de culoare galbenă pe marginea vaselor şi la periferia grădinilor pentru a prinde afidele. Deoarece afidele sunt atrase de galben, vărsaţi căteva picături de colorant alimentar galben în vasele cu apă pe care le-aţi pus în apropierea plantelor pe care vreţi să le protejaţi; afidele vor pieri prin înec. Această metodă este eficace în jurul grădinilor de zarzavaturi şi a gladiolelor. Hârtie de aluminiu ... Instalarea benzilor de hârtie de aluminiu care rezistă între plante vă va ajuta să îndepărtaţi afidele. Acestea din urmă riscă totuşi să atace alte plante care cresc în vecinătate. Să ştiţi să vă recunoaşteţi prietenii ... Anumite plante pot să îndepărteze afidele. Unele sunt mirositoare, altele produc un ulei care îndepărtează afidele. De exemplu, dacă plntaţi lămâiţă sau pelin la periferia grădinii veţi avea în general rezultate bune. Insecte utile Larvele anumitor prădători naturali pot fi utilizate ca şi agenţi de luptă biologică împotriva afidelor. Anumiţi prădători naturali precum mămăruţele, viespile parazitoide pot fi atrase în grădini cu ajutorul unor capcane dulci.o soluţie dulce poate fi aplicată cu ajutorul unei pensule pe aracii din lemn sau pe plantele în ghivece care vor fi apoi puse lângă plantele sau arborii infestaţi. Pentru a prevenii problemele cauzate de furnici, care sunt de asemenea susceptibile să fie atrase de aceste capcane, este suficient să se fixeze o bandă cu feţe duble la baza aracilor sau a ghivecelor. Inspectaţi capcanele în fiecare zi şi retrageţi prădătorii care se găsesc acolo pentru a-i instala pe plantele sau arborii infestaţi. Procuraţi ouă deshidratate de prădători naturali de la specialişti; presăraţi-le în jurul plantelor infestate. După ce vor ieşi, larvele vor ataca afidele. Este esenţial să supravegheaţi atent evoluţia infestaţiilor în timpul sezonului de creştere. Afide Testul eficacităţii de preparaţii vegetale insecticide asupra acestor afide nu a dat rezultate interesante. De altfel afida cenuşie Dysaphis plantaginea, distrugător în livada de măr provoacă încolăcirea frunzelor antrenând o producţie de fructe de mic calibru şi putând cauza moartea tinerilor arbori. Se intervine în general prin metodă preventivă asupra spargerii ouălor cu uleiuri şi insecticide vegetale în preînflorire. Eseul conduce în cadrul programului comparat, asupra varietăţilor Melrose şi Golden un tratament cu Pyretol la 1l/hl şi un tratament cu Biophitoz la 0,35l/hl+ Ovipron la l/hl aplicate în stadiul E al culturii. Rezultatele dau o mai bună eficacitate în asocierea Biophytoz+Ovipron în comparaţie cu Pyretol dar în toate cazurile, remanenţa nu este suficientă. La piersic afida verde Myzus persicae este de asemenea un distrugător important. Strtegia de luptă pe bază de ulei şi insecticide naturale înaintea înfloririi nu este satisfăcătoare asupra acestei afide. Aceasta probă a evoluat eficacitatea de a lăsa buburuzele adulte prădătoare Harmonia axyridis gata de a oua pe July Lady şi Muchelini în

comparaţie cu un martor şi un extract de neem. Tinerele larve au avut o eficacitate nesatisfăcătoare şi rămân puţin în livadă (foarte puţine buburuze mai sunt prezente 22 zile după lăsare). Fertilizarea şi întreţinerea solului Gestiunea fertilizării parcelelor se face în general pe baza unui aport de 5 până la 20 de tone anuale de gunoi bovin ăn februarie complectat de alge marine pe bază de oligoelemnte şi calciu. 4 la 8 tratamente pe bază de lge au fost aplicate pentru aportul de oligoelemente şi pentru aporturile de calciu în cadrul unei preveniri împotriva bitter-pit-ului. La nevoie, aporturile sunt îmbogăţite în calciu, fosfor şi fier şi patentkali(potasiu şi magneziu). Întreţinerea solului livezilor este adesea readusă la o înierbare între rangurile cuplate la o dezierbare mecanică cu ajutorul uneltelor de muncă a solului specializate (freză, lamă). Înteţinerea ierbii necesită 2 până la 4 pasaje pe an în funcţie de exploatări Protecţia fitosanitară Toţi producătorii utilizează sulful împotriva rapănului şi făinării, cuprul împotriva rapănului, virusul granulozei împotriva fluturelui, ulei de petrol, pyrethre şi rotenone împotriva afidelor. Patru producători utilizează Bacillus thuringiensis împotriva fluturilor de coajă şi patru au experimentat tehnica de luptă prin confuzie sexuală împotriva fluturelui. Un înmuietor (Heliosol) este adesea adăugat în preparaţii cu scopul de mării eficacitatea produselor. Aporturile de cupru cumulate într-un sezon nu depăşesc în nici un caz norma prevăzută pentru 2002 (3 kg cupru metal pe ha şi pe an). Mulţi aplică materia activă la căderea frunzelor pentru a lupta împotriva bolilor bacteriene. Pentru a stăpâni populaţiile de afide ale măruluiproducătorii asigură 2,8 tratamente pe an. Frecvenţa trecerii variază de la 2 la 6. în ceea ce priveşte carpocapsa, numărul de trecere conţinând virusul granulozei variază de la 0 la 16 treceri cu o medie de 7,4 tratamente pe an. Pagubele datorate carpocapsei şi rapănului sunt evaluate la 1000 de fructe pe recoltă, 100 de mlădiţe pentru afidele cenuşii. Larvele de carpocapsă au provocat o medie de 12% de fructe ciupite cu puternice variaţii între producători şi ani. Anumiţi producători nu întâlnesc probleme cu acest distrugător în timp ce pentru alţii atacurile sunt frecvente şi câteodată importante. Ceilalţi distrugători nu sunt prezenţi decât ocazional şi în cantităţi mici. Randamentele din 98 au crescut valorile pagubelor mai ales a fluturilor de coajă. Culturi asociate Există anumite produse insecticide care sunt naturale şi foarte puţin toxice pentru noi: Bt- o soluţie bacteriană care distruge larvele de lepidoptere- şi rotenonul făcut pe bază de plante care de fapt este un produs natural. Pentru a îndepărta insectele dăunătoare, putem folosi anumite plante precum plantele însoţitoare. Anumite ierburi mărunte sau plante aromatice au şi ele putere repulsivă pentru a juca acest rol. Iată câteva exemple: Arpagicul obişnuit sau de usturoi aproape de arborii fructiferi, în grădina de zarzavat sau aproape de trandafiri va ajuta la vânarea insectelor dăunătoare. Capucine, cu parfumul său de piper, va ajuta de asemenea la vânarea insectelor din grădină sau din arborii fructiferi. Aceasta va atrage şi afidele care vor lăsa atunci celelalte plante în pace. Căţeii de usturoi plantaţi aproape de plantele protejate vor îndepărta insectele. Astfel, răsadurile de usturoi plantate aproape de trandafiri nu vor afecta estetica, ele vor proteja şi usturoiul va putea fi consumat toamna. Salvia, levănţica, rozmarin şi cimbru vor avea şi ele efecte repulsive comparabile. La intrarea în casă, busuiocul şi muşcata vor îndepărta insectele. Muşcata este recunoscută pentru îndepărtarea insectelor care înţeapă. Piretrul îndepărtează muştele şi insectele dăunătoare ale plantelor vecine. Rue, plantată în locurile care sunt protejate de animalele domestice şi de animalele mici sălbatice, le va îndepărta prin mirosul său acru. Aseastă plantă nu este comestibilă, dar este utilizată în terapeutică şi este purtătoare de noroc pentru latino-americani. Are flori de culoare galbenă. Nu va exista un miracol, dar adesea pagubele produse de insecte vor fi diminuate. Tendinţa este acuma de a respecta mediul şi de a miza asupra sănătăţii noastre înlocuind cu produse securitare şi metode de cultură care reduc impactul bolilor şi insectelor. Aceasta se numeşte luptă integrată. Impactul ecologic al protecţiei livezilor de meri: compararea metodelor chimice şi biologice

Viermele pe care îl găsim în mere este obsesia producătorilor de fructe. Merele atinse trebuie să fie retrase de la vânzare, ceea ce justifică numeroasele tratamente prin insecticide chimice sau metode de luptă biologică. Viermele din măr este larva unui fluture, carpocapsa. Metode de luptă chimică şi biologică sunt utilizate împotriva acestui parazit după trei mari modalităţi: În livezile cu agricultură biologică, doar metodele de luptă biologică sau biotehnice sunt autorizate. Confuzia sexuală este principala utilizată: un feromon sexual de sinteză, analog ca şi cel pe care îl emit femelele fluturilor pentru a atrage masculii este emis în atmosferă cu ajutorul difuzorilor. Substanţa saturează mediul şi masculii devin incapabili să localizeze femelele. Reproducerea fluturelui este astfel blocată. Această metodă este completată la nevoie de aplicarea unui microorganism parazit al viermelui, carpovirusina. În livezile cu protecţie integrată, confuzia sexuală a masculilor este utilizată şi completată dacă este nevoie prin aplicarea insecticidelor chimice. În livezile cu protecţie convenţională, lupta chimică este privilegiată cu tratamente aplicate la frecvenţă ridicată în timpul perioadei de reproducere a insectei. Trei ansamble de rezultate, privind acarienii, insectele şi păsările, se desprind din compararea acestor diferite metode de luptă: Cercetătorii au studiat populaţiile de păianjeni roşii, păianjenul dăunător culturii în cazul depunerii ouălelor. Livezile cu agricultură biologică sunt foarte puţin atinse comparativ cu celelalte două modalităţi. În livezile cu protecţie integrată prezenţa acarienilor prădători ai păianjenilor roşii permite stoparea dezvoltării. Doar livezile convenţionale, unde această regulare naturală este insuficientă primeşte regular o protecţie specifică împotriva păianjenilor roşii. Biodiversitatea insectelor utile prezente în livezi depinde şi ea de modul de protecţie: este mai puternică în agricultura biologică, caracterizată de prezenţa insectelor prădătoare generaliste. Livezile cu protecţie integată reprezintă o situaţie intermediară. La protecţia chimică, biodiversitatea este mai redusă şi cortegiul insectelor utile este puternic dominat de himenopterele parazitoide. În sfârşit în cadrul experimentării, piţigoiul albastruz nu se instalează decât în parcelele cu agricultură biologică. Instalarea piţigoiului carbonifer este echivalentă în cele trei modalităţi, dar pe parcelele cu luptă chimică procentul de depunere a ouălelor este mai redus, procentul de abandonare a cuiburilor cel mai ridicat şi nu se observă o a doua depunere de ouă. Eficacitatea protecţiei livezilor împotriva carpocapsei şi a altor agresori ai culturii este similară în livezile cu protecţie integrată şi în modalitatea convenţională, la fel ca şi costurile de protecţie. Pierderile parazitare legate de bolile arborelui, afide sau de carpocapsă în cazul unei populaţii numeroase pot fi mai ridicate în agricultura biologică. Bilanţul economic al acestei modalităţi este nedisociabil de productivitatea sa redusă şi de valoarea mai mare adăugată produselor biologice. Paralel, cercetătorii au pus la punct un indicator de impact al protecţiei, construit pe baza toxicităţii intrinseci a tuturor produselor utilizate vis-a-vis de diverse specii de animale utile. Acest indicator clasasează prin toxicitate crescută agricultura biologică, apoi protecţia integrată, apoi protecţia convenţională. Totuşi, utilizând un indicator sintetic stabilit de o echipă americană şi care ia în considerare şi acţiunea pesticidelor în mediu, livezile biologice se clasează pe ultima poziţie a faptului de toxicitate şi persistenţă atribuite sulfului. Numeroase aplicări cu sulf realizate în agricultura biologică pentru a lupta împotriva bolilor. Distorsia clasamentelor obţinute cu acest ultim indicator în raport cu observaţiile biologice arată că indicatorii agroenvironmentali, foarte utili pentru un diagnostic de practici a priori, trebuie să fie mai întâi etalonaţi prin observaţii în situaţie reală. Mărul cultivat pe propriile sale rădăcini Anumiţi hibrizi pot să de fructe în fiecare an, fără intervenţia omului. Studiul funcţionării lor a permis descoperirea şi localizarea în arbore a situaţiilor care favorizează autoreglarea fructificării: • O ramificare acrotonă şi o atitudine căzătoare; • Prezenţa unei flori terminale precoce şi puternică care poate controla o puternică vigoare; • O fructificare natural moderată; • Un singur fruct pe inflorescenţă. Înrădăcinare puternică Testele de sensibilitate la Phytophthora cactorum efectuate pe zeci de preselecţii au arătat o toleranţă bună a acestor materiale asupra acestui parazit considerat cel mai periculos. Fiecare hibrid posedă o dezvoltare şi un echilibru care îi sunt proprii. Este deci necesar să se cunoască aceste caracteristici agronomice pentru ai propune distanţe de plantare şi o conduită adaptate.

La măr locurile unde se pun altoii sunt din ce în ce mai puţin alese pentru a adapta livada la diferitele tipuri de sol În general, în lume, arboricultorul producător de mere nu mai alege un loc unde să pună altoiul pentru a adapta livada la caracteristicile solului dar în plus pentru a folosi strategi culturale în care densităţile de plantare şi înălţimea arborelui sunt bine calculate. Se observă două tendinţe: 800-1000 pomi/ha cu M106 şi 1500-3000 pomi/ha cu M9. Planta, întreagă, pe propriile sale rădăcini şi liberă oferă un produs de cea mai bună calitate S-a arătat că fructele provenite de la arborii care au rădăcini proprii (SPR) sunt mai bine dezvoltate cu o maturitate mai precoce decât cele provenite de la plantele altoite pe M9. Global, dezvoltarea acestor hibrizi se poate rezuma astfel: Ei pot fi cultivaţi pe propriile lor rădăcini; în condiţii favorabile vigorii arborelui, prezenţa unei pungi terminale în al treilea an opreşte dezvoltarea vegetativă ortrotopă a axei. Acest pasaj de la o creştere monopodială la una simpodială stimulează fructificarea şi provoacă adesea dezvoltarea uneia sau a două reiteraţii pe trunchi în al patrulea an. • Pe ramurile fructifere, mugurii latenţi şi cei care dispar sunt numeroşi şi provoacă autonomia rămurelelor restante. În general observăm în fiecare an o puternică activitate terminală. Faptul că nu se produce decât un fruct pe inflorecenţă favorizează cu siguranţă această perenitate. Astfel, aceste ramuri se autoreglează şi par să poată produce la nesfârşit. În al patrulea, al cincilea şi al şaselea an, 24, 25 şi 24 fructe sunt produse, fie şase sau cinci fructe pe cm 2 de secţiune din ramură fără nici o intervenţie. O puternică creştere vegetativă în serviciul unei fructificări precoce, regulate şi de calitate Foarte adesea, şi mai ales în Europa, conceptele de nanism şi de densitate mare sunt prezente ca şi singurele mijloace de a obţine o fructificare precoce şi regulată . Începem în acest an experimentarea anumitor hibrizi cu un proiect cultural destul de îndepărtat de livada convenţională: • Arbore provenit din cultura în vitro sau din butăşire; • Plantat pe propriile sale rădăcini; • Fără palisaj (sau un pichet de 150 cm deasupra solului); • Fără talie; • Fără rărire chimică şi nici manuală; • Cu o prospecţie rădăcinară extinsă, făcând posibile modurile de irigare şi de fertilizare ecologic satisfăcătoare; • Favorizează datorită aptitudinilor genetice o strategie fitosanitară uşoară. Fructificarea limitează creşterea arborelui În livadă, vigoarea nu este opusă fructificării şi datorită acestui fapt nu constitue o problemă care trebuie rezolvată. Luată în considerare încă de la plantare devine un element indispensabil dezvoltării florii şi fructului. Nu o suprimăm şi nu o înfrânăm, o canalizăm. Fructificarea este cea care limitează creşterea arborelui îl modelează şi îl reînnoieşte. Forma, edificiul şi arta de a le stabilii contează puţin. Lupta împotriva moniliozei şi ulceraţiilor Să se elimine şi să se ardă fructele mumificate rămase pe arbore şi pe jos precum şi lemnele ulcerate. Să se cureţe bine plăgile, până ce ele prezintă un aubier perfect curat apoi să se ungă rana cu un produs cicatrizant. Tratamentele de iarnă se impun atunci când insecte sau o boală au provocat pagube însemnate în 2002. Produse pe bază de insecticid uleios împotriva insectelor şi pe bază de cupru împotriva bolilor: - insecticid uleios - ulei mineral - ulei de rapiţă. Un tratament de iarnă nu trebuie să fie repetat în timpul înmuguririi. Făinarea: muguri deformaţi care rămân atrofiaţi, pâslire albă pe mlădiţele şi frunze. Prun şi cireş – muguri umflaţi, înaintea apriţiei primelor flori. Împotriva devastatorilor şi bolilor în general: insecticid uleios şi cupru. Prun şi corcoduş: boala buzunăraşelor – fructe în formă de vinete aplatizate, galbene, găunoase. Cireş: boala ciuruirii (pe frunze pete circulare roşii apoi brune lasă perforări, şi ulceraţii pe crengi) şi monilioza. Piersic stadiul B-C: mugur umflat. Beşicarea: primele frunze sunt umflate, deformate gălbui apoi roşiatice, mlădiţe deformate care se cangrenează. Tratamentul în acest caz trebuie repetat după ploile puternice. Se tratează cu Thirame, Zirame, cupru, dar să nu se amestece şi nici să se aplice înaintea insecticidului uleios. Să se trateze pe timp frumos. Nu se foloseşte cupru şi nici produs uleios după înmugurire. •

Cais stadiul B-C, înaintea mugurilor albi. Împotriva devastatorilor şi bolilor în general: insecticid uleios şi cupru, să nu se aplice după stadiul mugurilor albi. Stadiul după mugurii albi – monilioza, boala ciuruirii şi făinarea: aceleaşi produse ca şi pentru cireş. Duzii – Murul, la înmugurire. Dacă sunt mure roşii: sulf înmuiabil 2%. Dacă sunt afide: Veralin CD 0,5%. Coacăz şi Cassis la înmugurire. Dacă sunt afide şi fluturi: insecticid uleios sau ulei mineral. Focul bacterian Focul bacterian se manifestă prin închiderea la culoare a frunzei de la peţiol spre ramură cu o extensie a acestor simptome pe tot asamblu tulpinii. Acest lucru este datorat îngheţului şi începe cu vârful şi nici odată cu peţiolul. Nu există nici un tratament eficace împotriva focului bacterian. Myco-sin aplicat la 5 zile între începutul şi sfârşitul înfloririi nu are decât o eficacitate parţială, la fel ca şi Biopro care necesită temperaturi mai mari de 15 o C pentru ca bacteriile sale să acţioneze. Boala se transmite prin aer, albine, păsări şi om. Propagarea sa este facilitată de rănile provocate pe trunchi sau de gridină. Totuşi, bacteria infestează cel mai frecvent florile, a căror ţesuturi sunt foarte fragile, apoi progresează sub scoarţă cu seve. Plantele bolnave vor fi distruse şi arse. Vă cerem insistent să renunţaţi la orice plantaţie ornamentală sensibilă la focul bacterian şi să o înlocuiţi cu alta care nu dezvoltă această boală.

Interacţiuni biocenotice între livezile şi lizierele cu arbori Relaţii ăntre plante şi insecte În sânul unei biocenoze, relaţiile complexe între plante şi insecte sunt structurate în nivele trofice, fiecare nivel hrănindu-se în detrimentul nivelului inferior. Schematic, într-o livadă, se disting cele trei niveluri următoare: nivelul primar constituit din arborii fructiferi, nivelul secundar constituit de insectele devastatoare (fitofagii provoacă pagube asupra culturilor) şi în sfârşit al treilea nivel al auxiliarilor entomofagi (prădători şi parazitoide ale devastatorilor); acest nivel poate să conţină mai multe niveluri superioare (supra-prădători). Ansamblul acestei biocenoze este influenţat de numeroşi factori, dintre care cel mai importanţi sunt climatul, amenajările environmentale şi metodele de cultură. Numeroasele numărări ale insectelor efectuate la o multitudine de specii vegetale diferite arată că dintrun punct de vedere calitativ, biomasa merge descrescător de la nivelul cel mai jos la nivelul cel mai ridicat. Există o masă mai importantă de vegetale decât de devastatori şi mai mulţi devastatori decâr prădători. Din contră, în termenul de diversitate, este invers: în general sunt mai multe specii de prădători decât specii de devastatori şi de vegetali. Pentru a proteja culturile, în general se intervine prin limitarea devastatorilor cu ajutorul unor tratamente chimice. Este posibil să se intervină şi prin favorizarea auxiliarilor, fie local (luptă biologică), fie global. Exceptând fitofagii cu regim larg, numeroşi devastaori sunt legaţi de specie sau de un gen vegetal. Astfel fiecare plantă are fitofagii ei înfeudaţi, şi fiecare fitofag are preferinţele sale stricte în ceea ce priveşte vegetalele. Studiile de teren arată că creşterea diversităţii vegetale prin introducerea lizierelor cu arbori, va creşte diversitatea fitofagilor, numai că creşterea diversităţii prădătorilor nu respectă aceeaşi lege: foarte puternică la început, ea se stabilizează apoi. De la 20 de specii de vegetale diversitatea auxiliarilor, care a atins un nivel ridicat, nu mai creşte deloc. Ce vegetale să se implanteze în liziera culturilor? Pentru a interveni eficace pentru protejarea culturii, este bine să se planteze vegetale în lizieră care să nu fie în aceeaşi familie botanică ca şi cultura pentru a limita fitofagii comuni şi a evita ca liziera să constiuie un refugiu pentru aceşti paraziţi. Alegerea va duce din contră la vegetalele care permit găzduirea devastatorilor diferiţi de cei ai culturilor şi care permit hrănirea prădătorilor, mai ales dacă aceştia sunt rari pe plantele cultivate. Este important să se furnizeze un refugiu insectelor în sezonul urât implantând vegetale care au o puternică capacitate de primire în ciuda morfologiei lor, precum iedera de exemplu. Douăzeci de vegetale diferite furnizează practic maximul de auxiliari prădători. Studiul corelaţiilor faunistice între diferitele specii vegetale permite determinarea plantelor care găzduiesc cei mia mulţi auxiliari şi mai puţin fitofagi comuni cu culturile şi deci de a alege speciile cele mai bine adaptate la un rol de protecţie.

Experienţa arată că echilibrul care se stabilleşte între mărăcine şi cultură este relativ robust şi efectul gglobal este pozitiv, chiar dacă vegetalele n-au fost selecţionate foarte precis. Ar fi interesant să se studieze influenţa ţelinei asupra echilibrului faunistic al culturilor adiacente. În plus plantele ierbacee intercalate culturilor pot juca un rol asupra acestui echilibru. Cum se implantează vegetalele? Reiese din experienţă că un mprpcine trebuie să fie des pentru a fi eficace şi că trebuie să cuprindă toate straturile vegetale (ierburi, burare intermediară şi jet înalt). Lungimea mărăcinilor care se implantează pe unitatea de suprafaţă a culturii depinde de tipul de cultură. Cu o dispunere a parcelelor de 5 Ha este posibilă instalarea mărăcinilor eficace pe margine aparceelelor care acoperă o parte din sol de 10%. Conectivitatea mărăcinilor este foarte importantă pentru a permite circulaţia insectelor. Trebuie concepute mărăcinii ca şi coridoare care permit insectelor să se deplaseze între diverse medii în funcţie de sezoane. Un mărăcine întrerupt este mai puţin eficace decât unul continuu. Să adăgăm aici şi rolul important pe care îl joacă mărăcinii de la marginea căilor de comunicaţie; ei permit să lege între ei diferite elemente complementare a unui peisaj: culturi, lemn, ţelini şi să echilibreze biocenoza. Concluzie Studiul interacţiunilor culturii-lizierei cu arbori nu este decât la început şi ar merita eforturi crescute de cercetare. Folosirea acestuia implică un schimb de comportament în materie agriculturală. Este vorba de a creşte complexitatea şi capacitatea regulării mediului natural pentru a limita tratamentele chimice violente, caracteristice monoculturilor intensive. Amenajarea environmentului culturilor lassă să se prevadă şi un important impact peisagistic, asupra multiplelor repercusiuni asupra microcilmatului, regulării apei, fauna sălbatică şi interesul cinegetic. Metodele de studiu aplicate interacţiunilor faunistice între speciile vegetale de la nivelul plantei par a fi transpozabile pe scară superioară a spaţiului ecologic, cea a peisajului. Ele par să convină unei apropieri a interrelaţiilor culturilor cu formaţiunile naturale sau administrate de om precum zonele forestiere sau agroforestiere sau ţelinele pentru a evalua impactul controversat astăzi. Astfel de măsuri de amenajare a mediului înconjurător a culturilor prin creearea unei reţele de mărăcini compoziţi şi benzi înierbate cu compoziţie vegetală par inserabile într-o agricultură mai extensivă şi mai puţin poluantă. Exemplu de mărăcine, compoziţie şi funcţii Plop hibrid (Populus x euramericana male) Această clonă are o faună relativ săracă. Totuşi ea găzduieşte o Cicadelle lassidae specifică şi cortegiul său de parazitoide, şi un Psylle. Interesul acestui plop este de realiza o structură de perdea de arbori care creşte rapid. Inconvenientele pot fi tendinţa sa de adomina arborii care îi stau aproape. Este posibil să fie atacat de cossus (un fitofag al trunchiurilor). Câteodată apare o infestare cu plomb (Stereum purpureum), ciupercă la care este sensibil mai ales mărul. Iedera comună (Hedera helix) Această specie are o înflorire târzie (septembrie-octombrie) foarte atrăgătoare pentru punaises prădătoare Anthocoridae (Orius subsp.), la fel şi pentru syrphes, Crysopes şi Hemerobes adulte. Ea găzduieşte coloniile unei afide specifice pe tinerele sale mlădiţe şi toamna pe inflorescenţe. Afida constituie ultimele prăzi a diverselor mămăruţe. Rolul atractiv al iederei se completează cu o funcţionare importantă adăpostului (frunziş persistent, împletituri ale tulpinilor) astfel încât auxiliarii care şi-au luat hrana înaintea hibernării merg în număr mare să locuiască acolo pentru hibernare. Incovenientul iederei este că jenează crşterea tinerilor arbori. Laurul nobil (Laurus nobilis) Laurul găzduieşte o psylle specifică, Trioza alacris, care deformează frunzele în gogoşi. În acestea stă iarna Anthocoris nemoralis, o punaise prădătoare foarte eficace în reglarea înmulţirii psylle părului, dar ale cărei locuri de hibernare sunt mai puţin cunoscute. Prunul negru alaterne (Rhamnus alaternus) Acest arbust cu frunze persistente găzduieşte populaţii ale unei psylle specifice, Psylla alaterni. Ea este gazda potenţială a multro alte specii de psylle a rhamnaceaelor. Aceasta este colonizată foarte devreme (februarie) de către Anthocoris nemoralis care îşi depune primele ouă. Înflorirea sa precoce (martie) este foarte trecătoare pentru auxiliarii care îl vizitează atunci cănd pragul lor termic de activitate este atins (aproximativ 10oC). Cu rosaceaele prunate alaterne este printre vegetalele care oferă prin înflorirea lor unul din prrimele popasuri de post hibernare auxiliarilor care ies din refugiile lor. Înfloririle precoce favorizează punaises Anthocoridae care ies din hibernare şi care găsesc o hrană bogată pe care o înţeapă cu antenele. Florile oferă în acest sezon resurse

alimentare pentru numeroşi entomofagi cărora le măreşte longevitatea şi fecunditatea înainte ca populaţiile prăzilor lor să fie exploatabile. Laurul tin (Viburnum tinus) Acest arbust cu frunze păroase şi persistente, găzduiesc o faună bogată, mai ales în antagoniste de afidee şi în acarieni prădători, cu o compoziţie asemănătoare cu cea cercetată în livada de păr. Ea măreşte capacitatea de refugiu hibernal a mărăcinelui. Înflorirea este foarte precoce. Este printre primele vizitate de anumite syrphes care hibernează la stadiul de adult cum este Scaeva pyrasti. Alunul (Corylus avellana) Această esenţă găyduieşte trecători în timpul primăverii populaţii de afide şi dierşi fitofagi care favorizează înmulţirea unui număr mare de specii auxiliare legate de homoptere în general şi de punaises Miridae. Alunul înfloreşte în ianuarie oferind resurse de polen exploatabile pentru anumiţi auxiliari foarte activi mai devreme. El găyduieşte mai devreme acarienii Tydaeidae care favorizează instalarrea acrienilor prădători. Soc (Sambucus nigra) Socul este gazda unei afide specifice, Aphis sambuci, fără risc pentru cultură care poate să dezvolte colonii dense pe tinerele mlădiţe în creştere. Acestea găzduiesc în principal syrphes, Chrysopes şi mămăruţe în mai-iunie. Frasin (Fraxinus angustifolia) Această specie mediteraneană înmugureşte foarte devreme (februarie-martie) şi oferă populaţii de prăzi foarte precoce. Frasinul găzduieşte o Psylle, Psyllopsis fraxini precum şi o cecidomyie specifică şi cortegiul său parazitar. Permite înmulţirea precoce a unui coretgiu diversificat de auxiliari. Popularea frasinului este corelată cu cea a părului. Salcia marsault (Salix caprea) Cu dimensiuni modeste, această salcie are, prin caracteristicile frunzelor sale, o faună mai bogată. Este cunoscută pentru că favorizează o hrană precoce punaise Anthocorides care vizitează mâţişorii. Găzduieşte din prima primăvară colonii de afide care favorizează instalarea auxiliarilor. Arborele din Iudeea (Cercis siliquastrum) Această specie este bogat populată primăvara. Ea este gazda specifică a unei psylle Psylla pulchella. Populaţiile larvare sunt foarte numeroase în aprilie-mai, multiplică o bogată faună de entomofagi. P. pulchella este o specie migrantă care îşi părăseşte arborele gazdă pentru locurile de hibernare atunci când atinge stadiul de adult. Arborele este gol la sfârşitul lui mai începutul lui iunie constrângând auxiliarii care şi-au mărit efectivul să schimbe vegetalul gazdă: procedeul este avantajos deoarece survine la o epocă care coincide cu creşterea riscului de înmulţire a psylle comune pe părul cultivat: acest vegetal efectuează într-un fel înmulţirea şi lăsarea automatică a auxiliarilor sau favorizează o succesiune naturală a populării sale. Acest asortiment vegetal este calculat pentru a facvoriza auxiliari cei mai utili în livada de peri, mai ales prădătorii de homoptere şi de psylles. Funcţiile sale sunt următoarele: să atragă auxiliarii toamna şi să le furnizeze hrana (rolul iederei prin înflorirea sa) să se amenajeze refugiile iernale datorită iederei şi altor foioase cu frunze persistente să se prevadă o hrană post-hibernare datorită înfloririlor precoce a căror efect este de a mări longevitatea şi fecunditatea auxiliarilor care ies din hibernare dezvoltarea populaţiilor gazdă sau prăzilor precoce pentru entomofagi care îşi vor putea efectua înmulţirea în prima generaţie, adesea printr-un factor de ordinul 5-10 să se favorizeze plecarea auxiliarilor spre păr prin specii care găzduiesc resurse temporare dispărând acolo unde se manifestă riscul în livada de peri sau înmulţiri sezoniere ale afidelor. Această compoziţie vegetală ţine seama şi de rolul polenizatorilor, excludând esenţele care înfloresc în acelaşi timp cu părul, în aşa fel încât să nu concureze cu polenizarea sa. Plante de acoperire a solului în cultura zmeurului

Zmeurul nu este o plante care stă la soare. El nici nu creşte în pădure, dar preferă în general răcoarea acceselor de pădure. În acest mediu, zmeurul, cu rădăcinile sale mai mult superficiale, îşi găseşte puţină umbră precum o pătură de paie din frunze care provin din arborii înconjurători. Tulpinile care mor contribuie şi ele la formarea unei pături la picioarele zmeurilor. Se pare că în nişa sa ecologică, zmeurul beneficiază de o pătură de paie naturală în permanenţă. În zilele noastre, puţini producători practică această acoperire cu paie a zmeurului, cu toate că se acţiona înainte cu ierbicide. Mai multe studii au demonstrat avantajele aceste practici în cultura zmeurului. Acoperirea cu paie poate păstra umiditatea, reduce fluctuaţiile de temperatură în sol, controla buruienile şi să crească randamentele, mărimea fructelor, înălţimea tulpinilor, numărul tulpinilor şi supravieţuirea plantelor. Totuşi aceasta întârzie maturitatea fructelor şi în cazul materialelor cu un aport mare C/N, un aport azotat suplimentar este necesar. Alte dezavantaje posibile ale acoperirii cu paie este costul său, şi în cazul paielor, faptul că ele conţin în mod obişnuit seminţe de buruieni. Efectul paielor asupra zmeurului Efectul asupra fructelor Tabel – efectul comparat al plivitului, pădurii de paie şiierbicidelor asupra lungimii şi densităţii tulpinelor zmeurilor la sfârşitul sezonului de stabilire penrtu zmeurii ieşiţi din micropropagare. Lungimea tulpinilor Densitatea tulpinilor Randament în al 2-lea an (cm) (număr pe 0,5 m2) (kg/4,5 m2) Martor 59.5 9.2 5.44 Plivit cu mâna 71.8 31.4 6.54 Napropamide 77.4 27.3 5.69 Simazine 80.7 32.2 6.66 Plastic negru 96.0 45.4 6.48 Plastic alb 91.3 36.3 6.92 Paie 105.1 74.4 11.11 Efectul asupra tulpinilor Acoperirea cu paie duce adesea la o creştere a producţiei de lemn a zmeurului: mai multe tulpini, mai lungi şi mai puternice. Childs (1941) a constatat o mai mare producţie de lemn cu paie în timp ce Clark (1939) a observat tulpini mai puternice. Efectul păturii de paie asupra numărului de tulpini a produs câteodată rezultate contradictorii. Clark, Darrow şi Magness au observat un număr mare de tulpini în parcelele cu pături de paie decât în cele plivite. Diferenţa era apreciabilă. Trinka şi Prittis au observat şi ei un număr mare de tulpini produse cu o pătură de paie decât tratamentele ierbicide sau grăpatul pentru o plantaţie făcută începând de la răsaduri micropropagate. Good şi Hyrcyz au observat o creştere a înălţimii tulpinilor, dar o diminuare a numărului de tulpini care sunt acoperite cu paie. Ar părea că aceste rezultate diferite sunt atribuite tipului de paie folosite, fertilizării. Generalizarea nu este deci posibilă. Efectul asupra rădăcinilor Pătura de paie afectează rădăcinile mai mult decât orice altă parte a zmeurului. Aceasta ar produce mai multe rădăcini groase şi drepte şi puţine ramuri în timp ce plivitul ar produce multe rădăcini mici. De altfel, rădăcinile aflate sub pătura de paie se concentrează mai mult la suprafaţă decât la plivit când ele sunt abandonate la mai mult de 30 cm profunzime. Într-un sol care reţine puţină apă, dezvoltarea sistemului rădăcinar superficial se poate dovedi o problemă în timp a secetei prelungite, deşi zmeurul are totuşi rădăcini care provoacă în profunzime. Unii autori nu sfătuiesc să se folosească plivitul în locul păturii de paie lăsând să se descompună paiele pentru ca apoi să se înlăture. Astfel un număr mare de rădăcini vor fi distruse. Efectul asupra supravieţuirii răsadurilor Supravieţuirea răsadurilor este afectată negativ şi pozitiv totodată de către pătura de paie. Pe deoparte, pătura de paie permite diminuarea înlăturării răsadurilor atinse de îngheţul iernal. Pe de altă parte, pătura de paie are tendinţa să întârzie maturizarea fructelor. Acest fenomen de creştere târzie va fi mai important când lunile de august şi septembrie sunt foarte umede. Efectul păturii de paie asupra solului Efectul asupra umidităţii Păturile de paie sunt benefice pentru conservarea umidităţii solului. Mulciul de paie permite conservarea echivalentului a 5 cm de precipitaţii în timpul sezonului de creştere. Nu trebuie pierdut din vedere că descompunerea unei pături de paie cu materiale organice va priva răsadurile de o parte a umezelii. Efectul asupra temperaturii

Pătura creează un efect izolant şi deci se observă mai puţine variaţii de temperatură în sol de la o zi la alta. Probabil că acest efect izolant este responsabil pentru întârzierea maturizării fructelor. Fertilitatea Zmeurul este o plantă nitrofilă, care iubeşte mult azotul sub formă de nitraţi. Utilizarea unei pături organice cu un raport mare de C/N necesită deci adăugarea unui îngrăşământ azotat pentru evitarea unei carenţe în acest element al zmeurului. Clark (1939) a notat că răsadurile nefertilizate aveau frunze verzi palide şi mai mici, simptome tipice unei carenţe de azot. Good şi Hyrycz (1968) au constatat că nivelurile de azot în solul parcelelor cu paie era mai scăzut decât cele fără paie până la adăncimea de 60 cm. Nivelurile de fosfor şi potasiu erau totuşi superioare. Când se foloseşte paie, se observă chiar o creştere a potasiului din frunzele zmeurilor, acest element fiind uşor eliberat de paie. Materiale pentru pătura de paie Frunzele Frunzele sunt fără îndoială materialul cel mai potrivit pentru a fi pus la baza zmeurilor. Dispunem de 10-15 cm de grosime la picioarele plantelor, având grijă să adăugăm echivalentul de aproximativ 25 kg de azot pe tona de frunze. Frunzele de arţar au tendinţa să formeze o masă compactă, deci trebuie folosite mai puţin. Anumiţi practicieni adaugă puţină piatră de calcar sau cenuşă de lemn cu frunze pentru a bloca aciditatea acestora din urmă, mai ales a frunzelor de fagi. Paiele Paiele sunt materialele cele mai utilizate. Un incovenient a utilizării paielor şi a fânului este prezenţa seminţelor de buruieni, graminee furajere şi de cereale care riscă să germineze la contact cu solul. O metodă recomandată de Riotte (1979) pentru a evita acestă problemă constă în a înmuia paiele 2 sau 3 săptămâni înainte de utilizare pentru a face să germineze seminţele. Un alt incovenient al paielor este că ele sunt alelopatice. Adică ele pot inhiba creşterea zmeurului sau germinarea seminţelor sale. Jobidon şi alţii (1989) au folosit mulciul de paie de grâu, de orz şi de ovăz pentru a controla creşterea zmeurilor sălbatici din plantaţiile forestiere. Compuşi fenolici extraşi din aceste paie au inhibat puternic creşterea rădăcinară a răsadurilor de zmeuri în laborator, mai ales în cazul paielor de ovăz. În exterior, diferenţele între efectul diferitelor paie nu erau vizibile. Un tratament cu pătură de talaj de plop nu a imhibat răsadurile în comparaţie cu paiele de cereale. Paiul inhibă germinarea seminţelor de zmeur. Talaj, rumeguj şi lemn fragmentat Talajul din lemn parţial compostat este un excelent mulci. Lemnul tragmentat este utilizat cu succes de producătorii de zmeuri biologici. Jobidon şi alţii (1989) au folosit un mulci făcut din talaj de plop, care nu conţinea nici o scoarţă. Prezenţa scoarţei anumiţi arbori ar putea dăuna. Alte materiale provenite din arbori pot fi folosite. Cercetători spanioli au obţinut un control a buruienilor la fel de bun ca şi cu ierbicidele folosind un amestec de ace de pin în cultura de zmeur. Compost, gunoi şi alte fertilizante organice Composturile şi gunoaiele nu controlează buruienile şi riscă să furnizeze pre mult azot. Folosirea gunoiului prea paios trebuie luată în considerare. Se va acţiona atunci ca şi pentru alt material cu paie cu excepţia că va fi preferabil să se aplice foarte devreme primăvara astfel încât să se evita ca mineralizarea târzie să nu dăuneze maturităţii. Se poate aplica şi toamna. Plastic şi geotextil Paiele plastice negre sau albe au dat randamente inferioare. Treder şi alţii (1993) au notat un efect pozitiv asupra randamantelor cu un plastic negru doar în primii ani de producţie a unei plantaţii. Când răsadurile deveneau mai mari, şi deci nevoia lor în apă şi evaporarea creşteau, plasticul negru devenea dăunător deoarece împiedica penetrarea apei. Acoperirea cu paie în practică Atunci când începem să acoperim cu paie o cultură de zmeuri, este preferabil să continuăm acest lucru până la sfârşitul plantaţiei. Există un pericol de a deteriora rădăcinile atunci când trecem de la un sistem cu mulci la un sistem de plivire deoarece rădăcinile sunt superficiale. Alte precauţii care trebuie respectate sunt să nu se folosească niciodată acest conţinut de paie pe un sol rău drenat şi să nu se ardă niciodată. Este de preferat să se îndepărteze. Grosimea cuverturii de paie Pentru materialele organice 10-15 cm de material este în general suficient pentru a împiedica buruienile să crească permiţând astfel apei provenite din ploile slabe să atingă solul. Anumiţi producători biologici americani folosesc cu succes mulciuri mai groase până la 25 cm. Inconvenientele posibile a unei grosimi prea mari de materiale sunt: costul pentru o suprafaţă mare; anumite tulpini mai slabe pot să aibă dificultăţi în penetrarea mulciului; ploaia penetrează mai greu în sol. Fertilizarea

În producţia convenţională, se recomandă să se adauge echivalentul a 6,6-8,5 kg de azot pe tona de material în funţie de acesta. Aceasta are ca scop evitarea uei foamete în azot, fenomen care se produce atunci când microorganismele descompunătoare folosesc azotul disponibil pentru a ataca mulciul, privând astfel planta de azot. Aportul azotat ar trebui să fie adăugat după raportul C/N al materialelor. Materialele mai lemnoase precum talajul cer mai mult azot decât cuvertura de paie de exemplu. Aplicarea mulciului în anul de plantare Pentru o implantare primăvăratică cu plante ordinare, sunt posibile următoarele acţiuni: • Se pune mulciul la început, pe plantaţie; • Se pliveşte aproape de răsaduri la început decâteva ori, apoi se pune mulciul în iunie; • Se pliveşte până la începutul lui august, şi nu mai târziu pentru a nu stimula noi răsaduri, apoi se instalează mulciul spre mijlocul lui octombrie. În cazul răsadurilor micropropagate, mulciul trebuie instalat imediat, deoarece plivitul afectează stabilizarea. Pentru o implantaţie de toamnă, se aplică mulciul imediat după implantare. Aplicarea mulciului în anii subsecvenţi Este preferabil să se instaleze cuvertura de paie primăvara sau toamna când solul este umed, după ploaie sau după ce a fost irigat. Dacă solul este uscat, uvertura ar putea impiedica apa precipitaţiilor să atingă răsadurile. În orice caz, trebuie plasată cuvertura de paie înainte de căldurile mari. Pentru ca aceasta să nu dăuneze maturităţii, este posibilă înlăturarea sau se poate tasa la sfârşitul lui august pentru a accelera maturizarea. Aceasta reprezintă o încărcare suplimentară a muncii şi se riscă creşterea buruienilor aproape de răsaduri. Plante de acoperire a solului Dacă cuvertura de paie asigură acoperirea solului aproape de răsaduri, rolul plantelor care acoperă solul este de a face acelaşi lucru între rândurile de zmeuri. Sunt posibile aici trei alegeri: să se păstreze solul gol; să se implanteze o cuvertură permanentă; să se implanteze cuverturi anuale. Argumentul cel mai frecvent care înaintează spre utilizarea plantelor de acoperire a solului este că ele concurează cu cultura şi riscă să reducă recolta de fructe. Plante de acoperire a solului permanente Plante de acoperire a solului leguminoase Trifoiul alb oferă cel mai bun compromis, oferă o calitate bună a solului şi minimalizează competiţia cu zmeurii. O parte din azotul fixat de trifoiul alb este folosită şi de zmeuri. S-a dovedit că trifoiul roşu are acelaşi efect. Plante de acoperire a solului – graminee O acoperire permanentă a solului cu graminee nu este cea mai bună soluţie în cultura biologică. Dacă se ia în considerare o acoperire a solului cu mei sau cu alte graminee, trebuie: • Să se cosească regulat la 5 cm; • Să se irigheze pentru a contra balansa competiţia pentru apă; • Să se furnizeze mai mult azot. Acoperiri ale solului sezoniere Înainte de implantarea unei acoperiri a solului sezoniere, solul trebuie să fie menţinut gol prin grăpare sau alte mijloace mecanice. Avantajul unei plante de acoperire a solului la sfârşitul verii este de a reduce creşterea tulpinilor şi de a favoriza maturizarea zmeurilor printr-un fenomen d competiţie. Acperirea solului va contola şi buruienile şi va preveni eroziunea şi levigarea nitraţilor. În primul an, este posibil să se implanteze o cuvertură din ovăz la mijlocul verii. Ovăzul va creşte şi va muri la primele îngheţuri, producând astfel un mulci aproape de răsaduri pentru anul următor. Se poate atunci la un sistem cu mulci. Sarrasin este folosit câteodată ca şi cuvertură sezonieră. Ar fi interesant să se încerce crucifere care ar creşte mai mult timp decât cerealele sau sarrasin . Concluzie În ciuda câtorva inconveniente potenţiale, cuvertura de paie şi plantele de acoperire a solului apar ca şi tehnici interesante pentru producţia biologică a zmeurilor. Ca întotdeuna, îi revine fiecărei intreprinderi să adapteze aceste tehnici după timpul şi mijloacele disponibile. Nucul (Juglans regia) Numele de nuc vine de la „Ghinda lui Jupiter”. Nucul este un arbore mare care atinge 20-25 m înălţime, ocupă la sol o suprafaţă de 80-120 m2. Nucul se înmulţeşte prin seminţe, apoi sunt altoiţi la vârsta de 6 ani, iar recoltarea se face toamna. Arborii sunt adulţi la 20-40 ani, pot da fructe până la 70 de ani şi trăiesc până la 300 de ani. Nucul iubeşte terenul adânc, bogat, bine drenat, argilos, suportă calcarul şi creşte la lumină, dacă pământul este prea uscat sau prea umed el nu se poate dezvolta. Mugurii sunt foarte sensibili la îngheţuri. Nucul creşte până la 1000m altitudine în zona temperată, dar îi trebuie o amplasare ferită de vânturile puternice.

Nucul se plantează şi pentru lemnul său care este dur şi este căutat şi pentru fructele sale. Nuca este compusă din trei părţi: - Coaja verde care corespunde cu pulpa fructului - Coaja lemnoasă - Miezul Coaja verde a nucii serveşte ca şi vopsea pentru lemn, haine, păr, etc. Coaja lemnoasă poate fi utilizată ca şi combustibil, o societate japoneză o utilizează ca şi abraziv. Din nucă se poate obţine ulei de nucă care este folosit în bucătărie pentru salatele compuse. Lemnul de nuc este dulce, cu vine, se foloseşte pentru mobilă. Scoarţa nucului cenuşie se va ffolosi ca şi laxativ. Rădăcinile nucilor sunt utilizate sub numele de „mărăcine de nuc”. Frunzele pot servi la îndepărtarea insectelor cum sunt furnicile, muştele şi punaises sau se poate face vin de nuc. Din mâţişori se poate face vin. Evitaţi să vă odihniţi prea mult timp la umbra nucului. Juglans regia (sau nucul din Caucaz) este folosit pentru fructe şi lemn. Juglans nigra (sau nucul negru din America) este folosit pentru lemn. Juglans cinerea este nucul cenuşiu. Caryas, originar din America de Nord produce un lemn cunoscut sub numele de Hickory şi nuca de pecan. Lista varietăţilor de nuc pe care le putem găsi în pepiniere Bijou Fruct foarte mare, coaja lemnoasă dură, miez mic, fructificare rapidă, productiv, necesită un sol răcoros bogat în humus, maturitate în octombrie, târzie. Careme Fruct de talie medie, oval, cu coaja lemnoasă mică, miez foarte parfumat, folosit la masă pentru prăjituri sau ulei, arborele este viguros, înflorire precoce. Corne du perigord Fruct de talie medie, coaja lemnoasă dură şi bine sudată, formă ovoidă, miez alb şi cu calitate gustativă bună, fiind şi greu de extras, arbore viguros, rustic şi productiv când este adult, sensibil la antracnoză, mai puţin la bacterioză, conservare bună a fructului. Maturitate tardivă după mijlocul lui octombrie. Chaberte Se acomodează la un sol sărac, foarte fertil, maturitate în octombrie. Chandler Nuci mari, arbore viguros, cu fructe precoce, această varietate se plantează într-o regiune cu climat cald. Couturas Să se vadă Corne du perigord Ferjean Utilizat pentru producţia de miez, apariţia fructelor este foarte rapidă şi are o productivitate ridicată, rezistă la bacterioză. Fernor Nucă de talie medie sau mare, un miez de o calitate bună, fructificare rapidă şi productivitate bună, rezistenţă bună la bacterioză. Fernette Serveşte ca şi polenizator pentru Chandler, Lara, Fernor. Franquette Fruct mare, calitate excelentă, coajă lemnoasă fină, ascuţită, miez alb, uşor de extras, fructificare rapidă, arbore viguros şi rustic în toate regiunile, înflorire târzie (adaptat regiunilor cu primăveri reci), productiv (1700 kg/ha la 10 ani), se poate folosi crud sau uscat, polenizator, maturitate între 10 şi 20 octombrie. Grosjean sau Grandjean Fruct mare, lunguieţ cu baza aplatizată, miez uşor de extras şi foarte parfumat, înflorire precoce, fructificare rapidă, arbore viguros care poate creşte pe terenuri nisipoase, productiv, sensibil la bacterioză, mai puţin la antracnoză, maturitate la mijlocul lui octombrie, se conservă bine. Hartley Nucă mare (34-36 mm), arbore viguros şu o fructificare precoce, această varietate se plantează într-o regiune cu climat cald. Lara (R) pieral Nucă mare rotundă (30-38 mm), randament la spargere în jur de 50%, fructificare rapidă, productivitate bună de 5-6 tone pe hectar la 8 ani în solurile bune, polenizat prin franquette, maturitate precoce (5-6 zile înaintea Franquette).

Lassingne Marbot Fruct mediu-mare, coaja lemnoasă mică şi fragilă, are tendinţa să se deschidă de unde şi o conservare dificilă, fructificare rapidă, nu tolerează marile friguri iernale, miez cu gust foarte fin, polenizat prin franquette, se conservă rău, maturitate precoce la sfârşitul lui septembrie-începutul lui octombrie. Mayette Această varietate este de origine italiană. Fruct mare, formă ascuţită, aplatizat la masă ceea ce îi permite să stea în picioare, coaja lemnoasă este semidură şi mică, miez galben deschi cu gust foarte fin, excelent pentru deserturi, arbore puţin viguros, sensibil la frigurile de primăvară şi la boli, polenizator Franquette, maturitate după 15 octombrie. Meylanaise Serveşte ca şi polenizator pentru Franquette. Noix rouge Miezul nucii este de culoare roşie. Parisiene Fruct foarte mare de formă rotundă, miez alb cu vine şi foarte parfumat, mai greu de uscat, arbore viguros şi rustic, puţin sensubil la bacterioză. Pleureur Quenouille Fruct mic, coaja lemnoasă mică, fructificare rapidă, arbore mediu viguros, productiv, maturitate târzie. Ronde de Montignac Serveşte ca şi polenizator pentru Franquette şi Fernor, fruct cu talie medie care are o coajă lemnoasă mică, miezul este de calitate bună şi uşor de extras, rezistă la antracnoză şi bacterioză, maturitate precoce spre sfârşitul lui septembrie. Saint Martial Fruct mic, rotund, fructificare lentă, arbore viguros, maturitate târzie. Serr Nucă de calibru mediu (30-34 mm), arbore foarte viguros cu o fructificare precoce, această varietate se plantează într-o regiune cu climat cald. Soleze (R) Arbore viguros, intră rapid în producţie, înfloreşte şi se coace 8 zile înaintea Franquette. Verdelet Fruct cu talie medie, miezul se extrage uşor, arbore viguros, foarte productiv, sensibil la bacterioză mai puţin la antracnoză, maturitate târzie după mijlocul lui octombrie. Varietăţi Americane (distribuite în Franţa) Amigo: fruct rotund în ciorchină Chico: fruct mic rotund Hartley: a se vedea descrierea mai sus Payne Pedro: productiv Serr: a se vedea descrierea mai sus Tehama: înflorire foarte precoce, necesită un polenizator. Vina: fruct ascuţit, productiv. Alte varietăţi necomercializate Gautheron, Chaberete, Jardin de la Saint-jean, Mayette rouge, Thomas Black. Bolile: Cerneala şi pourridie, boală rădăcinară. Bacterioza provoacă căderea fructelor, ea formează o pată neagră înconjurată de o aureolă galbenă. Molia nucului provoacă o înrulare şi o uscare a frunzelor. Charancon decupează marginea frunzelor. Antracnoza este o pată gri deschis înconjurată cu negru. decupează marginea frunzelor. Antracnoza este o pată gri deschis înconjurată cu negru. Mărul (Malus communis) Lista merilor vechi şi curenţi comercializaţi încă Există aproximativ 6000 de varietăţi de mări, iată aici câteva pe care le putem găsi încă la pepienierişti.

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

Adam Akane Alfred jolibois Alkmène: maturitate semiprecoce Ananas rouge Anizier Anna Apez zagarra Api Api d'Orange Api double rose ou Api rouge Api étoilé Api gros (ou Api double rose) Api jaune Api noir Api rose Apion: maturitate târzie (decembrie – aprilie) Ard Cairn russet Arboisine Arlet Astrakan blanc: maturitate precoce Astrakan rouge: fruct mediu, galben, roşu purpuriu la soare, pulpă albă, dulce şi acidulată, vigoare medie, se comportă bine la altitudine, maturitate iulie – august. Assumptia Astrakan A troche: maturitate târzie (decembrie – aprilie) Avignone Avrolles ou averolles Azéroly anisé: parfum de anason, maturitate târzie (decembrie – aprilie) Aziza

0Baie 1Bailleul ou Gros hôpital 2Barbe ou Courbis 3Baron de Berlepsch 4Beaurichard 5Beausoleil 6Beauté de l'Ohio 7Bec d'Oie: fruct mare cu aspect conic are o pulpă fermă şi crocantă 8Belchard (R) ou chanteclerc: fruct cu talie medie de culoare galbenă cu pigment, puţin aplatizat, are o pulpă acidulată şi dulce, arbore viguros, foarte productiv, calitate gustativă excelentă 9Belgoden (R) ou goldensheen 10Belle de Boskoop rouge: roşu închis, dulce şi acidulat, maturitate în decembrie 11Belle de boskoop schmit husch 12Belle de Broizat 13Belle de Fumée 14Belle de pontoise: fruct mare aplatizat, pulpa sa estre fermă, fină, dulce şi zemoasă, maturitate în ianuarie - martie 15Belle fille de l'Indre: maturitate târzie (decembrie – aprilie) 16Belle fille de la creuse 17Belle fille de la Manche 18Belle fille des salins: varietate foarte rezistentă la frig, la boli, măr foarte bun, vegetaţie târzie 19Belle fille Normande: fruct de talie medie, pulpa sa este albă, dulce şi zemoasă, maturitate în octombrie

20Belle fleur de Brabant 21Belle fleur d'Eté: maturitate semiprecoce 22Belle fleur double: roşu, rezistent la boli 23Belle fleur Jaune: fruct mare, galben, se comportă bine la altitudine, măr bun, maturitate în noiembrie – decembrie 24Belle fleur Moyeuvre: maturitate la începutul toamnei 25Belle fleur rouge 26Belle fleur verte 27Belle josephine: fruct foarte mare, pielea sa este verde, galbenă şi roşie, maturitate iarnă 28Belle Lourounaise 29Belle rivet 30Belrene (R) 31Ben Davis: maturitate târzie (decembrie – aprilie) 32Bénédictin: galben – roşu, maturitate în decembrie 33Beraud 34Bertanne (R) 35Besse 36Bismarck 37Black john 38Blackstayman: maturitate târzie (decembrie – aprilie). 39Blanc sur 40Blanche champagne 41Blanche de la flaugere 42Blanche d'Espagne ou Coquette: galben, mediu, foarte crocant, zemos, se conservă bine. 43Blanche precoce Blaze 44Bolnapfel ou Bohnapfel: măr bun 45Bon père: fruct de talie medie şi de culoare galben auriu, gust acidulat, maturitate semiprecoce (octombrie – decembrie) 46Bon père gris 47Bon pommier: destul de mare de culoare roşie şi verde, maturitate în ianuarie – martie 48Bondon: maturitate târzie (decembrie – aprilie) 49Bonne Hotture: fruct de talie medie, maturitate târzie (decembrie – aprilie) 50Bonne ménagère 51Bonnet carré: maturitate târzie (decembrie – aprilie) 52Bordes 53Borowitski: fruct mediu cu pielea verzuie combinată cu roşu, fină aproape moale cu savoare dulce, acidulată şi parfumată, arbore sănătos şi viguros, maturitate în august – septembrie 54Bossard: fruct de talie medie şi de culoare verde, maturitate noiembrie – decembrie 55Boucasse de Brès 56Bougie ou Kandil Sinap 57Boulonnex 58Bouquepreuve 59Bourniquette 60Bouscasse de bres 61Braeburn 62Bramley'seedling: fruct foarte mare utilizat mai degrabă pentru compot 63Brie 64Brownless Russet 65Cabaret: viguros, fruct mare, piele verde cu puncte negre, devine galben la maturitate, pulpă crocantă, acidulată, parfumată 66Cabassou 67Cabusse 68Calville blanc d'août: fruct mare cu coaja galben închis roză la soare, pulpă fină cu savoare acidulată, maturitate în august - septembrie 69Calville blanc d'hiver : coajă galbenă, maturitate în decembrie – aprilie

70Calville d'Angleterre 71Calleville de Dantzig 72Calville d'Espagne 73Calville de Mleiv 74Calville des Femmes 75Calville des prairies 76Calville d'Oullins
77Calville du roi 78Calville rayé 79Calville rouge d'automne 80Calville rouge de Savignac 81Calville rouge d'été: maturitate precoce 82Calville rouge d'hiver : coajă galbenă roşie, bună, se comportă bine la altitudine, maturitate în decembrie 83Calville rouge du mont d'or: fruct foarte mare cu coajă galbenă şi roşie, are o pulpă fină şi zemoasă, savoare bună parfumată, arbore viguros 84Calville royale 85Calville saint sauveur: maturitate toamna 86Camoise 87Canelle Blanche 88Canine des clots 89Carabille: fruct de talie medie – mic, coajă roşie închis, parfumată, se conservă bine, varietate rustică, se consumă din decembrie până în martie, se comportă bine la altitudine 90Cardinal: fruct mare gălbui, spălat cu roşu, maturitate precoce 91Carre d'hiver 92Cassou: maturitate târzie 93Cassou d'Hortez 94Centrou 95Chailleux: coajă galbenă striată cu roşu, maturitate în octombrie 96Champ gaillard 97Chantecler 98Charles Ross: maturitate semi-precoce Chataignier: fruct destul de mare, galben verzui cu striaţii de culoare roşie, pulpa sa este albă şi are o savoare dulce, mărul este foarte bun fiert, varietate vigurosă şi rezistentă la boli Châtaignier du Mesnil: fruct mare, aplatizat, pulpă albă moale, maturitate în ianuarie – martie Chataignier tendre: fruct de talie medie, culoare galben verde cu roşu, pulpă moale Chaux;Cherry cox ; Choureau; Chretienne ; Christkindel (voir saint-nicolas) ; Cinq cotes ; Citron d'Hiver ; Citron suisse ; Claque pépin: fruct de talie medie, coaja este galbenă şi răşie, când mărul este copt seminţele se detaşează din loja lor; Clermontoise Cloche: măr foarte bun, pulpă crocantă zemoasă, acidulată, mărul are o lungă conservare, se consumă din ianuarie până în mai Cloche Ardennaise ;Coestress ; Coeur de Boeuf ; Colapuy ; Coing ;Conchine ; Coquette (voir blanche d'espagne) Court durade Court pendu Court pendu doré Court pendu gris

Court pendu rouge Court pendu rouge du lot et garonne Court pendu violet: maturitate târzie Courtin Court pendu gris du Limousin Coutras Cox's orange: culoare galbenă portocalie, crocant, uşor acidulat, zemos şi foarte dulce, varietate excelentă, arborele are bună productivitate, maturitate în octombrie şi se conservă până în ianuarie. Cramoisie de Croncels: maturitate la începutul toamnei Cramoisie de Gascogne: fruct mare de culoare galben palid, pulpă albă moale, aproape crocantă, zemoasă, dulce, acidulată, parfumată, se consumă din octombrie până în noiembrie. Cravert: maturitate târzie Cravet rouge Criterion Croix baron Croquet belle fleur Croquet noir Croquet rouge Curadou Cusset blanc Cwastresse double D'Adam D'Ile De Behier De Bonde De beurre De Casse (voir Cassou) De Curé De deux ansDe feu de Fer: fruct de talie medie, coaja are culoarea verde şi răşie, pulpa este foarte fermă, şi fructul se conservă câteodată până în luna august anul următor, înflorirea este foarte târzie, în octombrie este unul din ultimii arbori care îşi păstrează frunzele verzi, maturitate târzie. De l'estre De Lin; De risoul ; Demoiselle; Discovery ; Docteur Lesage: măr crocant şi zemos; Dorée de Grimes ; Double bon pommier: fruct mare, maturitate la începutul toamnei; Double rose ; Double rose de l'ain ; Doux argent Drap d'or: fruct mare, galben, maturitate în decembrie – martie Dunn's seedling ; Du Ronduraut Earlygold (R)snygold Early redone (R) erovan cov Eclat: fruct de talie medie, pulpă fermă, zemoasă, maturitate în noiembrie, dar se poate conserva până în martie Eden frusty Einshomer Elisa Raetke: măr plângător, fruct de talie medie, savoare acidulată, maturitate la începutul toamnei Elista (R) Daliest cov Ellison orange Eri zagarra Elstar Durette

Epice d'hiver Faro Fenouillet gris Fenouillet roux Fraise: bun pentru patiserie, poate fi şi uscat Framboise d'Oberland: fruct mare de culoare galbenă şi carmin cu striaţii roşii, pulpa sa este fină, moale, dulce şi parfumată, maturitate din octombrie până în noiembrie. Franc roseau: se comportă bine la altitudine, maturitate târzie. Franc roseau du vallais Fremy: maturitate târzie. Fuji: fruct mare roşu spălăcit, zemos şi foarte dulce, fructul se ţine mult timp pe arbore, maturitate în octombrie, conservare bună. Gala Galantine Galardon Galeuse ou pigeonnet d'Armor Garus Garden Sun Red (R): măr pitic Géante de l'exposition Gelade Gendreville: maturitate târzie George cave Glace Gloire de Pontchartrain Gloster Gold john Gold smith Golden delicious: coajă galbenă, maturitate în octombrie Gora Gorge de pigeon

Goutte d'or Grain d'Or des Charentes Grand Alexandre: fruct foarte mare de culoare galben verzui spălat cu roşu carmin, pulpă fină moale, dulce şi puţin parfumată, maturitate în septembrie – octombrie. Grand mère Granny smith: coajă verde, maturitate în ianuarie Grassland: măr pentru fiert Gravenstein: bun, maturitate la sfârşitul verii Grenadier Grimes golden Grise de chambery Grive rouge Gros croquet Gros jaune Gros Locard Gros museau de lièvre blanc Grosse madeleine Grosse piquette Groseille: maturitate târzie Grosse saint clement Gueule de Mouton Harold red Henri Dumont Hollande rouge Hume Idajon Idared: fruct mare, coajă roşie, maturitate la sfârşitul lui octombrie. Imperiale winesap Improved blackstaymann

Isabelle Luizet Jacques Lebel: bun, excelent pentru compoturi şi prăjituri Jacquet Jaune de Lias d'Armagnac Jaune et rouge de Cussey: varietate bună James Grieve: fruct mare, galben, striat cu roşu, pulpă zemoasă, savoare bună, se culege la sfârşitul lui august. Jean Collin Jeanne Hardy Jerseymac Jolibois Jonagold: galben striat cu roşu, maturitate în octombrie. Jonared Jonathan Jonnee hiljon Joseph Mush Josephine Juliette tardive Jules Labitte Kandil Sinap voir Bougie Kansas queen Karminj Kid orange red KristKindle Kools La clermontoise La nationale La paix La rose

Lachaudon Lambron Lancashire Laurier Lavigne Laxton Lion d'été ou pomme des moissons Locard blanc Locard jaune Locard vert Lord lambourne Lysgolden (R) goldenir Mac Intoch (ou macintosh ?) Madeleine blanche 99Marie Madeleine Martel Martranche (ou maltranche ?) Melon Melrose: coajă roză-roşie, maturitate în decembrie Melrouge Ménagère : foarte mare, coajă de culoare verde gălbui, mărul se fierbe, matirotate vara Mercier Merigold (R) Mignonne de Bedford Mildose Mooren's jonagored (R) Mountagnarde Muscade

Museau de boeuf Museau de Porc Museau de Lievre rouge Museau de montsec Mutsu Nationale Newton wonder Nouvelle europe Nutaris Ontario: recomandat pentru patiserie. Orange suisse: varietate bună, fructe mici, fragil, pulpă de culoare crem, foarte parfumat. Alternanţa producţiei, maturitate de la mijlocul lui octombrie până la mijlocul lui decembrie. Oregon Orleans Ozark gold Paradis Pâris Parmentiere Passe pomme d'été: maturitate precoce Passerose douce Passerose vraie Pastellier Patte de loup: fructe de talie medie, culoare gri, pulpa sa crocantă este zemoasă, dulce şi foarte parfumată, este un măr bun pentru fiert, maturitate din ianuarie până în aprilie. Pay bou Peasgood Peau de boute Pépin de Bourgueil Pépin Meunier Periga

Permain dore Petit croquet Petit franc roseau Pierre rouge Pigeonnet blanc Pigeonnet de jérusalem Pigeonnet rouge Pineau Pitmaston Pomme a cotes Pomme blanche Pomme cloche: măr cu conservare lungă. Pomme coing Pomme d'adam Pomme d'Amour Pomme d'Aure Pomme d'ile Pomme de Fer Pomme de noel Pomme de Mansle 100Pomme des champs Pomme des moissons ou Lion d'été Pomme du 15 Août Pomme fraise Pomme Lavigne Pomme orange Pomme poire: fructul nu este un măr, nici o pară, dar gustul său este delicios. Pomme raisin

Pomme Titard Ponsard Pouzac Précoce de Wirwignes: cuajă galbenă cu o parte portocalie, pulpă albă, zemoasă, dulce. Président Roulin Priam Prieuré Professeur legrenier Provençale rouge d'hiver Querina Raisin ordinaire Raisin rouge Radoux Rambault Rambour d'Alsace: fruct foarte mare, de culoare galbenă şi roz, maturitate din noiembrie şi până în decembrie. Rambour d'Automne Rambour d'été: fruct mare, galben alb, striat cu carmin, pulpă semi-moale şi savoaredulce, arbore productiv Rambour d'hiver: fruct mare galben verzui, roşu la soare, pulpă albă crocantă, dulce, varietate bună, recomandat pentru patiserie, maturitate din decembrie până în martie. Rambour mortier Rambour Papeleu Rambour rayée Rambour rouge: varietate bună Ravaillac Reau Red delicious Red giant Red june

Red spur Red spur delicious Reine des reinettes: galben striat cu roşu, pulpă fermă, varietate bună polenizatoare, rezistă la îngheţurile de primăvară, se comportă bine la altitudine, maturitate în septembrie, se conservă până în decembrie. Redondelle ou Blandureau Reinette à côte Reinette Abri Reinette ananas Reinette ananas rouge Reinette baumann : se comportă bine la altitudine, maturitate toamna. Reinette blanche champagne: maturitate toamna. Reinette blanche d'Espagne : maturitate târzie (decembrie – aprilie) Reinette blanche du canada : alb gălbui, bun, maturitate în decembrie. Reinette Blenheim Reinette clochard : măr excellent, pulpa sa este zemoasă şi dulce, se comportă bine la altitudine, maturitate în decembrie – martie. Reinette Cul creux: maturitate târzie (decembrie – aprilie) Reinette d'amboulne Reinette d'angleterre Reinette d'anjou Reinette d'août Reinette d'armorique : fruct mediu, culoare galbenă, pulpă fermă, maturitate în ianuarie Reinette de Blenheim Reinette de Brive Reinette de Caux: fruct mare, galben, maturitate în ianuarie Reinette de Champagne: maturitate târzie (decembrie – aprilie) Reinette de Châtellerault ou Pomme Blanche Reinette de Chesnée Reinette de Coulon Reinette de Cuzy: maturitate târzie (decembrie – aprilie)

Reinette de France: pulpă galbenă, dulce, bine acidulată Reinette de Freyberg Reinette de Hollande Reinette de grandville Reinette de langsberg Reinette de la reine Reinette de Lithuanie Reinette de Neubourg Reinette de Parmentier : varietate bună Reinette de Provence Reinette de Rouen : maturitate târzie (decembrie – aprilie) Reinette de Ruffec Reinette de Savoie: înflorire târzie, varietate bună. Reinette de Servin : varietate bună Reinette des Carmes : varietate bună Reinette des Chênées Reinette des Vergers Reinette dorée ou d'or : savoare excelentă Reinette dorée de Versailles Reinette d'Orléans Reinette dubuisson Reinette du gapeau Reinette du grand faye spur Reinette du grand faye Reinette du Mans: galben deschis, se comportă bine la altitudine, maturitate în ianuarie Reinette du Vigan: maturitate târzie (decembrie – aprilie) Reinette etoilée Reinette franche: maturitate târzie (decembrie – aprilie)

Reinette grand'mere Reinette grise Comtoise : varietate bună Reinette grise de Bretagne Reinette grise de chamberry Reinette grise de saintonge: maturitate târzie (decembrie – aprilie) Reinette grise du canada: coajă gri, ruginie, maturitate în decembrie Reinette grise Parmentier Reinette jaune musquée Reinette Jules Labitte Reinette marbrée : maturitate târzie (decembrie – aprilie) Reinette marbrée de la Creuse Reinette martin Reinette parmentier Reinette rouge de bretagne Reinette Saint Sauveur : fruct excelent Reinette verte de mende Reinette vignat Reinette Zuccalmaglio Rever Reverend wilk Rialette Ribson pippin Richared : coajă roşie, maturitate în decembrie Rivière: maturitate târzie (decembrie – aprilie) Rome beauty Rose acide Rose aigre Rose d'aizac

Rose de berne: bun, pulpă fină şi zemoasă, se comportăbine la altitudine Rose de bordeaux

101Rose de miel
Rose de Saint-Florian Rose de Touraine Rose double Rose douce Rose plate Roter stern rezinette Rouge d'hiver Rouge de bretagne Rouge de la javie Rouge de montmaur Rouge de paul Rouge de plaugiers Rouge de senentille Rouge des cévennes Rouget de born Rougeur de Pêche Rousseau Royale d'Angleterre Saint Didier en Mont d'Or Saint jacques Saint jean Saint Louis Saint michel Saint Nicolas : măr roşu pe cere îl agăţăm în brazii de Crăciun Sang de boeuf

Sanguine Sans Pareille de Peasgood: fruct mare, de culoare galbenă, cu striaţii roşii, pulpa este fină, moale, zemoasă cu o savoare acidulată şi parfumată, maturitate în septembrie – noiembrie. Serveau ou Pointue de trescléoux Signe tillish ou Sing tillich : maturitate la sfârşitul verii Spartan Spinjon Stark earliest Stark jumbo Starking delicious Stark Erlist Starkimson Suntan Surprise Tardirene Tardive stuani Teint frais Tiuffat Topred Transparente blanche: fruct mare, coaja de culoarea chihlimbarului, albă, pulpă crocantă şi foarte dulce, gust acidulat, arbore foarte productiv, măr bun, maturitate vara, iulie – august, nu se conservă. Transparente de croncels : excelent, fruct mare alb, cu pulpă fină moale, şi zemoasă, cu savoare acidulată şi parfumată, arbore viguros, fertil, rezistent la boli, bun pentru patiserie, maturitate în august Très tardive Triomphe du luxembourg Tydeman Early Vauriasse Vedette du Béarn Verdalet Verdasse

Vertot : maturitate târzie (decembrie – aprilie) Vierge du Pilat Villefort Villefranquesse Violette Vista bella Wandin pride Winesap: maturitate târzie (decembrie – aprilie) Winston: maturitate târzie (decembrie – aprilie) Winter banana: mare, galben şi roz la soare, are puţin gust de banană, plis parcurge fructul de sus în jos, maturitate în decembrie Yvette

Clasamentul merilor pe arome Meri pentru băuturi Antoinette : maturitate la sfârşitul lui octombrie Avrolles, maturitate în noiembrie Barré Bedan : maturitate la sfârşitul lui noiembrie Binet Rouge : maturitate la începutul lui noiembrie Binet Violet Bisquet : maturitate la sfârşitul lui octombrie Boué Cartigny : maturitate la sfârşitul lui octombrie Clos Renaux : maturitate la sfârşitul lui octombrie Closette Clozeau Diot roux Domaine Domaine du Calvados Douce Coët Ligné : maturitate la sfârşitul lui octombrie Dous Moën : maturitate la sfârşitul lui octombrie Doux amer Doux de Mouen Doux joseph : maturitate la sfârşitul lui octombrie Doux Ligon Doux Veret de Carrouge : maturitate la sfârşitul lui octombrie Fréquin audièvre : maturitate noiembrie - decembrie Fréquin rouge : maturitate la sfârşitul lui octombrie Glénon Gros locard vert

Joliote Judor : maturitate la începutul lui noiembrie Kermerrien : maturitate în octombrie Locard blanc Locard vert : maturitate la începutul lui noiembrie Marie Manard : maturitate la sfârşitul lui octombrie Médaille d'or : maturitate la sfârşitul lui octombrie Mettais : maturitate la sfârşitul lui octombrie Moulin à Vent Muscadet de Dieppe Nez de chat Nez plat Noel Deschamp Normandie blanc Peau de Vache : maturitate la sfârşitul lui noiembrie – decembrie, coajă roşie, dulce Pépins d'or Petit jaune : maturitate la începutul lui noiembrie Pomme de Moi Pommate de Bucey Président delcourt Rambault René Martin Rouge Bruyère Rouget de Dol Rouge de Trèves : maturitate în noiembrie, gust amar Rouget Duret Saint Martin Sebin Vendue Lévêque Vérollot Vice Président des Cours Măr pitic Garden Sun Red Alte varietăţi Belle fleur double: fruct mare bicolor, bun pentru compot. Cox's rouge des flandres: fruct mic, galben striat cu roşu, pulpă crocantă, zemoasă şi parfumată. Dello : măr pentru băutură, dulce. Reinette de Fugélan : se foloseşte fiert, pentru suc Roquet-Vert: măr pentru băutură, calibru mare, bogat în zahăr. Sains Richaumont Locul unde se fixează altoiul mărului • • • • • MM106 (Malling-Merton 106), loc pentru altoi semi-nanificant, fructificare rapidă, puţin sensibil la asfixiere M7, loc pentru altoi semi-nanificant M109, foarte viguros, rezistă bine la secetă dar se teme de umezeala din iarnă M111, loc pentru altoi semi-nanificant, mai viguros decât MM106, pentru soluri sănătoase şi bine drenate, rezistă bine la secetă. EM7, vigoare medie, polivalent, fructificare mai puţin rapidă decât EM9 sau MM106

• • • • •

EM9, pentru livada palisată Pajam1 şi Pajam2 Franc, da arbori foarte viguroşi, fructificare lentă Doucin, dezvoltare slabă Paradis, dezvoltare slabă.

Părul Lista perilor vechi şi curenţi care se mai comercealizează

Abbe Fetel ou Abbate Fetel Acka Alexandrine Douillard: fruct de talie medie de culoare galbenă, pulpa sa este dulce, maturitate în septembrie octombrie Ananas de Courtay: fruct de talie medie şi de culoare galben închis, maturitate în septembrie-octombrie. Andre Desportes: fruct de talie medie, coaje galbenă verzuie, maturitate precoce (iulie). Beau present Belle de Bruxelle: fruct de talie medie, rotunjit care nu are sâmbure, maturitate în septembrie-octombrie. Bellissime d'Automne Bergamotte Esperen: fruct de talie medie, cu coajă groasă de culoare galbenă, pulpă galbuie, puţin granuloasă dar fină, foarte zemoasă, cu savoare dulce şi parfumată. Beurré d'Apremont (voir beurré Bosc) Beure Bachelier Beurre blanc doyenne Beurre bosc: pulpă albă, fină, parfum subtil, foarte productiv, maturitate la sfârşitul lui octombrie Beurre Capiaumont Beurre Chastel Beurré clairgeau: fruct foarte mare de culoare galbenă, verde şi gri, productiv, maturitate în noiembriedecembrie. Beurre d'amanlis: fruct mare de culoare verde închis, pulpă zemoasă, maturitate la sfârşitul lui august începutul lui septembrie. Beurre d'Anjou ou Nec plus ultra Meuris Beurre d'Aremberg ou d'Hardenpont Beurre de Bollwiller Beurre de l'Assomption: fruct foarte mare cu pulpă parfumată, puţin zemoasă, maturitate la sfârşitul lui august – începutul lui septembrie. Beurre de Monluçon Beurre de Naghin Beurre de Nantes Beurre de Paris Beurré Diel Beurre Dumortier Beurré Giffard: mărime medie, culoare galben palid, cu o parte roză, pulpă foarte zemoasă, dulce, acidulată, se cultivă la munte, până la 1000m, maturitate precoce. Beurré Hardy: fruct mare, roşiatic, viguros, maturitate august septembrie. Beurré Le Brun Beurre Moretini Beurré Naghin Beurre Oswego Beurre précoce Morettini: fruct mare parfumat, cu pulpă albă, excelent, maturitate la sfârşitul lui iulie. Beurre Rocca Beurré Sichette Beurre six Beurré superfin: fruct mediu, rotund, de culoare galbenă, pulpă parfumată şi zemoasă, maturitate la sfârşitul lui august – începutul lui septembrie. Beurré Vauban Bois Napoléon Bon chrétien d'été Bon chrétien d'hiver

Bon Gustave Bonne d'Ezée Bonneserre Saint Denis Brignolles Bronzée d'Enghein Cailhou rosat Calebasse Van Marum Campanette Canal red Capdelaine Capiaumont (voir Beurré Capiaumont) Cardinal Georges d'Amboise Catillac Cauvin Cerrai Certeau Chapland Chaptal Charles Cognee Charles ernest Chat brule Chayton Chretien Citron des Carmes: formă sferică, coajă galbenă şi verde, maturitate vara. Clapps favourite: fruct mare galben, spălat cu roşu, pulpa este zemoasă şi parfumată, maturitate la sfârşitul lui august – începutul lui septembrie. Claude Blanchet: fruct mic, zemos şi parfumat, maturitate la sfârşitul lui iulie. Colette: fruct de culoare galben, bronzat, pulpă zemoasă şi dulce, maturitate la sfârşitul lui august – începutul lui septembrie. Colonel Marchand Colorée de Juillet: fruct mic, maturitate la sfârşitul lui iulie. Comtesse de Paris: fruct de talie medie, alungit, culoare galbenă, maturitate în noiembrie – decembrie. Conférence: fruct alungit, culoare verde şi ruginie, maturitate în octombrie. Conseiller à la cour Constant Lesueur Coscia CouCourdanne CourCou rouge Covert Cremesine Cremesine d'espagne Cuisse de Dame Curé: maturitate în decembrie - ianuarie. De Binse De Montvernon Decana del Friuli Directuer Hardy Docteur Jules Guyot: fruct mare, de culoare galbenă ca lămâia, pulpă moale şi fină, maturitate la mijlocul lui august. Doyenne Doyenne d'Alençon Doyenné de Juillet: verde galben, pulpă dulce, maturitate vara. Doyenne d'hiver doucce Doyenné du Comice: fruct mare gallben şi roşu, maturitate în noiembrie. Doyenne gris d'automne Doyenné Perrault Doyénné Sieulle Duc de Bordeaux: fruct de talie medie, galben verde, productiv, maturitate în octombrie – noiembrie. Duc de Nemours Duchesse Bererd Duchesse d'Angoulème: fruct mare de culoare galbenă, maturitate în octombtie – noiembrie. Duchesse de Mouchy

Elzette Epargne ou Cuisse Madame Epremint Epice Epine du Mas (voir Duc de Bordeaux) Farinière Ferdinand Gaillard Fondante fougère Fondante Thiriot Francisée Fulva Garden Gern (R): păr pitic. Garden Pearl (R): păr pitic. Garus Général Koenig Général Leclerc Gitol Goutte d'OR Gralhouse Grand Champion Graveleuse Grise poule Grosse verte Hartmann Higland Hoyerswerder Illinois Impériale feuille de Chêne Jacques Jeanne d'arc Joséphine de Mallines Jules d'Airolles Kaiser Alexander Laxton record Le Lectier : fruct mare, coajă galbenă la maturitate, pulpă albă, fină, zemoasă, dulce, maturitate în noiembrie. Legipon Lehou Grignon Louise bonne d'Avranches: mărime medie, maturitate în octombrie. Madame Ballet Madame Dupuis Madeleine: fruct mic, cu coaja verde colorată la soare, duce şi zemoasă, maturitate la mijlocul lui august. Madernassa Magness Margueritte Marillat Martin sec ou Capelan ou Chapelan: maturitate în decembrie - ianuarie. Mathilde Recq Melbouche Merveille de Chine Merveille Ribet Meski Messire jean: maturitate în noiembrie. Messounet Morettini 64 Mustapha Bey Notaire Lepin Old home Olivier de Serres Onondaga Pakam's triumph Paron professeur Lagerberg Passe Crassane Passe Crassanne rouge

Perus muscat Perou d'argent Pierre Corneill Poire à deux tête Poire de meched Poire de Naux Poire réserve Poire royale Précoce de Trévoux: fruct mare şi parfumat, gust bun, maturitate la începutul lui august. Président Heron Président Olivier Président Mas Professeur Lemoine Red Hardy Redonne Remi Chatenay Rene Rene Dunan Roman Ronde d'hiver Rousselet de Reims Rouzette Royale Royale d'hiver Saint Germain d'hiver Saint jacques Saint Jean: fruct mic, pulpă verde, zemoasă, gust bun, maturitate la sfârşitul lui iunie. Saint jean vert Sanguine d'Italie Sanguine de France Satin vert Soldat laboureur Souvenir de Jules Guindon Souvenir de Leroux Durand Sucrée d'Aix Sucré de Montluçon ou verte sucrée Sucre vert Sulmerland Suprême de Quimper Swiss Barlet Triomphe de Jodoigne Triomphe de Vienne: fruct mare alungit, de culoare galbenă, pulpa sa este parfumată, arbore productiv, maturitate la sfârşitul lui august – începutul lui septembrie. Trompe pastre blanc Turki Verdale Verte d'hiver Verte dure Virgouleuse Williams' William's blanche William's bronze William's duchesse William's Mengo William's rouge Locul unde se pune altoiul


Pentru avea un arbore mare trebuie altoit pe franc, forma adaptată a acestuia este tulpina înaltă. Altoit pe gutui, părul va avea o dezvoltare mai redusă, îi va da atunci o formă de spalie sau de tulpină joasă.

Dacă varietatea este mai puţin viguroasp îi putem mări vigurozitatea altoind-o pe franc.

Prunul (Prunus domestica) Marile familii de prune

-

Questches au un procent mare de zahăr şi conţine puţină apă deci pot fi uscate, sunt utilizate şi în preparaţii (compoturi, prăjituri, conserve …). Mirabelles, au mărimea unei cireşe, pulpă fermă şi dulce, foarte parfumată. Reine-Claude, rotunzi, mai mari decât Mirabelles, au un gust fin, adesea foarte dulce, bune pentru masă şi în prăjitură, conservă. Prunelles, fruct mic, creşte pe arbuşti spinoşi. Lista prunilor vechi şi curenţi care se mai comercializează Mărimea Medie Culoarea cojii Albastru Pulpa Galben Verzui Calitatea gustativă Foarte bună PolenizatoMaturi-tate rul Autofertil Începutul lui septembrie Iulie Boală Pământul

-

Varietatea Abricotine Anna Spath

Apex Plumecot Ariel

Arbore viguros Mare

Belle de Thuin Berudge

Mare, ovală Seamănă cu o mirabelle Mare

Roşu şi galben Auriu Portocaliuroşu la maturitate Verde – galbenă

Gust de caisă şi ananas Bună,zemoasă acidulată Fruct bun pentru masă, puţin fragil parfumată, rustică Verde Foarte bună

Începutul lui septembrie

Mijlocul lui august Începutul lui septembrie Reine claude 15 iulie Sensibil la Se multiplică dorée, rugină şi prin lăstari înflorire tolerează precoce la monolioză sfârşitul lui martie 20 iulie Iulie august

Blue free

Albastră

Bonne de Bry Mic (autre nom : Belle de paris, brynska, guteaus bry) California Medie blue Cirette

Violet negră Galben verzui, moale, zemoasă, se lipeşte de sâmbure Violetă

Foarte bună, dulce parfumată

Bună

Coe's golden drop (voir goute d'or) Conducta (voir reine claude d'althan) Coeur de Enormă Savoare de Septembrie Boeuf caisă Les Damas (Noir, Violet, de Tours, Musqué, de Septembre, Rouge de Biondeck) cresc pe toate terenurile şi sunt câteodată folosite ca şi altoi. Se reproduc de la sâmburi. Sunt adesea folosite adesea pentru prăjituri, patiserie şi la confecţionarea prunelor uscate. Damas de Medie Violet Bună August Septembre neagră -septembrie

Damas de Tours

Mică – medie

Prună mare, fermă, zemoasă, acidulată, dulce

Calitate inferioară prunei sainte catherine, pentru prăjitură, patiserie şi prune uscate

Sfârşitul lui iulie august

Utilizat pentru confecţionarea prunelor uscate fleuris de Tours

Damas Royal Damas violet

De Lawrence Mare Gage

De Kirke

Des Bejonnières

Moale, zemoasă, dulce, foarte parfumată Mare, Purpuriu Foarte ovală, neagră zemoasă, arbore dulce, viguros parfumată Medie, Galbenă cu Pulpă arbore pete roşii fermă, viguros, zemoasă, destul de foarte rezistent la parfumată, frig dulce cu savore de cais

Sfârşitul lui iulie august Mijlocul lui august

Bună

Începutul lui septembrie Începutul lui august Fruct puţin infectat de viermi

foarte bună, fruct polivalent pentru masă, conserve, prăjituri, torturi şi prune uscată

Double robe Drap d'or Early favorite Medie Early Laxton Medie Engle Bert Medie Ente ou prune d'Agen

Negricioasă Galbenă Purpurie

Rosă Galbenă

Dulce şi parfumată Bună Autofertil Foarte bună Există 2 clone, Autofertil, P 707 şi P 303. bun polenizator pentru alte P707 la varietăţi. maturitate la sfârşitul lui august – P303 începutul lui polenizează septembrie, P707 produce fructe mari, dulci arborele este viguros şi productiv. P303 are o maturitate mai târzie decât P707 (septembrie), fructul este mai dulce şi puţin mai mare, recolta este mai grupată şi mai

Mijlocul lui iulie 10 iulie 20 august

Ferbleue (R) Medie

albastră

Galbenă

Golden japan Mare

Galben viu

importantă fermă, crocantă, dulce, bună Zemoasă şi Methley dulce

Mijlocul lui agust Mijlocul lui Sensilă la iulie monolioză la uceraţia bacteriană Sfârşitul lui septembrie

Goutte d'Or Foarte ou mare Coe's golden drop Grand prix Hackman Mare Jefferson Mare

Galbenă, ovoidă

Bună

Aurită

Galbenă

bună

Lohr Madame Bonnard

Medie Medie

Marcelle Chasset Matin Methley

Medie

Galbenă cu Pulpă fină, pete carmin dulce, foarte parfumată, zemoasă Gălbuie Galbenă Foarte bună Albastră Galbenă, Foarte bună foarte parfumată, dulce Violetă Galbenă Foarte bună

Sfârşitul lui august Mijlocul lui august

20 august Începutul lui septembrie Mijlocul lui septembrie

Mare

Violetă Galbenă

Roşie Bună delicioasă, foarte parfumată, posedă un sâmbure mic ale căror feţe laterale sunt netede Mai mare decât mirabelle de Metz, foarte bună, gust de miere, se utilizează în patiserie, îşi pierde valoarea în regiunile cu climat cald La mirabelle de Nancy are un sâmbure gros a cărui suprafaţă este ridată spre vârf

Autofertil

Mirabelle de Medie Flotow Mirabelle de Mică Metz

Începutul lui iulie Sfârşitul lui iulie

Mirabelle de Mică Nancy

Galben portocalie

Galbenă

Reine claude Mijlocul lui dorée, august d'althan, d'Oullins, Quetsch d'alsace

Rezistentă la monolioză, sensibil la rugină

Mirabelle

Maturitate

parfumée de septembre Monsieur Medie, hatif arbore viguros

Monsieur jaune Noberte

Alungită

roz violet pe fond albastru mergând spre purpuriu când este coaptă Galbenă rotuindă, albastră

zemoasă, La altitudine, dulce, se utilizează parfumată, pentru nu se lipeşte de sâmbure

Prune d'Agen, Reine-claude de Bavay

târzie septembrie Mijlocul lui august

dulce, zemoasă Necesită Începutul polinizatori lui august dulce, Delicioasă în prăjituri Foarte bună şi foarte dulce se usucă pentru a face prune uscate numite pistoles sau se foloseşte pentru prăjituri şi ţuică. Sfârşitul lui august începutul lui septembrie

Ardennes

Oneyda Perdrigonne Mică

Albastru violetă

Président

Foarte mare

Albastru -violet

verde

Prince Englebert

Mare

fină, purpurie neagră

Prune Abricot Mare alungită Prune Bonjour Prune Caprane Enormă

Roşie

Albastră

Fruct oval, Autofertil, pulpă tare de dar produce culoare verde, mai mult puţin dulce dacă este calitate polenizat gustativă medie, arbore viguros Galbenă, Se utilizează ca fină, dulce, fruct de masă şi acidulată, uscat parfumată, nu se lipeşte de sâmbure Zemoasă, Necesită dulce, savoare polenizator bună, rustică galbenă Bună

Sfârşitul lui septembrie

După mijlocul lui august

Mijlocul lui iulie Începutul lui septembrie

Medie, ovală

Portocaliu Portocalie Zemoasă, care merge dulce, spre roşu în acidulată, partea arbore viguros însorită

Prune de chien

Mică, rotundă

Prune d'Axat Ovală

Prune de Vars Mică Prune Pêche Prune de Mică, Saint-Antonin rotundă

violetă, verde, puţin Pentru prăjituri, Autofertil acoperită cu zemoasă, arbore rustic, brună acidulată cu înflorire precoce dar rezistent la îngheţurile târzi Galbenă – Are gust de portocalie cais puţin roşie Verde Gălbuie Bună Autofertil

Mijlocul lui august

Sfârşitul lui august Sfârşitul lui iulie August -septembrie Mijlocul lui august

Albastru închis

Zemoasă, dulce şi acidulată

Prune Saint- Mică şi Jean ovală

Portocalie

Productiv şi Înflorire rustic, se precoce utilizează crud sau pentru prăjituri Puţin viguros Uşor autofertil

Pruneau de Mare Bale ou Clone Rinklin Pruneau rouge de Touraine Pruneau rouge de tours

Roşu albastru

Galben Foarte bună portocaliu

Autofertil

Foarte precoce, după mijlocul lui iunie Sfârşitul lui septembrie

Voir Damas de tours

Voir Damas de tours

Quetsch Alungită d'Alsace ou Altesse simple

Violetă

Galbenă

Quetsch blanche de letricourt

Alungită

Galben palid

Dulce, Autofertil acidulată, bună, se cultivă în regiunile nu pre calde sau la altitudine Pulpă tare Arbore viguros, şi dulce, excelent pentru sâmbure prăjituri, se pot liber face şi prune uscate, foarte productiv

Mijlocul lui septembrie

septembrie

Quetsch de Buhl Quetsch d'Italie ou Clone Richard's early ou Fallenberg ou altesse double ou bleue

Mare

Roşu albastru

Galben verzui

Foarte bună

Sfârşitul lui august

d'italie

Quetsche Minot Quetsch Medie précoce de Zimmer Reine claude Mare d'Althan ou Conducta ou Rouge du Comte Hetan Reine claude Mare de Bavay ou Reine claude Monot Reine claude Mediu de Moissac

Albastru

Galbenă

Foarte bună

August Septembrie Mijlocul lui august Reine claude Mijlocul lui dorée, august d'Oullins, Violette

Roză violetă

Galbenă

Foarte bună

Verde

Galben verzui

Foarte bună, Autofertil înflorire precoce, pulpă tare, arbore foarte viguros Foarte bună, Autofertil foarte dulce, acidulată, pulpă tare, arbore

Sfârşitul lui august începutul lui septembrie

Galben verde

Verde

Începutul lui august

Reine-claude de Vars Reine claude Mare, uşor Galben Galben diaphane aplatizat pătat cu roz hative translucid

Reine claude Medie dorée

Verde apoi Galbenă aurită la maturitate

Reine claude Mare Oullins

Galben Verzuiaurie cu Galben tentă de roz

Bună, zemoasă, moale, fină, foarte dulce, pulpa nu se lipeşte de sâmbure, se poate folosi pentru conservesau pentru prune uscate Epiderma verde Necesită un devine apoi polenizator. aurie. Pulpa Reine claude tare, foarte de Bavay ou dulce, calitate d'Oullins ou gustativă foarte Mirabelle de bună, una Nancy dintre cele mai bune prune. Sunt produse două clone, cea mai interesantă este 1119, arbore viguros Bună, nu foarte Autofertil dulce, parfumată, pentru conservă şi prăjitură, utilizat mai ales ca şi polenizator

Începutul lui august

Mijlocul lui august

Sfârşitul lui iulie începutul lui august

Reine claude précoce ou Léon Hisse Reine claude tardive chambourcy Reine claude verte Reine claude Violette Reine Victoria

Mediu

Verde

Bună

Autofertil

20 iulie

Medie

Aurie

Verde

Foarte bună

Mijlocul lui septembrie

Verde Foarte bună gălbuie Mare Roşu palid Dulce şi cu un fond parfumată galben Royale de Fruct mare, violetă Tare şi Arbore Carcassonne oval zemoasă, productiv un pic acidulată Royale de Mare, puţin Violetă Galbenă Zemoasă, Montauban alungită arbore ou grosse productiv şi rouge d'août vigurosş fructificare rapidă Sainte Medie – Galbenă Se foloseşte Catherine mare pătată cu pentru prune roşu uscate şi prăjituri

Medie

Violetă

Mijlocul lui august

Mijlocul lui august

Necesită un Sfârşitul lui polenizator iulie

Sfârşitul lui august începutul lui septembrie

Santa Clara Stanley

Mare Mare

Violetă Violetă Galben roză Verde galbenă

Thames Cross Mare

Ovală, arbore viguros Medie, autofertil Gust de miere Autofertil

Valor Verdane Rotrundă Verde la maturitate, cu pete roze mai mult

Foarte dulce Dulce, arbore cu vigoare medie

Sfârşitul lui august Începutul lui septembrie Reine-claude Mijlocul lui septembrie Foarte rezistent la monilia

sau mai puţin închise Locul unde se pune altoiul prunului - Jaspi (R), ancorare bună, rezistă la asfixierea radiculară, productivatate bună. - Mariana GF 8-1, se adaptează la orice tip de sol, dă arbori foarte viguroşi. - Myrobolan, cel mai folosit tolerează seceta şi calcarul. - Saint Julien A et Brompton permitdeţinerea unor arbori de dimensiuni mai reduse. Expoziţia: Tradiţia vrea să se rezerve coastele cele mai bine expuse la soare pentru pruni şi versanţii mai reci fructelor cu sâmburi. Pear bark=Pear canker (ulceraţia părului) Sinonime: William’s bark necrosis, Comice bud drop Regrupare de simptome transmisibile al cărei agent infecţios este necunoscut. Esle afectează doar varietatea de păr William’s şi Doyenne du Comice, fără legătură aparentă între ei. Simptome: • La varietatea William’s, boala se exprimă prin ulceraţii care apar la 2-3 ani. Aceste ulceraţii converg spre a da o acoarţă groasă şi aspră. Doar mlădiţele din acel an nu au simptome. • La varietatea Doyenne du comice după 1-2 ani, mlădiţele se deteriorează mai mult sau mai puţin în anul următor datorită unei inelări a ochiurilor provocată de prezenţa micilor ulceraţii. Doar câteva ramuri noi se dezvoltă şi la rândul lor vor avea inelări anul următor. Confuzie posibilă: Simptomele la William’s se pot confunda cu accidentele legate de o lipsă în magneziu. La Doyenne du comice, simptomele se confundă cu o carenţă în bor. Mod de depistare: Prin indexajul celor două varietăţi. Incidenţa economică: Vigoarea varietăţii William’s este redusă de la 15 la 30% şi producţia de la 40 la 50%. Fructele sunt mici. Vigoarea varietăţii Comice este redusă mai mult de 50% şi producţia este nulă. CĂPŞUNA ŞI CĂPŞUNELE Habitatul căpşunului: - climatul: temperat şi mai degrabă cald - solul: iubeşte solurile umede dar bine drenate - expoziţia: în plin soare, căpşuna de pădure preferă să fie la semi-umbră. Trebuie culese căpşunile dimineaţa sau seara, dar nu în plin soare, fructul având tendinţa să se întoarcă. La cules, strângeţi căpşuna cu guleraşul verde şi cu coada. Trebuie schimbat locul la 3-4 ani. Două tipuri de căpşuni: cei care nu urcă şi cei care urcă. Cei care nu urcă: Abricot: Căpşună de colecţie, căpşună mică cu gust acidulat, fondantă, culoarea sa este roză foarte pală, cu formă bizară, frunze frumoase lucitoare. Agathe: varietate foarte precoce şi semi-urcătoare. Ananas: să se vadă Ananas alb. Belrubi: creeat în 1962, semi-precoce, fructe mari (20-40g) roşu coacăz, alungite, foarte ferm, dulce, productiv, maturitate de la începutul lui iunie până la sfârşitul lui iunie. Berbi: regiunea de origine Dordogne, fruct roz, calitate bună gustativă. Blanche Ananas: fruct de talie medie, culoare alb roză palidă, pulpa sa este albă, untoasă, foarte parfumată (gustul seamănă cu ananasul), recomandată pentru prăjituri, zemoasă, varietate rustică. Brighton: ferm şi parfumat. Bogota: viguroasă, maturitate după mijlocul lui iunie. Camarosa: originară din SUA Cambridge: fruct de talie medie, precoce, rezistă la secetă. Capron blanc framboise: căpşună de colecţie, căpşună mică de culoare roză, pulpă foarte parfumată, dulce, delicioasă având savoarea căpşunei de pădure cu un gust lejer de zmeură. Are particularitatea că are frunze caduce.

Capron Royal: varietate veche, frunze largi, verde închis, fructe mici medii, pulpă untoasă albă, zemoasă, parfumată, este o căpşună excelentă care are o calitate gustativă excepţională, răsadul eset viguros. Chandler: originar din SUA. Ciflorette: CIREF Cigaline: CIREF Cigoulette: CIREF, căpşună mare (10-15 g) suportă bine congelarea. Cilady: CIREF, pulpă foarte fină, parfumată, dulce şi zemoasă, varietate viguroasă. Ciloe: CIREF Cireine: CIREF Colossale: fruct mare, vine din toate regiunile, productiv. Darselect: DARBONNE Docteur Morere: varietate veche (1867), fruct de formă iregulată, de culoare închisă, pulpa este fondantă, dulce, zemoasă şi parfumată, poate rezista la secetă, dar nu suportă solurile calcaroase. Maturitate timpurie. Elsanta: originară din Ţările de Jos, în formă de inimă. Eros Favette: INRA, fruct mare foare dulce, viguros, precoce, se cultivă în pământ sau în tunel. Galante: nouă varietate de sezon, rustic, foarte productiv, fruct de calibru mediu-mare, frumoasă prezentare a fructului. Gariguette: INRA, precoce, fruct alungit roşu viu strălucitor, parfumat, cultură uşoară, recolta din 15 mai până în 15 iunie. Gorella: căpşună foarte mare (15-20g), rezistentă la boli, viguroasă şi prductivă. Madame Moutot sau căpşuna Tomate sau La France sau Madame Kooi: varietate veche creată în Franţa în 1906 de Charles Moutot, căpşună mare (până la 15g), pulpă fermă, albă, se conservă bine, calitate gustativă bună, savoare dulce, foarte parfumată. Madame Spanske J: asemănător cu căpşunul capron, dar are pulpa roză, foarte parfumată. Majoral: parfumat şi productiv, târziu, recolta din 15 iunie până în 15 iulie. Mamie: fruct mare în formă de con, de culoare roşie-portocalie, dulce, răsad productiv care rezistă la căldură, maturitate precoce. Maraline: fruct alungit, conic, calitate gustativă bună, productiv, recoltă de la începutul lui iunie până la sfârşitul lui iunie. Marjolaine: fruct mare uşor de cules, calitate gustativă bună, rustic şi productiv, maturitate precoce. Marquise: fruct conic ferm, calitate bună gustativă, productiv, precoce, se cultivă puţin în tunel. Maxim: fruct foarte mare, recolta de la mijlocul lui iunie până la începutul lui iulie. Mount Omer: fruct mare alb, se utilizează şi pentru prăjituri. Pajaro: originar din SUA. Red Gauntlet: târziu (10-12g), formă conică, productivitate foarte bună. Sannie: fruct de talie medie, culoare închisă, mult parfum, foarte dulce, pentru orice folosire crud pentru prăjitură, patiserie, lichior, etc, varietate locală din Aveyron denumită şi căpşuna Saint-Geniez d’Olt. Segaline: originar din Lot, fruct mic, bine parfumat, maturitate precoce. Senga Sangana: fruct mare, recoltă grupată, suportă congelarea, maturitate la sfârşitul lui iunie începutulu lui iulie. Surprise des halles: varietate creată în 1925 de Guyot, introdusă pe piaţă în 1929, fruct mare conic, roşu aprins şi strălucitor, parfumat, productiv. Talisman: semi-urcător. Valeta: originar din Ţările de Jos. Versailllaise: varietate de căpşună veche, semi-precoce. Vicomtesse Hericart de Thury: varietate veche (1849), fruct mic, parfumat, zemos, dulce, calitate gustativă excelentă, varietate rustică şi productivă, maturitate la mijlocul sezonului. Urcătoare: Anabelle: produce un fruct cu o bună calitate gustativă, are gust de căpşună de pădure, culoare roşie strălucitoare, calibru mediu-mare, fără întrerupere a producţiei. Blanche de bois: căpşună care are multe asemănări cu Reine des vallees, fruct alungit de culoare chihlimbarului, miros şi parfum excepţional. Cirano: fruct uşor alungit, roşu aprins, pulpă dulce, varietate rustică a cărui vigoare este mediocră. Cirafine: fruct alungit, culoarea sa este roşu puţin închis şi strălucitor, parfumat şi calitate gustativă bună cu un gust de căpşună de pădure. Fraise de bois: parfum incomparabil. Gento: fruct foarte mare (12-15g), zemos, dulce, parfum de căpşună de pădure, productiv, suportă congelarea, producţie de la mijlocul lui iulie până la îngheţuri. Golden Alpine: căpşună mică de culoare galben palid, originară din Alpi, dulce, cu parfum foarte delicat.

Mara des bois: foarte produsctiv, parfumat cu un gust de căpşună de pădure la maturitate, puţin sensibil la paraziţi, producşie din iunie până la îngheţuri. Marastil: foarte parfumat, precocitate medie. Ostara: fruct de talie medie (8-10g), acidă, productivă, puţin sensibil la boli, producţie de la sfârşitul lui iunie până la îngheţuri. Penelopa Rabunda: căpşună mare (12-15g), răsad robust, varietate productivă. Revada: căpşună mare (10-15g), foarte dulce. Reine des Vallees: căpşună de pădure care produce fructe mici cu mult parfum, pulpa sa este foarte fină, rezistă la boli, varietatea nu produce stolon. Sans rivale: căpşună de talie medie acidulată, dulce, răsad viguros. Seascape: varietate de origine americană, fruct mare, productiv, produs din iunie până la îngheţuri. Umigento: căpşună mare dulce. Vivarosa: căpşună de talie medie, florile sale sunt roze şi parfumate, producţie din mai până la îngheţuri. Căţărătoare: Mount everest: căpşun căţărător (până la 1,5m) putând fi palisat, calitate gustativă bună. Varietate de căpşuni pentru care nu s-a găsit încă producătorul: Empereur de Maroc Fertilite: era cultivat în împrejurimile Parisului şi în Bretania. General de Gaulle: introdus pe piaţă în 1947, era cultivat în împrejurimile Brest, precoce, semsibil la boli, parfumat. Hercule: creat în 1946, parfum excelent, nu este sufucient de productiv. La Brillante Ladette: precoce Louis Gautier: căpşună albă. Madame Poincarre Muscade: nu este atât de productiv. Noble Precoce Musquee: gust şi miros musc. Profusion Record Regal: parfumat, productiv, precoce. Reine de Carpentras Reine des precoces Reine de tardive Saint Claude Sharpless Sieger Souvenir de Charles Machiroux: căpşună mare Supermontrueuse hative: căpşună precoce. Surprise du Vaucluse Tardive de Leopold Triomphe de Thiange Ville de Caen: căpşună mare, parfumat, sensibil la făinare, maturitate precoce Ville de Paris: productivitate slabă. Ydun: origine daneză Înmulţire: Căpşunii emit stoloni (un fel de tulpină orizontală) pe care cresc mici răsaduri de căpşuni, atunci când sunt în contact cu solul, emit rădăcini, este suficient să le răsădeşti. Cum se degustează o căpşună: Pentru a nu pierde parfumul căpşunei, se spală cu tot cu coadă şi apoi se pune într-o sită şi se trece pe sub apă, evitaţi să le stropiţi cu jet de apă care le-ar înlătura gustul. Rupeţi coada înainte de a mâna căpşuna. Puteţi adăuga şi câteva picături de lămâie, acesta consolidează gustul şi sterilizează fructul.

Piersicul (Prunus persica) Piersica: epiderma păroasă, pulpa nu se lipeşte deloc sau puţin de sâmbure. Pavie: epidermă păroasă, miezul se lipeşte de sâmbure. Brugnon: epidermă netedă, miezul se lipeşte de sâmbure. Nectarină: epidermă netedă, miezul nu se lipeşte deloc sau puţin de sâmbure. Lista piersicilor vechi şi curenţi comercializaţi încă Nectarine şi Brugnons Cu pulpa albă Cerise: varietate veche (1600), bună, rustică, maturitate la sfârşitul lui august. Dina Felligni: fruct mediu, pielea are culoarea roşu închis, dulce, parfumat, rezistent la friguri, maturitate la mijlocul lui august. Gros violet: maturitate august septembrie. Nectarose: fruct de talie medie cu pielea de culoare roşie şi galbenă, strălucitoare, pulpa sa este dulce, albă şi zemoasă, productiv. Morton: foarte bun, puţin sensibil la beşicare, sensibil la monilia, maturitate la sfârşitul lui iulie. Precoce de Croncels: maturitate după mijlocul lui iulie. Rose de septembre: pieliţă violacee, pulpă alb verzuie, dulce, maturitate la mijlocul lui septembrie. Olympio Silver Lode: fruct mare , are o culoare roşie strălucitoare, pulpă albă, parfumată şi zemoasă, arbore productiv, maturitate la mijlocul sezonului. Snowqueen Violet: fruct de talie medie, pieliţa sa este de culoare galbenă pală şi roşie spre violet la soare, pulpa sa este roză lângă sâmbure, este un fruct cu o calitate bună. Arbore productiv, tardiv. Cu pulpa galbenă Caisul: calibru mediu, pulpă galbenă portocalie, foarte dulce, foarte parfumat, maturitate la mijlocul lui august. Early Sungrand Fairlane: maturitate spre sfârşitul lui septembrie. Flaming gold: foarte bun, floare sensibilă la îngheţ, maturitate la începutul lui septembrie. Fantasia: maturitate spre 15 septembrie. Gold mine: bun, destul de rezistent la beşicare, floare sensibilă la îngheţ, maturitate la începutul lui septembrie. Independance Nectared 4 Nectared 6: foarte dulce, maturitate în iulie. Piesici şi Pavies Cu pulpa albă Alberge: varietate veche, cu pielea galbenă deschis şi pulpa de culoare alb gălbui, roz sub piele, zemoasă, calitate gustativă bună. Amsden: arbore viguros, fructificarerapidă, rustic, rezistent la beşicare şi la molinia, înflorire târzie dar sensibil la îngheţuri în timpul înfloririi, maturitate se eşalonează pe o perioadă destul de scurtă de la sfârşitul lui iunie până la începutul lui iulie. Baltet: maturitate septembrie – octombrie. Belle Bausse: pulpă foarte zemoasă şi fină, acidulată, dulce şi parfumată, se teme de terenurile şi climaturile umede care provoacă căderea prematură a fructelor, maturitate august – septembrie. Belle des croix rouges: fruct mare, foarte dulce, foarte zemos, foarte parfumat, rezistent la boli, maturitate la sfârşitul lui iulie – începutul lui august. Belle imperiale: fruct mare spre foarte mare, pielea păroasă de culoare roşu închis, foarte bună, arbore viguros şi fertil, maturitate la sfârşitul lui septembrie. Belle imperatrice: fruct foarte bun, rezistent la beşicare, maturitate la mijlocul lui septembrie. Benoni: fruct bun, rezistent la beşicare, maturitate la începutul lui august. Blanche teton: arbore productiv, fruct alungit, pieliţă groasă, pulpă puţin zemoasă, acidulată, maturitate la mijlocul lui august. Bon ouvrier: maturitate septembrie – octombrie. Carman: viguros, fruct mare, foarte bun, producţie regulară, sensibil la beşicare, maturitate după mijlocul lui iulie. Chambal Chapuis: fruct foarte bun, foarte parfumat, rezistent la beşicare, maturitate la mijlocul lui august.

Charles Ingouf: fruct mare, cu sămânţă fină, zemoasă, dulce, fruct foarte bun, arbore viguros, productivitate bună, sensibil la beşicare, maturitate la 22 de zile după May Flower, de la începutul lui iulie până la mijlocul lui iulie. Charles roux: arbore viguros, fruct mare roşu, foarte bun, rezistent şi fertil, puţin sensibil la îngheţurile târzii, maturitate de la mijlocul lui iulie până la începutul lui august. Colombine: fruct rotund, de talie medie, pielea albă, pulpă albă, roză în jurul sâmburelui, foarte zemoasă, foarte dulce, acidulată, maturitate la mijlocul lui august. Dugelay: fruct bun, maturitate la mijlocul lui iulie. Docteur Aribeau: fruct destul de bun, rezistent la beşicare, floare rustică, maturitate după mijlocul lui august. Entre de Chanas: fruct mare, arbore viguros, pulpă fină, maturitate la începutul lui iulie. Gaillard: fruct foarte bun, rezistent la beşicare, maturitate în primele 15 zile din august. Galande: fruct destul de mare, bine colorat, savoare dulce, parfumată, destul de sensibil la beşicare, maturitate la sfârşitul lui august – începutul lui septembrie. Geradix: fruct mare parfumat, maturitate la mijlocul lui iulie. Grosse Mignonne: fruct foarte bun, rezistent la beşicare, maturitate la sfârşitul lui august. Guilloux elegante: fruct excelent, puţin rezistent la beşicare, maturitate la sfârşitul lui iulie. Henri Adenot: arbore viguros, fosrte fertil, fruct bun, maturitate la mijlocul lui iunie. Henri Moulin: fruct mare, rustic, puţin rezistent la beşicare, maturitate la mijlocul lui septembrie. Incomparable Guilloux: fruct bun, rezistent la beşicare, sensibil la făinarea coryneum, maturitate la sfârşitul lui iulie. Madame Girerd: fruct mare, foarte bun, dulce, sâmbure liber, rezistent la beşicare, maturitate de la începutul până la mijlocul lui august. Madame Guilloux: fruct foarte bun, rezistent la beşicare şi la alte boli, maturitate la începutul lui septembrie. Madeleine blanche: fruct foarte bun, puţin rezistent la beşicare, maturitate la mijlocul lui august. Madeleine rouge: fruct destul de bun, sensibil la beşicare şi la făinare, maturitate la începutul lui septembrie. May Flower: rezistent la beşicare, o foarte bună rezistenţă la monilia, fruct destul de bun, foarte precoce, maturitate la începutul lui iunie. Merveille des marches: să se vadă Entre de Chanas. Michelini Noire blanche Pavie de Touraine: fruct mare, pulpa se lipeşte de sâmbure, se poate conserva bine, maturitate la sfârşitul lui septembrie. Pavie porcelaine teton: frunze cere seamană cu frunzele de migdal, pulpă de culoarea porţelanului, maturitate la sfârşitul lui august. Peche de Nelly: calitate foarte bună rezistă bine la beşicare, maturitate la mijlocul lui august. Precoce de Hale: fruct mare roşu, pulpă albă, fruct foarte bun, savoare dulce, productiv şi rustic, foarte rezistent la beşicare, maturitate la sfârşitul lui iulie. Pitaval: fruct foarte bun, rezistent la beşicare, maturitate la sfârşitul lui iulie. Red Robin Redwing: fără aciditate, maturitate la începutul lui iulie. Reine des vergers: fructul poate deveni mare, pieliţa roşu închis cu reflecte violacee, pulpa alb verzui, roşie în jurul sâmburelui, nu se lipeşte de sâmbure, fină, zemoasă, parfumată, uşor acidă, rustic, maturitate la începutul lui septembrie. Ribet: arbore viguros, maturitate la sfârşitul lui iunie. Robin: foarte bun, fără aciditate, maturitate în august. Rouge de Coursons Rouge julien: fruct destul de bun rezistent la beşicare, maturitate la mijlocul lui iulie. Royale de Barzac Senateur Cazeneuve Springtine Surpasse Amsden: să se vadă Entre de Chanas. Tardive du Mont d’Or Tetons de Venus: fruct foarte mare, varietate foarte veche, piele galbenă spălată cu roz carmin, pulpă albă verzuie, foarte dulce, zemoasă, maturitate la mijlocul lui septembrie. Tournier: fruct foarte bun, foarte rezistent la beşicare, maturitate în primele 15 zile din august. Tardive de Septembre: fruct mare, fertil şi rustic, maturitate la sfârşitul lui septembrie. Veraud: arbore viguros, fruct bun, maturitate după mijlocul lui august. Veloute de Champagne: maturitate în iunie – iulie. Cu pulpă galbenă Arp beauty: pulpă moale, sâmbure gros, foarte bun, foarte dulce, productivitate bună, puţin rezistent la beşicare, sensibil la beşicare, rezistă la monilia, maturitate de la începutul lui iulie până la mijlocul lui iulie.

Cardinal: bun, sensibil la beşicare, maturitate la sfârşitul lui iulie. Diamond princess Dixired: fruct mare, foarte bun, sensibil la beşicare, maturitate la mijlocul lui august. Early Elberta: destul de bun, sensibil la beşicare, bun pentru pus la borcan, maturitate la mijlocul lui septembrie. Early Redhaven Fairhaven: foarte bun, sensibil la beşicare, maturitate după 15 iulie. Fayette Flavorcrest: foarte bun, puţin productiv, maturitate după 15 august. Harken: foarte bun, flori rezistente la îngheţ, maturitate după 15 august. J. H. Hale: fruct foarte mare (câteodată 500g.), moale, savoare bună, parfumat şi dulce, productivitate foarte bună, maturitate de la mijlocul până la sfârşitul lui august. Jaune miel: arbore viguros, fruct mare, pulpă densă, foarte dulce, gust de miere, maturitate la sfârşitul lui august începutul lui septembrie. Loring: foarte bun, sensibil la beşicare, maturitate la începutul lui septembrie. Mas Grans Maxime: fruct mare galben, fertil, rustic, maturitate la mijlocul lui septembrie. Merill Franciscan Plate chine jalousia Redcal Redhaven: fruct bun, seminţa semiliberă, piele roşie, pe un fond galben, pulpă dulce, parfumată, maturitate la sfârşitul lui iulie. Redtop Roussane de Monein: fruct galben pătat cu roşu, zemos, fructificare precoce şi abundentă, maturitate la începutul lui august. Roussane royale: identic cu cel dinainte dar mai dulce şi mai puţin sensibil la beşicare, maturitate la mijlocul lui august. Rubidoux: foarte bun, maturitate la sfârşitul lui septembrie. Semis de Roussanne Springcrest Sancrest: fruct mare cu pieliţă galbenă, foarte bun, maturitate în iulie. Sunhaven Velvet: rezistă la beşicare, floarea rezistă la îngheţ, maturitate după 15 august. Piersici pitici Amber Crimson Diamond Piesici de vigne Cu pulpa albă Piesic de vigne de august Piesic de vigne alb Piesic de vigne jouve Piesic de vigne Pradines Cu pulpă roşie Ider Sanguine de Besseas Sanguine d'été: fruct mare rustic, maturitate la sfârşitul lui august. Sanguine de Juillet Sanguine de Manos Sanguine de Mauves Sanguine de Savoie: fruct cu pieliţă roşie închisă, păroasă, pulpă roşie, maturitate la începutul lui septembrie. Sanguine de Touraine: fruct mare, rustic, să se consume crud, maturitate la mijlocul lui septembrie. Sanguine Marcilly Sanguine Peyrins Sanguine précoce: fruct foarte zemos, maturitate la începutul lui august. Sanguine Saint-Laurent: pulpă roşie cu vine, bună, maturitate după mijlocul lui august. Sanguine tardive: fruct mare, pieliţă puţin păroasă, pulpă densă, roşie, se decolorează în jurul sâmburelui, zemoasă, acidulată, se utilizează pentru torturi şi conserve, maturitate la începutul lui octombrie. Sanguine Vineuse

Piersică plată sau pentoo aceste varietăţi sunt toate autofertile Saturne: piesică albă cu o calitate gustativă bună, maturitate în primele 15 zile din iulie. Mésembrine: nectarină cu pulpă galbenă, maturitate după 15 iulie. Ornella: piesică galbenă, maturitate la sfârşitul lui iulie. Sweet cap: piersică mare albă, maturitate la începutul lui august. Oriane: piersică galbenă, zemoasă, maturitate la sfârşitul primei săptămâni din august. Ordigan: piesică galbenă, pieliţă de culoare închisă, maturitate la mijlocul lui august. Oriola: nectarină galbenă, maturitate după mijlocul lui august. Zmeurul În general sunt puţin exigente asupra calităţii solului. Să li se schimbe locul la 7 ani. Neurcătoare Capitou: foarte rustic, pentru solurile calcaroase, rezistă la secetă, pentru regiunile mediteraneene. Eliva: originar din Elveţia, recolta grupată din iunie până în prima săptămână din iulie. Eva 2: pentru regiunile muntoase. Faro: viguros, maturitatea la mijlocul sezonului. Flavi: calitate gustativă foarte bună, maturitate precoce. Frida: viguros şi puţin înţepător, rustic,foarte parfumat, se foloseşte crud sau transformat, maturitate la mijlocul sezonului. Haida: pentru soluri uşoare şi reci. Glen Ample: originar din Scoţia, fruct foarte mare, fără spin, produs de la începutul lui iulie până la mijlocul lui august. Glen glova: varietate veche, productivă. Glen lion: fără spini, fruct puţin colorat, precoce. Glen Prosen Gradina: fruct conic, originar din Iugoslavia, parfumat, viguros, se adaptează la terenurile uscate, se poate cultiva în regiunea mediteraneană. Llyod George: roşu, fruct puţin moale, foarte parfumat, productivitate slabă, produs din iunie pânăla mijlocul lui iulie. Malling augusta: fruct roşu deschis, precoce. Malling exploit: fruct foarte mare, viguros, tulpini puţin fragile care pot să se rupă dacă sunt expuse la vânt puternic, precoce, adaptat la altitudine. Malling Leo: fruct conic, parfumat, viguros. Malling promose: fruct mare, roşu, ascuţit, parfumat, viguros, una din cele mai precoce, rezistă la amestec, teren uscat, producţie din iunie pânâ în prima săptămână din iulie. Meco: producţia durează mai mult de o lună, maturitate la mijlocul sezonului. Meeker: fruct de talie medie, roşu purpuriu, parfumată, produs de la mijlocul lui iunie până la sfârşitul lui iulie. Puyallup: fruct parfumat, viguros. Radboud: fruct alungit, rezistent la transport, tulpină subţire, productivă. Rose de cote d’or: fruct mic, producţia durează 2 săptămâni, maturitate precoce. Rouge de Sauron: varietate veche, calitate gustativă bună, maturitate la mijlocul sezonului. Royalty: varietate de origine americană, fruct mare violet purpuriu, gust diferit, viguros, precoce. Schoenemann: fruct roşu închis, tulpini destul de drepte, produs de la începutul lui iulie până la mijlocul lui august. Sucre de Metz: varietate veche, fruct dulce, parfumat de culoare galben auriu, productiv. Tulameen: originar din Canada, fruct mare, produs de la sfârşitul lui iunie începutul lui august. Violette: precoce, fruct de talie medie, roşu închis, zemos, foarte parfumat, producţie grupată în timp. Wawi: rustic, gust acidulat, viguros şi productiv, recoltă timp de o lună, maturitate la mijlocul sezonului. Willamette: origine americană, fruct de culoare zmeurie închisă, uşor de cultivat, precoce, produs de la mijlocu lui iunie până la mijlocul lui iulie. Urcătoare: Augustred: fruct fragil şi aromatic, foarte productiv. Autumn Bliss: calitate gustativă bună, productiv, rezistent la boli, precoce, recoltă iunie/iulie şi din septembrie până la îngheţuri. Baron de Wavre: fruct mare, savoare bună, productiv, tardiv. Bois blanc: rustic, fruct roz, zemos, foarte parfumat, recoltă tardvivă de la mijlocul lui septembrie până la îngheţuri. Galante: fruct mare parfumat, productiv, cules uşor, recolta din 15 august până la mijlocul lui octombrie.

Heritage: rustic, recolta de la mijlocul lui august până în septembrie. Joan squire: fruct mare, parfumat, viguros şi productiv, fără spini. Lord Lambourne: galben. Polana: tulpini drepte, fruct ferm, parfumat. Ruby September: fruct mare, roşu, gust bogat. Surprise d’automne: varietate veche, foarte rustică. Summit: fruct rotund, viguros. Summo: fruct foarte mare, uşor de cultivat, productiv, recoltă da la mijlocul lui august sfârşitul lui octombrie. Zeva: fruct mare roşu închis parfumat, puţin moale, necesită puţin palisaj. Zmeure negre (disponibile doar în Canada) Allen: gust dulce, creşte rapid, târziu. Cumberland: fruct mare savuros, producţie importantă, urcătoare şi tardivă. Jewel: fruct gustos, zemos, dar ferm, rezistent la boli, precoce. Purple Royalty: fruct zemos, bun pentru patiserii, tardiv. Zmeure galbene Fallgod: fruct galben palid, cu gust foarte bun, parfumat şi dulce, recolta iunie/iulie şi din septembrie până la îngheţuri. Golden queen: fruct galben de la mediu la mare, tare şi parfumat, rustic, viguros, maturitate tardivă de la mijlocul lui iulie. Golden west: fruct mare pentru patiserie, urcător, tardiv. Pear blister canker viroid (ulceraţia buboasă a părului) Sinonime: Pear bark measle, pear rough bark Boală care afectează Pyrus, dar care poate contamina şi Cydonia, Sorbus, Chaenomeles şi Pyronia. Este posibil să infecteze artificial anumiţi Malus. Numeroase varietăţi vechi sunt contaminate, dar foarte puţine livezi comerciale sunt atinse. Simptome În general simptomele nu se manifestă la varietăţile cultivate contaminate. Se exprimă doar după indexaj pe indicator. Apar în general din al doilea an prin prezenţa bubelor mici proeminente care la mijlocul anului şi anilor următori, se despică formând ulceraţii longitudinale sau rotunjite. Arborii se deteriorează după al 8-lea an. Confuzia posibilă: Rapănul provoacă pe lemn simptome foarte asemănătoare cu cele ale blister canker. Mod de depistare: Prin indexaj la Pyrus A20. Prin electroforeza pe gelul de policrilamidă. Incidenţa economică: În absenţa simptomelor, vigoarea părului poate fi redusă de la 15 la 50% şi producţia de la 20 la 40%. În cele mai multe cazuri fructele sunt mici. Pear decline (slăbirea părului) Sinonime: Pear slow decline, Pear quick decline, Moria Această boală provocată de o fitoplasmă afectează Pyrus şi mai uşor Cydonia. Simptome: Se prezintă sub mai multe forme şi depind de sensibilitatea altoiului, de sensibilitatea varietală, de vârsta arborilor, de practicile culturale, de lupta împotriva psylles. Prima manifestare a bolii este o înroşire precoce a frunzelor în luna lui august însoţită sau nu de o cădere prematură a frunzelor. Primăvara următoare, înmugurirea acestor arbori este lentă. Creşterea este redusă. Înflorirea rămâne abundentă dar florile sunt de proastă calitate ceea ce duce la căderea fructelor. Lemnul ia o culoare portocalie. Aceşti arbori pot vegeta mulţi ani (pear slow decline). Observând punctul de unire dintre altoi şi varietate se observă o zonă necrozată ( linie brună). În alte cazuri arborii slăbesc dintr-o dată în luna lui august fără semne înainte. Confuzie posibilă:

Simptomele sunt aproape de cele provocate de numeroase accidente susceptibile de a împiedica alimentaţia arborilor: asfixiere rădăcinară, pagube ale rozătoarelor, şoricei de pământ, incompatibilitatea între varietate şi altoi... Mod de depistare: Prin indexajul asociaţiilor de varietate-altoi sensibile. Procentul de transmitere este foarte slab, mai puţin de 20%. Prin teste cu imunoflorescenţă de tipul DAPI care cere observarea a numeroase eşantioane. Incidenţă economică: Devine foarte împortantă în anumite zone de producţie datorită mortalităţii arborilor din al 3-lea an. Arborii slăbiţi sunt neproductivi şi rămân foarte plăpânzi. Pear vein yellow virus ( îngălbenirea nervurilor părului) Sinonime: Pear red mottle, Quince souty ring spot, Pear stony pit sau gravelle Agentul în cauză nu este identificat. Această boală este foarte răspândită la păr şi incidenţa sa este foarte împortantă. Anumite varietăţi pot contamina merii, în acest caz sunt foarte apropiate de Apple stem pitting virus. Simptome: Sunt în general localizate pe frunze. Se manifestă încă din pepinieră pe frunzele adulte a numeroaselor varietăţi, adică spre lun lui iunie. Simptomele debutează cu o decolorare a nervurilor mai mult sau mai puţin intensă. La început doar nervurile mici terţiare se decolorează apoi cele secundare şi principale. La sfârşitul lui august, o colorare roşie înlocuieşte decolorarea (pear red mottle). Pe frunzele de gutui se formează o pigmentare neagră de-a lungul decoloraţiilor ( Quince sooty ring spot). Anumite varietăţi virulente produc simptome la fructe cunoscut sub denumirea de Gravelle. Simptoma apare pe fructele tinere prin depresii care vor evolua de-a lungul creşterii fructului. Tăind fructele se observă în pulpă grămezi pietroase înconjurate cu o zonă spongioasă amară. Această simptomă este foarte importantă atunci când primăvara este frig. Poate afecta doar câteva fructe din arbore. Confuzie posibilă: Simptoma frucului poate fi confundată cu atacurile punaises, totuşi depresiile sunt mai plate şi nodulii pietroşi sunt localizaţi imediat pe epidermă. Se poate face confuzia cu o carenţă în bor sau calciu, în acest caz nodulii sunt spongioşi. Mod de depistare: Prin indexajul indicatorilor. Incidenţa economică: Această boală reduce vigoarea varietăţilor de păr de la 10 la 15 %, vigoarea mărului nu este afectată decât de la 0 la 10%. Producţia perelor este redusă, în absenţa Gravelle, de la 30 la peste 50%. Cea a merilor de la 10 la 30%. Insecte devastatoare prinse în capcane ... Avetizarea agricolă: - o capcană pentru a evalua infestarea Feromonul natural secretat de femelă este copiat prin sinteză. Plasat într-o capcană, el va atrage masculii care vor fi şi ei capturaţi. Prinderea zilnică dă o estimare a prezenţei populaţiei care permite tratarea chimică la momentul potrivit. Prinderea în masă: o capcană mortală Prin mijlocul indirect a unui atractiv prin sinteză, obiectivul este de a captura şi de a distruge un număr mare de insecte devastatoare culturilor. Această metodă este specifică şi respectă mediul înconjurător. Cireşele roşii ale cafelei emit semnale chimice sau mirosuri care atrag devastatorul: scolyte. Cercetătorii copiază acest miros prin sinteză pentru a captura un maxim de devastatori din primul val colonizator. Astfel, mirosul sintetic, mai competitiv decăt cel al cerises este difuzat în capcanele culturilor arborilor de cafea. Adulţii sunt atraşi de mirosul emis de rănile făcute în palmieri. Masculii emit un feromon care atrage semenii, masculi şi femei. Acest feromon acţionează într-o sinergie foarte puternică cu mirosul emis de palmierii răniţi. Atractivi care asociază feromonul şi mirosul palmierilor răniţi sunt sintetizaţi de INRA şi sunt folosiţi astăzi pentru prinderea în masă a charancons. Atracticidul: o capcană fulgerătoare Feromonul este în acest caz amestecat cu un insecticid. Această capcană, plasată în culturi, atrage masculii şi îi fulgeră de îndată ce aceştia intră în contact. Astăzi, această metodă este în plină dezvoltare.

Boala Boala cea mai curentă a piersicului este beşicarea. Pentru a o evita faceţi două tratamente preventive cu Bouillie bordelaise, în concentraţie de 6,5 g/l la căderea frunzelor, 20 g/l înainte de înmugurire la sfârşitul iernii. Nu trataţi niciodată frunzele cu Bouillie bordelaise pentru aceasta utilizaţi un produs anti-beşicare. Plante însoţitoare şi acoperiri ale solului florale Controlul biologic a devastatorilor poate implica un număr mare de organisme vii cum sunt păsările insectivore, microorganismele şi insectele benefice. Pentru a încuraja insectele şi acarienii benefici care sunt prădătorii sau paraziţii devastatorilor din livadă, trebuie mai întâi să le permitem să-şi facă cuiburi în timpul sezonului sau înafara sezonului. Trebuie de asemenea să le asigurăm surse de hrană altele decât prăzile lor fie pentru că ele le solicită la un moment dat sau pentru a putea supravieţui în perioadele în care populaţiile de devastatori sunt puţine. Mai multe studii au demonstrat că pentru un număr mare de auxiliari, nectarul şi polenul florilor constituie surse de hrană necesare. Florile ca şi sursă de hrană Florile sunt esenţiale ca şi surse de hrană pentru numeroşi prădători şi paraziţi care atacă devastatorii livezilor. Mai multe viespi parazitare se hrănesc cu nectarul morcovului sălbatic. Larvele anumitor specii de chrysope se hrănesc cu nectarul scaetului vulgar. Mămăruţele se hrănesc cu polenul mai multor specii vegetale cum ar fi păpădia. Polenul este şi el o sursă de hrană pentru sirfe şi acarienii prădători. Prădătorii generali pot fi atraşi indirect de către cuvertura de flori datorită abundenţei de prăzi alternative pe care pot să le găsească. Devastatorii cei mai susceptibili de a fi controlaţi încurajând auxiliarii sunt fluturii de noapte, afidele şi tetranidele. Tipuri de amenajări Sunt trei moduri principale de a amenaja livada pentru a furniza flori auxiliarilor. Plantele de acoperire a solului Este vorba de a cultiva prin înlocuirea plantelor de acoperire obişnuite de graminee prin culturi sau vivace cum sunt sarrasin, phacelie, muştarul sau leguminoase precum trifoiul ladino. Avantajul este că insectele benefice vor fi răspândite uniform în livadă ceea ce permite un control uniform. Inconvenientul este munca şi costurile implicate în stabilirea acestor plante de acoperire a solului şi întreţinerea lor. Planta însoţitoare Este vorba de a cultiva fie sub arbore fie la nivelul periferiei ramurilor plante cel mai adesea perene sau bianuale. Regăsim în această categorie ombeliferele şi compozite. Această apropiere permite atragerea insectelor benefice acolo unde trebuie conservând asrfel plantele de acoperire a solului stabilite deja. Zona florală Este vorba de a stabili zone protejate unde se va cultiva o diversitate de plante cu flori atrăgătoare. Aceste zone pot fi stabilite în locul unui arbore mort recent, la periferia unei livezi, în lungul drumurilor de fermă, aproape de apărătorile de vânt sau de clădiri. Se poate de asemenea crea o zonă mai mare fără arbori, un fel de „centrală de insecte” în centrul livezii. Principala limită a zonei florale este că anumite insecte benefice care nu au o rază de acţiune foarte mare nu vor vizita părţile livezii îndepărtate de zonele florale. Avantajul său este că gestiunea plantelor atrăgătoare este mult simplificată deoarece ele sunt restrânse la unul sau câteva locuri în livadă. Gestiunea plantelor Pentru a avea flori cel mai mult posibil în sezon se poate: - alege specii a căror înflorire se etalează pe o perioadă lungă; - implanta specii diferite a căror înfloriri se vor succede; - repeta seminţele de plante anuale astfel încât să fie tot timpul înflorite; - cosi plantele înainte ca ele să formeze fructul astfel încât să înflorească din nou. Cosirea plantelor poate fi mai mult dcât un mod de a administra înflorirea. Astfel în cazul plantelor de acoperire a solului diversificate de leguminoase şi alte plante, poate fi interesantă cosirea în perioadele critice pentru încurajarea prădătorilor generali să atace prăzile din arbori şi nu prăzile prezente în plantele de acoperire. O bună cunoaştere a ciclului de viaţă a devastatorilor şi a unei depistări atente sunt în acest caz atuuri importante. Criterii de alegere a plantelor care se utilizează O mare de diversitate de plante sălbatice sau cultivate pot fi utilizate pentru încurajarea paraziţilor şi prădătorilor. Trebuie alese după anumite criterii: - timp de înforire: trebuie evitate plantele care înfloresc devreme deorece ele pot devia atenţia polenizatorilor florilor de meri. Se preferă plantele a căror înflorire se etalează pe o lungă perioadă sau o serie de plante a căror timpi de înflorire se succed.

- capacitatea de atracţie a auxiliarilor: grandoarea, forma, culoarea şi producerea nectarului a inflorescenţelor sunt factori care influenţează atragerea auxiliarilor. - capacitatea de atracţie a devastatorilor: plantele alese nu trebuie să încurajeze populaţiile de devastatori. - facilitatea de gestiune şi rezistenţă: plantele alese trebuie să poată îndura traficul din livadă şi nu trebuie să crească greutatea muncii. Specii vegetale pentru utilizare Tabelul de la sfârşitul acestui document prezintă diferite specii vegetale care pot fi utilizate pentru atragerea insectelor auxiliare. Plantele recomandate fac parte mai ales din ombelifere şi compozite deşi că reprezentanţi din alte familii prezintă de asemenea un potenţial interesant. Ombeliferele Plantele din familia ombeliferelor sunt atrăgătoare pentru un număr mare de auxiliari. Mai multe specii de vespi parazitare au părţi bucale scurte şi nu pot decât să atingă glandele nectarifere bine expuse, este cazul ombeliferelor. Într-un alt studiu asupra viespii parazitare Itoplectis conquisitor, care atacă larvele carpocapsei mărului, Leius (1962) a observat că insecta prefera păstârnacul sălbatic ca şi sursă de nectar. Morcovul sălbatic este pe locul doi. Masculii acestei specii sunt capricioşi deoarece nu-i găsim decât pe florile de ombelifere în raport cu femelele care vizitează florile plantelor altor familii precum leguminoasele sau cariofilaceele. Un mod simplu, rapid şi puţin costisitor de a stabilii ombeliferele într-o livadă este de a procura morcovi şi păstârnaci şi de a planta câţiva în sol la nivelul periferiei ramurilor. În cazul plantelor bianuale, rădăcinile vor produce flori în acelaşi an. Va fi uşor să se cosească florile înainte ca ele să producă seminţe. Compozite Asters, vergerettes şi verge-de aur care înfloresc toamna sunt surse de hrană pentru ichneumonide. Tanacita (Tanacetum vulgare) deşi este o plantă invadatoare, atrage un număr mare de diverse specii de mămăruţe. Antemisul (Anthemis tinctoria) s-a dovedit favorabil viespilor şi muştelor parazitare în timp ce cosmos (Cosmos bipinnatus) s-au arătat atrăgătoare pentru prădători în general şi în particular pentru păianjeni. Florile compozitelor servesc ca sursă de glucide pentru larvele de chrysope. Margaretele albe (Chrysanthemum leucanthemum) şi galbene (Rudbeckia hirta) la fel ca şi coada-şoricelului (Achillea millefolium) sunt favorabile auxiliarilor. Leguminoasele Leguminoasele pot atrage mai mulţi auxiliari datorită perioadei lor de înflorire foarte lungă . Una dintre problemele majore asociate utilizării plantelor leguminoase de acoperire a solului este încurajarea populaţiilor de punaises ternes şi alte punaises care pot provoca defornarea fructelor atunci când se hrănesc pe flori primăvara. Aceasta este adevărată pentru sulfina galbenă, trifoiul roşu şi lucernă. Trifoiul poate şi el atrage cerese buffle. Labiacee Menta (Mentha spicata) poate atrage mai mulţi auxiliari deşi că ea poate deveni o cuvertură invadatoare. Ea mai atrage şi specii de muşte benefice. Agripaume (Leonorus cardiaca) este o plantă iubită de bondari, şi de polenizatori eficace chiar şi pe timp de vânt puternic. Crucifere Leius (1960) consideră muştarul sălbatic ca şi una din sursele preferate de hrană pentru femelele de Itoplectis conquisitor, un parazit important al carpocapsei. O cruciferă ornamentală, alysse (Lobularia maritima sau Alyssum maritimum), s-a dovedit planta cea mai promiţătoare în experienţele lui Chaney (1992) în California, putând să atragă mai mult de 200 insecte benefice. Ea infloreşte aproximativ 30 de zile şi efectele sale se resimt la 10-15 m distanţă. Poligonacee (sarrasin) Sarasinul atrage sirfidele care au tendinţa să fie în activitate primăvara. Singurele insecte devastatoare atrase de sarasin în timpul infloririi sunt punaise terne şi coleoptera. Phacelia Phacelia este o plantă foarte atrăgătoare pentru un număr mare de insecte benefice. Atrage în mod particular sirfidele prădătoare ai afidelor la fel şi carabele. S-a arătat de asemenea că phacelia poate creşte abundenţa Aphelinus mali care controlează afida mărului şi ameliorează eficacitatea tricogramelor. Phacelia suportă trecerea tractorului chir şi în timpul înfloririi. Alte plante Molena (Verbascum thapsus) atrage punaise molenei, un prădător care atacă tetranidele şi afidele. În ciuda eficacităţii sale, acest prădător poate ataca merii. Molena iubeşte toate tipurile de sol. O putem planta în interiorul sau în jurul livezii. Asclepia şi rochiţa-rândunicii (Convolvulus arvensis) sunt surse de hrană pentru femelele de Itoplectis conquisitor. Tabel: Specii vegetale a căror flori favorizează auxiliarii Denumirea Denumirea latină Utilizare Înflorire

Ombelifere Panais Morcov cultivat Morcov sălbatic Mărar Aneth Coriandru Angelică Anason Carvi Cairefulon Composite Margareta balbenă Margareta albă Floarea soarelui Floarea soarelui tuberoasă Aster faux-ptarmica Verge –de aur Coada şoricelului Carofilacee Tăciunele grâului Silena Licnis Ceraistes Leguminoase Trifoiul ladino Lupin Crucifere Muştarul sălbatic Alysse maritimă Alte plante Sarasin Phacelia Menta Nemofila

Pastinaca sativa Daucus carota Daucus carota Foeniculum vulgare Anethum graveolens Coriandrum sativum Angelica archangelica Erzngium campestre Carum carvi

Zf, pc Zf, pc Zf, pc Zf, pc Zf, pc Zf, pc Zf, pc Zf, pc Zf, pc Zf, pc Zf, cs Zf, cs Zf, cs Zf Zf, cs Zf, cs Zf Zf, pc Zf, cs Zf, pc Zf Zf, pc Cs Cs Zf, cs Zf, cs Cs, zf Cs, zf Zf, cs Zf, cs, pc

văratic văratic văratic văratic văratic văratic văratic văratic văratic văratic văratic văratic văratic văratic văratic - tomnal văratic - tomnal văratic

Rudbeckia hirta Chrysanthemum leucanthemum Coreopsis spp. Helinathus tuberosus Aster ptarmicoides Solidago spp. Achillea spp. Layia platyglossa Agrostemma githago Silene spp. Lychnis spp. Cerastium spp. Trifolium repens Lupinus perennes Brassica kaber Lobularia maritima Fagopyron esculentum Phacelia tanacetifolium Mentha spicata Nemophilia sp.

văratic primăvăratic - văratic văratic primăvăratic - văratic văratic văratic văratic văratic văratic văratic văratic văratic

Zf = zonă florală; cs = plante de acoperire a solului; pc = plantă însoţitoare. Tehnici de întreţinere a solului în arboricultura fructiferă Interlinia Îngazonarea permanentă a interliniei este regulă, solul gol lucrat sau nelucrat nu se mai practică. Avantaje: - protecţia eficace împotriva eroziunii - diminuarea levigării - îmbogăţirea solului cu materie organică - ameliorarea structurii solului - penetrarea apei şi îngrăşămintelor - acţiunea împotriva anumitor buruieni - diminuarea căderii fructelor - o mai bună conservare a fructelor Inconveniente - creşterea riscurilor la îngheţul de primăvară (evapotranspiraţie puternică) - concurenţa hidrică şi în elemente nutritive,eliberarea târzie de N - diminuarea vegeraţiei - diminuarea randamentului - probleme cu anumite buruieni - instalarea rozătoarelor şi păianjenilor galbeni

Precauţii –incompatibilităţi - să se adapteze îngrăşământul şi stropirile - să se cosească frecvent - să se aleagă un amestec de seminţe şi mulci cu creştere lentă - să se supravegheze rozătoarele - să se menţină o bandă dezierbată suficient de largă (60-80 cm) Linia de arbori sau arbuşti Solul gol lucrat Avantaje control bun al buruienilor; concurenţă hidrică şi nutritivă puţină sau chiar deloc; aeraţie bună a solului; control bun al lăstarilor (zmeur).

Inconveniente - pericol de a afecta rădăcinile mai ales în solul superficial; - riscul formării unei talpe de arătură - distrugerea accelerată a materiei organice; - lucrări culturale făcute greu pe terenul moale. Precauţii – incompatibilităţi - riscul de eroziune pe terenul în pantă. Solul gol nelucrat sau dezierbare chimică Avantaje - control bun a buruienilor prin aplicarea produselor foliare; - nu există concurenţă hidrică şi nutritivă; - rădăcinile superficiale nu sunt deteriorate; - control posibil al lastarilor cu anumite produse. Inconveniente - cere multe ierbicide; - crestarea solului -> schimbul aer-apă se face greu; - tasarea solului (asfixiere). Precauţii – incompatibilităţi - nu este indicat decât pe terenurile puţin profunde şi uşoare; - risc de eroziune pe terenul în pantă; - utilizarea prudentă a ierbicidelor în pepinieră şi în primul an de plantaţie. Acoperirea solului cu deşeuri organice Avantaje - control bun al buruienilor anuale (3-4 ani); - nu există concurenţă hidrică şi nutritivă; - rădăcini superficiale nedeteriorate; - structură bună a solului; - aport mai mult sau mai puţin important în materie organică; - efect favorabil asupra dezvoltării tinerelor plante în situaţia de secetă; - utilizarea ierbicidelor redusă puternic. Inconveniente - creşterea eventuală a umidităţii, atenţie la bolile criptogamice; - trebuie pusă multă materie organică pentru ca ea să fie eficace (cel puţin 5-20 cm.); - costul şi disponibilitatea materialului; - risc de eliberare; - dezierbare câteodată necesară la limita paielor; - eventualitatea unei carenţe determinată în N; - durată limitată (1-2 ani) pentru paiele de rapiţă, material greu de găsit. Precauţii – incompatibilităţi - pentru paiele de rapiţă şi iarbă, să se stropească în perioadele secetoase pentru a evita focul;

-

-

să se suravegheze rozătoarele, paiele pot îmbogăţii solul în K2O (aproximativ 100 u/ha la aplicare).

Paie plastice Avantaje - ajută la prinderea tinerelor culturi în situaţii de secetă; - eficacitate ierbicidă de 100% (mai puţin în jurul trunchiurilor); - nu există concurenţă hidrică şi nutritivă; - anumite materii sunt permeabile în apă; - este posibil să se pună îngrăşământ pe linie. Inconveniente - punerea şi înlăturarea nu sunt întotdeauna evidente; - dezierbarea chimică pe margini se recomandă; - rehumectarea iregulată pe linie după udare sau precipitaţii; - tinerele culturi localizează greu îngrăşământul; - costul şi durata materialului. Precauţii – incompatibilităţi - să se supravegheze rozătoarele, atenţie, activitate greu de controlat sub plastic; - dezierbarea găurilor de plantare cu mâna să nu se neglijeze. Pollimax Pollimax atrage albinele pe plantele cu flori. Pollimax se aplică la : peri, meri, căpşuni, cireşi, pruni, afini, etc. Se foloseşte Pollimax pentru a maximaliza activitatea albinelor: - când puţine albine yboară atunci când condiţiile climatice sunt marginale şi reci; - când un timp cald şi uscat grăbeşte înflorirea; - când îngheţul diminuează sau ameninţă numărul de flori disponibile pentru polenizare şi volumul potenţial al recoltei; - când culturile nu sunt atractive prin natura lor; - şi mai ales când o înflorire mai atractivă din mediul înconjurător favorizează retragerea albinelor. Aplicare Aplicaţi: - între 40% şi înflorire plină în funcţie de culturi: meri: 80% din înflorire când polenizatorii înfloresc şi ei; peri: 80% din înflorire când polenizatorii înfloresc şi ei. - 1-2 zile după instalarea stupilor; - devreme dimineaţa înainte ca albinele să înceapă să zboare, în zilele când previziile meteorologice sunt moderate sau între orele 10.00 şi 16.00 în zilele când vântul adie puţin şi temperaturile sunt peste 130C; - în volume suficiente de apă, pentru a stropi florile şi frunzele; - folosiţi un pulverizator convenţional. Doza recomandată este de 250 ml Pollimax/ha. Conservaţi Pollimax la rece şi în locuri uscate. Pollimax poate fi stocat mai mulţi ani. Amestecaţi Pollimax doar cu apă. Avantaje - creşte numărul de albine cu miere - creşte numărul de flori vizitate - creşte numărul de seminţe şi fructe - creşte calitatea, calibrul, forma fructelor - creşte randamentul global - creşte profitul.

Rapănul (Venturia inequalis)

Ciuperca hiberneaza pe frunzele care cad pe sol sub forma de peritecii: in primavara in momentul inmuguririi periteciile se umplu de acospori. Ascosporii sunt eliberati in zilele umede. Eliberarea dureaza 6-10 saptamani dupa inmugurire pana la sfarsitul lunii iunie. Ventura inequalis intervine prin doua tipuri de infectie: ♦infectia primara: este realizata de catre ascosporii eliberati in momentul inmuguririi, iai infectia devine vizibila dupa 1-3 saptamani in functie de umiditate ♦ infectia secundara: in urma infectiei primare ciuperca se dezvolta si da nastere la conidii care se deyvolta pe toate componentele pomilor. Ploaia este agentul de dispersare a conidiilor si de infectie masiva a pomilor. Luptă preventivă - aerarea: circulatia aerului în parcele are o actiune fizica asupra vegetatiei precum şi asupra duratei umectarii apatului vegetativ şi implicit asupra intensitatii contaminarii Cel mai important lucru în lupta împotriva rapanuului este controlarea infectiei primare. Conidiile produse de catre situri de infectie primara sunt foarte numeroase in comparatie cu ascosporii eliminati in primavara de către peritecii. Cea mai buna strategie de prevenire a infectiei primare este de a limita posibilitatea de producere a ascosporilor. Cheia rezolvarii acestei probleme cnsta in gestiunea frunzelor care cad toamna pe sol: ♦ strangerea frunzelor şi a fructelor cazute prin raclare sau aspirare urmata de compostarea sau arderea acestora ♦ cosirea pe intervale si intre pomi pentru reducerea marimii frunzelor accelerand astfel descompunerea acestora ♦ stimularea vietii microbiene a solului prin aport de compost sau de preparate microbiene ♦ luarea masurilor necesare pentru zvantarea frunzelor si a fructelor favorizand o buna circulatie a aerului: :taieri corespunzatoare; orientarea randurilor; amplasarea livezii; ♦ prevenirea surselor exterioare de infectie pastrand o distanta fata de un focar de infectie mai mare decat distanta pe care o pot parcurge ascosporii (30-1600 m) ♦ mulcirea solului dintre randuri cu paie, fan , iarba după caderea frunzelor in toamna Lupta curativa -utilizarea unui agent muiant, Heliosol (ulei de pin) adaugat în sulf amelioreaza eficacitatea sulfului muiabil. Efectul este limitat în caz de precipitatii puternice. Produsul rezultat se numeste Heliosulf (70 % sulf muiabil plus 30% ulei de pin). Dozele de sulf sunt de 10-15 kg /ha la inceputul sezonului reducandu-se la 1-2 kg la sfarsitul sezonului. Perioada critica pentru atacuul ciupercii Venturii inequalis este intre stradiul de prebuton roz şi stadiul de cadere a petalelor. Dupa acest stadiu pomii sunt mai rezistenti la atacul de rapăn. Se disting 4 tipuri de tratamente fungicide impotriva rapanului: ♦ Tratamente de baraj: se aplica fungicidul înainte de contaminare si se repeta in functie de după fiecare ploaie continua de de 20 mm sau ploaie discontinua de 25 mm ♦ Tratamente de stopare: se intervine in intervalul de 24 de ore după inceputul contaminarii sau la cel mult 40 de ore dupa o ploaie ♦ Tratamente de toamnă: se aplica fungicidul toamna inainte de caderea frunzelor pentru evitarea formarii periteciilor

♦ Tratamente de conservare: se pot efectua tratamente asupra pomilor a caror recolta este destinata conservarii cu 4 –5 saptamani inainte de recolta in caz de infectie secundara.

In agricultura ecologica elementul central de lupta il constituie tratamentul de baraj.

Fungicide Sulful: este incompatibil cu uleiurile minerale: se fa efectua tratamentul cu sulf la cel putin 4 saptamani distanta de un tratament cu ulei mineral. Sulf in amestec cu bentonita (Kolo spray): 25 kg sulf si 400 g sulf/hl. Zeama sulfocalcica (29 % sulf) Cupru: ♦oxiclorura de cupru:1-2 gr/l ♦ cuivrol (cupru plus oligoelemente):2 g/l 1000-2000 l/ha ♦ solutie zeama bordeleza; -inmugurire: zeama bordeleza (800 g cupru plus800 g var/100 l sau sulf muiabil 1g/l -inmugurire inspre buton roz:idem zeama bordeleza sau 400 g/hl sulf muiabil şi 100 ghl zeama bordeleza -Buton roz inspre caliciu: idem zeama bordeleza sau zeama sulfocalcica sau sulf - după înflorire:sulf muiabil 600 g/hl

Biofungicide Giliver (1947) a testat 1915 specii de plante care au efect asupra germinarii conidiilor de Venturia inequalis şi a gasit 440 de specii care au oprit germinatia. Toate speciile din familie Primulaceae au efect fungicid impotruva rapanului. Cele mai folosite sunt frunzele de mesteacan si coada calului sub forma de purin sau decoct. Tableau 3 - Plantes sauvages et cultivées du Québec pouvant servir au contrôle de la tavelure Nom français Nom latin Présence ou culture Dilution efficace Durée d'efficacité

Lierre Scrofulaire lancéolée Souci d'eau (populage) Primevère Arroche hastée Ficaire Lupuline Radis sauvage Marguerite Morelle douce-amère Saule cultivé Sariette Oignon Anémone Symphorine blanche

Hedera helix Scrophularia nodosa Caltha palustris Prima vulgaris Atriplex patula

Ranunculus ficaria (inclusiv radacina) Medicago lupulina partout Raphanus raphanistrum plus fréquent dans les Maritimes Chrysanthemum adventice segetum Solanum dulcamara adventice rare Salix purpurea partout Satureja vulgaris partout Allium cepa partout Anemone nemorosa cultivable? Symphoricarpos alba partout

au Québec région de Montréal région de Montréal abondant dans le nord rare mais cultivable rivages du fleuve(golfe) région de Montréal

sèche 1/128 1/32 1/16 1/16 1/4 1/2 1/1 1/1 1/1 1/1 1/2 1/2 1/2 1/32 1/1 3 mois

8 mois 2 mois

2 semaines 3 mois

2 mois 2 jours à 2 semaines

Efectuarea tratamentelor Se realizeaza un decoct de coada calului sau alta planta cu actiune fungicida si se conserva 14 zile intr-un recipient de lut sau lemn dupa care se amesteca (o parte balega de bovine; 3 parti argila;şi 10 % solutie fungicida vegetala). Pasta rezultata se utilizeaza prin badijonarea arborilor si a ramurilor ca si tratament peventiv sau se dilueaza pentru efectuarea de tratamente curative generalizate asupra arborilor . Se poate de asemenea utiliza ciboullete in cultura asociata cu plantatia pomicola.

Produse organice: ♦Uleiul de soia sau canola care actioneaza ca si antitranspiranti: 1 % ulei la 7-10 zile interval. ♦ Tratamente cu lapte nepasteurizat nediluat care contine acizi cu proprietati antiseptice ♦ Fertilizarea:Jadigh şi Gupta (1986) au constatat ca utilizarea de ingrasaminte cu concentratie ridicata in potasiu au crescut rezistenta pomilor la rapan. ♦ Tratamente cu uree 2% sau urină diluata pana la ½ asupra frunzelor cazute : se reduce productia de ascospori şi amelioreaza descompunerea frunzelor ♦ fertilizare cu turte de ricin sau purin de urzica asupra frunzelor pentru accelerarea descompunerii frunzelor cazute sau asupra frunzelor in vegetatie in cazul urzicii

Lupta biologica: Cel mai cunoscut antagonist al lui Venturia inequalis este Chaetomium globosum.

De asemenea tratamentele cu Athelia bombacina asupra frunzeloc cazutte controleaza in totalitate formarea periteciilor. Tableau 4 - Résistance des variétés de pomme à la tavelure RESISTANTE Red Free Prima Liberty Freedom Priscilla Nova Easygrow Jonafree Macfree Sir Prize Britegold Moira Murray Novamac Priam Richelieu Rouville Trent Sources: Wilcox (1987), Granger (1988) Lodi Northern Spy Monroe Burgundy Tydeman Wayne Jonamac Paulared Idared Twenty-ounce Golden Delicious Red Delicious Jonathan Milton Wealthy Spartan MODEREMENT RESISTANTE SUSCEPTIBLE Cortland McIntosh Julyred Spygold Niagara Jerseymac Jonagold Stayman Macoun Empire Rome Beauty Mutsu (Crispin)

Tableau 5 - Caractéristiques des variétés résistantes à la tavelure Variété Résistance à rouille feu du mildiou bactérien cèdre Redfree Prima Liberty Freedom Priscilla 3 2 4 3 3 4 1 4 3 4 4 1 2 1 4 2 3 4 1 1 3 3 4 4 4 4 4 2 2 4 2 3 4 3 Arbre Date de cueillette Rusticité Productivité Vigueur f08-d09 m09 f09-d10 f09-d10 f09-d10 d10 d10 d10 f09 f09 f08 m09 1 2 1 2 1 2 3 3 3 2 2 1 2 3 2-3 1 2 2 2 3 2 2 2 3 3 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 1 1 1 1 1 2 R J J R R R V R R V V V Fruit Qualité 2 1 2 2 2 1 Couleur Couleur dom. fond R R R R J R V J V V R V

Nova 3 Easygrow Jonafree Macfree Sir Prize Britegold Moira Murray Novamac

d10-m10 1

Priam Richelieu Rouville Trent 3 3 1

2

f09 m09 m08

2 3 3

2 3 2

2 2 3

2 1 1

R R R

J V V

d10-m10 3 3 2 2 R V Bibliographie Auger, Y. 1988. Les arbres fruitiers;prévenir plutôt que guérir. Humus, mars/avril 1988: 7-9. Bennett, A. 1982. Orchard management:New Hampshire 1981. Bio-dynamics, no 142, printemps 1982:21-27. Bosshard, E., H. Schüepp et W. Siegfried. 1987. Concepts and methods in biological control of diseases in apple orchards. Bulletin OEPP, 17(4):655-663. Brown, S. 1990. An overview of the best scab-resistant cultivars from New York. Northeast LISA Apple Production Newsletter, 1(2):1-2. Burchill, R.T. 1968. Field and laboratory studies of the effect of urea on ascopores production of Venturia inaequalis. Ann. Appl. Biol., 62:297-307. Dhar, D.N. et G.N. Qasba. 1984. Screening of some plant extractives for antifungal activity against Venturia inaequalis. Science and Culture, 50(6):209. Gadoury, D.M. et W.E. McHardy. 1982. A model to estimate the maturity of ascospores of Venturia inaequalis. Phytopathology, 72 (7):904-910. Gilliver, K. 1947. The effect of plant extracts on the germination of the conidia of Venturia inaequalis. Ann. Appl. Biol., 34:136-143. Gonnaud, M. 1982. Protégez vos arbres grâce à la prèle. Les Quatre Saisons du jardinage, nº17, nov./déc. 1982:32-34. GRAB. 1989. Essai comparatif de différents traitements contre la tavelure sur pommiers et poiriers. in Amélioration des techniques de l'agriculture biologique. Rapport final. Groupe de Recherche en Agriculture Biologique. Granger, R.L. 1988. Cultivars résistants à la tavelure. Résultats de 8 ans d'expérimentation à la ferme expérimentale d'Agriculture Canada à Frelighsburg. Gupta, G.K. 1987. Investigations on the effect of urea and fungicides in suppressing the ascigerous stage of apple scab pathogen. International Journal of Tropical Plant Diseases, 5(1):93-97. Gupta, G.K. 1990. Pre-leaf fall spray of chemeicals and cow urine in suppression of ascospores. Pesticides, 23(10):22-23. Hockey, J.F. 1927. Studies in fruit diseases:apple scab. Dominion of Canada Department of Agriculture, pamphlet n82, Ottawa. Hills, L.D. 1983. Fruit pest and disease control:the organic way. Henry Doublday Research Association, Coventry, Royaume-Uni. Hoffmann, G. 1988. [1.5 ha of bio-dynamically grown orchards at the Closterman operation, Wesel-Bislich, Lower Rhein.] Besseres Obst, 33(3):74-76. Jagdish, K. et G.K.Gupta. 1986. Influence of host response and climatic factors on the development of conidial stage of apple scab fungus (Venturia inaequalis). Indian Journal of Mycology and Plant Pathology, 16(2):123135. Keipert, K., A.Welder et G.Overbeck. 1990. [Alternative cultivation of apples and vegetables.] Schriftenreibe der Landwirtschaftskammer Rheinland, 66:195. Kolbe, W. 1983. [Effects of different pruning systems and chemical retardants compared with no pruning on apple trees on yield fruit quality and disease incidence in the long term trial at Höfchen (1959-1982).] Erwersobstbau, 25(10):246-255. Lamb, J. 1990. Denis Culley:organic orchardist. Maine Organic Farmer and Gardener, 17(6):1. Louis, A. 1988. Traité d'arboriculture fruitière: principes généraux d'arboriculture et d'hygiène véétale. Courrier du livre, Paris. 364 pages. MacHardy, W.E. 1990. New, non-fungicidal techniques to aid in the management of apple scab. Proceedings of the Annual Meeting of the Massachusetts Fruit Growers Association Inc., 96:75-78. Marie-Victorin, Frère. 1964. Flore laurentienne. 2e édition. Presses de l'université de Montréal, Montréal. 925 pages. Miedtke, U. et W. Kennel. 1990. Athelia bombacinaand Chaetomium globosumas antagonists of the perfect stage of the apple scab (Venturia inaequalis) under field conditions. Zeitschrift für Planfzenkrankheiten und Planfzenschutz, 97(1):24-32. Neumann, P. et M. St-Arnaud. 1988. La prédiction de l'infection primaire des pommiers par Venturia inaequaliset lutte biologique. Conseil des recherches en pêche et agro-alimentaire du Québec, rapport de recherche #2036. Northover, J. 1991. Control of apple scab and powdery mildew with plant oils. Agriculture Canada, station de recherche Vineland. OMAF. 1990. Integrated pest management for apple orchards in Ontario. Ontario Ministry of Agriculture and Food, Plant industry branch, Pest management section. 59 pages.

4

Proctor, J.T., W.J. Blackburn, T.J. Gillespie et B.H. MacNeil. 1983. Prediction of apple scab:reduction of spraying. Highlights, 6(3):7-9. Rasmussen, D.E. 1975. Healthy orchards. Bio-Dynamics, n116, automne 1975:19-23. Rosenberger, D.A. 1990. Apple disease management pages 40-45 in USDA. 1990. Management guide for lowinput sustainable apple production. United States Department of Agriculture Northeast Low-Input Sustainable Agriculture Apple Production Project 33-49. Schmid, O. et S. Henggeler. 1988. Ravageurs et maladies au jardin:les solutions biologiques. Collection Les Quatre Saisons du Jardinage, Editions Terre Vivante, Paris. 243 pages. Shaffer, W.H. et J.A. White. 1985. Polymer films:a new approach to control apple scab. I. Greenhouse studies. Phytopathology, 75:966. Thorez, J.P. 1982. Contre les maladies des plantes:le cuivre et le soufre. Les Quatre Saisons du Jardinage, n 15, juillet-août 1982:31-39. Tränkner, A. et R. Kirchner-Bierschenk. 1988. [Preliminary results on control of apple scab by extracts from composted organic materials.] Mededelingen van de Faculteit Landbouwwetenschappen Rijksuniversiteit Gent, 53(2a):359-362. Wilcox, W. 1987. Apple diseases:their biology and management in NOFA. 1987. Proceedings of the organic and low-spray fruit production conference. Natural Organic Farmers Association, New York. Sisteme de cultura alternative: LIVADA/PASUNE Sistemele de livada/pasune se practica de cel putin un secol in tarile europene. În Franta regiunea Normandia concentreaza o treime din livezile pasuni din Franta. La nivelul Frantei ca exemplu 160 000 de ha sunt conduse in acest sistem mixt livada/pasune.Sistemul consta intr-o livada cosita sau pasunata plantata cu pomi cu port inalt cu o densitate de 100 pomi/ha. Trunchiul pomului trebuie sa fie mai inalt de 1,60 m. Productia unui mar in acest sistem ajunge intre 200 si 400 de kg (20-40 t/ha). Sistemul este foarte intersant sub aspectul ferilizarii realizate de catre animale in cazul pasunatului direct. Plantatia este condusa intru-un sistem de pasune artificiala compusa dintr-un amestec de graminee si leguminoase. La lutte biologique en arboriculture fruitière par Jean-Paul Gendrier ACTA, domaine de Gotheron, 26320 Saint-Marcel-lès-Valence gendrier@acta.asso.fr În pomicultură ecologică termenul de lupta biologica este rezervat metodelor de lupta care constau in introducerea în cultura a unui dusman natural pentru combaterea unui daunator. Utilizarea de preparate pe baza de microorganisme acopera aceasta notiune de lupta biologica. Utilizarea de mediatori chimici precum allomone kairomone, feromoni acoperă notiunea de lupta biotehnica. Utilizarea rezistentei plantelor ca mijloc de lupta acopera notiunea de lupta genetica. Cele 3 notiuni de lupta (biologica, biotehnica şi genetica) au fost integrate in notiunea de lupta eco-etologică. Lupta biologica Mai mult de 40 de specii fac obiectul luptei biologice in pomicultura ecologica pe plan mondial. Cel mai cunoscut caz de lupta biologica impotriva unui daunator al plantatiilor pomicole este Prospaltella perniciosi împotriva paduchelui din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus). Tabelul Principalele specii de artropode auxiliare utilizate în pomicultura ecologică Reboulet, 1994. ACTA point n°1 Ordine şi familii Insecte prădătoare Coleoptera - Coccinellidae - Staphylinidae Heteroptera - Anthocoridae - Miridae - Nabidae Genuri Coccinella, Adalia, Adonia, Propylea, Harmonia, Scymnus, Chilocorus, Stethorus Oligota, Tachyporus, Staphylinus Orius, Anthocoris Deraeocoris, Phytocoris, Malacocoris, Pilophorus, Campyloma, Heterotoma, Atractotomus, Himacerus, Nabis Chrysopa

Nevroptera - Chrysopidae - Hemerobidae - Cogniopterygidae Diptera - Syrphidae - Chamaemyiidae - Cecidomyiidae Păianjeni prădători Gamasida - Phytoseiidae Actinedida : - Anystidae - Stigmaeidae - Trombidiidae

Hemerobius, Micromus Conwentzia Syrphus, Episyrphus, Epistrophe, Scaeva Leucopsis Aphidoletes Typhlodromus, Amblyseius, Phytoseiulus, Neoseiulus Anystis Zetzellia Trombidium, Allothrombium

Insecte parazitoide Diptera Pales, Agria, Phryxe - Tachinidae Hymenoptera Ichneumonidea ltoplectis, Ephialtes - Icheumonidae Macrocentrus, Apanteles - Brachonidae Aphidius, Trioxys, Praon - Aphidiidae Chalcidoidea Trichogramma - Trichogrammatidae Encryrtus, Ageniaspis - Encyrtidae Aphelinus, Encarsia, Aphitis - Aphelinidae Eupteromalus, Asaphes - Pteromalidae Eulophus ,Tetrastichus - Eulophidae Microorganisme patogene Ciuperci, bacterii, virusuri D'après Reboulet, 1994. ACTA point n°1

- Una din preocuparile mari ale pomiculturii ecologice în ceea ce priveste lupta biologica este aclimatizarea unei coccinele Harmonia axyridis împotriva afidelor. Aceasta specie este polifaga, mai prolifica si mai activa la temperaturi mai joase comparativ cu speciile indigene. -Utilizarea lui Orius împotriva pipulaţiilor de tripsi (Frankliniella occidentalis) - Utilizarea lui Phytoseiulus persimilis împotriva populaţiilor de păianjeni (Panonychus ulmi) - Utilizarea de tulpini de Penicillium împotriva moniliozei (Monilinia laxa) - Utilizarea unei ciuperci (Ampelomyces quisquali) împotriva fainarii la piersic - Utilizarea lui Trichoderma viridae împotriva Plomb piersicului - Utilizarea unei suşe hipovirulente de Endothia parasitica împotriva cancerului bacterian la castan - Utilizarea lui Bauveria bassiana împotriva carcocapsei merelor (Cydia pomonella) Lupta microbiologică -Utilizarea lui Bacillus thuringiensis împotriva lui Operopthera brumata, capocapsa (Cydia pomonella), lui Zeuzera pyrina sau împotriva lui Cydia molesta la piersic. - Utilizarea virusului poliedrozei împotriva lui Adoxophyes (Capua) orana. - Utilizarea Carpovirusinului împotriva carpocapsei (Cydia pomonella)la mere Virusul antreneaza nivele de mortalitate de 98% la nivelul larvelor (15 000 ha tratate în Franţa în 1998) Lupta biotehnică -Utilizarea fermonilor sexuali împotriva Tordeusei orientale la piersic

Carpocapsa merelor (Cydia pomonella) ♦ Utilizarea virusului poliedrozei - Carpovirusin (denumirea preparatului francez) - Madex (denumirea preparatului elvetian) La acelasi nivel de eficacitate Carpovirusinul are o formula mai practica (adjuvanti protectori de raze UltraViolete şi zahar ce sunt integrati în produs) Tratamentele se fac la interval de 8-12 zile. Protectia riguroasa începand cu aparitia primei generatii este obligatorie. ♦ Confuzia sexuala Pentru reusita confuziei sexuale este parcelele trebuie sa fie mai mari de 3 ha. Pe marginea parcelelor se amplaseaza mai multe difuzoare. Difuzoarele se amplaseaza inaintea primelor acuplari. CARPOVIRUSIN ECOPOM Soiul Pagube % Soiul Pagube % Golden 12,8 Earlygold 0,42 Starkimson 9,7 Florina 0, 83 Jerseymac 1,67 Gala, Ozargold 2,5 Jonathan Jonagold 3,33 Jonagored, Golden 7,82 Media 11, 25 2,95 AFIDE ♦ Pentru combaterea paduchele lanos (Eriosoma lanigerum) se utilizeaza un himenopter parazit (Aphelinus mali). ♦Pentru combaterea paduchelui Dysaphis plantaginea se intervine cu uleiuri si insecticide vegetale separate (piretru sau rotenona) sau in amestec:Pyretol (rotenona, piretru si ulei vegetal). Se pot folosi si alte formule de insecticide impotriva lui Dysaphis cum este cazul lui Biophytoz (rotenona şi piretru) cu o doza de 0,350 l/ha plus Ovipron (ulei alb) cu o doza de 1 l/100 l apa. Biophytoz în amestec ci Ovipron este mai eficient decat Pyretolul. ♦Utilizarea lui Harmonia axyridis împotriva lui Myzodes persicae alauturi de utilizarea uleiurilor si a insecticidelor vegetale. Agribiodrôme, GRAB, INRA, 1998, « Optimisation des techniques en Agriculture Biologique. Synthèse 1994-98. GRAB, 1998. Fiche technique : le contrôle du carpocapse des pommes et des poires en Agriculture Biologique. GRAB, 1998. Fiche technique : le contrôle du puceron cendré en Agriculture Biologique. documents disponibles au GRAB (Groupe de Recherche en Agriculture Biologique) site Agroparc – BP 1222 – 84911 AVIGNON CEDEX 9 – Tél. : 04.90.84.01.70 / Fax : 04.90.84.00.37

TRATAMENTE cu produse din plante Plante Metodă Efecte

usturoi allium sativum infuzie usturoi allium sativum macerat usturoi allium sativum macerat în ulei usturoi cu ceapă allium sativum şi allium cepa macerat urzica urtica urens macerat

150 g de măcinat în 5 l apa în fierbere măcinat

INSECTICID;

FUNGICID: afide, Se macerează 80 g de usturoi în 5 l de apă timp de 12 ore după păianjeni, melci, rugină care se filtrează şi apoi se adaugă 4 ml alcool Se macerează 100 g de usturoi în 20 ml de ulei timp de 24 de ore. Se adaugă 1 l de apă şi 10 ml de săpun. Se diluează 1/20 pentru aplicare. Se poate combina şi cu un macerat de ardei iute. Se macerează 80 g usturoi şi 500 g de ceapă în 8 l de apă timp de 12 ore după care se filtrează.

1kg la 10 l de apă, după care se filtrează

INSECTICID; FUNGICID: afide

Se infuzează 150 de grame de plantă taiată mărunt în 5 l de apă INSECTICID: afide, tanacetum vulgare fierbinte, după care se filtrează. furnici, carpocapsa, infuzie viermele zmeurului Artemisia absinthium infuzie fougère purin busuioc ocimum basilicum infuzie coriandru coriandrum sativum infuzie Flori de soc sambucus infuzie menthe mentha infuzie revent rheum rhabarbarum infuzie piper capsicum infuzie Ardei iute macerat Se infuzează 150 g de plantă tăiată marunt în 5 l de apă fierbintedupă care se filtrează. Se taie mărunt şi se macerează 1kgla 10 lapă după care se diluează 1/10. Se infuzează 150 g de busuioc tăiat marunt în 5 l de apă fierbinte. Se infuzează 150 g de coriandru tăiat marunt în 5 l de apă fierbinte. INSECTICID: afide, furnici, carpocapsa, viermele zmeurului INSECTICID afide INSECTICID afide INSECTICID Afide şi păianjeni Se infuzează 150 g de flori de soc tăiate marunt în 5 l de apă fierbinte. INSECTICID afide.

Se infuzează 150 g de mentă tăiată marunt în 5 l de apă fierbinte. INSECTICIDE furnici Se infuzează 150 g de revent tăiat marunt în 5 l de apă fierbinte. INSECTICIDE TOTAL Afide, păianjeni Se infuzează 150 g de plantă de piper tăiată marunt în 5 l de apă RÉPULSIV TOTAL fierbinte. Afide, păianjeni Se macerează 250 ml de ardei iute în 500 ml de apă timp de 24 de ore, după care se diluează 15 ml din preparat în 4l de apă pentru tratament. Îngrăşăminte Specia/preparat urzică urtica urens Metodă 1kg la 9 l de apă se lasa la fermentat 7-14 zile după care se introduce în sistemul de udare RÉPULSIV TOTAL Afide, păianjeni

purin tătăneasă symphitum officinale purin Se taie marunt după care se macereaza in cantitate de 1 kg la 10 l apă timp de 14 zile. Se diluează solutia rezultată cu 7 parti de apă

Purin de tataneasa cu purin de Se taie marunt 500 g de urzica cu 1 kg de tataneasa si se pun la urzică macerat în 10 l de apă timp de 2 saptamani dupa care se dilueaza solutia cu 9 parti de apă. Fungicide Specia/preparat armoracia rusticana infuzie Metodă Efect

Se infuzează 150 g de plantă tăiată marunt în 5 l de FUNGICID apă fierbinte. Boli criptogamice

Se infuzează 150 g de plantă tăiată marunt în 5 l de FUNGICID allium schoenoprasum apă fierbinte. infuzie rapăn allium schoenoprasum Se macerează 60 ml de plantă în 1 de apă timp de macerat 24 de ore Coada calului equisetum hyemale decoct Se macerează 500 g de coada calului în 5 de apă după care se macerează 3 ore urmata de fierberea preparatului 3 ore.Se utilizează în concentratie de 30% sau pura în caz de atac puternic FUNGICID Boli criptogamice

urzică urtica urens macerat

1kg la 9 l de apă se lasa la fermentat 7-14 zile după INSECTICIDE care se introduce în sistemul de udare FONGICIDE Boli criptogamice (mana, putregai cenusiu)

Insecte auxiliare împotriva paianjenilor utilizarea lui Ambyseius falacis impotriva paianjenului rosu al marului utilizarea lui Phitoseiulus persimilis împotriva paianjenului cu 2 puncte utilizarea lui Zetzelia mali împotriva oualor de paianjeni utilizarea unui păianjen Balaustium

Insecte auxiliare împotriva afidelor - larve de cecidomelide - larve de syrfide - adulti de syrfide - larve de chrysope - adulti de crhysope - larve de coccinele - Pholetesor ornigis Pradatori -coccinela -anthocoride carabeide - paianjeni (Angiope) - -viespi parazite Nom Description Proie ou hôte préféré Stade de prédation Lieu et période d'activité

Acariens prédateurs Amblyseius fallacis (Phytoséiidés) Corps en forme de larme, clair ou translucide, avec parfois des taches brunes sur le dos; se déplace très rapidement (0,3 mm). Acariens phytophages (p. ex., tétranyque rouge du pommier, tétranyque à deux points) Nymphe, adulte L'adulte passe l'hiver à l'abri sous l'écorce et à la base des arbres. Actif dans la végétation au sol au début de la saison. Devient plus actif dans la frondaison après la floraison. Se trouvent sur la face inférieure des feuilles le long de la nervure principale, là où se nourrissent les acariens phytophages. Présents sur l'écorce et les feuilles, se remarquent surtout au printemps.

Zetzellia mali (Stigméidés)

Corps en losange, jaune vif tacheté d'orangé (0,5 mm).

Acariens phytophages

Nymphe, adulte

Balaustium spp (Érythréidés)

Gros, de rouge foncé à rouge clair, à l'aspect de velours; se déplace rapidement (1 mm).

Acariens phytophages

Nymphe, adulte

Prédateurs des pucerons Cécidomyies (Cécidomyiidés) Larves : petites (<1,5 mm), Pucerons apodes, d'un orangé vif. Adultes : mouches menues, impossibles à décrire précisément et rarement observées. Larve On trouve les larves dans les colonies de pucerons. Lorsqu'il y a abondance de pucerons, elles en tuent plus qu'elles n'en mangent. On trouve les larves dans les colonies de pucerons durant toute la saison de croissance. On peut souvent observer les adultes en train de butiner des fleurs. Les oeufs sont déposés sur les feuilles et les branches. Les larves se trouvent dans le feuillage. Présence du début du printemps jusqu'à la fin de l'été. Les adultes passent l'hiver à l'abri dans

Syrphes ou mouches des fleurs (Syrphidés)

Larves : apodes, semblables à des Pucerons limaces, brun moucheté et/ou vertes (1-2 cm). Adultes : mouches ressemblant à des abeilles, capables de voler sur place en plein ciel (5-10 mm).

Larve

Chrysopes (Chrysoperlidés et Hémérobiidés)

Adultes : verts ou bruns, au corps Pucerons; long et élancé et aux ailes aussi acariens fortement nervurées (2 cm de long). Larves : fuselées, vert moucheté ou gris moucheté, pourvues de longues mandibules en faucilles (7-8 mm). Oeufs : blancs, sur de longs pédoncules très fins. Adultes : ovoïdes, orangés, marqués de taches noires (3Pucerons; aussi acariens

Larve, adulte

Coccinelles (Coccinellidés)

Larve, adulte

4 mm). Oeufs : jaunes, en forme et cochenilles de tonneau, réunis en grappes. Larves : corps allongé, foncé avec taches claires, pourvu de pattes bien formées (5-6 mm).

les débris au pied des arbres et des haies. Adultes et larves sont actifs partout dans l'arbre à proximité des proies. Les coccinelles sont actives toute la saison.

Prédateurs généraux Anthocorides ou punaises des fleurs (Anthocoridés) Adultes : petits (3-4 mm), noirs avec tache blanche en forme de losange sur les ailes. Nymphes : minuscules, rapides, brun ou orangé luisant. Pucerons, acariens Nymphe, adulte Sur les feuilles pendant toute la saison de croissance.

Punaises de la molène (Miridés)

Nymphes : très petites (1-2 mm), vertes aux yeux rouges, très actives. Adultes : vert grisâtre, ovoïdes (3 mm de long).

Acariens, pucerons

Nymphe, adulte

Sur les feuilles et surtout sur les grappes de fruits ou dans les jeunes pousses enroulées. Actives de la fin mai à octobre. Sur l'écorce et le feuillage des arbres ainsi que dans la végétation.

Réduves ou punaises Adultes : gros, bruns, à longues assassines pattes (20 mm) et à long bec (Réduviidés) incurvé. Abdomen fuyant sous les ailes. Nymphes : semblables aux adultes mais plus petites et aptères. Carabes (Carabidés) Gros insectes noirs ou bruns (320 mm), luisants ou mats, légèrement aplatis latéralement.

Pucerons, Nymphe, acariens, adulte chenilles et autres insectes à corps mou De nombreux insectes à corps mou, dont les larves du carpocapse de la pomme dans les fruits tombés La plupart des insectes arboricoles Adulte

Nocturnes, se trouvent dans le gazon, sous les débris au sol, les pierres et les rondins.

Araignées

De taille et de couleur variables selon l'espèce, huit pattes.

Immature, adulte

Dans la frondaison, sur les branches et le tronc.

Parasitoïdes Trichogrammes Guêpes minuscules (Trichogrammatidés) (< 0,7 mm) qui parasitent les oeufs des papillons nocturnes. Oeufs du Larve carpocapse de la pomme, d'enrouleuses, de tordeuses et de la tordeuse orientale du pêcher Chenilles de papillons nocturnes Larve Les adultes sont actifs dans la frondaison. Les larves se trouvent à l'intérieur des oeufs des espèces hôtes.

Autres guêpes Guêpes au corps élancé (0,5parasites (Braconidés 3,6 cm), noires, brunes, orangées et Ichneumonidés) ou jaunes. Femelles munies d'un

Les adultes sont actifs dans la frondaison. Les

long ovipositeur.

nuisibles

larves se nourrissent à l'intérieur des chenilles. Larve Les adultes sont actifs dans la frondaison peu après chaque vol de la MMP. Les larves se nourrissent à l'intérieur des larves de la MMP. Les pupes se trouvent à l'intérieur des galeries des MMP. Les adultes sont actifs dans la frondaison. Les larves et les pupes se trouvent à l'intérieur des galeries de MMP et sur différentes autres espèces de chenilles.

Pholetesor ornigis (Branonidés)

Petites guêpes noires (5 mm) pourvues de longues antennes et marquées d'une petite tache noire sur chacune des ailes antérieures. Les pupes se trouvent à l'intérieur de cocons blancs, ovoïdes, ressemblant à des comprimés.

Mineuse marbrée du pommier (MMP)

Chalcis (Chalcidés)

Petites guêpes luisantes pourvues de courtes antennes et d'un abdomen pointu.

Mineuse marbrée du pommier (MMP) et autres chenilles

Larve

SOIURI Mere - Belle de Boskoop - Canada Gris - Falstaff - Jonica - Elstar Pere • • • Comice Conférence William Căpşuni • • • • Chandler Eros Gariguette Cigaline - Melrose - Jubile - Clochard, - Reine de Reinettes - Golden - Fuji - Gloster - Idared - Granny - Kent

Carona Kiwi

Howard

O staţie de condiţionare Un echipament şi o atmosferă controlată recentă, permit o mai bună conservare a prospeţimii şi aromei fructelor a căror vânzare se face din august până în mai. Suc de mere şi Api Bul’ Cassis Suc de mere – 100% suc de fructe Api Bul' Aoi Bul'Cassis – Suc de mere 100% suc de fructe cu bule: fără zahăr, fără alcool, fără conservanţi

-

Api Bul' Cassis 8% de cassis: fără zahăr, fără alcool, fără conservanţi.

Oţet din suc de mere În cantităţi de 75,50 şi 25cl, oţetul din suc de mere este învechit în butoi de stejar, cu fructe selecţionate pentru a obţine cea mai bună aromă. Nepasteurizat el posedă calităţi dietetice recunoscute şi relevă toate condimentările unde parfumul său şi gustul său dulce sunt apreciate. Prăjituri şi îngheţate Cu fructele proaspăt culese, prăjiturile şi îngheţate sunt compuse din fructe întregi şi sunt fierte într-un sistem de fierbere sub cerul liber. Zahărul folosit este zahărul de trestie roşie nerafinată biologică. Adunarea pectinelor naturale de mere ajută la îngheţare. 2 game: Biologic – fabricare artizanală • Prăjitură de caise- 370gr • Prăjitură de căpşuni - 370 gr • Îngheţată de Cassis - 370gr

Uleiuri insecticide Uleiurile sunt printre cele mai vechi pesticide utilizate. Uleiurile horticole sunt acceptate de caietele de sarcini din agricultura biologică numai dacă ele au o acţiune fizică asupra insectelor şi nu o acţiune chimică. Din contră utilizarea lor este restrânsă în perioada de hibernare. Ulei de hibernare şi ulei de vară În trecut, uleiul de hibernare desemna un ulei greu în timp ce uleiul de vară desemna uleiuri uşoare utilizate mai ales ca şi solvenţi sau adjuvanţi pentru pesticide. Acum nu mai există diferenţe în ceea ce priveşte tipul de ulei. Este vorba de acelaşi ulei care se aplică primăvara sau vara. Fabricarea Uleiurile horticule pe care le cumpărăm din comerţ sunt rezultatul unei serii de transformări începând de la petrolul brut. Prima etapă constă în separarea petrolului brut în diferite fracţiuni la temperaturi ridicate. Apoi urmează rafinarea prin distilare pentru obţinerea uleiului horticol brut. După rafinare, uleiul obţinut conţine impurităţicare sunt responsabile în mare parte de fitotoxicitate. Deoarece aceste impurităţi reacţionează la acidul sulfuric, o măsură a impurităţii a unui ulei horticol este cantitatea sa de UR (reziduuri nesulfonate). După purificarea uleiului, se trece la hidrogenizarea sa pentru a reduce riscurile de fitotoxicitate. Hidrogenizarea elimină părţile din ulei care ar putea reacţiona cu oxigenul formând compuşi dăunători plantelor. După hidrogenizare, uleiul conţine încă multă ceară care trebuie să fie eliminată pentru ca să nu îngheţe la frig. Ceara este înlăturată cu ajutorul unui solvent după care uleiul este rafinat pentru înlăturarea compuşilor de sulf şi azot care ar putea rămâne. Ultima etapă constă într-o altă distilare pentru separarea uleiului în diferite fracţiuni.

Proprietăţi şi compoziţie Mai multe criterii servesc la evaluarea şi descrierea uleiurilor horticole. Etichetele nu afişează decât unul sau două criterii, fie procentul de reziduuri nesulfonate (UR), care trebuie să fie de 95% sau mai mult pentru evitarea fitotoxicităţii, şi procentul de ulei activ. Alte criterii sunt temperatura la care 50% din distilare este realizată, scara de temperatură la care uleiul se distilează, gravitatea, vâscozitatea şi punctul de lichefiere. Uleiurile sunt emulsificate cu un săpun fără de care uleiul s-ar strânge pe suprafaţa apei în scurt timp. Acesta face ca uleiul să fie mai toxic. Mod de acţiune Uleiurile horticole pot omorâ în mai multe feluri. Ele pot asfixia şi sufoca rapid insecta sau acarianul. Ele pot deasemenea reacţiona cu acizii graşi din corpul insectei, interfera cu metabolismul său şi pot acţiona ca şi otravă. Uleiul înăbuşeşte ouăle. Are de asemenea un efect repulsiv care descurajează ouatul printre altele la aleurode. Avantaje - active împotriva majorităţii acarienilor şi cochenilles, dar şi împotriva anumitor psilide, aleurode, cicadelles şi tinerelor larve; - active şi împotriva ouălelor de acarieni, afide şi câţiva fluturi de noapte; - puţină sau deloc rezistenţă a devastatorilor; - mai puţin dăunătoare insectelor utile decât pesticidele cu acţiune reziduală. Nu afectează insectele şi acarienii utili neatinşi de aplicare; - uşor de aplicat, puţin costisitoare şi netoxic pentru aplicator, mamifere şi păsări; - uşor biodegradabile; - aprobate de caietele de sarcină biologică. Dezavantaje - fitotoxicitate posibilă în sezon, mai ales în cazul plantelor slabe, bolnave sau stresate. Să se evite perioadele cu secetă, temperaturi ridicate şi vânturi puternice; - datorită acţiunii lor fizice uleiurile nu afectează decâz devastatorii atinşi; - afectează acarienii şi insectele utile atinse de aplicare; - nu persistă; - etichetele nu dau suficiente detalii asupra devastatoriilor afectaţi şi asupra utilizării uleiurilor; - lipsesc datele despre efectul uleiurilor asupra insectelor şi acarienilor utili şi asupra fitotoxicităţii. Efectul asupra inamicilor naturali şi asupra altora Contrar miticidelor şi insecticidelor reziduale adesea folosite, uleiurile horticole au o slabă activitate reziduală. Uleiul se disipează prin evaporare după aplicare. El permite deci ca populaţiile de devastatori să ajungă la nivele la care inamicii naturali pot acţiona eficace. În orice caz, afidele, acarienii şi fluturii sunt adesea sedentari în timpul sezonului. Un prim tratament poate deci să adune populaţiile la niveluri tolerabile. Toxicitatea uleiurilor horticole este foarte scăzută pentru mamifere. Uleiurile pot însă să omoare embrionii păsărilor dacă ele acoperă oul, blocând astfel intrarea aerului. Ele pot de asemenea să fie dăunătoare organismelor care trăiesc pe suprafaţa cursurilor de apă. Uleiurile horticole nu afectează aproape deloc prădătorii ci punaise bimaculee (Perillus bioculatus). În livadă acarienii prădători sunt afectaţi dar nu eliminaţi de aplicările cu ulei. Utilizări Mod de utilizare Concentraţii şi adjuvanţi Concentraţia recomandată pentru toate uleiurile este de 2% (2 litri de ulei în 100 litri apă). O mai mare concentraţie nu mai este eficace şi poate fi fitotoxică. S-a arătat că o concentraţie de 2% omoară totalitatea afidelor şi acarienilor în mai puţin de 24 de ore şi 75% din fluturi. La 3%, uleiul omoară 90% din fluturi şi o a doua aplicare omoară restul. Unii recomandă adăugarea unui săpun pentru ca uleiul să acţioneze mai rapid. Săpunul are tendinţa să usuce insecta în timp ce uleiul o sufocă. Concentraţiile utilizate sunt de 1% ulei şi 1% săpun (un litru de ulei şi un litru de săpun în 100 litri apă). Precauţii Expunerea la uleiurile horticole poate fi iritantă pentru ochi, piele şi plămâni. Se sfătuieşte să se poarte echipamentul obişnuit de pulverizare. Agitaţia trebuie să fie constantă în pulverizator altfel uleiul va ieşi mai concentrat la sfârşit şi va avea efecte fitotoxice. La pulverizatorii de mână trebuie să se amestece în timpul aplicării. Este important să se acopere bine tot frunzişul printr-o pulverizare fină şi uniformă incluzând şi dedesuptul frunzelor şi până la punctul de scurgere. În timpul verii este mai bine să se lase două săptămâni între aplicări. Aplicarea de toamnă nu este recomandată deoarece ar putea cauza moartea noilor mlădiţe primăvara.

Condiţii climatice în timpul aplicării Ideal pentru aplicările exterioare este un timp răcoros (<27º C) şi uscat, dimineaţa sau seara. Un timp foarte umed poate provoca fitotoxicitatea deoarece uleiul se usucă atunci mai încet. Deşi etichetele de diferite mărci de ulei nu sfătuiesc aplicarea când temperatura depăşeşte 32º C, este de fapt deficitul de umiditate al plantei care poate face uleiul mai fitotoxic. Totuşi câteva plante nu vor fi afectate de ulei dacă temperatura este ridicată şi dacă este secetă. Spectru de acţiune Afide, acarieni şi fluturi Uleiul este eficace împotriva tuturor speciilor de afide, fluturi şi acarieni. Baxendale şi Johnson (1988) au obţinut un control pe care îl califică de la bun la excelent împotriva a 15 specii de afide, 5 specii de fluturi şi 5 specii de acarieni cu aplicări de ulei de 3% în sezonul de creştere pe o cincime din plantele ornamentale. În seră, aleurodele adulte au fost respinse pe o perioadă de 11 zile după un tratament cu ulei de 2% pe crizanteme. Eficacitatea împotriva altor insecte Uleiul horticol este toxic şi descurajează alimentarea mai multor specii de larve şi diprioni. Baxendale şi Johnson raportează o eficacitate împotriva tisseuses şi tordeuses, obţinând un control complet în două săptămâni după aplicare. Uleiul acţionează împotriva diprionului de fevier şi nu a celui de fag. O activitate insecticidă este raportată pentru alte insecte: psilida merişorului, punaise du fevier, tenthrede pinului silvestru şi tisseuse. Utilizarea împotriva bolilor Se observă adesea mai puţine probleme legate de bolile din pepiniere care utilizează uleiul horticol. Uleiul ar avea o acţiune fizică împotriva bolilor fongice, împiedicând sporii să germineze. Ar fi eficace împotriva manei trandafirului şi ruginei, şi mai puţin eficace împotriva botrytis. În amestec cu bicarbonatul de sodă activitatea fongicidă a uleiul este mai marcantă. Utilizarea cu Bt şi altele Uleiul a fost utilizat cu succes în amestec cu Bt împotriva ouălelor şi larvelor galeruque ulmului. Concentraţia de ulei cea mai eficace era de 2%. Uleiul pare să crească eficacitatea Bt-ului protejând toxina fotodegradării. Uleiul poate acţiona ca şi sinergist cu alte insecticide facilitând penetrarea lor în cuticula insectei. Fongicidele nu sunt compatibile cu uleiul. Utilizări după tipul de cultură Utilizarea uleiului în perioada de hibernare nu prezintă probleme pentru vegetale. Printre numeroasele specii la care se poate folosi uleiul fără probleme se poate găsi varietăţi care vor arăta simptome de fitotoxicitate. Cea mai bună apropiere constă în a încerca uleiul pe o plantă din acelaşi grup de plante sau pe o parte din arbore înainte de a trata în întregime. O precauţie elementară este de a nu trata plantele deja afectate fie de secetă sau de alte stresuri. Simptome de fitotoxicitate Nu este uşor să se distingă simptomele de fitotoxicitate datorate utilizării uleiului din alte cauze cum sunt bolile, poluarea saz deriva pesticidelor. Simptomele posibile sunt: îngălbenirea frunzişului, mai ales la extremităţi sau pe marginile frunzelor; pete mai închise acolo unde uleiul a stat mai mult timp. Aceste pete pot părea umflate cu apă, devin mov închis apoi brune. Frunzele afectate pot cădea. Arboricultura Cincizeci de plante şi arbori ornamentali în perioada de creştere au fost trataţi cu ulei. Singurele specii care au arătat semne de fitotoxicitate datorită tratamentelor cu ulei sunt anumiţi decidus care produc nuci, printre altele nucul cenuşiu (Juglans cinerea) şi nucul japonez (Juglans ailanthifolia). Caryers şi castanii nu erau sensibili la ulei în timp ce diferite varietăţi de nuc negru (Juglans nigra) erau puţin sensibile. Anumite conifere sunt şi ele sensibile la tratamentele cu ulei. Stejarul roşu (Quercus rubra) şi anumite varietăţi de arţar roşu (Acer rubrum) şi arţarul de zahăr (Acer saccharum) arată simptome moderate de fitotoxicitate. În livadă, uleiul serveşte împotriva stadiului de ouă a tetranidelor şi lepidopterelor la hibernare şi la sfârşitul hibernării. Odată trecut stadiul de preînmugurire roză a merilor, uleiul poate cauza pagube la mugurii florali. Sericultura În seră, uleiul permite protejarea florilor şi plantelor cu frunze de afide, de anumite larve, fluturi, tetranide şi aleurode imature. Uleiul este utilizat şi împotriva sciaridelor, tigres şi mineuses. Avantajul de a utiliza uleiul horticol în seră este toxicitatea sa scăzută pentru utilizatori. Uleiul are tendinţa să intensifice culoarea frunzişului plantelor ornamentale. la multe specii apar borduri negre. Plantele care au pilozităţi pe frunze au tendinţa să absoarbă uleiul. Tabel: Plante de seră la care poate fi folosit uleiul horticol

Specii ornamentale Azalee Begonia Camelia Crizantemă Coroană de ghimpi Diffenbachia Ferigă Gardenia Muşcată Palmieri Filodendron Poinsettia Portulaca Zinnia

Comentarii Poate cauza pete pe frunzele varietăţilor cerate Poate fi fitotoxic pentru flori

Mai puţin părul lui Venus Poate fi toxic pentru flori Mai puţin cocotierii Să se încerce mai întâi. Bractees dure nu ar trebui să fie afectate

Specii comestibile - Feves de lima - Ardei iute - Ridiche. ALTE TIPURI DE ULEIURI Ulei mineral O alternativă bună de ulei horicol este uleiul mineral USP. Uleiul mineral este şi el derivat din petrol. Uleiurile diferă în funcţie de punctul de fierbere, de formare şi mai ales în funcţie de preţ. Preţul uleiului mineral este jumătate din preţul uleiului horticol. Efectul pesticid al uleiului mineral este totuşi mai scăzut decât cel al uleiurilor horticole. Trebuie adăugat un emulsificator precum săpunul de vase în uleiul mineral înainte de al utiliza. Davidson (1991) sugerează următoarea reţetă pentru tratamente: - să se adauge săpunul în ulei 5 ml pe litru (0,5%) - să se adauge uleiul mineral în apă 10-20 ml pe litru (1-2%) - să se verifice dacă este fitotoxicitate înaintea utilizării tratând doar o parte din frunze. Uleiuri vegetale S-au testat mai multe tipuri de uleiuri vegetale în combinaţie cu diferite mărci de săpun împotriva devastatorilor curenţi ai plantelor din grădina de zarzavat. Produsele testate erau: uleiuri de porumb, de nuci de cocos, de palmier, de floarea soarelui, de arahide şi soia în combinaţie cu săpunuri marca Dawn, Dove,Ivory, Joy şi Palmolive. Săpunul era adăugat în cantitatea de 15 ml pentru 237 ml de ulei şi amestecul rezultat era adăugat în cantitatea de 5-12,5 ml în 237 ml apă. Produsul rezultat era pulverizat cu fine picături pe frunzele plantelor. Rezultatele indică că: - dovlecii, varza şi varza roşie au arătat semne de fitotoxicitate în urma aplicării uleiurilor vegetale; - pepenii galbeni, ardeii iuţi, castravetele şi boabele nu au arătat semne de fitotoxicitate; - amestecul de ulei şi săpun a permis controlarea tetranidelor şi aleurodelor dar nu şi a afidelor de varză; - diferitele amestecuri aveau o eficacitate asemănătoare. Aplicările trebuiau repetate la 7-10 zile. Uleiul din seminţe de bumbac a redus până la 91% numărul larvelor de viermi legionari. Tetranidele au fost semnificariv reduse în timpul a 7 zile. Populaţiile de afide erau cu 86% mai puţinepe verze. Uleiul nu este fitotoxic pe vinete, lăptuci şi bumbac. Dovlecii, varza trandafirie şi brocoli erau foarte sensibile. Cu cât concentraţia de ulei este mai mare, cu atât fitotoxicitatea este aparentă. Uleiurile vegetale pot fi folosite şi ca fongicide. Uleiurile extrase din plante cu proprietăţi insecticide ar trebui să aibe importanţă pe viitor, printre care şi uleiul de nim (Azadirachta indica). Concluzii Uleiurile horticole, deşi sunt derivate din petrol, sunt produse relativ puţin costisitoare pe care le putem considera slabe pentru mediu. Ele sunt foarte eficace împotriva afidelor, fluturilor, aleurodelor şi acarienilor. Ele se pot dovedi utile împotriva anumitor larve, dipioni şi alte insecte. Utilisarea uleiului pare adaptat pentru protecţia culturilor ornamentale, cât şi în exterior şi nu în seră. În ciuda acestor calităţi, uleiul horticol trebuie să fie folosit cu precauţie deoarece anumite specii şi varietăţi de plante pot arăta simptome de fitotoxicitate în urma aplicării. Aplicările prea numeroase vor afecta şi fauna auxiliară. Uleiurile vegetale pot fi fitotoxice pentru dovleci şi crucifere. Cum ele nu pun probleme de rezistenţă, uleiurile riscă să rămână încă mult timp ca şi unelte eficace pentru protecţia culturilor. Utilizate raţional, uleiurile se inserează într-un program de luptă ecologică.

Tratamente în arboricultura biologică În arboricultura boi, se pune accentul mai degrabă pe intervenţiile preventive, iarna, şi pe bunul echilibru al solului decât pe tratamentele de vară. Aceasta fiind spusă, este adesea necesar să se îngrijească arborii vara, cu produse care să fie mai puţin nocive pentru mediu. Afidele Împotriva afidelor sunt mămăruţele,larvele de chrysope, urechelniţe. Pentru ca afidele să nu urce în arbori trebuie pusă pe trunchiul lor o bandă lipicioasă de înălţime medie. Ce trebuie făcut: - să se evite îngrăşămintele prea azotate - să nu se evite, remediile „bunei femei” sunt adesea foarte eficace: stropirea mlădiţelor, pulverizarea unei soluţii de săpun negru sau ceai de pelin - pulverizarea unui insecticid pe bază de rothenone, biodegradabil şi utilizabil până la recoltă. Fără pericol pentru albine, dar fatal pentru insectele auxiliare - pudrarea cu o pudră de rocă micronizată - punerea de inele de lipici în jurul trunchiurilor. Pe arbori tineri,să nu se pună lipici direct pe scoarţă, să se interpună o bandă protectoare de carton. Carpocapsa Acest vierme care în realitate este o larvă, face ravagii în meri, dar putem să le găsim şi în peri, pruni, nuci, castani. Lupta este delicată deoarece perioada în care parazitul se găseşte în exteriorul fructului este foarte scurtă. Ce trebuie făcut: - să se adune fructele căzute înainte de maturitate, sunt adesea cu viermi - să se pună încă de la jumătatea lui iunie benzi de carton ondulat în jurul trunchiurilor pentru a împiedica larvele - să se pună începând cu luna mai capcane de feromoni sexuali care atrag fluturi masculi şi se diminuază astfel fecundările - să se trateze de două ori, de la începutul lui mai, cu bactospeină, un produs selectiv specific pentru larve - să se pună cuiburi pentru piţigoi. Musca cireşei Cireşele cu viermi sunt rezultatul unei musculiţe care îşi depune ouăle pe fructele tocmai se coc, de la sfârşitul lui mai şi începutul lui iunie. Ce trebuie făcut: - să se planteze varietăţi precoce - să se pună capcane lipicioase de culoare galbenă prevăzute cu o capsulă atractivă pe bază de sulfat de amoniu - dacă este necesar, să ae trateze cu un insecticid natural între 7 şi 15 iunie - să se elimine fructele cu viermi căzute pe pământ. Băşica piersicului Băşica se tratează preventiv înaintea înmuguririi. Ce trebuie făcut: - să se suprimeze funzele beşicate, să se taie părţile din frunzele atinse. Arborele va da noi frunze care adesea scap de boală - să se pulverizeze purin de urzici diluat - să se aducă bor, a cărui carenţă ar favoriza apariţia băşicii - să se evite tăierile prea agresive care slăbesc arborii. Pătarea Pătarea se recunoaşte uşor prin petele brune care se găsesc pe frunze şi pe fructe. Este o boală endemică a mărului şi a părului. Ce trebuie făcut: - să se trateze cu pulverizaţii de sulf înmuiabil - să se planteze varietăţi rezistente. Apple chlorotic leaf spot virus (Pete clorotice ale mărului) Sinonime: Apple russet ring, Pear ring pattern mosaic, Quince stunt, Platycarpa dwarf. Este o boală provocată de un virus identificat clasat în grupul tricovirus. Ea afectează merii, perii, gutuii, prunii şi numeroase plante ornamentale. Simptome CLSV este o boală în general latentă la măr dar nu şi la păr. Simptomele sunt vizibile pe frunze şi fructe.

Pe frunze se manifestă prin arabescuri sau inele gălbui care pot lua o culoare roşiatică fie după o perioadă rece fie la sfârşitul sezonului. Vara aceste zone decolorate pot necroza. • Pe fructe simptomul se manifestă prin inele aspre mai mult sau mai puţin deschise. În primăverile reci fructele pot prezenta porţiuni aspre mai mult sau mai puţin regulate. Confuzia posibilă: Confuzia este posibilă cu rugozitatea naturală varietală sau provocată de pagubele îngheţului asupra florilor. Făinarea provoacă şi ea câteodată reticule aspre. Anumite produse de tratament lasă urme aspre inelare spre cuveta oculară. Mod de depistare: Prin indexajul asupra Malus ornamentale, gutui C7-1, Pyrus A20. Prin teste ELISA, rezervate doar pentru depistarea începând cu mărul în afara perioadelor calde. Incidenţă economică: Deşi latentă şi în absenţa simptomelor asupra fructelor, această boală provoacă o diminuare a vigorii la păr de 10-50%, mai puţin importantă la măr 5-10%. Producţia este redusă pentru păr de la 10 la 40% şi de la 10 la 30% pentru măr. Atunci când boala se manifestă asupra fructelor pierderea atracţie reduce producţia comercializabilă. Angelys Arborele Vigoare: medie Ramuri: destul de lungi, cu întrenoduri de lungime medie, de culoare brun deschis Frunza: lungime medie, culoare verde Floare: mărime medie cu pedicelă scurtă. Perioada de înflorire: în acelaşi timp cu cea a Conference. Polenizatori: Conference, Doyenne du Comice, Williams. Angelys este şi un bun polenizator pentru alte varietăţi. Fructul Calibru: destul de mare Culoare: bronzat cu faţa care stă la soare uşor portocalie. Epiderma: puţin aspră ceea ce o face rezistentă la manipulaţii, groasă. Forma: ovoidă scurtă, câteodată neregulată. Pedunculul:destul de scurt, gros. Cuveta: evazată, puţin profundă. Ochiul: mediu şi deschis. Cuveta: strâmtă şi destul de profundă, ornată cu lenticule concentrice. Pulpa: fină, zemoasă, dulce pe acidulată cu o aromă agreabil pronunţată. Recolta şi conservarea Perioada culesului: sfârşitul lui septembrie – începutul lui octombrie. Eşalonarea maturităţii: slabă Aptitudine la manipulări: foarte bună Aptitudine la conservare: bună la 0-10C în atmosferă normală, până în martie. Perioada de consumare: octombrie-martie. Caractere agronomice Fructificare: destul de rapidă Productivitate: bună Alternanţă: slabă Sensibilitate: această varietate nu a arătat o prea mare sensibilitate la bolile criptogamice în rapor cu marile varietăţi comerciabile, varietate sensibilă la focul bacterian după inoculaţiile mlădiţelor. Înmulţirea clonei de origine este asigurată de pepinierişti membri ai Centrului de Experimentare a Pepinierelor. Aprecieri generale Arbore uşor de crescut. El se echilibrează rapid cu o fructificare rapidă. Florile sunt puţin sensibile la îngheţul de primăvară şi rărirea fructelor nu este necesară datorită bunei repartiţii a fructelor în arbore; prezenţa a 2-3 fructe pe corimb nu reduce calibrul. Fructul prezintă un bun calibru comercial, o bună ţinută la conservarea la rece, în ciuda unei uşoare vestejiri la sfârşitul conservării. Fructul are o perioadă de consumare posibilă la maturitate la 190, de la 7 la 20 de zile după ieşirea din frig. Deşi nu este rezistent la focul bacterian Angelys se plasează într-o perspectivă de înlocuire a marilor varietăţi. Apple green crinckle – Star crack (Gropiţă verde – fisură în formă de stea a mărului) Sinonime: Apple green mottle, Apple rough skin, Apple green dimple.

Boală a cărui agent este necunoscut care afectează mărul. Simptomele apar pe câţiva arbori izolaţi. Simptome: Sunt localizate la fructe, rar pe ansamblul de fructe al arborelui. Se exprimă atunci când temperaturile sunt reci în primele luni a creşterii fructelor. Primele simptome sunt vizibile prin căderea petalelor şi debutează prin mici depresii care vor evolua în funcţie de temperaturi. • Dacă temperaturile sunt foarte scăzute fructele vo manifesta simptome Apple star crack. Fructele sunt puternic deformate şi fondul depresiilor este puternic necrozat cu fisuri ale epidermei. • Dacă temperaturile sunt scăzute, fructele vor manifesta simptome Apple green crinkle. În acest caz fodul depresiilor nu este necrozat dar are o culoare verde mai închisă. • Dacă temperaturile sunt puţin scăzute, fructele vor fi puţin deformate cu o rugozitate puternică pe regiuni mici (simptome Apple rough skin). Confuzie posibilă: Nu există riscuri de confuzie dacă nu sunt carenţe în bor. Simptoma Apple rough skin poate fi totuşi confundată cu dezastrele produse de îngheţ. Mod de depistare: Indexajul în pepinieră asupra varietăţilor sensibile ca şi Golden. Incidenţa economică: Ansamblul fructelor care prezintă simptome nu este comercializabil. În anii fără expresie a simptomelor, producţia poate fi diminuată de la 20 la 30%. Vigoarea arborilor este redusă de la 10 la 15%. Apple mosaic virus (Mozaicul mărului) Sinonime: nici unul Boala cu virus care afectează mărul, prunii, trandafirul, alunul şi alte specii. Simptome: Sunt localizate pe frunze şi apar atunci când temperatura este mai scăzută de 180C. De la această temperatură simptomele sunt mascate. Simptomele se pot prezenta sub forma: • Regiuni mari de culoare galben deschis care necrozează apoi, însoţite de anumite varietăţi de decolorări ale nervurilor. • Pete galbene crem albui cu contururi neregulate răspândite pe regiuni mai mult sau mai puţin importante. • Mici pete galbene crem răspândite ici şi colo pe câteva frunze. Pe varietăţile mai sensibile, după o puternică expresie a simptomelor, mugurii de flori sunt de proastă calitate şi se observă o puternică pată. Varietăţile cultivate cele mai sensibile sunt: Golden delicious, Gala şi mutanţii săi. Confuzie posibilă: Anumite ierbicide provoacă mozaicuri sau arsuri foarte apropiate de Apple mosaic mai ales cele pe bază de sare de amoniu sau de aminotriazol. Se poate face confuzie şi cu himerele clorofiline. Mod de depistare: Indexaj în seră sau pepinieră asupra varietăţilor sensibile. Mai aleatoriu pe platntele ierbacee sau prin teste sereologice de tipul ELISA. Incidenţa economică: În funcţie de varietăţi şi în prezenţa simptomelor vigoarea arborilor este diminuată de la 10 la 40% şi la producţie de la 20 la 50%, însoţită de o reducere al calibrului fructelor şi de o maturitate a recoltei mai târzie în ciuda unei colorări precoce. Apple proliferation (proliferarea mărului) Sinonime: Apple wiches broom, blastomanie, mătură de vrăjitoare, trandafiraş Această boală este provocată de o fitoplasmă. Ea este adesea în starea de endemică în zonele de producţie. Exprimarea simptomelor este mai frecventă în zonele cu climat continental. Diseminarea sa ar fi asigurată de cicadelles fitofage şi neînfeudate livezilor. Simptome: Nu se exprimă uniform pe ansamblul arborelui şi sunt adesea localizate pe o parte a arborelui. De altfel toate simptomele descrise nu se exprimă întotdeauna împreună. În funcţie de condiţiile climatice şi de condiţiile de cultură se poate observa o remisie a simptomelor mai mult sau mai puţin durabilă. Adesea la stadiul latent boala se exprimă după şocuri de vegetaţie.

Simptoma care a dat numele bolii este un debut anticipat a mugurilor axilari în partea superioară a mlădiţelor. Aceşti muguri dau ramuri foarte strânse cu un unghi de inserţie foarte închis (mătură de vrăjitoare). Mlădiţele sunt foarte sensibile la făinare. Frunzele sunt în general mici, denticulaţiile lor sunt neregulate. La baza peţiolului stipulii sunt foarte dezvoltaţi. Câteodată frunzele de la extremităţile mlădiţelor iau o culoare roşiatică. La nivelul rădăcinilor se observă prezenţa părului rădăcinar şi absenţa rădăcinilor groase. Confuzie posibilă: Simptoma măturii poate să se confunde cu debutul anormal al mugurilor legat de anularea mugurului terminal. Colorarea terminală a frunzelor mlădiţelor poate să se facă datorită lipsei de Zn. Mod de depistare: Prin indexaj asupra varietăţilor sensibile care au un procent de transmitere foarte aleatoriu şi adesea foarte slab. Prin teste cu fluorescenţă dar acestea cer un număr mare de eşantioane care trebuiesc observate. Incidenţa economică: În prezenţa simptomelor scăderea vigorii variază de la 15 la 30%. Producţia este nulă. În absenţa simptomelor vigoarea este redusă de la 10 la 20%. Pierderea producţiei este de la 20 la 50%. Fructele sunt de calibru mic şi au o calitate gustativă mediocră. Apple ring spot (pata inelară a mărului) Sinonime: nici unul Boala foarte puţin răspândită afectează mărul. Agentul acesteia nu este identificat. Simptome: Ele afectează fructele şi sunt de două tipuri: • Cele mai răspândite se manifestă când fructul a ajuns la mărimea unei nuci. Se prezintă sub forma unor pete brune cu prezenţa unei rigurozităţi în centru şi a unei descuamări a epidermei pe margine, totul este franjuri la sfârşitul sezonului. • Cealaltă manifestare, care a dat numele bolii, dar care este cea mai puţin frecventă, este prezenţa inelelor concentrice brune. Aceste simptome nu afectează toate fructele arborelui şi sunt uşor influenţate de condiţiile climatice ale anului. Confuzie posibilă: Nici una. Mod de depistare: Prin indexajul varietăţilor mărului. Indice economic: Vigoarea arborilor nu este afectată, din contră este redusă de la 15 la 20 % şi o parte din acestea nu sunt comercializabile. Apple rubberz wood (lemn cauciucat al mărului) Sinonime: Apple flat limb, Quince yellow blotch, Swollen shoot Boală a cărui agent infecţios nu este cunoscut. El a fost identificat ca şi fitoplasmă, apoi ca şi xylemlimited bacterial, dar bolile provocate nu par să aparţină de aceşti agenţi infecţioşi. Această boală afectează mărul, perii şi gutuii. Simptome: Se exprimă asupra varietăţilor cultivate. Două tipuri de simptome se exteriorizează pe lemn, în funcţie de varietăţile contaminate. Simptoma care a dat numele acestei boli se manifestă printr-o supleţe anormală a lemnului legată de o proastă lemnificare (apple rubbery wood). Câteodată se observă pe charpentieres nişte umflături (swollen shoot). La alte varietăţi simptoma se manifestă prin grosimi inegale, depresii legate de oprirea creşterii anumitor celule (apple flat limb). Fructele sunt aplatizate şi sunt mici. Pe gutui se observă o necroză pe scoarţă, o sfrijire a plntelor şi o decolorare gălbuie a frunzelor. Confuzie posibilă: Nici una. Mod de depistare: Prin indexajul varietăţilor sensibile. Este posibil să se facă un indexaj şi pe cireşul F12-1 care reacţioneată prin necroză în jurul inoculului. Incidenţă economică: În absenţa simptomelor vigoarea merilor şi perilor este redusă de la 10 la 20 %. Producţia merilor şi perilor este mai mică de 10-30% decât cea a perilor 15-50%. Arborii cu simptome produc puţin şi fructe mici adesea deformate.

Apple russet wart (măr verucos) Sinonime: nici unul Boala este provocată de un agent infecţios neidentificat. Această afecţiune este puţin frecventă şi afectează doar mărul. Simptome: Se manifestă pe frunze şi fructe. Frunzele trandafiraşilor, şi doar aceste frunze, sunt deformate, crispate, disimetrice şu inele galbene al cărui centru este necrozat. Fructele, la începutul sezonului, manifestă punctuaţii negre în relief. În cursul creşterii fructului se dezvoltă pe punctuaţii negi a căror parte superioară este acoperită de un ţesut necrozat superficial. Fructele sunt adesea mici şi deformate. Arborii contaminaţi au puţine fructe. Confuzie posibilă: Se poate confunda cu pişcăturile de punaises care provoacă negi dar nu au ţesuturi necrozate superficiale. Mod de depistare: Prin indexajul varietăţii Golden şi Cox’s orange pippin. Incidenţa economică: Reducerea foarte importantă a vigorii din pepinieră 40-50%. Producţia este afectată de la 30 la 70% şi fructele rămase sunt necomercializabile. Apple scar skin viroid – Dapple apple ( epidermă cicatrizată – măr pătat) Sinonime: nici unul Boală a cărui agent responsabil este un viroid care afectează merii. Simptome: Sunt localizate la fructe. Două tipuri de simptome descriu această boală. • Pe fructe în general cu epidermă roţie de la mijlocul lui iulie, pete circulare (Apple dapple apple) de culoare deschisă apar pe obrajii fructelor. Vuveta oculară este decolorată. Simptoma se intensifică cu prinderea culorii. • Pe alte varietăţi cu epidermă bi-coloră sau galbenă fructele prezintă cicatrici aspre (Apple scar skin) care afectează mai rapid partea oculară a fructelor dar poate să se răspândească şi pe obraji. Confuzie posibilă: Pot exista riscuri de confuzie cu pagubele provocate de îngheţ (scar skin) sau proiectări de plivit de tipul paraquate (Dapple apple). Mod de depistare: Indexaj în pepinieră a varietăţilor sensibile. O depistare este posibilă şi prin hibridizarea moleculară începând cu extrase de frunze şi scoarţă. Incidenţa economică: Toate fructele sunt necomerializabile. Dacă varietăţile nu exprimă simptome reducerea vigorii este de aproximativ 15% şi scăderea producţiei variază de la 10 la 20%. Apple stem pitting virus (lemn striat la măr) Sinonime: Apple spy epinasty and decline Această boală a cărui agent infecţios este un virus afectează mătrul şi căteva specii de păr. Este o afecţiune foarte răspândită care nu se manifestă la varietăţile cultivate. Simptome: Simptomele sunt observate asupra Malus indicatori ca şi Virginia crab sau Spy 227. La Virginia crab boala se manifestă prin striaţii longitudinale mai mult sau mai puţin profunde vizibile în lemn înlăturând scoarţa. Fructele au o maturiate precoce şi sunt deformate. La Spy 227 se obsercă o răsucire a frunzelor în jos (epinasty) şi necroze importante a lemnului. În al doilea an după inoculaţie răsadurile mor (decline). Confuzie posibilă: La Spy 227 simptoma aminteşte de atacurile afidelor. Mod de depistare: Prin indexaj la Mlus orientali sensibili. Incidenţa economică: Deşi latentă, această boală provoacă o pierdere a vigorii de 5-10%. Din contră, scăderea producţiei poate atinge 30-50%.

Fructele sunt în general mai russetes şi arborii mai sensibili cu ulceraţii. Apple stem grooving virus (lemn raiat la măr) Sinonime: Apple brow line, Virginia crab decline, Apple top working disease, Apple jonction necrotic pitting. Agentul responsabil de această boală este determinat şi face parte din capilovirus. El afectează merii, perii şi mai ales perii orientali fără să prezinte simptome. Simptome Această boală este latentă şi nu provoacă nici o simptomă asupra varietăţilor cultivate. Boala se exprimă la Virginia crab printr-o creştere redusă, un frunziş galben şi mortalitate mai mult sau mai puţin rapidă. Aceste simptome sunt datorate prezenţei unei necroze la nivelul altoiului care se manifestă din al doilea an după altoire şi inoculaţie. Confuzie posibilă: Nici una. Mod de depistare: Prin indexajul Virginia crab dar şi a Spy 227 sau Pyronia veitchii. Incidenţa economică: Prezenţa acestei afecţiuni provoacă o pierdere a vigorii de 10-15% la peri şi de 5-15% la meri. Producţia este redusă pentru meri şi peri de la 10 la 30%. Principii de intretinere a unei livezi O livadă este un agroecosistem. Echilibrul sau dezechilibrul acestui sistem este rezultatul relaţiilor complexe între diferiţi factori cunoscuţi sau necunoscuţi. Cercetarea unui echilibru este cu atât mai mult indispensabilă cu cât posibilităţile de intervenţie sunt mai limitate. Diferenţele între o livadă convenţională şi o livadă ecologică pot fi foarte mari, ceea ce poate duce la obţinerea unor randamente medii de 2 până la 3 ori mai mici pentru anumite specii. Aceste rezultate se explică prin : - o limitare a mijloacelor de luptă directă simplă şi eficace contra numeroşilor paraziţi, ceea ce permite şi obligă la o lărgire a raţionamentului, trecând lupta contra paraziţilor pe planul doi şi aducând în prim plan principiul profilaxiei. - o reducere a mijloacelor de nutriţie directă a plantei. Toate formele de aport au o trecere direct determinată de activitatea solului. Solul nu mai este un suport inert ci redevine un actor principal. În momentul creării livezii proprii, agricultorul alege ecosistemul şi mai ales marja « de eroare » pe care şi-o va îngădui. Principii : 1. Favorizarea nutriţiei livezii pe un volum maxim de sol activ şi sănătos - ca şi culturi anterioare nu se recomandă non arbuştii (atenţie mai ales la păşunile permanente), în caz contrar trebuie realizate culturi intermediare ; - se recomandă efectuarea unor analize clasice asupra solului pentru elementele principale şi pH. Este inportantă o redresare foarte progresivă ; - se vor efectua profile de sol pentru a cunoaşte problemele principale de rezolvat (hidromorfie, tasare,…) ; - sunt necesare analize mai detaliate a materiilor organice pentru a putea alege tipul de fertilizare sau amendamentele organice de folosit ; -dacă este necesar se vor utiliza îngrăşăminte verzi în scopul ameliorării sau corectării solului : anumite crucifere sunt în acelaşi timp şi anti-nematozi iar lucerna are o înrădăcinare foarte adâncă,… - alegerea unor sisteme de irigare, udând o suprafaţă maximă a solului (aspersiune, micro-aspersiune), evitănd un sistem de irigare picătură cu picătură. 2. Alegerea soiurilor - se vor evita speciile hipersensibile în raport cu clima şi solul. Câteva exemple de evitat: cireş pe Edabriz datorită afidelor ; MM 106 şi sol umed pentru mană ; specii de piersici târzii datorită moniliozei ; - sunt preferate speciile rustice, respectiv rezistente, ştiind că o rusticitate globală este mai interesantă decât o rezistenţă doar la anumiţi factori: Reinette gri de Canada, Melrose şi Florina pentru măr, Reine-Claude pentru prune etc… 3. Alegerea densităţii şi a formei - trebuie favorizată aerisirea precum şi păstrarea livezii accesibile ceea ce duce la preferarea speciilor de mică înălţime. Este de preferat practicarea unor densităţi mici pentru a evita o vegetaţie densă care poate să

pună mari probleme vis a vis de boli şi dăunători. În acelaşi timp, densităţile nu sunt prea diferite de cele din agricultura convenţională, având în vedere că vigoarea mai slabă asigură o aerisire mai bună. Planificarea perdelelor de protecţie şi a zonelor florale a. alegerea unei diversităţi maxime de specii autohtone, excluzând speciile care adăpostesc dăunători şi boli ale livezii: aubepine pentru foc bacterian, nuc pentru carpocapsă, prun pentru sharka etc… b. - pregătirea şi întreţinerea perdelei de protecţie ca şi livadă încî din faza de început. - prevederea amplasamentelor pentru zonele florale. Agrosistemul simplificat al unei livezi ecologice CLIMAT MEDIU • • • Microclimat şi concurenţă AUXILIARI DĂUNĂTORI ŞI BOLI (3) (5) (4) înierbare perdele de protecţie zone florale 4.

LLUPTĂ DIRECTĂ

(1) PRODUCŢIE •cantitate (2) •calitate •regularitate CONDUCEREA CULTURII

(7) ACTIVITATEA BIOLOGICĂ A SOLULUI

STARE VEGETATIVĂ factor cheie
(6)

Apă

Aerare

pH T°

Materii organice

(1) Risc mare (2) Potenţial de producţie redus (3) Determinant (4) Puţin selectivă (5) Limitată (6) Punerea la dispoziţie a elementelor dificil de controlat (7) Respectarea fiziologiei pomului Este necesară înlocuirea reflexului “o problemă = o soluţie” cu următorul raţionament: « o problemă = cauze de identificat şi de înlăturat » 5. Gestiunea solului Principiul de bază constă în favorizarea unei activităţi biologice care va pune la dispoziţie elemente nutritive pentru un sistem radicular dezvoltat şi în profunzime. Mijloacele de intervenţie sunt următoarele : - alegerea principiului de întreţinere a spaţiului dintre rânduri. Se preferă pe cât posibil o înierbare permanentă sau cel puţin utilizarea de îngrăşăminte verzi. - utilizarea de amendamente (compost sau altele) şi (sau) îngrăşăminte organice adaptate solului: sunt preferate composturile proaspete pe solurile cu slabă activitate biologică. - întreţinerea răndurilor de pomi : Alegerea principiului de întreţinere şi a materialului influenţează foarte mult activitatea solului şi implicit alimentaţia arborelui : utilajele rotative care permit încorporarea în sol a îngrăşămintelor verzi şi a îngrăşămintelor organice, favorizează aerisirea, încălzirea solului şi în consecinţă accelerează mineralizarea. - utilizarea utilajelor de decompactare adânci dacă este necesar (subsolaj) ; - materiale care nu compactează - pneuri cu presiune mică (dezumflate) ; Dificultatea constă adesea în a echilibra în fiecare anotimp disponibilităţile solului cu nevoile culturii, deoarece mineralizarea este adesea excesivă toamna. 6. Amenajarea livezii Principiu : Corectarea monospecificităţii culturii printr-o biodiversitate vegetală care va permite o biodivesitate faunistică : - perdele de protecţie în jurul livezii: se lasă vegetaţia spontană să se dezvolte la baza perdelei atâta timp cât nu o afectează ; - zone florale (neperturbate în timpul sezonului) în jurul livezii, sau în livadă. Este vorba despre zonele necosite pe pacursul mai multor ani, care vor fi distruse prin lucrările efectuate asupra solului odată ce devin deranjante. Scopul este de a avea o floră variată asigurând o etalare maximă a înfloririi ; - o vegetaţie ierboasă pe cale naturală diversificată dacă este posibil : Perioada de primăvară este în special vizată de atacurile păduchilor. Speciile purtătoare de păduchi şi/sau cu înfloriri precoce sunt cele mai susceptibile de a fi afectate. De exemplu, chenopodium, scaiul şi rumexul pot fi utilizate de către păduchii ca sursă de hrană ; - crearea sau implantarea unor zone şi adăposturi favorabile auxiliarilor vertebraţi şi nevertebraţi. În plus, pot fi montate cuiburi pentru piţigoi şi pentru răpitori, adăposturi pentru lilieci şi diverse locuri pentru hibernarea buburuzelor. Modul de conducere al livezii Principiul: găsirea punctului de echilibru între un randament bun şi un nivel parazitar scăzut: - o densitatea mică a vegetaţiei poate favoriza aerarea şi optimizarea eficacităţii produselor utilizabile: aerarea este un mijloc de luptă eficace contra majoritatea bolilor criptogramice; - realizarea unei talii care să nu provoace creşteri viguroase; - reglarea încărcării ; Alternanţa de rodire provoacă dezechilibre de vegetaţie: - este necesară o înălţime redusă care să permită intervenţii manuale mai frecvente; - calcularea aporturilor organice trebuie făcută ţinând cont de potenţialului solului şi de natura aportului, care condiţionează rapiditatea, perioada de eliberare şi cantităţile puse la dispoziţie: pe soluri cu o încălzire lentă, utilizarea unui îngrăşământ organic „rapid” înainte de coacere este adesea indispensabilă. • Lupta directă

Principiu: Completarea măsurilor preventive: - profilaxia trebuie să fie considerată ca şi un mijloc de luptă directă în agricultură ecologică fiind vorba de „igiena” livezii. Nici un fruct nu trebuie să rămână în livadă după recoltat (păduchele ţestos, monilioză etc…); - lupta directă (tratamente) utilizată în agricultură ecologică nu este eficientă decât asupra unor niveluri de atac reduse. Este imperativ necesar de a ţinti cu exactitate stadiul sensibil: ouă în curs de eclozare şi diferite stadii ale păduchilor; Modul de acţiune al produselor existente obligă preferarea tratamentelor preventive: aplicarea de sulf împotriva rapănului în funcţie de previziunile meteorologice şi de apariţia ascosporilor. Părul în agricultură biologică

Materialul vegetal

Port-altoiul :Gutuiul Gutuiul rezistă bine la asfixiere dar este puţin adaptat la soluri uscate şi calcaroase, precum şi la climatele calde. În aceste condiţii pedo-climatice, BA 29 este cel mai bine adaptat pe când gutuiul de Angers şi EMC este bine să fie evitate. - BA 29 (gutui de Provence): Nivelul vigorii 7/9; Cel mai compatibil dintre gutui; - EMA şi Sydo, gutui de Angers: Nivelul vigorii 6/9; - Adams 332, gutui de Angers: Nivelul vigorii 5/9; Gutui EMC: Nivelul vigorii 4/9; Se pretează situaţiilor ideale pentru gutui (soluri umede, necalcaroase, climat blând) şi speciilor fără probleme de compatibilitate. Incompatibilitatea poate fi exacerbată prin condiţiile pedo-climatice neadaptate gutuiului. Existenţa unui singur factor dintre aceştia poate să ducă câteodată la eşecul plantaţiei în agricultură ecologică, având în vedere că întreţinerea livezii este mai dificilă. Problemele de compatibilitate pot fi rezolvate prin utilizarea unei specii intermediare compatibile, dar acestea nu modifică în mod fundamental exigenţele pedo-climatice ale gutuiului. • Tipurile franc

Soiurile păr sunt cu mult mai sensibile la calcar şi la secetă decât gutuii: - Kirchensaller: franc provenit din semănat; foarte viguros- 8/9 ;metodă abandonată în favoarea francului clonat, respectiv înspre speciile pe propiile lor rădăcini; tendinţă puternică de drajonare; induce un comportament heterogen; - OHF 87 = DAYTOR (Farold ® 87) şi OHF 40 = DAYGON (Farold ® 40) fac parte dintr-o serie de franci clonaţi la sfârşit de experimentare ;nivel al vigorii mai mare decât BA 29 dar mai mică decât a francul provenit din semănat; productivitate bună; bună calitate a fructelor ; bună ancorare; provin din butaşi deci au o înrădăcinare mai bine conturată decât francul de semănat; - Specii autoînrădăcinate: foarte utilizate în Italia, în zonele unde asupra gutuiului se manifestă cloroza. Rezultate bune au fost obţinute cu Williams, Conference, Beurre Bosc, Abbe Fetel iar rezultate proaste cu Comice; Francii au o multiplicare globală mai dificilă decât gutuiul.Prinderea după plantare este întâmplătoare, perioada juvenilă mai lungă şi stadiul de adult atins mult mai târziu. Soiuri - Doctor Jules Guyot: comportament bun la tehnologia din agricultură ecologică; - Williams: sensibil la rapăn; specie cu dublă destinaţie, consumată atât în stare proaspătă şi folosită şi în industrie; proastă afinitate cu gutuiul; - Harrow Swet: rezistent la atacurile bacteriene; sensibilitate la Stemphylium; producţie precoce, foarte mare şi regulată; specie foarte productivă; bună calitate gustativă; - Conference: sensibilitate mică la rapăn, dar sensibilă la Pseudomonas syringae şi la căderea frunzelor; foarte productivă; este plantată mult în nordul Europei şi în Italia; se conservă perioade mari de timp; - President Heron: foarte puţin sensibil la rapăn; productiv; fără alternanţă; bună calitate gustativă; mărime corespunzătoare; conservare până în decembrie; epidermă la fel de sensibilă ca şi cea a Comice la maturitate, dar arămie;

- Doyenne du Comice: sensibilitate la rapăn în funcţie de livadă; sensibil la sulf şi la cupru; epidermă fragilă; foarte bună afinitate cu BA 29; specie viguroasă cu producţie sensibilă la alternanţă; - Abbe Fetel: calitate gustativă slabă; foarte sensibilă la Stemphylium; producţie slabă; vigoare medie; afinitate medie cu BA 29; - Angelys: specie promiţătoare de înaltă calitate gustativă şi conservare îndelungată în timp; Primele plantaţii sunt în curs de desfăşurare în agricultură ecologică în Franţa. Modul de conducere Densitatea va fi aleasă de aşa manieră încât combinaţia sistem radicular/ soi în funcţie de sol şi de practicile agricole să poate ocupa un volum suficient pentru a evita intervenţiile severe asupra livezii adulte. Aceste intervenţii vor fi surse de fluctuaţii în producţie şi de sensibilităţi parazitare, prin dezechilibrul vegetativ pe care îl provoacă. În plus, este de preferat să se repartizeze orizontal volumul arborelui pentru a putea evita creşterea la mare înălţime a arborelui. Este cu atât mai mult important acest aspect cu căt interveţiile manuale sunt importante în agricultură ecologică iar produsele utilizate sunt doar de contact. Aceasta duce la densităţi ce pot să varieze între 4 x 1,5 m pentru Conference pe gutui CEM şi 4–5m x 2,5–3 m în funcţie de soluri pentru Williams pe rădăcini proprii sau OHF 87 sau 40. Forma are puţină importanţă, dar formarea arborelui trebuie să reducă tăierile la minimum şi să favorizeze arcuirea şi înclinarea. Structurile puternice şi verticale sunt adesea sinonime cu dezechilibrul şi desfrunzirea în livezile mature. Gestiunea solului şi fertilizarea Doar o activitate biologică (faună şi floră) intensă este o garanţie de nutriţie corectă a pomului. Înierbarea ameliorează nutriţia fosforică, potasică şi ferică. Dar părul este foarte sensibil la lipsa de azot în perioadele dinaintea înfloririi (frunziş foarte palid) şi în special în cazul altoirii pe gutui .Tehnica cea mai clasică rămâne aportul unui îngrăşământ de tip guano pe linia de plantare, urmat de efectuarea unei lucrări de încorporare în sol şi aceasta cu o lună înainte de perioada înfloririi. Această tehnică este eficientă dar nu rezolvă problema alimentării azotoase. Acest aport de primăvară vine să completeze aportul unui compost sau al unui îngrăşământ organic mai complet de toamnă. Alegerea tipului de fertilizant trebuie să fie efectuată după observaţiile anuale asupra solului şi asupra pomului şi prin analize complexe asupra solului odată la 5 ani. Este vorba de fapt de a asigura celei mai mari părţi a solului o aeraţie suficientă, umiditate şi materii organice bune în condiţii corecte de pH şi fără prea mult cupru. Amenajarea livezii de peri Bazele raţionamentului pentru a amenaja o livadă de peri ecologică constau în dezvoltarea unei biodiversităţi maximale prin diverse amenajări: - realizarea unui strat ierbos: supravegherea instalării unei vegetaţii ierboase ce înfloreşte evităndu-se cosirile joase şi frecvente; - realizarea unor adăposturi pentru auxiliari: grămezi de pietre, de lemne, cuiburi; - realizarea unei perdele de protecţie complexe: Anumite esenţe sunt recomandate de către Inra d’Avignon pentru a favoriza o perdea funcţională: iederă, alun, tei, merişor, lauretc...; Protecţia fitosanitară 1. Cacopsylla pyri Insecta provoacă puţine pagube în livada ecologică. În schimb, poate pune probleme pe perioada reconversie la agricultuă ecologică pănă la stabilirea unui echilibru între populaţiile de insecte. Strategia de luptă cea mai eficientă este înainte de toate, controlul vigorii. Sosirea precoce a auxiliarilor este facilitată prin neutilizarea după înflorire a insecticidelor.. În sezon, o perioadă critică poate exista (sfârşit de mai-iunie) şi trebuie să poată fi controlată prin tratamente asupra mielatului cu Heliosol (2l/ha) sau cu săpun potasic. După această perioadă populaţiile scad în majoritatea cazurilor (sosirea auxiliarilor, oprirea creşterii vramurilor). 2.Contarinia pyrivora Foarte rar atacă dar este problematică în agricultură ecologică. Atacurile sunt adesea repetate pe aceleaşi parcele. Pagubele se diferenţiază de cele ale viespilor (Hoplocampa) prin prezenţa mai multor larve în fruct. Se observă o ieşire grupată a adulţilor la sfârşit de martie: zbor de 1 până la 2 săptămâni maxim. Pontele se depun începând din stadiul D3-E (apariţia mugurului roz) urmate apoi de dezvoltarea larvelor în fructele tinere pe parcursul a 4-6 săptămâni. Larva este un asticot fără picioare şi de culoare crem. După căderea petalelor, fructele atacate se dezvoltă mai rapid şi se deformează (pere decalibrate).

Fructele se coc înainte de a cădea pe sol. Transformarea în nimfă a larvelor are loc în sol la 5 cm adâncime. Ieşirea grupată a adulţilor într-un stadiu bine precizat face ca speciile cu înfloriri timpurii sau târzii să fie mai puţin sensibile. O luptă profilactică poate fi avută în vedere prin distrugerea perelor tinere atacate. Dacă există resturi din anul precedent, se intervine în stadiul C3 până la D asupra adulţilor înainte de pontă cu un insecticid natural (pyretru, rotenonă). Păduchele violet al părului: Dysaphis pyri Specia este mai puţin periculoasă decât păduchele cenuşiul al mărului. Lupta se bazează pe aceleaşi principii ca şi în cazul păduchelui cenuşiu. Azadirachtina este eficientă dar este foarte fitotoxică asupra soiurilor: Conference, Guyot, Comice. Nici un fel de toxicitate nu este cunoscută asupra lui Harrow Sweet şi Wiliams. 3.Viespea părului: Hoplocampa brevis Adultul seamănă cum o mică viespe; femela depune ouă translucide în mugurii florali pregătiţi să se deschidă. Larva sapă o galerie circulară subepidermică, apoi intră în fructul tânăr, trecănd mai departe într-un alt fruct, unde larva va găuri fructul fără să facă o galerie circulară. În faza următoare, larva abandonează fructul pentru a ţese un cocon în sol în care să-şi petreacă iarna. Apare o singură generaţie pe an. Larva este un asticot ce prezintă până la 7 perechi de picioare false abdominale, cap gri-deschis şi corp alb-gălbui. Două hymenoptere pot să paraziteze hoplocampa părului.Folosirea de capcane pe scară largă este tehnica de preferat şi se dovedeşte eficientă dacă capcane albe acoperite sunt puse cu 10 zile înainte de înflorire (nu trebuie să mai existe adulţi în timpul înfloririi). 4. Gărgăriţa florilor: Anthonomus pyri Insecta este problematică şi constituie marea problemă a unui pomicultor în agricultură ecologică. Adultul, foarte uşor de identificat, este o gărgăriţă brun-roşcată de 4 până la 5 mm. Ea este observabilă prin „scuturarea” bobocilor la sfârşitul verii. Adulţii apar la sfârşitul verii şi depun ouăle în interiorul mugurilor fructiferi până la primele temperaturi scăzute. Ouăle eclozează în timpul iernii. Primăvara, mugurii fructiferi nu se deschid şi conţin o larvă de 5 până la 7 mm, foarte arcuită, albă cu capul maroniu. După transformarea în nimfă, primăvara, adulţii ies din mugur efectuând o perforaţie foarte vizibilă în solzii uscaţi apoi intră în diapauză estivală pe diverşi arbori, în crăpăturile scoarţei în mod special. Gărgăriţa este puţin parazitată de unele himenoptere.Această insectă este dificil de controlat deoarece reîntoarcerea adulţilor pe peri la sfârşit de vară şi la început de toamnă este foarte eşalonată. 5. Viermele merelor şi perelor (Cydia pomonella) Având în vedere importanţa sa (în special în livezile de meri), o fişă tehnică specială i-a fost consacrată. 6.Acarieni roşii ( Panonychus ulmi) Păianjenii roşii nu pun probleme îngeneral în livezile ecologice. Atacurile sunt în mod regulat întâlnite în livezile în conversie la agricultură ecologică. Nu trebuie trecută în conversie o parcelă cu probleme mari de păianjeni. 7. Rapănul ( Venturia pirina) Rapănul părului se manifestă în special prin pete asupra fructului care fac dificilă comercializarea. Boala este foarte asemănătoare cu rapănul la măr. Totuşi, în caz de prezenţă pe lemn protecţia devine problematică. Importanţa atacului este definită prin:  sensibilitatea speciei şi stadiul de cultură;  cantitatea de innocul;  o umiditate ridicată poate antrena o contaminare în funcţie de temperatură;  prezenţa cancerului pe lemn, obligă la tratarea pe toată perioada de vegetaţie. Atâta timp cât riscul există, se tratează preventiv cu cupru (stadiul de înflorire) apoi cu sulf (după înflorire).

Nucul în Agricultură Biologică Consumul european de nuci este circa de 300 g/locuitor pe an. Producţia ecologică pune probleme specifice: întreţinerea solului (gestiunea înierbării şi concurenţa alimentară) şi fertilizarea. Randamentul optim a unei livezi biologice echilibrate se situează în jur la 2 T /ha de nuci uscate cu variaţii mari în funcţie de întreţinere şi potenţialul solului. 1. Soiuri  Franquette este preconizat în marea majoritate a cazurilor pentru rusticitatea sa, creşterea rapidă a fructelor şi nucile sale de calitate. (Parisienn, Marbot);  Fernor este recomandată solurilor bogate în substanţe minerale;  Grandjean este interesantă pentru calitatea inelelor sale anuale;  Soiurile polenizatoare se recomandă a fi cultivate în afara zonelor tradiţionale de producţie ( Meylannaise, Ronde de Montignac).

2. Port-altoii Juglans regia L. este singurul port-altoi utilizat în prezent. Alţi port-altoi sunt în curs de experimentare. Se cercetează vigoarea şi rezistenţa la CLRV (Cherry Leaf Roll Virus). 3. Densitatea de plantare Distanţele de plantare recomandate sunt de:10m x 10m sau 11m x 11m. Primii 10 ani fiind mai puţin productivi (2 tone de nuci în total), se poate intensifica plantaţia (11m x 6,5m) pentru ca la termen să se scoată 1 pom din 2, dacă tipul de sol şi fertilizarea o permite. 4. Conducerea culturii

Nucul este un arbore cu creşteri mari pe timpul verii, contrar celei mai mari părţi a pomilor fructiferi care dau creşteri în special primăvara. Este un arbore foarte sensibil la asfixia radiculară şi preferă solurile uşor calcaroase, bogate în materii organice. Gestiunea fertilizării Pentru un hectar de Franquette în agricultură convenţională în plină producţie, exporturile azotoase sunt estimate la 172 kg/ha. Frunzele exportă şi restituie o mare parte din elementele majore, devine deci importantă supravegherea reîntoarcerii lor în sol (fărâmiţare şi încorporare în sol la căderea pe pământ pentru solurile lucrate). Nevoile livezii tinere sunt mici în primii ani (20 până la 40 unităţi de N/ha). Toate excesele de aport de azot se vor traduce prin exporturi mai importante şi va duce la creşterea costurilor de fertilizare ca şi a riscurilor de levigare înspre apele subterane. Aporturile trebuie modificate în fiecare an în funcţie de producţia de nuci (creşterea exporturilor) şi de rezultatul de observaţie a stării vegetative a nucului. Înierbarea livezii influenţează asupra fluxurilor producând materie organică şi consumând o parte din elemente. Înafara compensării „ exporturilor” aporturile vizează înainte de toate o activitate biologică optimă a solului. Acest obiectiv, cu spinul dat de către analizele şi observaţiile asupra solului, va ghida alegerea materiilor organice. Produse utilizabile. Toate produsele sunt utilizabile în agricultură ecologică conform Legii 38/2001 pot fi folosite fără contraindicaţii speciale. Aporturile de toamnă nu sunt de recomandat datorită concentrării resurselor agricultorului pentru efectuarea recoltei. Cele mai mari nevoi de azot ale nucului sunt din mai până în iulie pentru formarea creşterilor vegetative şi creşterea fructelor. Aporturile trebuie realizate iarna sau primăvara (din februarie până în aprilie) în funcţie de compoziţia produselor. Aporturile de îngrăşământ organic poate completa aportul de materii organice structurante la sfârşit de iarnă (îngrăşământ animal, compost). Este necesar să se stimuleze activitatea microbiană la început de ciclu (început de mai, în momentul dezmuguririi). Cantităţile recomandate sunt de ordinul a 20 până la 40 tone de îngrăşământ animal sau de la 10 până la 15 tone de compost. Îngrăşământul de origine ovină pare a răspunde cel mai bine nevoilor nucului. Controlul buruienilor Pe rând, tehnicile de plivire mecanică sau termică necesită utilaje specifice şi deci utilizarea presupune o atenţie particulară.

-Dezburuienarea mecanică este puţin compatibilă cu recoltarea mecanică care impune existenţa unui sol bine nivelat. -Experienţa din legumicultură asupra dezburuienării termice uşurează adaptarea acestei tehnici în pomicultură. Buruienile trebuie să aibă un stadiu de dezvoltare puţin avansat ceea ce implică adesea un mare număr de treceri. -Mulcirea se poate realiza cu materiale anorganice (material plastic, material textil) sau cu materiale organice (paie, scoarţă, covor pe bază de paie) pentru a controla stratul ierbos într-o manieră eficientă, limitând în acelaşi timp evaporarea solului. Repunerea mulciului trebuie să se realizeze într-un interval de timp cuprins între 1 până la 5 ani în funcţie de gradul lor de degradare. Principalul inconvenient al acestei tehnici este costul său destul de ridicat. În această situaţie, recoltarea mecanică nu este încă posibilă. -Înierbarea totală a solurilor bogate. Speciile cu talie mică şi care nu formează tufe (pentru recoltarea mecanică) sunt de preferat în cazul acestei tehnici de dezburuienare. În acest caz, va fi necesară creşterea intensităţii irigării şi fertilizării pentru a putea compensa concurenţa înierbării. Ştiind că această concurenţă cu înierbarea este limitată la azot şi apă, utilizarea unei leguminoase într-o livadă irigată ar fi poate o soluţie. Dar nici o soluţie probată şi satisfăcătoare nu există până astăzi. Înierbarea, în livezi, este cel mai des prezentă între rânduri pentru a uşura trecerea tractorului evitănduse tasarea solului. Alegerea unei flore diversificate şi adaptată la tehnologia avută în vedere poate avea mai multe influenţe pozitive asupra culturii. Irigarea Irigarea este o operaţie indispensabilă în livezile înierbate sau în zonele climatice cu pluviometrie slabă. În caz de imposibilitate de irigare, se pot realiza lucrări ale solului pentru a limita concurenţa înierbării până la sfârşit de iunie, pentru a lăsa timpul necesar reînierbării pănă recoltarea mecanică. Cele mai mari nevoi sunt din iunie până în august, perioadă de creştere a fructului şi a formării inelului anual de creştere. Irigarea se poate face în diferite moduri, dar un interes deosebit prezintă micro-aspersiunea. Protecţia fitosanitară Carpocapsa (Cydia pomonella) Carpocapsa este principalul dăunător al livezii de nuci. Este vorba de un lepidopter întâlnit şi în livezile de meri şi peri. Lupta prin intermediul virusului granulozei şi a confuziei sexuale este posibilă şi eficientă în cazul unor populaţii slabe până la medii. Condiţiile de utilizare a acestor tehnici sunt, din mai multe puncte de vedere, similare celor preconizate pentru lupta împotriva acestor dăunători în livezile de meri şi peri. În general, 3 până la 5 tratamente sunt suficiente pentru a controla carpocapsa. Metoda de luptă prin confuzie sexuală necesită un timp de aşezare a difuzorilor important (7 până la 10 ore/ha). Difuzorii trebuind să fie aşezaţi pe partea superioară a pomului. La ora actuală, nu există difuzori omologaţi pentru această cultură. Afide Nici o combatere nu este realizată în agricultură ecologică împotriva acestor dăunători şi pagubele sunt în general mici. Auxiliarii (buburuzele) se instalează suficient de repede pentru a „regla” populaţiile de afide. Se va evita orice insecticid pentru a păstra auxiliarii asupra acarienilor (Euseius finlandicus). Anthracnoza (Gnomonia leptostyla) Această boală se dezvoltă rapid în cazul primăverilor umede. Ciuperca iernează pe frunze. Primăvara provoacă necroze poligonale pe frunze mai mari decât în cazul bacteriozelor, provocând căderea lor. Ca şi măsuri profilactice se recomandă tăierea şi îndepărtarea ramurilor uscate, tocarea resturilor vegetale pentru a accelera descompunerea lor, o bună aerare în interiorul arborelui, „bandajarea” trunchiurilor pentru a limita răspândirea acestor boli. Bacterioza Bacteria iernează în şi la suprafaţa mugurilor şi se multiplică primăvara în prezenţa unei umidităţi ridicate însoţită de temperaturi cuprinse între 16 şi 29º C. Ea provoacă apariţia unor pete (pe frunze şi fructe) precum şi căderea fructelor. Speciile cu dezmugurire precoce şi fructificare laterală sunt mai sensibile. Se recomandă evitarea udării frunzişului prin irigare.

Produsele cuprice pe bază de sulfat de cupru şi hidroxid de cupru sunt eficiente în lupta preventivă. Unele suşe sunt rezistente la cupru. Pulverizările se fac cu prioritate primăvara ( 2 sau 3 tratamente). Efectul cuprului asupra anthracnozei este mai scăzut dar poate fi suficient în situaţiile cu risc moderat. Un tratament împotriva căderii frunzelor este justificat în livezile tinere pentru a putea limita pătrunderea bacteriilor prin cicatricile foliare. În prezent, nu există o metodă satisfăcătoare pentru a lupta împotriva necrozei apicale. 4. Recoltarea Investiţiile într-un utilaj de recoltare este rentabilă pentru livezile cu suprafeţe de producţie mai mari de 15 hectare. O livadă de nuci condusă în agricultură ecologică produce în medie cu 20 până la 30 % mai puţine nuci decât în agricultură convenţională (1 până la 2 T faţă de 2-3 T) cu un procentaj de nuci de mărime mică superior. Recolta se eşalonează de la jumătatea lui septembrie până la jumătatea lui octombrie. Pentru a avea nuci de calitate este necesară recoltarea odată la 4 zile. Odată recoltate nucile trebuie curăţate şi aşezate în uscătoare pentru a ajunge în 24 ore la o umiditate de 8 până la 12 %. 5. Conversia la agricultură ecologică  Pierderile de randament vor fi vizibile după ultimul an de conversie;  Livezile trebuie să fie curate, într-o stare bună de sănătate cu o protecţie fitosanitară minimă, ceea ce presupune un ecosistem echilibrat.

Controlul bolilor piersicului în agricultura ecologică

În timpul perioadei de conversie la agricultura ecologică, oprirea tratamentelor pe bază de produse fitofarmaceutice va modifica populaţia parazitară a livezii cu o recrudescenţă a dăunătorilor şi a bolilor. În ciuda atenţiei deosebite acordate arborelui şi mediului său înconjurător, este adesea necesar să se intervină cu mijloace de intervenţie fitosanitară. Înainte de utilizarea oricărei metode de luptă directă al cărui efect nu va fi decât parţial, se recomandă măsurile utilizarea de măsuri preventive: - o schemă de plantare mai aerisită; o creştere regulată; profilaxia şi dezvoltarea unei faune auxiliare trebuie să fie măsuri aplicate cu prioritate. La înfiinţarea livezii, alegerea varietăţilor trebuie să ia în calcul utilizarea de soiuri puţin sensibile la dăunători şi la boli. Cunoaşterea dăunătorilor specifici acestei culturi va putea face ca intervenţiile să aibă o eficacitate maximă. Bolile piersicului Bolile sunt unul dintre principalele obstacole în calea reuşitei unei culturi în agricultură ecologică a acestei culturi , datorită mijloacelor limitate de combatere . În general, 20% dintre fructe putrezesc în livadă, această cifră fiind mai mare pentru speciile târzii. Înainte de atacul pe fructe se observă o uscare a florilor care se întinde spre ramurile de rod cu formarea cancerului şi scurgeri de clei. Pe fruct, este vorba în peste 90% dintre cazuri de monilioză: -Monilia laxa se manifestă sub forma unor mici perniţe de culoare gri închis; - Monilia fructigena are perniţe mai mari, brun roşcat , formând zone concentrice în jurul punctului de infecţie şi nu afectează florile; - Monilia fructicola a fost recent identificată în mai multe regiuni din Europa simptomele fiind asemănătoare cu cele ale ciupercii Monilia laxa. Printre agenţii criptogamici prezenţi într-o cultură de piersic se numără Botrytis, Penicillium, Rhysophus sau Alternaria, fiind paraziţi ai rănilor . Distrugerea epidermei sau atacurile de insecte sunt favorabile instalării acestor boli. Atacul este favorizat de: •Alternanţa perioadelor ploioase cu cele uscate ce induce fructificarea ciupercilor;

•O umiditate peste 90% timp de câteva ore sau o ploaie care declanşează germinarea conidiilor la temperaturi de peste 10 – 15 grade Celsius); Fructele sunt sensibile pe toată perioada creşterii. Lupta împotriva bolilor Masuri profilactice: •Favorizarea circulaţiei aerului pentru a evita perioadele umede lungi prin : distanţa de plantare mai mare; tăieri în verde; tăieri după recoltare; forma arborelui; tăierea ramurilor prea joase; menţinerea unui covor erbaceu scurt în jurul arborelui , orientarea parcelei; •Reducerea gradului de infestare prin: eliminarea frucelor mumificate şi a ramurilor înnegrite odată cu tăierile de iarnă şi a culesului; recoltarea fructelor putrezite; •Odată cu plantarea să se aibă în vedere rezistenţa soiurilor la ciuperci. Piersicile şi nectarinele cu miez galben sunt în general mai sensibile decât varietăţile târzii. În zonele cu riscuri , trebuie să se evite plantarea varietăţilor care se vor coace mai repede de 10 august; •Irigarea: evitarea aportului de apă înainte de recoltare ( celule turgescente , crăpături); •Fertilizare: evitaţi excesul de azot sau cantităţi mari la o singură fertilizare; •Evitarea producerii de soiuri cu fructe de mari dimensiuni; eliminarea fructelor care se ating; •Recoltarea în bune condiţii: manipulare ; presortare în livadă; transport; conservare la temperaturi scăzute; Împotriva lui Monilia fructigena (atac pe flori ), se tratează preventiv cu cupru sau cu sulf înainte de înflorire. Anumite produse sau elemente pot să aibă un efect protector ca îngrăşămintele foliare pe bază de alge marine, coada calului, silice, magneziu, cupru , calciu. Alte tehnici de luptă şi-au arătat eficacitatea (Trichoderma). Termoterapia post recoltare este o tehnică experimentată de către GRAB Avignon de câţiva ani; primele rezultate a unei utilizări pe scară largă arată o ameliorare notabilă a conservării fructelor. Uscarea şi deformarea frunzelor la piersic ( Taphrina deformans) Agent patogen propriu piersicului, provoacă deformarea şi decolorarea organelor atacate : culoarea frunzelor variază de la alb gălbui la roz roşiatic; frunze mai groase şi deformate, fructe deformate. Frunzele bolnave sunt mai sensibile la atacul de făinare şi la atacul purecilor. Apariţia pagubelor la începutul primăverii ( la 2-3 săptămâni după contaminare) reduce în mod drastic dezvoltarea arborelui, care este privat de capacitatea sa d fotosintezinantă. Miceliul se conservă sub formă de spori în scoarţa arborilor şi a ramurilor, în solzii mugurilor sau la suprafaţa solului. Supravieţuirea sporilor este favorizată de către ierni blânde şi umede. Sfârşitul perioadei de mare sensibilitate se termină odată cu creşterea frunzelor ( 6-7 săptămâni începând cu începerea creşterii mugurului) . Condiţii de infestare •Temperatura minimă zilnică de peste 8 grade Celsius: Germinarea este stopată peste 30 grade Celsius; •Precipitaţii peste 10 mm în 24 de ore: În livadă , contaminările au loc chiar şi la o cantitate mai mare de rouă. Combatere Există o importantă variaţie a sensibilităţii între diferitele specii. Aceasta poate provenii din precocitatea speciei sau din caracterele sale genetice. Combaterea este preventivă şi este în general eficace atăta timp căt cantităţile de cupru nu sunt limitate. Perioada de intervenţie •Căderea frunzelor ( acţiune asupra băşicării, cancerului, şi bacteriozele): 2- 3 tratamente pe bază de cupru cu doză redusă. După recoltare, se pot aplica îngrăşăminte foliare pe bază de zinc •În perioada umflării mugurilor se pot efectua tratamente pe bază de cupru (zeamă bordeleză, hidroxid). •La apariţia primelor frunzuliţe după umflarea mugurilor:tratament cupric pe bază de hidroxid, sulfat sau oxiclorură; •Protecţia trebuie continuată pănă în stadiul primelor frunze etalate (la 3 săptămăni după deschiderea mugurelui) cu zeamă bordeleză în cantitate e 6,5 kg/ha + ulei alb la o concetraţie de 0,1 %. De asemenea se poate utiliza şi zeama sulfocalcică (zeama nanteză) care uscă şi contaminează contaminările. Cuprul nu mai acţionează din

momentul în care miceliul penetrează în frunză. Acţiunea sa poate fi ameliorată prin adăugarea de agenţi muianţi sau oligoelemente. Tratamentele trebuie evitate în perioadele reci şi cu vănt puternic. Făinarea Făinarea se caracterizează prin apariţia de zone făinoase pe faţa inferioară a frunzelor, ramuri deformate şi acoperite de un strat alb. Dezvoltarea bolii depinde de evoluţia temperaturii, de alternanţa dintre perioadele cu vănt şi umede cu perioadele uscate. Temperaturile reduse din timpul primăverii (vănturi reci) provoacă o prire a sevei urmată de atacuri puternice de făinare. Combatere În funcţie de sensibilitatea soiurilor utilizate trebuie efectuate tratamente pe bază de sulf din momentul căderii petalelor cu o cantitate de 10-25 kg/ha la o temperatură mai mare de 6 grade Celsius. Sulful sup formă de pref are o acţiune mai bună decăt sulful muiabil care poate prezenta probleme de fitoxicitate în cazul utilizării în perioade foarte calde. Tratamentele se pot continua pănă la recoltare dacă este cazul pentru soiurile mai sensibile. Coryneum beijerinschii Frunzele şi ramurile sunt acoperite de pete roşietice în timpul verii. Apoi aceste pete se necrozează şi reultă perforaţii de 3-4 mm pe frunze. Pe fructe se observă acelaşi tip de pete însoţite de cantităţi mare de clei. Se va evita confundarea simtomelor prezentate cu cele ale fitoxicităţii date de excesul de cupru. În timpul iernii următoare vor apărea pete canceroase cu exudat de clei. Combatere Protecţia plantei împotriva bolii se realizează prin efectuarea a 2-3 tratamente cu 25 –50 g/hl de cupru metalic. Riscurile de fitotoxicitate fiind importante, se rocomandă utilizarea de adjuvanţi (oligoelemente, extracte din plante, aminoacizi). Anumite soiuri locale sunt foarte rezistente (July Alberta) Sharka Sharka este o boală virală care se manifestă prin apariţia de striuri violacee pe petalele florilor de piersic, de decolorări caracteristice de-a lungul nervurilor frunzelor precum şi a unor zone concentrice clorotice pe fructe. Visusul (Plum Pox Potyvirus) este vehiculat de către afide şi de către materialul vegetal. Arborii atacaţi trebuie să fie scoşi cel tărziu la 3 zile după ce a fost diagnosticată boala. Xantomonas arboricola Toate genurile de Prunus spp. sunt susceptibile de a fi atacate de către această boală. Bacteria rezistă în timpul iernii adăpostindu-se în muguri şi în scoarţa arborilor. Prezenţa bolii nu se manifestă întotdeauna prin apariţia stricîciunilor. Uneori se observă o cădere parţială a frunzelor ca urmare a apariţiei a unor pete care sunt mai întăi localizate pe marginea frunzelor sau de-a lungul nervurilor. Pe fructe atacul este vizibil din luna iunie şi sunt caracterizate prin depresiuni circulare de culoare brună cu o producere eventuală de clei.Dezvoltarea bolii este favorizată de o temperatură şi umiditate ridicată. Combatere -supravegherea prezenţei simtomelor în livezile apropiate de zonele deja contaminate. Cele mai sensibile soiuri sunt :O’Henry, Elegant, Lady, Valley Sweet, Rich Lady Summer, Rich, Big Top, Sibelle, Snow King. - utilizarea de material genetic însoţit de un paşaport fitosanitar european; - dezinfectarea instrumentelor cu care se efectuează tăierile; - arderea lemnului rezultat în urma tăierilor; efectuarea de tratamente pe bază de cupru în momentul căderii frunzelor; Pseudomonas sp. Boala se manifestă prin înegrirea mugurilor şi a ramurilor tinere. Un lichid de culoare roşiatică se scurge pe sol din trunchiul arborelui. Pe frunze apar pete de culoare roşie înconjurate de un halou tranlucid. Îndepărtănd scoarţa se poate observa progresia infecţiei. Contaminarea se realizează prin intermediul rănilor (tăieri, căderea frunzelor). Boala se dezvoltă iarna în condiţii de temperaturi negative. Combatere -pe cale profilactică:tăierea şi arderea ramurilor atinse; dezinfectarea cu alcool a foarfecilor; - aplicarea a 2-3 tratamente cuprice după recoltare şi în momentul căderii frunzelor -utilizarea de soiuri rezistente (Red Haven, Michelini) şi evitarea celor sensibile (J.H. Hale); -utilizarea de amente pe bază de calciu şi de materii organice sunt mijloace eficiente pe termen lung; Cancerul (Fusicoccum amygdali)

Parazitul penetrează în ramuri sau în buchetul de mai prin plăgile peţiolare în toamnă şi induce pete de culoare brună asupra mugurilor. Necroza este de formă ovală , bine delimitată (confuzie posibilă cu monilioza). Pe frunze necrozele formează un „V” pe nervuri si provoacă căderea prematură a acestora. Partea atacată a fructelor este de culoare brună înspre gri şi este acoperită cu puncte de culoare neagră. Ploile din toamnă şi de primăvară favorizează diseminarea în timp ce condiţiile de timp uscat şi cal favorizează înmulţirea.Temperatura optimă de dezbvoltare este de 28 grade Celsius. Combatere Orice plagă necicatrizată în toamnă (căderea frunzelor) şi în primăvară (deschiderea mugurilor, căderea petalelor) este o cale de penetrare a ciupercii. Cuprul este un bun cicatrizant, dar nu are decăt un efect moderat asupra creşterii ciupercii şi un efect nul asupra germinării sporilor. Sulful muiabil are o anumită eficacitate. Tinănd cont de marile cantităţi de cupru care ar fi necesare se recomandă efectuarea unei bune profilaxii şi alegerea de soiuri rezistente. Trebuie în acelaşi timp să fie arse ramurile atacate începănd cu luna iunie, evitănd dispersia sporilor. Controlul Păduchelui cenuşiu (Dysaphis plantaginea P.) în Agicultură Biologică În livezile de meri biologice, păduchele cenuşiu este cel mai periculos dintre păduchi împreună cu păduchele lănos (Eriosoma lanigerum). Prezenţa sa timpurie în cultură face dificilă acţiunea auxiliarilor iar fecunditatea sa mare antrenează pagube care se pot dovedi foarte grave. Protecţia împotriva dăunătorilor în agricultura ecologică se face printr-o serie de tehnici:  adaptarea conducerii culturii (specie, talie, fertilizare);  favorizarea entomofaunei utile;  aplicarea unor tratamente precise; 1 – Simptome şi pagube Pe lăstari şi frunze: -Răsucire puternică a frunzelor şi îngălbenirea acestora; -Exsudat de mielat urmată de atac de fumagină (frunza acoperită cu un praf negricios); -Deformare accentuată a lăstarilor; Pe fructe: -Deformare a fructelor ca urmare a împunsăturilor timpurii; -Diminuarea procentului de flori legate în caz de atac foarte puternic; Pe ansamblu, rezultă o diminuare a vigorii livezii, foarte prejudiciabilă mai ales în cazul pomilor tineri în primii ani după înfinţarea livezii. 2 – Descriere Insecta are mărimea de 2,1 până la 2,4 mm de culoare verde măslinie sau roşu vişiniu, acoperit de o pulverulenţă albă până la gri (cu excepţia indivizilor care tocmai au năpârlit). 4 – Controlul populaţiilor Observarea ouălor în timpul iernii este destul de dificilă. Confuzia cu ouăle altor specii de afide este posibilă (păduchele verde de exemplu). Identificarea larvelor este posibilă prin efectuarea de controale asupra mugurilor cei mai dezvoltaţi. Controlul populaţiilor trebuie să ţină cont de faptul că: -nu trebuie efectuate tratamente după înflorire deoarece produsele de tratament au o eficacitate scăzută şi există riscul de toxicitate asupra auxiliarilor; -trebuie efectuate tratamente sistematice înainte de înflorire; 5 – Modalităţile de control ale Păduchelui cenuşiu A. Profilaxie 1. Alegerea soiului În agricultură ecologică, este esenţial să se caute o rusticitate globală a soiurilor. Criteriul de sensibilitate la păduchiul cenuşiu este determinant. Există diferenţe semnificative de sensibilitate: - Specii foarte sensibile: Granny Smith, Baujade, Idared, Topaz; - Specii sensibile: Reine des Reinettes, Gala, Elstar, Golden, Braeburn, Delbard Estivale, Boskoop; - Specii mediu sensibile: Reinette Grise, Belchard, Melrose; - Specii puţin sensibile: Florina, Goldrush;

Rezistenţa la Păduchele cenuşiu este unul din criteriile importante de selecţie a soiurilor în agricultură ecologică. 2. Stabilirea şi apoi menţinerea unui bun echilibru al arborelui. primăvara: nu se recomandă împrăştierea de cantităţi mari de îngrăşăminteorganice deoarece aceasta poate avea ca efect eliberări mari de azot în primăvară (aport masiv de gunoi animal, guano, ricin.  toamna: se vor evita vigorile excesive la sfârşit de sezon, provocate de o mineralizare târzie a azotului. Este adesea cazul aporturilor de materie organică de tipul compostului cu eliberare târzie, mai ales în cazul solurilor cu încălzire lentă (soluri grele, reci. Numărul de ouă depuse toamna (inoculul) este proporţional cu vigoarea pomului toamna. - se vor evita arborii prea puţin viguroşi sau cei cu carenţe; - tăierile vor fi realizate în aşa fel încăt să se evite formarea de creşteri lacome;

3. Amenajarea parcelei Se recomandă favorizarea auxiliarilor prezenţi în mod natural în plantaţii. Sirfide: Adulţii se hrănesc cu polen sau nectar ale căror cantităţi influenţează numărul de ouă. Ponta este depusă în apropierea focarului de păduchi. Larva este o carnivoră foarte vorace (400 până la 700 păduchi consumaţi în 10 zile) . Prezenţa plantelor cu înfloririe timpurie în interiorul livezii favorizează instalarea şi dezvoltarea sirfidelor. Buburuze: Cele mai cunoscute coccinele ca şi auxiliari sunt buburuza cu 2, 14 şi 7 puncte. Larvele şi adulţii consumă de la 30 până la 60 de păduchi pe zi. Crisofe: Se constată o activitate prădătoare a larvelor, mai ales în peioadă estivală. Iernarea adulţilor are loc în afara livezii (în hambare sau remize). Cecidomelide: S-a observat o activitate prădătoare a larvelor, mai cu seamă pe timpul verii şi toamnei. Favorizarea biodiversităţii vegetale din jurul livezii (garduri vii, benzi (straturi) florale, înierbare divesificată) este o măsură recomandată pentru a putea permite sosirea cât mai rapidă a auxiliarilor şi instalarea lor. O floră diverificată este un factor indispensabil al acestei biodiversităţi. O pajişte variată, cosită mai rar este foarte favorabilă prezenţei auxiliarilor. Benzile florale Utilizarea de plante selecţionate are la bază următoarele criterii:  o înflorire eşalonată care să ofere hrană (polen şi nectar) pentru auxiliari (sirfide);  specii care să poată adăpostească şi alţi păduchi în timpul verii când păduchii cenuşii nu sunt prezenţi în livada de meri;  capacitate mare de acoperire a solului care să ofere adăpost pentru auxiliari. Semănarea speciilor selecţionate în amestec, se poate realiza pe benzi de lăţimi cuprinse între 50 cm şi 1 m între răndurile de meri (tot la 30 m) şi pe marginea primului şi ultimului rând. Întreţinerea trebuie redusă la minim (fără tăiere). Înfiinţarea benzilor se realizează pe cale naturală de la un an la altul. Rezultate foarte interesante pot fi obţinute primăvara (creşterea numărului de auxiliari şi diminuarea numărului de păduchi) şi toamna (creşterea numărului des păianjeni şi punerea în evidenţă a rolului lor asupra diminuării de inocul prin capturarea păduchilor înaripaţi). B. Intervenţii de început de vegetaţie Tratamentele înainte de înflorire trebuie să fie efectuate riguros pentru că este singura metodă de luptă directă eficientă. În continuare auxiliarii îşi intră în rol. Tratamente cu uleiuri minerale (uleiuri albe) sau vegetale (în curs de experimentare) la doza de 1 până la 1,5 l/hl de apă. Uleiurile albe omologate nu prezintă diferenţe semnificative de eficacitate. Se va evita efectuarea vreunui tratament dacă o perioadă de îngheţ este anunţată (risc de fitotoxicitate). Este recomandată tratarea cu soluţii puternic diluate pentru a atinge un maxim de ouă şi de larve, mărind volumul per ha la1500 l.

Eficacitatea uleiurilor creşte cu temperatura şi ca atare se recomandă efectuarea tratamentului la temperaturi mai mari de 10º C adaptăndu-se doza la temperatură. Tratamente cu piretru şi rotenonă. Sunt produse puţin remanente (24 până la 48h), care acţionează prin contact. Efectul lor este vizibil pe termen scurt pentru piretru (acţiune şoc) şi pe termen mai lung (4 până la 5 zile) pentru rotenonă (acţiune regulatoare a creşterii). Principiile active fiind fotodegradabile, se recomandă efectuarea tratamentelor pe timpul serii. Există mai multe produse comerciale pe bază de piretru sau rotenonă singure sau în amestec. Puţine din aceste produse posedă astăzi o omologare asupra păduchelui cenuşiu al mărului. Aceste produse sunt puţin selective. Utilizarea lor în sezon nu este recomandată (efect nefast asupra auxiliarilor, acţiune insuficientă asupra păduchelui cenuşiu după înflorire). De remarcat că, în funcţie de stadiul lor de aplicare, aceste tratamente au o acţiune secundară altor dăunători ai livezii (păianjeni, viespi, gărgăriţe). Un alt insecticid vegetal, care se testează în prezent este Neem, extras din seminţele arborelui Azadirachta indica (foarte răspândit în India). În Elveţia, unde acest produs este omologat, rezultatele sunt foarte satisfăcătoare cu un singur tratament în stadiul mugure roz. C. Intervenţii după înflorire La această dată, nu se mai poate face nimic; cu excepţia limitării pagubelor. Se poate efectua eventual un tratament cu ulei alb la căderea petalelor, în caz de ecloziune tardivă. Nu se recomandă utilizarea de insecticide vegetale în sezon. Ele nu sunt eficiente împotriva răsucirii (produs acţionând prin contact) şi întârzie apariţia auxiliarilor. Trebuie limitat numărul furnicilor, care favorizează dezvoltarea păduchilor prin aşezarea de benzi adezive în jurul trunchiului sau prăfuirea cu sulf la baza pomului, imediat ce se observă prezenţa auxiliarilor pe pom sau în apropierea acestuia. Principii de bază a combaterii dăunătorului: - controlul stării vegetative a pomului; - crearea sau favorizarea unui mediu propice apariţiei precoce a auxiliarilor şi instalării lor; - cunoaşterea biologiei; - efectuarea de tratamente precise; - asigurarea unei supravegheri permanente în sezon care să permită intervenţii manuale precoce; PRINCIPII DE NUTRŢIE ALE CULTURILOR Concepte şi elemente fertilizante O cultură de fructe poate produce diferite randamente urmărind strategia culturii şi a locului. Randamentul ţintă este randamentul în fructe de primă calitate care trebuie să fie produs într-o cultură de fructe. Începând cu acest randament ţintă se poate evalua cantitatea elementelor fertilizante susceptibile de a părăsi cultura cu recolta. Pentru a parveni la o nutriţie durabilă a culturilor de fructe, este indispensabil să înţelegem relaţiile dintre crşterea vegetală şi bilanţul elementelor fertilizante. De aceea este esenţial să se clarifice termenii utilizaţi şi relaţiile lor. Pe de altă parte elementele fertilizante majore care sunt N, P, K, Ca şi Mg, arborii fructiferi au încă nevoie şi de alte elemente nutritive câteodată în cantităţi mici. Aceste elemente numite oligoelemente sau microelemente nutritive sunt Mn, Fe, Cu, Zn, B, Mo. De altfel Na, Si, Co şi Ni sunt de asemenea elemente utile în creşterea vegetală. Rădăcinile arborilor şi fâneţei, dar şi microorganismele solului permit câteodată accesul la elementele nutritive din sol şi permit facerea lor disponibilă pentru plantele sub formă de microorganisme nutritive. În livezile înierbate nu trebuie să ne temem de nici o situaţie de lipsă în oligoelemente. Prelevarea elementelor fertilizante Prelevarea elementelor fertilizante corespunde cantităţii elementelor fertilizante care părăsesc parcela cu recolta fără rezidurile vegetale. Prelevarea depinde deci de nivelul de randament. Penrtu îngrăşământ, parcela sau exploatarea totală este considerată ca un tot astfel încât elementele fertilizante rămase pe parcelă să nu facă parte din prelevare. Pentru o cultură de fructe în faza de plină producţie, prelevarea corespunde deci elementelor fertilizante conţinute în fructe. În ceea ce priveşte bacele de arbust, el corespunde de asemnea elementelor fertilizante conţinute în compuşii lemnoşi ai tulpinilor. Pentru tinerile culturi în perioadă juvenilă prelevare corespunde elementelor fertilizante care sunt fixate în compuşii lemnoşi. Pentru ca oferta elementelor fertilizante să corespundă nevoi plantelor, îngrăşământul nu poate consista doar în a înlocui prelevarea unui element fertilizant sub forma unui aport unic. Trebuie să ştim penrtu ce organe ale planteii elementul fertilizant trebuie să fie disponibil, în ce moment, în ce cantitate şi sub ce formă.

Repartiţia elementelor fertilizante pe organe Conţinuturile în elemente fertilizante a diferitelor organe ale merilor sunt prezentate în tabelul 1. trebuie ţinut seama de faptul că, cu rapida evoluţie a varietăţilor, a locurilor unde se fixează altoiul şi a formelor de cultură, raportul frunză-fruct are tendinţa de a decala profitul fructelor. Rezultă o creştere a prelevării în cultură de fructe. De-a lungul ultimilor ani această tendinţă a atins şi culturile de cireşi şi pruni unde se utilizează arbori mai puţin viguroşi. Prelevarea corespunde valorii utilizate pentru fructe. Prelevarea permite evaluarea nevoii, apoi nevoia corectată şi în sfârşit cantitatea elementelor fertilizante care trebuie adusă ângrăşământului Tabel 1: prelevarea elementelor fertilizante de către arborii fructiferi (meri) şi repartiţia în diferitele organe. Organe Elemente nutritive în kg/ha N P2O5 K2O Ca Mg Fructe (40t/ha) 20 13 60 3,6 1,8 Frunze 43 6,5 54,5 70,1 16,3 Ramuri, trunchi, 15,5 8,5 15 37,2 2,1 rădăcini Prelevări 10,5 3 15,5 2,9 0,9 diverse (muguri, căderea fructelor) Lemn de tăiat 10 4,4 4 22,9 1,5 Prelevare 98 35 148 136,6 22,6 totală Tabel 2: prelevări de elemente fertilizante pe diverse specii de fructe Specie de Randament Elemente nutritive (kg/ha) fructe t/ha N P2O5 K2O Măr 40 20 10 67 3 Sursa Ca 3 Mg IFA 1992 USDA 1963 Shear & Faust 1980 (Ca, Mg IFA 1992 USDA 1963 Huguet 1980 USDA 1963 USDA 1963 Marangoni & Rombola 1994 Smith şi alţii 1988, USDA 1992 Drawer şi alţii 1970, Souci şi alţii 1977 Drawer şi alţii 1970, Souci şi alţii 1977

Păr Cireş Prun Cais Piersic

40 12 20 20 15

30 26 10 18 15

10 5 5 9 9

70 23 42 71 36

2 2 1 3 1

5 2 2 2 2

Kiwi

20

31

11

54

7

2

Zmeură

15

29

7

26

-

5

Alte bace de arbuşti

20

37

7

47

-

4

Afin

15

21

2

10

-

1

Drawer şi alţii 1970, Souci şi alţii 1977

De la prelevarea elementelor fertilizante la nevoia de îngrăşământ Diferenţa dintre prelevarea elementelor fertilizante a unei culturi de fructe şi nevoia de elemente fertilizante definit prin raportul la randament are mai multe origini.Pentru azotul foarte mobil îngrăşământul nominalizat este întotdeauna superior prelevării,căci azotul disponibil pentru plante nu poate fi absorbit decât o parte de plante.Elementele fertilizante disponibile nu vor fi niciodată toate absorbite de plante.Potenţialul de asimilare specific unei specii vegetale şi disponibilitatea elementelor fertilizante în sol sunt perturbate de antagonisme.Există o concurenţă între diferitele elemente nutritive pentru punctele de schimb ionic a compuşilor argiloşi din sol,cât şi pentru pH-ul solului şi fixarea biologică a elementelor fertilizante pe materia organică. Culturile de fructe pot afişa densităţi foarte diverse(de exemplu 1500-3500 arbori/ha). Potenţialul de randament pe suprafaţă cutivată este în general relativ constant pe un loc,în măsura în care suprafaţa foliară în raport cu suprfaţa cultivată rămâne sensibil egală.Nevoia totală de elemente fertilizante pe suprafaţă rămâne şi ea relativ constantă independent de densitatea plantaţiei.De aceea de vreme ce densitatea plantaţiei variază,iar randamentul ţintă pe suprafaţă rămâne acelaşi,normele rămân neschimbate. Nevoia corectată în elemente fertilizante Nevoia în elemente fertilizante a unei culturi de fructe se bazează pe prelevare.Încercările şi experienţa ne permit să deducem nevoia în elemente fertilizante.Aceasta din urmă este influenţată de starea arborilor în cadrul unei bune practici agricole(pentru azot) sau pentru starea solului(pentru P,K,Mg,Ca).Aceşti factori de influenţă permit determinarea unei norme corectate.Ţinând cont de elementele fertilizante disponibile mobilizate la momentul dat,este posibil apoi să se calculeze cantitatea de îngrăşăminte care se împrăştie. Factorul de corecţie a normei este calculat prin ponderea rezultatelor obţinute prin două metode diferite de extrcţie a solului. Dinamica nevoii de elemente fertilizante şi reaprovizionarea Nevoia unei culturi de fructe în elemente fertilizante depinde de diverse procedee de creştere a lemnului,a mlădiţelor,a rădăcinilor,a frunzelor,a mugurilor şi a fructelor,procedee care variază după anotimpuri.Pentru a putea fertiliza în funcţie de nevoi,este important sa se cunoască procedeul de creştere a arborelui. Omul de teren trebuie să poată aduce suficiente elemente fertilizante la momentul potrivit.Pentru a reaproviziona plantele în elemnte fertilizante şi pentru a compensa prelevarea,dispunem de: -elemente fertilizante care sunt remobilizante începând cu şarpanta -elemente fertilizante ale solului,disponibile pentru plante,care sunt mobilizate începând cu materia organică şi cu compoziţia solului şi sunt absorbite de rădăcini -elemente fertilizante aduse care sunt absorbite fie de rădăcini,fie de frunze -elemente fertilizante prezente în atmosferă care sunt absorbite fie de rădăcini,fie de frunze. Şarpanta,sursă de elemente nutritive pentru creştere Exemlul azotului arată cel mai bine cum se aduce o cantitate suficientă de elemente nutritive la momentul potrivit.Azotul este un element fertilizant esenţial şi este foarte mobil.Lipsa azotului provoacă probleme de creştere şi de calitate,un exces de azot la fel. Într-o cultură de fructe,începutul creşterii primavara a putut să se facă datorită elementelor nutritive remobilizate începând cu şarpanta.Azotul remobilizat este de exemplu stocat mult timp în concentraţie relativ ridicată în frunzele mlădiţelor şi a rămurelelor încoronate,chir şi în plantaţiile fertilizate,până ce îşi piede importanţa începând aprximativ cu luna iunie.Acest fenomen este valabil pentru toate tipurile de arbori fructiferi.Aprovizionarea şarpantei în elemente nutritive nu pune în general nici o problemă. Ea poate fi asigurată de elementele fertilizante rămânând în cultură. Dar de îndată ce arborele este obligat să-şi scoată apa în rezervele şarpantei pentru a-şi asigura creşterea, de exemplu, de îndată ce absorbţia elementelor fertilizante de către rădăcini este foarte redusă, datorită condiţiilor meteorologice trebuie apoi ca şarpante să fi din nou aprovizionată în elemente nutritive, şi aceasta, la momentul potrivit. Poate fi de exemplu prin absorbţia elementelor nutritive ieşite de la descompunerea mulciului sauj printr-o aplicare foliară care trebuie să fie tot timpul luată în considerare în bilanţul elementelor nutritive al ansamblului exploatării. Mobilizarea azotului în sol În urma creşterii temperaturilor primăvara, azotul din sol se mobilizează începând cu materia organică. De-a lungul anului acest azot devine furnizorul principal al arborilor. Asigurarera unei aprovizionări în elemente fertilizante datorită menţinerii tehnicilor de exploatare Elementele nutritive disponibile sunt puse în mod eficace la dispoziţia culturii, atunci când ea are nevoie. Elementele nutritive prezente în mod natural sunt puse în folosinţă şi exploatate. În momentul înfloririi diferitelor organe ale arborelui au şi ele nevoie să fie aprovizionate cu elemente nutritive. O ofertă prea redusă sau prea importantă de elemente fertilizante în această perioadă poate avea consecinţe negative durabile (de

exemplu stimularea alternanţei, proasta calitate a fructelor, pierderea elementelor fertilizante prin levigare). Secarea resureselor de azot interne a arborelui în acest moment trebuie să fie compensată pri punera la dispoziţie a azotului conţinut în îngrăşăminteşi materie organică descompusă,în cantităţi adaptate la necesităţi(lupta împotriva buruienilor în martie şi în aprilie). OFERTA NARURALĂ DE ELEMENTE FERTILIZANTE ŞI FERTILITATEA SOLULUI Reaprovizionarea în elemente nutritive de către sol,fertilitatea solului Solul serveşte în acelaşi timp ca şi suport şi ca şi păstrător de hrană pentru plantă.Rădăcinile schimbă elementele solului în faza lichidă şi într-o mai mică măsură în faza solidă.Aceste două faze sunt alimentate de îngrăşăminte organice sau minerale aduse sau cultivate pe parcelă cât şi de roca mamă şi elemente retrogradate care reprezintă o cantitate importantă de elemente a căror disponibilitate nu este posibilă decât datorită alterării solului. Reaprovizionarea cu elemente nutritive în urma alterării solului este în realitate mică în raport cu elementele nutritive mineralizate sau aduse. Elementele nutritive nu sunt eliberate începând cu îngrăşămintele organice sau minerale decât de îndată ce o activitate microbiană intensă garantează mineralizarea acestor elemente sub forme disponibile pentru plante. Pe da lată parte microfauna solului are nevoie de suficientă energie sub formă de carbon organic. Ea are nevoie şi de un sistem de pori continuu până la suprafaţa solului pentru a asigura schimbul de gaz necesar respiraţiei. Humusul face parte din materia organică şi contribuie la stabilitatea şi calitatea biologică a solului. Solurile profunde, bogate în humus, granuloase, solurile silvestre care prezintă un puternic conţinut în materie organică, repreezintă solurile ideale. Solurile care conţin suficiente particule minerale, acoperite de humus se caracterizează printr-o importantă suprafaţă internă. Această proprietate oferă nu doar numeroase „puncte de menţinere” pentru elementele fertilizante, dar creşte şi capacitatea de reţinere a apei. De altfel un bilanţ higrometric echilibrat este şi benefic pentru metabolizarea microbiană a elementelor fertilizante şi pentru aprovizionarea arborilor cu apă. În acest tip de sol elementele fertilizante nu sunt disponibile doar în cantităţi suficiente, dar umiditatea şi schimbul de gaz sunt de asemenea perfecte şi totul este bine stabilizat (efectul tampon) datorită numeroaselor interacţiuni. Condiţii constante ale acestui tip evită să pună rădăcinile în situaţie de stres şi permit arborelui să fie aprovizionat cu apă şi cu elemente conform nevoilor psihologice. În acest moment nu mai esre necesar aproape de loc sau chiar de loc să se coracteze amendamentul prin aporturi de elemente fertilizante. Suporturi nutriţionale importante Viermii aduc un ajutor de neînlocuit penrtu formarea porilor grosieri şi penrtu legătura humusului şi a particulelor minerale ale solului. Rădăcinile arborilor care preferă în mod normal să se dezvolte la suprafaţă, profită de culoarele reacoperite cu humus create de viermi şi penetrează astfel în locuri mai dense ale subsolului, mai puţin bogate în elemente fertilizante. Ele lărgesc astfel spaţiul rădăcinar util arborilor. Printre numeroasele bacterii care funcţionează şi ele diferit, stabilizatorii de azot liberi sau asociaţi la leguminoase sunt importanţi pentru culturile de fructe durabile. În populările de leguminoase pure, bacteriile nodozităţilor pot îmbogăţi 200400 kg de azot provenit din atmosferă pe ha şi pe an. De altfel ciupercile micorize sunt şi ele foarte importante în nutriţia arborilor. Ele sunt strâns legate de rădăcini şi alimentează copacul cu fosfor. Aprovizionarea în elemente fertilizante începând cu mulci şi îngrăşăminte organice Întreţinerea materiei organice Materia organică se compune din organisme care trăiesc în sol, resturi vegetale şi humus. Elementele minerale conţinute în materia organică reprezintă o cantitate neneglijabilă care trebuie să fie compatibilă în planul îngrăşământului. Valoarea fertilizantă a tuturor aporturilor de materie organică trebuie să fie luată în calcul în planul şi bilanţul îngrăşământului. Un conţinut suficient în humus şi un sol biologic activ prezintă diferite avantaje. Întreţinerea benzii ierboase permite în general prezervarea proprietăţilor sale. Atunci când conţinutul în humus este insuficient, este recomandat a se răspândi materie organică în mai multe reprize cu caracter de material de acoperire, de îngrăşământ organic astfel încât să se întrţină banda ierboasă. Efectul amendamentelor organice Mineralitarea amendamentelor organice este lentă şi elementele lor fertilizante nu se liberează decât progresiv. Fosforul, potasiul şi magneziul pot fi compatibilizaţi în mai mulţi ani (5 ani). Efectul îngrăşământului organic asupra nutriţiei azotate depinde de natura amendamentului adus. Substanţele sărace în azot în raport C/N ridicat, consumă de la început o parte din azotul mineral al solului chiar dacă materiile organice în raport C/N scăzut ca şi îngrăşămintele tinere şi gunoaiele foarte descompuse produc imediat azot mineral. Pentru amendamente în raport C/N intermediar, ca şi gunoiul copt, îngrăşământul verde lignificat, se constată o creştere lentă a conţinutului în azot mineral al solului. Acest azot nu reprezintă de cât o parte din azotul total al amendamentului organic. Acest azot poate fi compatibilizat în trei ani în momentul stabilirii bilanţului îngrăşământului exploatării. Atunci când amendamentul nu este înfundat decât la suprafaţă, efectul azotului durează mai puţin timp.

În momentul plantaţiei, dacă un aport de materie organică se revelează necesar, trebuie să se evite îngroparea prea adâncă în momentul aratului. În toate cazurile, un aport de materie organică în desţelenire este exclus, căci fermentaţia în profunzime poate provoca axfisierea tinerilor arbori. Efectul îngazonării şi întreţinerii solului Într-o livadă cu un sol gol sau lucrat, deşeurile organice provenite din livadă nu ajung să acopere nevoile în materie organică. De alfel, îngazonarea interliniei şi a deşeurilor vegetale ajung să întreţină procentul materiei organice. Îngazonarea interliniei aduce şi alte avantaje: protecţia împotriva eroziunii, prevenirea compactării solului şi ameliorarea rezistenţei solului la trecere repetată a maşinilor.trebuie deci să se acorde importanţă înierbării.de aceea este oportun să se îmbunătăţească ocazional această parte a livezii utilizând un distribuitor de îngrăşământ pneumatic în cadrul normei. Menţinerea unei benzi libere de buruieni pe linia arborilor este o măsură pentru a evita concurenţa prea puternică în apă şi în azot pentru tinerele culturi. Dar încercările au arătat că în culturile de meri ajunge să se conserve linia arborilor fără înierbarea într-o anumită perioadă, în aşa fel încât să se diminueze concurenţa exersată de buruieni şi să se utilizeze la maxim avantajele ecologice ale îngazonării. Toate seminţele îngrăşământului verde contribuie la ameliorarea activităţii biologice. Şi cuvertura vegetală prezervă liniile arborilor de eroziune. Surse de materie organică Aport de elemente fertilizante de către mulci răspândit pe liniile arborilor Este practicat în livezile cu soluri superficiale, erodabile şi din zone uscate cu scoarţe sau deşeuri vegetale. Conservă apa solului diminuând evaporaţia. În momentul aporturilor de C/N ridicat, descompunerea mulciului mobilizaeză o parte a azotului din sol. În solurile care eliberează natural puţin azot un aport complementar de 30 kg N/ha/an de acest element se justifică înaintea cuverturii solului. Concentraţia mulciului pe linia arborilor antrenează o creştere a K şi a N furnizat de sol. Depozitul de mulci pe bază de iarbă pe linia arborilor sau pe un rând de plante corespunde la un aport de K care poate să ajungă până la aproximativ 100 kg/ha/an. Pentru o interlinie de 3,5m aceasta corespunde la aproximativ 70 kg K2O, adusă benzilor de plante sub formă concentrată. Aportul de azot, de fosfor şi de magneziu se ridică la 80, 30 şi 10 kg/ha de suprafaţă înierbată. Conţinuturile prea ridicate în K pun probleme în momentul absorbţiei de elemente fertilizante cu încărcătură pozitivă, de exemplu calciu, magneziu, fier şi mangan. De aceea trebuie evitat ca masa de mulci să se concentreze doar pe liniile arborilor de-a lungul multor ani mai ales pe locurile care au tendinţa să aibe probleme de cloroze şi de pete amare. Gunoaiele Este vorba în principal de gunoi de bovine, cal sau găini. Gunoiul de găini nu trebuie adus de cât în cantităţi limitate (max 20 m3/ha la 3-4 ani) datorită bogăţiei în azot şi în substanţe de creştere. În solurile calcaroase trebuie evitate gunoaiele păioase şi reci: apa de ploaie sau de stropire se încarcă cu gaz carbonic eliberat de gunoi şimpoate forma bicarbonaţi care blochează asimilarea fierului. Composturile verzi (pe bază de deşeuri vegetale) Materialele ieşite din compostarea deşeurilor organice pot fi de o întrebuinţare interesantă atât din punct de vedere al materiei organice cât şi lae elementelor fertilizante, mai ales în momentul reconstituirilor. Aporturile de compost verde nu trebuie să depăşească 25 tone/ha la 3 ani. Amendamentele organice ale comerţului Aceste amendamente conţin cel puţin 50% materie organică. Ele sunt adesea îmbogăţite în elemente fertilizante şi pot permite aplicarea într-un singur pasaj a materiei organice şi a elementelor fertilizante. Trebuie totuşi precizat că nu este posibilă creşterea veritabilă a conţinutului solului în materie organică cu ajutorul amendamentelor organice. Reaprovizionarea în elemente fertilizante provenite din atmosferă În fiecare an, 20-40 kg N/ha penetrează în sol din preciăpitaţii; procentajul celorlalte elemente nutritive cu excepţia sulfului are o mică importanţă în raport cu alimentarea plantelor. Aportul de azot de către precipitaţii nu este luat în seamă în bilanţul elementelor fertilizante.

În arboricultura biologică, substanţa organică din sol provine din resturile vegetale provenite de la arbore cum ar fi frunzele, lemnul de tăiere, rădăcinile, şi aporturile făcute de către arboricultor: compost, îngrăşământ organic, mulci, îngrăşământ verde… şi de asemenea tunderea stratului de iarbă. Pentru a raţiona fertilizarea livezii în agricultura biologică este necesară această trilogie: substanţa organică restituită de către arbore, compostul adus de către arboricultor şi înierbarea livezii (sau îngrăşăminte verzi în cazul unei livezi cu sol arat).

Trebuie interzisă generalizarea raţionamentelor de fertilizare în arboricultura biologică. La fiecare parcelă, răspunsul său. Relaţia sol/ plantă este primordială. Parazitismul şi fertilizare sunt în corelare. Influenţa fertilizării asupra culturii plantelor a fost pusă în evidenţă de către lucrările lui CHABOUSSOU (1985). Este mai uşor să se corecteze o carenţă printr-un aport decât excesul unui element mineral. Fertilizarea de fond înainte de plantare Ea este esenţială pentru derularea în continuare a vieţii livezii. Indispensabilă pentru cea mai mare a tipurilor de sol, ea are ca scop îmbogăţirea solului şi hrănirea arborilor prin rădăcini în lunile care urmează după plantare. Se poate eventual să se treacă direct la plantare, doar în cazul unui sol foarte fertil, cu un nivel al substanţei organice foarte ridicat. La replantare, este foarte important să se treacă terenul în repaus pe o perioadă de minim 3 ani, să se practice culturi care să însănătoşească solul (cereale) şi fertilizanţi cum ar fi îngrăşămintele verzi. De exemplu, măzărichea este un «decompactor » extraordinar. Cruciferele aduc substanţă organică proaspătă care hrăneşte micro-organismele. Să se prevadă dacă este necesar, o lucrare profundă a solului (la cca 60 cm) , fără întoarcere, la un an înainte de plantare. Aplicarea unui compost învechit de 3-12 luni toamna şi îngroparea rapidă a acestuia în primele straturi ale solului. Cantităţile care trebuie aplicate sunt de 10-60 tone la hectar în funcţie de tipul de sol (conţinutul şi tipul de argilă, nivelul de substanţă organică). Calcularea acestora în funcţie de port-altoiul ales şi de „intensificarea” dorită a livezii. Pentru plantaţiile cu port altoi de vigoare slabă, pregătirea unei fertilizări organice cu azot la sfârşitul iernii, la intrarea în vegetaţie. Aceasta va fi făcută la tulpina arborilor: evitaţi ca rădăcinile arborelui să fie în contact cu substanţa organică, mai ales în cazul unui bălegar compostat , pentru că acest lucru poate cauza arderea rădăcinilor şi altoiului. Adăugarea amendamentelor minerale în funcţie de carenţele arătate de către analize. Fosforul este un element a cărui dinamică în sol este complexă, adesea prezent în sol, dar numai activitatea microbiană şi aerarea solului permite arborelui să-l fixeze. În caz de carenţă în fosfor, trebuie aplicate 50 kg de fosfat natural pe tona de compost, sau 50 kg de sulfat de magneziu (kiésérite) pentru o carenţă în magneziu. La carenţa în potasiu trebuie adăugată melasă de sfeclă de zahăr. Ea aduce potasiul de origine organică uşor disponibil pentru arbore : dar atenţie, potasiul este prezent în cea mai mare parte a bălegarelor şi excesul acestui element sensibilizează arborele la boli. Alegeţi Patenkali pentru o carenţă de potasiu+magneziu. Fertilizarea de întreţinere Fertilizarea de întreţinere are ca scop menţinerea nivelului de substanţă organică din sol şi hrănirea în mod regulat a arborelui. Ea se face în funcţie de analiza solului, vigoarea arborilor, comportamentul livezii, lungimea lăstarilor, coloraţia frunzelor, dacă este înierbată sau nu, randamentul obţinut şi de restituţia elementelor (lemn de tăiere, tunderea ierbii, etc.) ca şi în viticultură, se pot estima restituţiile humice prin lemnul de tăiere (tabelul 7-5) şi prin frunze (tabelul 7-6). Tabelul 7-5:Aportul de substanţă organică cu lemnul de tăiere, aplicând un coeficient de K1 de 0,20 Pomi fructiferi Măr Golden, matur Păr Dr. guyot, matur Păr Williams, matur Piersic. Matur Substanţă uscată /ha 1000 kg 400 kg 800 kg 600 kg K1 0,20 0,20 0,20 0,20 Restituţii humice 200 kg/ha 80 kg/ha 160 kg/ha 120 kg/ha

Tabelul 7-6 :Aportul de substanţă organică de către frunze, folosind un coeficient K1 de 0,20 Pomi fructiferi Păr de 5 ani Păr matur Măr Substanţă uscată/ha 500 kg 3000 kg 3000 kg K1 0,20 0,20 0,20 Restituţii humice 100 kg/ha 600 kg/ha 600 kg/ha

Tehnica dublului aport este cea mai importantă în livezile biologice. Prima trecere de toamnă contribuie la întreţinerea stocului de carbon organic a solului datorită unei substanţe organice bine descompuse, care ameliorează structura solului. Trebuie aplicate de la 6 la 20 tone pe an şi pe hectar pe toată suprafaţa livezii sau zonal în livezile cu port-altoi de vigoare redusă. Trebuie încorporat acest

gunoi la 5-10 cm printr-o scarificare uşoară cu o unealtă cu dinţi. A doua trecere se face la intrarea în vegetaţie a mugurilor cu o substanţă organică mai bogată în azot care este sub o formă uşor disponibilă. Eliberarea azotului este prea tardivă în livezi pentru că încălzirea solului intervine adesea după înflorire. Acest lucru este mai evident în regiunile situate în amonte de Loira. Pentru ansamblu fructe-flori, nevoia de azot este indispensabilă în momentul dezvoltării ovarului în fruct, adesea responsabil pentru o proastă legare a fructelor şi care duce la o scădere a randamentului. Trebuie aplicată o substanţă organică cu azot care să fie repede disponibilă pentru arbore. Trebuie prevăzute între 20-50 de unităţi de azot. Produsele care pot fi folosite sunt îngrăşămintele organice : guano, făină de pene, pudră de oase, excremente de păsări, turte de ricin Fertilizare foliară vine în completarea fertilizări făcute pe sol. Ea nu poate fi singura fertilizare a livezii pentru că aceasta nu corectează carenţele de la nivelul solului. Algele, sucul de compost, extractul din plante (urzici, tătăneasă, coada calului, ferigi) trebuie pulverizate în timpul perioadei de înflorire a pomilor fructiferi. Adăugarea oligo-elementelor (fier, bor, zinc, calciu, magneziu) va corecta eventualele deficienţe. Mărul Tehnica dublului aport se justifică în livada de meri. Aspectul prost a fructelor este o problemă majoră pentru această specie. Calitatea, calibrul şi randamentul cerută de la por-altoii de tip 9 cere o fertilizare de primăvară cu azot localizată. Data la care trebuie să se facă fertilizarea este în funcţie de expoziţia parcelei, de încălzirea solului, de climat, de mineralizarea substanţei organice cu azot aleasă şi de presiunea paraziţilor.. Părul Strategia este identică cu cea livezii de măr. Tot odată, fertilizarea cu azot din primăvară trebuie calculată în funcţie de parazitismul prezent înainte de înflorire, ca de exemplu afidele. Trebuie aleasă o substanţă organică cu azot cu eliberare lentă şi într-o doză redusă. Piersicul Piersicul este un arbore care înmugureşte devreme. Se confruntă adesea cu stresuri climatice în dezvoltarea sa vegetativă din timpul şi după perioada de înflorire. Tehnica dublului aport este un răspuns bun. Caisul Sunt puţine probleme de parazitism şi de ţinuta fructelor în livezile echilibrate. Se justifică un singură fertilizare. Aceasta trebuie făcută la două luni şi jumătate înainte de înflorire. Prunul Prunul este un arbore cu vigoare puternică. Atenţie la fertilizarea cu azot de primăvara : aceasta favorizează uneori multiplicarea coloniilor de purici verzi. Este de ajuns o singură fertilizare. Arbuşti fructiferi Folosiţi substanţă organică bine descompusă. În caz contrar riscurile de parazitism şi uscare (mana zmeurului) sunt mari.. Concluzii despre arboricultură Pentru o politică de întreţinere organică şi de prezervare biologică a solului unei livezi, trebuie avut în vedere : - Să se aducă amendamente organice care dau substanţă organică stabilă cum este gunoiul de fermă sau compostul. - Să se completeze cu un îngrăşământ organic cu azot pentru a răspunde nevoilor de azot a arborilor fructiferi în timpul primăverii. - Să se stimuleze activitatea microbiană prin tunderea stratului erbaceu şi a îngrăşământului verde. Să se aereze solul printr-o scarificare uşoară pentru a aduce micro-organismelor din sol EVALUAREA PEISAJULUI Evaluarea culturii solului Criterii de adaptare a îngrăşământului la culturile de fructe specifice Factorii ponderali menţionaţi în suita de documente servesc la adaptarea îngrăşământului necesar situaţiei concrete a unei livezi pentru ca aporturile de îngrăşământ să corespundă nevoii specifice culturii. Azot Condiţiile meteorologice şi condiţiile solului influenţează considerabil procesul de creştere al arborelui ceea ce se repercutează apoi asupra stării culturii de fructe şi deci asupra nevoii de azot. Nevoia de azot este corectată pe baza observaţiilor relative ale culturii şi a câtorva proprietăţi ale solului. Pentru culturile perene corecţiile normei nu se bazează direct pe condiţiile meteorologice, acestea sunt luate în considerare de-a lungul observaţiei stării

arborilor. În cazul azotului, element foarte mobil, analiza chimică a solului nu convine să estimeze nevoia de azot. Factorii de ponderare următori sunt luaţi în considerare: - vigoarea anului (creşterea anuală) care se traduce prin lungimea mlădiţelor şi culoarea frunzişului (starea frunzei) - maturitatea lemnului şi formarea ochiului terminal - formarea mugurilor de fructe, element de apreciare important nevoilor pentru sezonul următor - importanţa recoltei precedente care informează asupra nevoilor trecute - tendinţa la bolile psihologice care poate reflecta excese sau dezechilibre în fertilizante - media vigorii generale, provocată de tipul locului unde se fixează altoiul în relaţie cu profunzimea utilă a solului, care reprezintă volumul exploatat de rădăcini - volumul ocupat de pietre - conţinutul în materie organică Fosfor, potasiu, magneziu, calciu Şi pentru aceste elemente fertilizante norma poate fi corectată în funcţie de starea culturii şi a locului: - nivelul randamentului - profunzimea solului - volumul ocupat de pietre (fracţiunea solului care poartă particule minerale a căror diametru este mai mare de 2 mm) - materie organică Contrar azotului, în cazul elementelor fertilizante mai puţin mobile care sunt fosforul, potasiul, magneziul şi calciul, analiza chimică a solului constituie o bază esenţială pentru determinarea îngrăşământului. Analiza solului permite definirea factorilor de corecţie pentru îngrăşământul nominalizat astfel încât îngrăşământul necesar adaptat după criteriile menţionate mai sus să fie de asemenea adaptat la oferta elementelro fertilizante specifică solului. Antagonisme şi sinergisme Absorbţia elementelor fertilizante sub formă ionică se face la nivelul punctelor de schomb ionic la suprafaţa rădăcinilor. Atunci când un element fertilizant se prezintă sub formă ionică cu sarcina pozitivă, el poate împiedica absorbţia unui alt element cu sarcină pozitivă. Aceasta poate să se producă mai ales când un element fertilizant creşte mult în soluţia solului şi este dsponibil în cantităţi mari, în timp ce un alt element nu există decât în cantitate redusă deşi poate suficientă pentru plantă. Se produce atunci ceea ce numim un antgonism între două elemente. Sinergia constă în a stimula efectul între doi ioni de elemente fertilizante adică a creşte concentrţia unui ion şi absorbţia sa de către plantă sub acţiunea unui alt ion (interacţiune pozitivă a sinergiilor). Aceasta poate să se producă între două elemente fertilizante cu sarcină opusă, atunci când oferta unuia dintre aceste două elemente creşte considerabil. Este vorba aici înainte de tot de a atrage atenţia asupra antagonismelor de absorbţie: punctele de legătură la suprafaţa rădăcinilor fac obiectul concurenţei, ceea ce face mai ales să se simtă pentru cationi principalele elemente fertilizante (cu sarcină pozitivă). Acest antagonism de absorbţie este uşor de înţeles dacă se intenţionează ca raportul dintre ionii absorbiţi cu sarcină pozitivă şi negativă (cationi şi anioni) să rămână totdeauna acelaşi. Oferta suplimentară de un cation poate împiedica absorbţia unui alt cation sau absorbţia suplimentară a unui anion poate deasemenea antrena absorbţia unui cation. Elemnte fertilizante Azot (N) Fosfor (P) Sulf (S) Potasiu (K) Calciu (Ca) Magnesiu (Mg) Sodiu (Na) Fier (Fe) Bor (B) Cobalt (Co) Cupru (Cu) Mangan (Mn) g/kg sol 1-3 0,2-0,8 0,5-3 2-30 1-12 0,5-5 1-10 5-40 10-100 8-80 10-100 500-5000 Formă disponibilă pentru plante NO3- (Nitrat) NH4+ (Amoniac) H2PO4-; HPO4--SO4-K+ Ca++ Mg++ Na+ Fe+ B(OH)3 Co++ Cu++ Mn++

Molibden (Mo) Zinc (Zn)

0,5-5 10-300

MoO4 Zn++

Antagonismele pot antrean manifestaţii de creştere în urma uni absorbţii prea uşoară de elemente fertilizante, chiar dacă elementul fertilizant corespondent se găseşte în cantitate suficientă în soluţia solului. Adesea clorozele pe care le întâlnim de exemplu în culturile de fructe (culoarea gălbuie a frunzelor în urma unei lipse de fier sau de mangan) nu sunt deci cauza unei oferte prea redusă de elemente fertilizante în sol, dr a unui aport excedentar de potasiu. Lipsuri şi tulburări psihologice Lipsurile ţesuturilor vegetale în elemente fertilizante esenţiale şi în oligoelemente sunt tulburări a gesitiunii acestor elemente în ţesuturi care pot de asemenea să fie calificate ca tulburări psihologice. Ele pot să fie cauza unui aport prea mic sau prea important a unui element fertilizant. Simptome Lipsurile de elemente nutritive în frunze şi fructe nu sunt adesea vizibile cu ochiul liber, dar pot apărea sub formă de: - cloroze (descompunerea clorofilei din mezofilă între nervuri, ceea ce dă verdele frunzei mai clar şi se traduce printr-o îngălbenare care atacă mai întâi frunzele tinere) - înroşirea mezofilei sau necrozelor (părţi moarte sau brune a mezofilei sau ţesutului fructului) - cădrea precoce a frunzelor (lipsa de magneziu mai ales în cazul varietăţii Golden deliciosusi) Simptomele de excedent a unui element nutritiv se manifestă printr-o alterare a culori şi a necrozelor ţesuturilor. Cauze: - concentraţie mică de elemente nutritive disponibile pentru plante în sol - antagonisme - pH care face dificilă absorbţia elementelor nutritive disponibile - fixarea elementelor nutritive în sol - reaprovizionarea insuficientă în elemente nutritive datorită: o absenţei sau reducerii mobilizării elementelor nutritive în sol datorate condiţiilor prea uscate, prea reci au umede o starea de slăbiciune a plantelor, de exemplu după un îngheţ sau pagube cauzate de către grindină o deteriorarea sistemului radicular în cazul noilor planteţii sau pagubele cauzate de fitofagi la nivelul rădăcinilor o aportul prea mic de azot combinat cu o florescenţă foarte abundentă Măsuri Trebuie mai întâi să se clarifice în ce măsură erorile de exploatare poate să contribuie la amplificarea uneia sau alteia din cauze. Îngrăşământul excedentar poate antrena excedente de elemente fertilizante care pertutbă creşterea şi metabolismul. În cazul oligoelementelor mai ales, o aplicaţie foliară repetată constituie adesea singura posibilitate imediată pentru suprimarea lipsurilor. Evaluarea solului cu ajutorul profilului său Producătorul cunoaşte în general bine proprietăţile pedologice a păturii solului lucrată (0-30 cm). Urmărind profunzimea solului culturile de fructe se înrădăcinează puţin mai spre profunzime. Cunoştinţele relative despre proprietăţile păturilor profunde ale solului pot deci ajuta la înţelegerea eventualelor dificultăţi ale culturilor. În plus observaţia profilului solului poate ajuta la stimularea proprietăţilor dorite şi la prevenirea evoluţiilor nedorite. Este posibil să se modifice veritabil proprietăţile unui sol după defrişare, înaintea plantării noilor arbori în cadrul ameliorărilor funciare. Aceste modificări merg cu cheltuieli relativ ridicate. Se poate profita de ocazie pentru a efectua o analiză a subsolului. Proprietăţile solului care limitează culturile de fructe şi măsuri paliative Proprietate Manifestaţia criteriilor: cum le Măsuri restrictivă identificăm? Sol hidromorf Pături compacte, de culoare Excluderea eventuală a locului pentru cultura de fructe, albăstruie, pete de rugină mai drenaj. sus de 60 cm profunzime Evacuarea apelor de pantă mai sus de plantaţie. Plantaţie ţintă. Atunci când orizonturile sunt compacte, arat profund Penetraţia Rădăcinile lipsesc. Irigaţia eventual necesară. rădăcinară Păroporţie mare de pietre şi/sau Îngrăşământ verde plurianual şi îngrăşămâmt organic

inferioară la 50 cm Separarea netă între orizonturile solului până la 50 cm profunzime Batantă, fisuri de eroziune

pătură compactă. Slab conţinut în humus Nici un amestec de orizonturi. Identificabil la culoare, la structură şi la textură. Puţine sau deloc culoare făcute de viermii de pământ. Pătiura superioară a solului compactă. Structura solului din grăunţe prea fine. Şiroirea pământului fin.

pentru creşterea conţinutului în humus. Atunci când orizonturile sunt compacte, arat profund. Arat profund; pentr trecerea maşinilor, controloarea frecvenţei şi condiţiilor meteorologice. Diminuarea încărcăturilor a osiei datorită pneurilor pereche. Îngrăşământ verde şi îngrăşământ organic pentru creşterea conţinutului în humus. Dispunerea liinlor de arbori de-a latul pantei. Ameliorarea seminţelor . Reacoperirea liniilor de arbori cu materiale organice. Circulaţia mai rară pe parcele şi doar dacă solul nu este prea moale. Diminuarea încărcăturilor osiei datorită pneurilor perechi. Îngrăşământ verde şi îngrăşământ organic pentru creşterea conţinutului în humus.

Evaluarea globală a unui loc Evaluarea solului nu este singurul criteriu care permite să se decidă dacă un loc convine sau nu culturii de fructe. Un loc trebuie evaluat în întregime ţinând cont şi de factorii climatici şi de critriile legate de piaţă (apropierea de pieţe). Atunci când un loc prezintă proprietăţi care nu pot fi modificate în decursul a câtorva ani schimbând pur şi simplu tehnica de exploatare sau luând măsuri de asanare, trebuie studiate posibilităţile de a ajunge la o producţie durabilă planificând cultura în funcţie de loc. Analiza solului Elementele fertilizante conţinute în îngrăşăminte, cu excepţia azotului şi a eventulelor aplicaţii foliare a oligoelementelor, sunt răspândite o dată pe an pe parcelă. Argila şi matreia organică a solului sunt în măsură să fixeze aceste elemente fertilizante (factor de capacitate) şi să le transmită soluţiei solului pe o lungă durată (factor de intensitate). Planta absoarbe elemente nutritive prin soluţia solului. Fixarea elementelor fertilizante pe particulele solide ale solului şi transmiterea la soluţia solului şi la plantă sunt procese dinamice care sunt influenţate de proprietăţile elementelor fertilizante ale solului şi plantei. Analiza solului cu un produs de extracţie puternic (AAE 10) şi cu un produs de extracţie mai puţin puternic poate permite înţelegerea dinamicii disponibilităţii elementelor fertilizante: extracţia cu apă permite mai ales sesizarea elementelor fertiliznate disponibile pentru plante, produsul de extracţie puternic permite determinarea tuturor elementelor fertilizante disponibile în sol. Există diferită metode de a analiza solul. În culturile de fructe metoda AAE 10 şi metoda extracţiei apei sunt cele care se impun. Ele dau indicaţii preţioase asupra aprovizionării cu elemente nutritive şi asupra capacităţii de absorbţie a solului. Frecvenţa şi tipul analizei solului Anumite proprietăţi ale solului pot să fie dificil modificate prin tehnici de exploatare sau nu pot fi deloc modificate. Aceste proprietăţi trebuiesc deci să fie identificate atunci când este vorba de o evaluare a unui loc pentru prima dată înainte de a planta aici pomii fructiferi. În schimb conţinuturile în elemente fertilizante, pH-ul şi conţinutul în materie organică se schimbă continuu şi trebuie să fie controlate periodic. În general, se renunţă la toată analiza chimică a subsolului. Dar ea poate fi recomandată în cazuri excepţionale, de exemplu în cazul lipsurilor, dificultăţilor culturii şi eventual în momentul ameliorărilor funciare şi a noilor plantaţii. Analizele de sol servesc ca şi bază pentru calculul îngrăşământului necesar corectat în fosfor, potasiu, magneziu şi calciu. Pentru azot nu se utilizează nici un rezultat al analizei chimice pentru a calcula îngrăşământul necesar. Tabel: Analiza solului în arboricultură (orizont 2-25 cm) Analiza Frecvenţă La început (E), periodic (P) Pătura superioară a solului: orizont 2-25 cm P şi K (extarct AAE 10) A/B P Mg şi Ca (extract de AAE 10) B P P, K, Mg (extract de apă) A/B P Microelemente B, Mn, eventual C P Cu, Fe, Zn, Mo Aprecierrea granulometrică (test A E tactilă: argilă, mâl) Analiză granulometrică (argilă< C E

0,002 mm, mâl 0,002-0,05 mm, nisip> 0,05 mm) Analiza materiei organice Capacitatea de schimb a cationilor (CEC) pH Procentul de saturaţie (ieşit din analiza CEC) Subsol: orizont 25-50cm P, K, Mg şi Ca, pH, test tactil

A C A/B C C

P E P E E

A: standard minimal. Corespunde exigenţelor prestaţiilor ecologice cerute (PER) a Confederaţiei valabilă pentr perioada de cultură 2002-2003 B: recomandat la fiecare 5 ani sau mai des dacă este nevoie, mai ales pentru culturile comerciale cu probleme culturale şi de calitate. C: alte posibilităţi de aniză pentru aprecierrea terenului, recomandat mai ales pentru noile instalaţii şi pentru cele cu probleme. Procent de saturaţie (%): rezerve în K, Mg şi Ca dsponibile pentru plantă în procent a capacităţii de schimb de cationi (<6: extrem de scăzut, 6,1-12: foarte scăzut, 12,1-18 scăzut, 18,1-30: moderat, 30,1-99, >99: baze saturate) Luări de eşantioane din sol când şi cum? Este foarte important să se aibă grijă de prelevarea eşantioanelor de pământ căci de ea depinde calitatea rezultatului. Pentru a evita diferenţele legate de fluctuaţiile sezoniere, se sfătuieşte a preleva eşantioanele de pământ în acelaşi timp. În culturile perene sfătuim prelevarea eşantioanelor de pământ între august şi noiembrie. Pentru a evita variaţiile legate de heterogenitatea solului este preferabil să se preleveze după aceeaşi schemă pentru aceeaşi parcelă. Eşantionul prelevat trebuie să fie reprezentativ parcelei sau sectorului analizat. Dacă se ştie că o parcelă posedă caracteristici heterogene este convenabil să se preleve mai multe eşantioane şi să se individualizeze în aşa fel încât să se poată retranscrie rezultatele analizei pe teren. Prelevarea este efectuată cu ajutorul unei sonde (tip Pürkhauer sau Eijkelkamp). Numărul minimal de înţepături pentru a constitui un eşantion este de 12 (ideal 20). Eşantionul este prelevat de la 2 la 25 cm profunzime; iarba în suprafaţă de 0 la 2 cm este eliminată. Aceatsă profunzime reprezintă zona cea mai explorată de rădăcinile arborilor fructiferi. Înţepăturile sunt distribuite pe diagonala parcelei, efectuate la limita între suprafaţa înierbată şi banda dezierbată. Pe terasele transversale şi în cazul localizării de îngrăşăminte pe banda dezierbată, prelevările vor fi limitate la această zonă. Atunci când îngrăşământul este localizat picătură cu picătură sau la ţepuşa injectorului, reprezentativitatea eşantionului de sol devine aleatoriu. În aceste cazuri recomandăm să se dubleze numărul de prelevări care vor fi amestecate în eşantionul global. Laboratoare de analiză a solului Eşantionul prelevat însoţit de o foaie de cerere trebuie să fie trimis cel mai rapid posibil la laboratorul recunoscut de PER. În fiecare an o listă de laboratoare recunoscute este publicată. O fşă de însoţire corect complectată facilitează îndrumarea eşantionului, ajută la alegerea tipului de analiză şi la interpretarea rezultatelor. Clasificarea solului Tabel: Barem de interpretare a procentelro de materie organică după procentul de argilă din sol în arboricultură. Clasa de sol Procentul argilei Aprecierrea procentului de materie organică (%) (<0,002 mm) (2-28 cm profunzime) Scăzut Satisfăcător Ridicat Sol uşor <10% <1,1 1,1-2,5 >2,5 Sol echilibrat 10-30% <1,5 1,5-3,5 >3,5 Sol greu >30% <2,3 2,3-4,0 >4,0 Conţinutul în materie organică a solului (materie organică = carbon organic x1,7) nu evoluează în general decât foarte lent şi dificil căci depinde de factorii caracteristici ai solului şi de climat care evoluează lent. Fosfor, potasiu, magneziu şi calciu Pentru solurile supraaprovizionate în elemente nutritive, factorul corector va fi inferior lui 1; altfel spus, cantitea de îngrăşământ adus este inferioară nevoii culturii şi conţinutul solului în elemente nutritive ar trebui să scadă în cursul anilor. Pentru solurile subaprovizionate cu elemente nutritive factorul corector va fi superior lui 1; altfel spus, cantitatea de îngrăşământ adus va fi superioară nevoii culturii şi conţinutul solului în elemente nutritive ar trebui să crească în cursul anilor. Evoluţia conţinuturilor în elemente nutritive a solului nu variază practic de la un anu la altul, în general corecţiile se realizează pe an respectiv pe secole ca şi în cazul fosfaţilor în solul greu.

Antagonismele trebuiesc în toate cazurile luate în considerare. De exemplu pentru solurile bogate sau foarte bogat în potasiu aporturile în Mg nu trebuiesc să fie inferioare la 20 kg/ha/an pentru a evita antagonismul K-Mg. Ponderea factorilor de corecţie obţinuţi prin metode de rezervare şi extragere a apei Diferenţele de conţinuturi între extragerea apei şi extragerea AAE 10 livrează preţioase informaţii asupra solului. Dacă rezervele în elemente nutritive sunt ridicate chiar dacă elementele nutritive disponibile pentru plantă sunt scăzute, vorbind de un sol cu o mare putere de fixare. În caz contrar, rezerve puţine şi disponibile ridicate vorbind de un sol cu activitate biologică ridicată. Factorul de corecţie al normei provenit din rezervă este ponderat de două ori, cel al extracţiei este uşor disponibil o dată. Factorul combinat serveşte apoi la corectarea normei de îngrăşământ pentru a obţine norma corectată pentru un nivel de randament specific. Apoi, corecţii legate de locul unde se fixează altoiul şi de profunzimea utilă a solului la volumul ocupat de pietre şi la conţinutul în materie organică sunt efectuate. Atunci când se obţine o diferenţă superioară la 2 niveluri de aprovizionare între rezervele de elemente şi extrasul de apă este recomandat să se asocieze concursul unui specialist pentru a o intrerpreta. În cazuri particulare atunci când se analizează subsolul, valorile analizei celor două pături ale solului pot fi integrate într-o formulă. Tabel: Elemente nutritive în extractul AAE10 şi factorul de corecţie a nevoilor în P, K, Mg, Ca după clasele de aprovizionare. Bareme de onterpretare pentru toate culturile. Rezultate de analiza pământului obţinute prin extracţia AAE 10. valori exprimate în mg pe kg de pământ uscat.

1,5 Sărac A Element P K Mg Ca element P K Mg Ca element P K Mg Ca < 20

1,4 Mediocru B 20 < 60 1000 10 < 40

1,3 Mediocru B 40 60 < 2000 25 40 < 50 < 2000

1,2 Satisfăcător C 50 110 < 50 2000 40 80 50 2000

1,1 Satisfăcător C 60 140 50

Factori de corecţie ai normei de îngrăşământ 0,9 0,8 0,7 0,6 Aprecierea bogăţiei solului Satisfăcător Satisfăcător Satisfăcător Rezervă Rezervă C C C D D 1,0 80 170 60 Soluri uşoare: mai puţin de 10% argilă 85 90 95 100 200 240 270 300 85 110 120 130 < 20 000 20 000 Soluri medii 10-30% argilă 70 80 85 170 200 230 170 200 225 < 20 000 20 000 65 135 265 70 170 300 < 20 000 75 200 325 20 000 90 260 250

0,5 Rezervă D 105 325 145

0,4 Rezervă D 110 350 160

0,3 Rezervă D 115 370 185

0,2 Rezervă D 120 390 210

0,1 Rezervă D 125 405 230 40 000 115 380 390 40 000 105 350 475 40 000

< 1000 10

50 110 100

60 140 140

95 290 275

100 320 300

105 340 325

110 360 350

< 1000 1000 Soluri grele: mai ult de 30% argilă < 10 10 20 30 < 40 40 < 60 60 100 140 < 1000 < 2000 2000 1000

40 70 180

60 100 225

80 230 350

85 255 375

90 280 400

95 300 425

100 320 450

Tabel: Elemente nutritive în extractul de apă şi factorul de corecţie a nevoilor în P, K, Mg, Ca după clasele de aprovizionare. Bareme de interpretare pentru toate culturile. Rezultatele analizei de pământ obţinute prin extracţia AAE 10. valori exprimate în mg pe kg pământ uscat. 1,5 Sărac A Element P K Mg Ca element P K Mg Ca element P K Mg Ca <4 < 10 <4 <3 <2 < 10 <5 <6 <1 <5 <8 <9 1,4 Mediocru B 4 10 4 3 2 10 5 6 1 5 8 9 1,3 Mediocru B 6 15 6 16,5 3 15 7 33 1,5 7,5 11,5 49,5 1,2 Satisfăcător C 8 20 8 30 4 20 10 60 2 10 15 90 1,1 Satisfăcător C 9 25 9 37,5 5 25 14 85 2,5 12,5 18 112,5 Factori de corecţie ai normei de îngrăşământ 0,9 0,8 0,7 0,6 Aprecierea bogăţiei solului Satisfăcător Satisfăcător Satisfăcător Rezervă Rezervă C C C D D 1,0 10 30 11 45 6 30 18 110 3 15 22 135 Soluri uşoare: mai puţin de 10% argilă 11 12 13,5 35 40 45 13 15 16 52,5 60 67,5 Soluri medii 10-30% argilă 7 8 9 35 40 45 22 25 28 130 150 170 Soluri grele: mai ult de 30% argilă 3,5 4 4,5 17,5 20 22,5 26 30 33 157,5 180 202,5 15 50 18 75 10 50 31 190 5 25 36 225 0,5 Rezervă D 16,5 55 20 82,5 11 55 34 210 5,5 27,5 40 247,5 0,4 Rezervă D 18 60 22 90 12 60 37 230 6 30 44 270 0,3 Rezervă D 19,5 65 24 97,5 13 65 40 250 6,5 32,5 48 292,5 0,2 Rezervă D 21 70 26 105 14 70 43 270 7 35 52 315 0,1 Rezervă D 22,5 75 28 112,5 15 75 46 290 7,5 37,5 56 337,5

Aceste tabele se aplică la soluri care au până la 5% materie organică.

pH (interpretarea adecvaţiei locului) Activitatea solului, ca şi disponibilitatea celei mai mari părţi de elemente nutritive şi metale grele depinde dee pH. Orice intervenţie care antrenează o variaţie brutală a pH-ului, de exemplu un văruit excesiv, este de a proscrie. Măsura cea mai importantă şi cea mai simplă de observare în vederea stăpânirii pH-ului este alegerea cea mai bună a îngrăşământului utilizat. Valoarea pH-ului (măsurat în apă) care este favorabilă arboriculturii oscilează între 6,0 şi 7,5 pentru bacele între 5,0 şi 7,0, pentru afini ea ar trebui să fie inferioară unui pH de 4,0. În străinătate măsurile de rutină ale pH-ului se fac adesea în CAL sau KCI; motiv pentru care măsurile locale oscilează între 0,5 şi 1 unităţi-pH mai scăzut decât cele în suspensie din apă. O creştere a valorii pH-ului poate fi provocată de aporturi de piatră de var. O scădere a pH-ului este mai dificil de realizat. Mulciul are tendinţa să scadă pH-ul solului. În general, aportul de îngrăşăminte de bază care conţin piatră de var ajunge să menţină un pH stabil. Utilizarea sistemului de îngrăşăminte cu efect acidificant poate în câţiva ani şi după teren să provoace o scădere a pH-ului. Văruirea Eventualitatea unei văruiri a solului se bazează pe valoarea pH-ului solului şi pe conţinutul său în Ca, pe baza unei extracţii AAE 10. veţi găsi cantitea recomandată în tabelul următor. Tabel: Văruire (oxid de Ca în kg CaO/ha şi an) în funcţie de pH şi de Ca rezervat de sol Descrierea pH (H2O) Doză în kg CaO/ha şi an solului A <1000 B 1000-2000 C 2000D 20000E >40000 20000 40000 Foarte acid <5,5 420 390 350 140 70 Acid 5,5-5,9 350 200 140 100 35 Puţin acid 6,0-6,4 240 140 100 70 0 Neutru 6,5-5,9 200 100 70 35 0 Puţin alcalin 7,0- 7,4 140 70 35 0 0 Alcalin <7,5 35 35 0 0 0 Un amendfament calcaros se sfătuieşte pentru solurile lipsite de CaCO3 şi la un pH inferior de 5,9. Pentru solurile fără calcar şi cu pH între 5,9 şi 6,5 se utilizează de preferinţă îngrăşăminte calcifiante, totuşi aceste îngrăşăminte nu ajung şi o văruire poate fi necesară. Aporturi de CaO care merg până la 100 kg/ha pot fi furnizate de îngrăşămintele compuse. Amendamentul calcaros presupune cantităţi superioare care vor fi determinate pe baza saturaţiei bazice şi a capacităţii de schimb a cationilor. Diferenţa între îngrăşămointele calcaroase şi îngrăşămintele văruite Un îngrăşământ calcaros permite ameliorarea directă a aprovizionării plantei în calciu. Un îngrăşământ văruit este compus din substanţe cu acţiune bazificantă, pe bază de carbonaţi naturali obţinuşi prin procedeu fizic sau chimic. Ei sunt mai ales aplicaţi în vederea creşterii pH-ului şi potenţialului de reacţie a solului. CaCO3 aplicat pe sacul îngrăşămintelor indică eficacitatea pietrei de var. Singura indicaţie de conţinut în calciu nu spune nimic despre eficacitatea sa. Tabel: Masura aporturilor de piatră de var pe baza saturaţiei bazice şi a capacităţii de schimb de cationi ai solului. Saturaţia bazică Aport în (kg/CaO/ha) după capacitatea de schimbare a cationilor (în %) Marile culturi şi Pajişti naturale <10 10-15 15-20 >20 pajişti artificiale >60 >50 0 0 0 0 50-60 40-50 730 1250 1550 2000 40-49 30-39 1000 1900 2150 2800 <40 <30 1300 2450 2750 3600 Bor, fier, mangan şi alte microelemente Rădăcinile arborilor şi cuverturii ierboase semănate precum microorganismele solului colonizează solul şi ajung astfel să pună la dispoziţia plantelor materii nutritive în cantităţi suficiente astfel încât culturile de fruct înierbate să nu cunoască situaţii de lipsă de microorganisme.

Lipsa este rar datorată unei lipse cantitative al acestui element dar adesea disponibiltăţii sale pentru plantă. Ameliorarea activităţii biologice a solului , promovând exploatarea radiculară, aportul de materie organică şi evitând tasarea şi impermeabilizarea solului, sunt un ajutor în acest sens. Un pH al solului prea ridicat sau prea scăzut poate împideica disponibilitatea microelementelor pentru plantă. În scurt timp nu se poate remedia o lipsă în microelemente decât prin îngrăşământ foliar. Bor Borul joacă un rol important în momentul legăturii şi a dezvoltării fructelor. Lipsa sa sau excesul său poate să le perturbeze grav. Analiza solului permite evaluarea rezervei de bor a solului şi definirea pragului de lipsă şi de toxicitate. Lipsa ca şi excesul provoacă puternice diminuări de vegetaţie şi de randament. Borul este asimilat de plantă sub fomră de acid boric sau borat. În sol el este absorbit de particulele de argilă. Cu un pH superior lui 7, absorbţia borului de către sol poate fi atât de puternic încât dsiponibilitatea sa pentru plantă este redusă în punctul de a determina simptome de lipsă (pătarea frunzelor, creşterea înceată mlădiţelor). În arboricultură nevoile anuale de bor sunt de ordinul a 2 kg/ha. În caz de suspiciune a lipsei în oligoelemente, creşterea disponibilităţilor poate fi obţinută prin aportul de îngrăşăminte organice. În scurt timp lupta împotriva simptomelor a unei lipse nu se face decât prin îngrăşământ foliar. Analiza solului permite determinarea clasei de aprovizionare cu elemente nutritive la care aparţine. Această clasă va permite determinarea aportului necesar de către îngrăşământ. Fier şi mangan Fierul este în general disponibil din belşug în sol. În general solurile bine aerate care se pretează la arboricultură conţin suficient fier. Asimilarea fierului are loc în urma unei reduceri care are loc la suprafaţa rădăcinlor sau de către substanţe secretate de rădăcini în vederea formării de complexe. Prin influenţa unui pH prea ridicat într-un sol cunifer tasat şi insuficient aerat datorită apei stagnante, disponibilitatea fierului sau manganului diminuează, ceea ce poate duce în ciuda unui conţinut ridicat al solului în aceste elemente, la apariţia simptomelor de lipsuri (cloroza frunzelor tinere). O analiză a solului permite şi aici determinarea clasei de aprovizionare în fier şi magneziu la care aparţine. Alegerea îngrăşământului de corecţie adaptat va depinde de situaţie. Diagnosticul foliar Scop şi posibilităţi de utilizare a analizei foliare Mijloc încă puţin răspândit în practică, analiza foliară serveşte la controlarea nivelului nutriţional al plantelor în timpul anotimpului. Ea este complementară altor mijloace de investigaţie. Ea nu poate singură să servească la stabilirea unui plan de fertlizare. Conţinuturile în N, P,K, Ca şi Mg sunt determinate prin analiza de rutină. Alte elemente, în special, oligoelementele cum sunt borul B, mangan Mn, fier Fe şi zincul Zn, pot să fie şi ele analizate. Analiza foliară fac servicii reale în detecţia lipsurilor latente şi antagonismelor între elemente. Urmărind regimul hidric şi diversele orizonturi ale profilului, rădăcinile arborelui văd capacitatea lor de absorbţie şi disponibilitatea diverselor elemente nutritive care variază puternic. Concentraţia de elemente nutritive în frunză depinde de stadiul de dezvoltare al acesteia, de condiţiile meteorologice şi de alţi factori, ceea ce face grea interpretarea rezultatelor. Momentul ales pentru luarea eşantionului este determinat căci conţinuturile în elemente nutritive ale frunzei variază în timpul anului. Metoda de producţie va avea şi ea o influenţă semnioficativă asupra conţinuturilor frunzei în elemente nutritive. Directive pentru prelevare A se preleva, pe zone care se studiază, o sută de frunze cu peţiol. Să se aleagă o frunză situată în mijlocul unei mlădiţe anuale a cărei mărime şi înclinare (aprox 30 grade) sunt reprezentative pentru livadă. Dacă pentru a înţelege un accident de cultură trebuie prelevat în alt moment, trebuie prelevate două eşantioane comparabile. Aceasta semnifică că se va furniza la laborator un eşantion săsăntos şi un eşantion bolnav de vârstă, de varietate şi de locul unde se fixează altoiul asemănător. În caz de dubiu trebuie să ne adresăm înaintea prelevării la laborator sau la serviciul de vulgarizare competent. Prelevarea poate să se facă deja la stadiul T dacă luăm măsuri în cursul anului. Prelevarea foilor are loc în general între 75-105 zile după înflorire. Interpretare Penrtu interpretarea rezultatelor analizei foliare trebuie să dispunem de valori de referinţă care provin din literatură sau din materialul vegetal identic consdierat ca şi sănătos. Din 1976, RAC a creat o bază de date pentru arborii fructiferi. Valorile de referinţă medii pentru câteva specii figurează în tabelul de mai jos. În raport cu valoarea de referinţă rezultatele care se găsesc în interiorul regiunii şi care conţin mai mult sau mai puţin un ecart tip sunt considerate ca şi bune. Rezultatele sunt apreciate ca fiind mici, foarte mici, respectiv ridicate, foarte ridicateatunci când se abate de la media de un respectiv două ecart tipuri.

Tabel: Referinţele diagnosticului foliar în arboricultura fructiferă stadiul 75-105 zile după înflorire, valorile sunt exprimate în % a materiei uscate. Specie, N P K Ca Mg var. FS Bun FR FS Bun FR FS Bun FR FS Bun FR FS Măr <1.93 2,13– > 2,71 < 0,172 0,190– > 0,242 < 1,40 1,57– > 2,06 < 1,08 1,25– > 1,76 < 0,200 2,51 0,224 1,89 1,59 Golden <2.11 2,24– > 2,63 < 0,171 0,185– > 0,229 < 1,43 1,59– > 2,05 < 1,08 1,29– > 1,92 < 0,186 2,50 0,215 1,89 1,71 Elstar <1.88 2,11– > 2,78 < 0,179 0,202– > 0,271 < 1,46 1,57– > 1,90 < 1,31 1,40– > 1,64 < 0,181 2,55 0,248 1,79 1,56 Maigold <1.88 2,07– > 2,64 < 0,163 0,180– > 0,229 < 1,31 1,55– > 2,25 < 0,92 1,10– > 1,66 < 0,205 2,45 0,212 2,01 1,48 Păr <1.46 1,87– > 3,12 < 0,110 0,149– > 0,268 < 0,69 1,06– > 2,19 < 1,10 1,43– > 2,42 < 0,234 2,71 0,229 1,81 2,09 Prun <2.02 2,26– > 2,98 < 0,152 0,152– > 0,238 < 1,75 2,03– > 2,85 < 1,67 1,96– > 2,83 < 0,262 2,74 0,238 2,57 2,54 Cireş <1.94 2,17– > 2,86 < 0,152 0,174– > 0,238 < 1,75 2,03– > 2,85 < 1,41 1,65– > 2,39 < 0,225 2,63 0,216 2,57 2,15 Cais <2.19 2,40– > 3,01 < 0,133 0,159– > 0,235 < 2,30 2,58– > 3,42 < 1,61 1,90– > 2,75 < 0,276 2,80 0,209 3,14 2,46 Piersic <2.84 3,18– > 4,20 < 0,166 0,190– > 0,260 < 2,13 2,46– > 3,45 > 1,77 2,08– > 3,01 < 0,352 3,86 0,236 3,12 2,70 FS-foarte scăzut FR-foarte ridicat

Bun 0,228– 0,284 0,228– 0,312 0,201– 0,239 0,241– 0,315 0,293– 0,411 0,306– 0,394 0,262– 0,338 0,347– 0,487 0,411– 0,529

FR > 0,312 > 0,354 > 0,259 > 0,351 > 0,470 > 0,438 > 0,375 > 0,558 > 0,588

Alte măsuri şi posibilităţi de utilizare Din punct de vedere practic, întrebarea se pune dacă se ştie că în paralel cu metodele scumpe şi relativ comăplexe există alte posibilităţi de a stabili un diagnostic al stării nutriţionale a plantei pe baza conţinuturilor în elemente nutritive ale frunzelor. În culturile mari se utilizaeză ca şi mijloc auxiliar de estimare a nevoilor de azot, o metodă bazată pe măsura pigmentaţiei verzi a frunzei care trimite la conţinutul în clorofilă şi la gradul nutriţional al plantei. Se utilizează un aparat manual practic. Măsura punctuală a frunzei este uşor de realizat. Încercări particulare arată că şi penrtu măr măsura efectuată cu instrumentul citat mai sus este în corelaţie cu gradul nutriţional al frunzei, permiţând probabil un diagnistic preventiv care detectează situaţiile de lipsuri înainte ca ele să nu fie vizibile cu ochiul liber. Analiza florii, mugurelui şi fructului Pentru culturile arboricole a căror sistem floral se dezvoltă înaintea sistemului foliar (de exemplu cireş şi piersic), analiza florii ar trebui să ofere posibilităţi. Determinarea conţinuturilor în fier, mangan, magneziu şi azot în petalele piersicului, părului şi mărului arată că acestă metodă nu este practicabilă. Mugurul ar putea să servească ca şi substrat a unei analize permiţând diagnosticarea stării nutruţionale a culturii. În sfârşi, analiza tinerelor fructe ar putea furniza indicaţii precoce despre dezvoltarea calitativă a fructului şi dacă e cazul să se ia măsurile care se impun. Tulburările psihologice sunt strâns legate de raporturile K/Ca şi N/Ca la fel ca şi alte date de referinţă. Atunci când dispunem de câteva experienţe asupra valorilor limită a acestor date la momentul recoltei dispunem de puţine rezultate de aanaliză a tinerelor fructe. Ultimele studii arată că raportul K/Ca în tinerele fructe în stadiul T ar putea servi ca şi cifră cheie pentru pronosticuri. Valorile K/Ca superioare lui 5,7 în stadiul T dezvăluiesc o creştere a riscului petelor amare. Aceste experienţe necesită totuşi să fie confirmate înainte de a putea fi puse în aplicaţie în vederea furnizării unui sfat plauzibil la diferitele varietăţi. Toate aceste metode pot în cel mai bun caz să servească ca şi bază decizională pentru a corecta în scurt timp un dezechilibru nutriţional al plantei. Ele nu înlocuiesc nici un îngrăşământ global al culturii care să fie conform terenului şi să corespundă nevoilor nutriţionale ale plantei nici grijile culturale având ca scop echilibrul psihologic. Aceste ultime măsuri sunt cele care oferă cea mai bună garanţie de a putea trece de la corecţiile scumpe şi în scurt timp de la starea nutriţională a culturii. ÎNGRĂŞĂMÂNT:NORME,TEHNICI,ÎNGRĂŞĂMINTE Norme şi factori de corecţie în funcţie de nevoi şi de teren În teren fertil în mod normal,nevoile nutriţionale a unei culturi fructifere în perioada de plină producţie pot fi acoperite de Norma de îngrăşământ,pe baza prelevărilor unei culturi particulare a cărei randament este determinat.Din mai multe motive,norma va fi mai ridicată decât pentru prelevări.În general,diferenţa între normă şi prelevare,ca şi cea între reziduurile culturii şi azotul prelevat din atmosferă ajung pentru descoperirea nevoilor pentru creşterea părţilor lemnoase. Dacă avem dea face cu condiţii particulare de teren sau de creştere,norma poate fi corectată. Valorile Norme şi Norme corectate prezentate sunt aplicabile pentru bilanţul global al exploatării. Azotul Comportamentul azotului în sol şi vegetalul Conţinutul în azot vegetal al volumului de sol explorat de rădăcini depinde de interacţiunea complexă a fenomenelor de mineralizare,de reorganizare şi de spălare.Diverşi factori,cum sunt procentul de materie organică,caracteristicile fizice ale solului,importanţa şi repartiţia precipitaţiilor la fel ca şi practicile de irigaţie şi de lucrare a solului vor influenţa oferta ţn azot mineral. La nivelul plantei,compuşii azotaţi sunt foarte mobili,ei se găsesc mai ales în organele tinere.Azotul joacă un rol plastic(edificarea structurilor celulare) şi psihologic important(enzime,hormoni vegetali....).Nevoile în azot sunt importante mai ales la începutul anotimpului cu un maxim în momentul înfloririi -legăturii.Dacă condiţtii favorabile de alimentare la nivelul solului şi de echilibru psihologic la nivelul vegetalului sunt realizate,planta este gata să stocheze compuşii azotaţi care vor putea fi mobilizaţi în perioadele critice de alimentare. Calculul îngrăşământului azotat şi limitele sale Elementul azot este cel care influenţează cel mai mult vigoarea,va fi adus în funcţie de observaţia vegetalului.Aprecierea se face căutând un echilibru psihologic ideal(raportul frunză/fruct,maturitatea lemnului) garant de producţia regulară de fructe de calitate şi de o bună conservare. Tabelele de mai jos stabilesc un sistem cu indicii de corecţie atribuiţi la diferiţi factori respectiv pentru fructele cu seminţe,fructele cu sâmburi,zmeura şi murul, coacăzul şi afinul la fel ca şi kiwi. Suma acestor indici permite determinarea îngrăşământului azotat anual prevăzut pentru o aplicare pe suprafaţa întreagă a livezii. Volumul ocupat de pietre poate fi estimat (în procent al volumului solului exploatabil de către rădăcini) în modul următor: dacă în momentul luării unui eşantion trebuie să se răsădească la fiecare a cincea sau a şasea oară, parte de pietre este inferioară lui 30%. Dacă trebuie răsădit mai des, partea pietrilor va fi superioară lui 30%. Corecţia îngrăşământului azotat permite o modulare maximală a normei mergând de la -54 kg/ha la +30kg/ha în czul mărului. În principiu problemele unei livezi care necesită un aport de azot care depăşeşte 100 kg/ha nu pot

să fie rezolvate de îngrăşământul azotat care nu este singurul mijloc de a influenţa echilibrul psihologic al arborelui. Severitatea tăierii şi rărirea fructelor, practicile de irigaţie sau de întreţinere a souli pot condiţiona întro mare măsură expresia vegetativă a arborelui. În caz de vegetaţie insuficientă cu dozele maximale recomandate, cauza trebuie să fie căutată în altă parte, de exemplu la nivelul practicilor culturale inadecvate (irigaţie, întreţinerea solului), structurii solului defavorabile sau încă într-o alegere de material vegetal inadaptat la condiţiile de sol şi climat. Tabel: Corecţia îngrăşământului azotat în livada de fructe cu seminţe în faza de plină producţie (valori corective în kg/ha). Cultura Randament N P2O5 K2O Mg (kg/m2) (kg/ha) (kg/ha) (kg/ha) (kg/ha) Mar, par 2 3 4 5 6 0,8 1,2 1,6 1,0 1,5 2,0 1,5 2 2,5 1,5 2 2,5 1,5 2 2,5 1 1,5 2 2,5 1,5 2 2,5 1,5 2 2,5 1,5 2 2,5 1,2 1,7 2,2 1 1,5 2 40 50 60 70 80 40 60 80 40 60 80 45 60 75 45 60 75 40 50 65 30 45 60 75 40 55 70 60 85 110 50 70 90 40 60 80 30 35 40 10 15 20 25 30 15 20 30 10 15 20 20 25 30 10 15 20 10 15 20 20 30 40 50 25 35 45 30 45 60 30 40 50 25 35 45 20 25 30 40 60 75 90 110 40 50 65 35 50 65 60 75 90 45 55 70 60 75 90 45 60 80 90 45 65 85 90 120 150 85 120 155 60 80 110 50 60 70 5 10 10 15 20 5 10 15 5 5 10 5 10 15 5 10 15 5 5 10 10 15 15 20 15 15 20 15 15 20 15 15 20 15 15 20 10 15 20

Cires

Prun

Cais

Piersic

Kiwi

Fragi

Mur

Coacăz ciorchine Cassia

cu

Agriş

Afin

Orice aport în element nutritiv culturii prin mobilizarea materiei organice sau prin îngrăşământ foliar trebuie să fie sustras, mai ales în cazurile în care cantităţi importante de materii nutritive supuse la dispoziţia arborelui. În aceste cazuri este posibilă evitarea consecinţelor negative care ar fi fost asupra creşterii plantei şi calităţii fructelor datorită aporturilor prea ridicate de azot.

Tabel: Corecţia îngrăşământului azotat în livada de fructe cu sâmburi în plină producţie (valoir corective în kg/ha). 1. creştere anuală/starea Excessiv/bună: –10 Normal: 0 Scăzută/săracă: +10 frunzei 2. Maturitate Taârziu: –5 Normal: 0 Precoce: +5 3. Formarea mugurilor Târziu: –5 Normal: 0 Puternic: +5 generativi 4. Importanţa recoltei Scăzut: –5 Normal: 0 Puternic: +5 precedente 5. Tendinţa la bolile Da: –5 Normal: 0 Nu: 0 psihologice 6. Locul unde se fixează Adancimea utila a solului altoiul > 80 cm 40–80 cm < 40 cm Foarte viguros –10 –5 0 Mediu viguros –5 0 0 Slab 0 +5 +10 7. Volumul ocupat de Scăzut Mediu Puternic pietre (< 10%): –5 (10–30%): 0 (> 30%): +5 8. Conţinut în materie Ridicat: –10 Satisfăcător: 0 Scăzut: +10 organică Tabel: Corecţia îngrăşământului azotat asupra zmeurului- mur 1. Creştere anuală/starea Excesiv/ Normal: 0 frunzei bun: –10 2. Maturitate,căderea Târziu: –5 Normal: 0 frunzelor 3.Formarea mugurilor Târziu: –5 Normal: 0 generativi 4. Importanţa recoltei Scăzut: –5 Normal: 0 precedente 5. Locul de fixare a Adancimea utila a solului altoiului > 80 cm 40–80 cm Viguros –10 –5 Mediu viguros –5 0 Scăzut 0 +5 6.Volumul ocupat Scăzut Mediu de pietre (< 10%): –5 (10–30%): 0 7. Conţinut în materi Ridicat–10 Satisfăcător: 0 organică Tabel: Corecţia îngrăşământului azotat asupra coacăzului şi afinului 1. Vigoare (Lungimea Excesivve: –11 Normal: 0 tulpinii) 2. Maturitate Tardiv,îngheţul de iarnă: Normal: 0 –3 3. Boli fongice (Botrytis, Frecvente: –2 Dydimella...) 4. Lăstarea Puternic:-3 Mediu: 0 5. Volumul ocupat de Scăzut(<10%): Mediu pietre –3 (10–30%): 0 6. Conţinut în materie Ridicat: –5 Satisfăcător: 0 organică 7.Întreţinerea solului Sol gol: –3

Scăzut/ sărac: +10 Precoce: +5 Puternic5 Puternic5

< 40 cm 0 0 +10 Puternic (> 30%): +5 Scăzut: +10

Scăzut: +11 Precoce: +2 Rare: 0 Scăzut: +1 Ridicat la foarte ridicat (> 30%): +3 Scăzut: +5 Sol înierbat: +10

Fosfat, potasiu şi magneziu Contrar azotului pentru care corecţia se exprimă în valori absolute (kg) de elemente nutritive, normele de fosfor, potasiu şi magneziu sunt corectate în procent. Îngrăşământul fosfat, potasic şi magnezic nu este determinat în funcţie de observaţia vegetalului. Fructe cu seminţe şi sâmburi Norma îngrăşământului fosfat, potasic şi magnezic se bazează pe prelevările estimate ale culturii la nivelul randamentului corespondent, corectat de către apreciaţia vigorii bazată pe materialul vegetal, analiza solului şi starea de fertlitate a solului definită de analiza pământului. Bace de arbuşti şi kiwi Pentru bacele de arbuşti şi kiwi normele nu sunt corectate pe baza vigorii. Se sfătuieşte a se corecta norma în funcţie de volumulocupat de pietre şi conţinutul în materie organică. Tabel: Factorii de corecţie care influenţează îngrăşământul P2O5, K2O şi Mg a fructelor cu seminţe şi sâmburi, a bacelor de arbuşti şi de kiwi. Adancimea utila a solului > 80 cm 40–80 cm < 40 cm Fructe cu seminţe şi sâmburi 1. Locul de fixare a –10% 0% +10% altoiului 0% 0% +20% Mediu la viguros Semi-mic la mic Fructe cu seminţe şi cu sâmburi,bace de arbuşti şi kiwi 2. Volumul ocupat cu Scăzut Mediu Ridicat la foarte ridicat pietre (< 10%): –10% (10–30%): 0 (> 30%): +10% 3. Coţinutul în materie Ridicat: –10% Satisfăcător: 0 Scăzut: +10% organică Borul În solurile cu riscuri şi în cazul unei stări de fertilitate mediocre,este convenabil să se facă un control periodic al conţinuturilor în bor. Tabel: Îngrăşământul anual în bor în funcţie de astarea de fertlitate a solului. Clasa de aprovizionare ppm bore1 Îngrăşământ anual în kg/ha Sărac < 0,6 3 Satisfăcătort 0,6–1,50 2 Bogat 1,51–2,0 1 Foarte bogat > 2,0 0 Alte elemente Un îngrăşământ anual cu alte elemente nu este în general necesar în livezi, doar în cazurile foarte particulare. Este vorba mai ales de fier, mangan şi de zinc, elemente care se aplică pe cale foliară în caz de necesitate. În caz de presupunere a lipsei vreunui oligoelement, analiza solului trebuie să fie complectată de o analiză foliară. În cazul fierului , corecţiile propuse pot aduce un ajutor pe termen lung. Utilizarea chelaţilor complecşi de fier în îngrăşământul foliar sau la ţepuşa injectoare este considerat ca şi maăsură de urgenţă deoarece fierul nu este transportat de frunzele vechi spre cele tinere. Fructe cu sâmbure Cunoştinţele actuale nu ne permit să spunem dacă noile locuri unde se fixează altoiul indicator de uşoară creştere sunt adaptaţi să asimileze fierul, manganul şi borul pe sol alcalin. Tehnica şi timpul fertilizării Împrăştierea pe linia arborilor sau pe toată suprafaţa Fertilizantele sunt aduse fie prin semănătoare pe toată suprafaţa exploatată fie pe linia arboilor cu mâna sau cu ajutorul unei semănătoare înzestrată cu un dispozitiv de localizare a îngrăşământului. Localizarea îngrăşământului pe o linie de arbori este indicată în cazul culturii mici pe locuri unde se fixează altoiul şi în condiţiile sau rădăcinării tuturor şanselor de a rămâne limitată la o mică porşiune a volumului de sol avut la dispoziţie. În aceste cazuri controlul stării de fertilitate a solului implică prelevarea de eşantioane pe banda fertilizată. Un îngrăşământ pe toată suprafaţa ocazională are un sens în culturile fructifere cu uşoară creştere în vederea promovării creşterii unei cuverturi ierboase rezistente la tecerea maşinilor.

Normele sunt calculate în funcţie de suprafaţa totală a livezii. Linia arborilor reprezintă aporoximativ un sfert din suprafaţa total a livezii. Aplicarea normei de îngrăşământ doar pe linia arborilor se triplează deci aportul local chiar dacă aportul total pe unitate de suprafaţă a culturii corespunde normei. De exemplu dacă norma corectată corespunde la 65 kg/N/ha, cantitatea răspândită pe linia arborilor va fi de 195 kgN/ha, pentru un aport recomandat de 65 kg N/ha de livadă. Nu trebuie să se depăşească mai mult de două ori doza prevăzută pentru suprafaţa totală a livazii.În caz contrar se observă pagube la arbori şi o scădere a calităţii fructului ca şi pierderi importante de elemente nutritive,planta nefiind în stare să asimileze aceste cantităţi. Deci în cazul localizării îngrăşământului pe linia arborilor, îngrăşământul N pe suprafaţă locală nu trebuie să depăşească dublul normei corectate. Dimpotrivă, totalitatea normei recomandate pentru P2O5, K2O şi Mg poate fi aplicată pe bandă. Fracţionarea aportului de elemente foarte mobile În general, nevoia globală a plantei de elemente nutritive nu va putea fi acoperită printr-un singur aport. Un îngrăşământ adaptat la nevoile plantei impune, pentru azot, 2-3 aporturi în timpul perioadei de vegetaţie. De obicei îngrăşământul este răspândit local pe linia arborilor în aşa fel încât nutrimentele să se gasească direct la dispoziţia rădăcinilor. În acest loc este convenabil ca în momentul calculului a fiecărei fracţii a aportului să se ţină seama de elementele aduse de diversele tehnici culturale precum mulcingul şi lucrul superficial al solului. Aporturile de azot la meri vor fi repartizaţi înainte şi după înflorire. În culturişle de fructe cu sâmburi aporturile nutritive trebuie să fie fracţionate în martie (puţin înaite de înflorire) şi în mai, începutul lui iunie. Aporturi de azot târzii (iulie) nu sunt recomandate căci coborârea sevei şi maturitatea sunt întârziate, cea ce diminuează rezistenţa la ger. Timpul şi frecvanţa aporturilor de azot Timpul de aplicare poate juca un rol determinant în eficacitatea aporturilor de azot. În cazul micilor cantităţi (până la 30 max 40 kg/ha), aplicarea se va face mai întâi primăvara (începutul jumătăţii lui martie/aprilie după începerea vegetaţiei). În cazul aporturilor mai importante trebuie să se fracţioneze, al doilea aport va putea fi efectuat la începutul înfloririi. Aporturi prin răspândire tradiţională foarte târzii (după sfârşitul lui mai începutul lui iunie) sunt proscrise având în vedere riscul prolongării vegetaţiei cu întârziere toamna. O aprivizionare optimă în azot nu este numai o chestiune de cantitate răspândită dar mai degrabă de punere la dispoziţie în timp dorit de azot suficient asimilabil. Îngrăşământul azotat trebuie să se facă în timp oportun şi în conjuncţie cu, pe deoparte cu măsurile destinate să se reguleze advenţiile şi pe de altă parte tehnica mulcingului.o dezactivare opertună a concurenţei buruienilor poate, în anumite cazuri de exemplu, să acopere parţial nevoile de moment al arborelui în azot. Îngrăşământul tardiv de toamnă sau de post recoltă, efectuat în vederea stocării rezervelor în lemn nu poate fi recomandat. Un îngrăşământ post recoltă nu poate aduce acese efecte pozitive decât în anii în care sistemul foliar este sănătos după recolă şi apt să asimileze în timpul unei durate prelungite. Şi aici această măsură nu va avea sens decât dacă ne temem de dificultăţile aprovizionării pentru anul următor (pericol de alternanţă). Aplicarea şi timpul îngrăşământului în fosfor, potasiu şi magneziu Răspândirea îngrăşămintelor fosfate sau potasice poate să se facă sub formă de îngrăşăminte simple sau compuse toamna sau primăvara. Este convenabil să se excludă aplicaţiile pe sol ingheţat, înzăpezit şi înmuiat. Aporturi limitate primăvara nu sunt indicate decât în cazul solurilor foarte uşoare şi sărace în materie organică. Aporturile de îngrăşământ magnezic se vor face primăvara având în vedere mobilitatea acestui element în sol. Dacă dozele recomandate în îngrăşământ fosfat şi potasic sunt slabe şi în măsura în care solul are o capacitate suficientă, este posibil să se prevadă o aplicare la fiecare doi ani dublând aportul recomandat. În cazul aportului localizat cantităţile de îngrăşământ fosfat, potasic şi magnezic recomandate în această publicaţie nu vor fi modificate. Îngrăşământul foliar Aprovizionarea arborilor fructiferi în elemente nutritive are loc prin rădăcini. Îngrăşământul foliar în toate cazurile se limitează la cazurile în care îngrăşământul de sol nu aduce efecte scontate. Un îngrăşământ foliar adaptat poate să se reveleze foarte eficace prin puţinele pierderi pe care le înregistrează şi prin rezultatele obţinute. Aporturile nutriţiuonale nu sunt neglijabile, ele reprezintă în cazul azotului aproape 5 kg N/ha la fiecare aplicare. Îngrăşământul foliat poate aduce arborelui cantităţi apreciabile de azot cu cea mai mare eficacitate. Aceasta trebuie luată în considerare în momentul stabilirii planului de îngrăşământ al unei culturi fructifere, adică în calcului nevoilor de elemente nutritive al livezii şi în bilanţul global de exploatare. Îngrăşământul foliar trebuie să fie un eventual element constitutiv de îngrijiri ale livezii rezervată arboricultorilor profesionişti. În aceste exploatări aportul nutriţional global este în general fracţionat în mai multe aporturi astfel încât punerea la dispoziţie a elementelor nutritive corespunde nevoilor minimalizând pierderile. Prin fracţionarea îngrăşământului la sol şi posibilitatea utilizării îngrăşământului foliar, aporturile în elemente nutritive pot fi adaptate în mod mai flexibil la gradul de dezvoltare momentan al culturii.

Cauzele de liăsuri puternice pot induce stări de slăbire care nu vor fi imediat percepute de ochi (de exemplu în momentul pagubelor la sistemul radicular cauzate de o infestaţie a insectelor, un blocaj de asimilare de elemente de către rădăcini datorat condiţiilor meteorologice). În general îngrăşămintele destinate îngrăşământului foliar nu trebuie să fie amestecate la produsele fitosanitare. Aparatele de aplicare trebuie să fie curăţate cu grijă înaintea preparării terciului. Îngrăşămintele foliare complecte nu trebuie să fie utilizate decât excepţional până în iunie ce l târziu.

Tabel: Corecţiile lipsurilor: cauze şi măsuri Element Simb Nu simptome Cauze ol me

Măsuri de corecţie Aporturi la sol Aporturile la sol riscă să provoace arsuri culturilor.. în consecinţă este iondispensabil să se aplice în mpmentul preparării solului sau să evit ca produsul să intre în contact cu cultura.

N

Az ot

Frunze clare, fructe prea mici

Ca

C alci

Apariţia marcată de

Lipsa de azot în cazul unei puternice alternanţă a gerului, conţinut scăzut în matreie organică, irigaţie excesivă, secetă, sol tasat, compact, sol hidromorf, fixarea azotului de către mulci cu raport C/N ridicat Îngrăşământ dezechilibrat

A se vedea îngrăşământul azotat

Pulverizaţii foliare Aplicările trebuie să se facă dimineaţa, de preferinţă pe timp acoperit. Produsul penetrează mai bine atunci când vegetalul este umed. Industria dezvoltă produse care conţin adjuvanţi care ameliorează adeziunea şi penetrarea sărurilor.pentru formulările comerţului şi pentru amestecurile cu alte materii active să se adreseze la directivele fabricantului. 2-4 tratamente la intervale de 1-2 săptămâni pâmă la cel târziu începutul lui iunie; primul tratament 1 ssăptămână după înflorire. Cantitatea pe aport: 8kg de uree pe 1000 l de terci pe hectar. Pentru Golden Delicious: 5kg uree-1000 l; ombinată cu alte substanţe de tratament: 3-5 kg de uree1000l. Condiţiile climatice din Valais nu permite să se depăşească 0,5% din cauza riscului de arsuri.

A se vedea piatra de var

Alegerea de ulturi şi varietăţi mai puţin sensibile cu

u

tulburările psihologice

ş aporturi prea ridicate în N şi K.

Mn

Ma nga n

Frunze decolorate în mod difuz între nervuri. Degradată începând cu nervura. Poate atinge necroza. Cloroza tinerelor frunze. Frunze mici. Aspectul de tufişuri a ramurilor.

Sol bogat în MO (mai mult de 6%8%), pH neutrualcalin.

Zn

Z inc

Creşterea pH-ului. Fosfaţi excesivi.

Într-un mod general aportul la sol nu este recomandat căci doza trebuie să fie importantă (20 mai mult de 100 kg/ha) şi în general eficacitatea sa este aleatorie. Ordinea efciacităţii descreşte în general în felul următor: MnSO4 > MnO > MnCO3 > MnO2 > MnEDTA. Aporturile de zinc solului se limiteză la folosirea ăngrăşămintelor complete speciale şi dozele de zinc sunt mici. În general se utilizează sulfaţi sau chelaţi. Eficacitatea pentru sol a unui chelat EDTA este de 2 – 3 ori superioară faţă de cea a unui sulfat. Aportul pentru sol nu depăşeşte 10 kg/ha de zinc.

potenţial fructifer de la mediu la ridicat: tratament de 5 şi 3 săptămâni înaintea recoltei.4-6 aporturi la 10-14 zile; ultimul tratament a 3-a săptămână înaintea recoltei. Pulverizarea a cel puţin 1000 l pe ha. A nu se combina cu produse de tratamente. A nu se vaporiza pe timp cald, de preferinţă seara. Cantitatea: 10l de clorură de calciu lichid sau 6 kg CaCl2 pur cu înmuietor de ½ doză pe 1000l şi ha Este vorba de cel mai bun mijloc de luptă împotriva lipsei. Aporturile de 0,1% fie 100 g pentru 100l în 6001000l de apă pe hapermit corectarea deficienţelor. Ordinea eficacităţii descreşte astfel: MnEDTA > MnSO4 > MnEDDHA > MnDTPA. Pentru sulf se recomandă: 0,1%. O corecţie de smptome de lipsă este posibilă prin aportul de sulfaţi sau de chelaţi pe cale foliară. Ordinea eficacităţii descrescătoare a produselor este următoarea: ZnEDTA > ZnEDDHA > ZnSO4 > ZnDTPA. Fongicidele care conţin zinc sunt de asemenea eficace. Sulfatul de zinc se utilizează 0,1% pe înfrunzire sau 1% după recoltă, până înainte de

Fe

Fier

Cloroza tinerelor frunze, limbul devine palid apoi galben şi brun, doar nervurile rămân verzi.

Sol calcaros puternică proporţie de calcar activ. Perioada umedă, sol plin cu apă. Aport de m,aterie organică nedescompu să.

Mg

Ma gne ziu

Cloroza internevară care evoluează sub formă de necroză. Cloroza afectează mai întâi frunzele învârstă. Zonele afectate sunt delimitate. O defoliere de la baza ramurilor este adesea observată din luna iulie.

Sol calcaros, sol uşor şi sol drenant. Un dezechilibru al fertilzaţiei între K şi Mg este cauza cea mai frecventă a lipsei. Un îngrăşământ azotat pe bază de azott amoniacal poate de asemenea să provoace o lipsă.

Aporturile la sol sunt în general ineficiente. Adaptarea culturii, îngrăşământului la fel ca şi măsurile de asanare fizice sunt în general preferabile. Formele chelate au o eficacitate superioară sărurilor minerale. FeEDDHA FeDTPA sunt pentru a rezerva solurile calcaroase chiar dacă FeEDTA convine mai mult solurilor acide. Pentru doze trebuie să ne adresăm directvelor fabricanţilor. Aporturile la sol sunt realizatre în funcţie de nevoile culturii şi de rezultatele analizelor de pământ. Sărurile care conţin Mg şi îngrăşămintele organice permit să acopetre nevoile plantelor şi să corecteze lipsurile. Sulfatul de Mg hidratat (MgSO4 7H2O) şi sulfatul de Mg calcinat (MgSO4 H2O) convin în toate circumstanţele. Carbonaţii şi oxizii de Mg sunt rezerve pentru solurile acide.

căderea frunzelor toamna. Chiar dacă temporar şi superficial eficace, aporturile foliare sunt frecvente. Se poate utiliza chelaţi simpli sau minerali la care se adaugă urea. Ordinea eficacităţii descrescătoare este: FeEDTA > FeDTPA > FeEDDHA FeSO4. pentru chelatul de Fe EDTA doza este de 0,15% pentru sulfatul de Fe, ea este de 0,4% şi se adaugă 0,08% acid citric.

Aporturile prin pulverizare foliară sunt curente şi eficiente. Se utilizează sulfatul de Mg hidratat(MgSO4 7H2O) 2% pentru aproape toate culturile. Se poate micşora doza la jumătate atunci când aportul nu este specific, de exemplu când există un amestec cu alte materii active. Există de asemenea produse preparate de industrie; în general ele sunt formulate începând cu sărurile de nitrat sau de sulfat sau de clorură de Mg.

B

Bor

Frunze terminale în trandafiraşi şi gofrate. Mlădiţe avortate. Scoarţă zgrunţuroasă . Fructe deformate care preintă plăgi de plută interne.

Sol calcaros, sol uşor drenant. Creşterea pH-ului.

Aporturile la sol sunt eficiente. Singura dificultate este necesitatea de a respecta doza care este mică. Pentru a rezolva acestă problemă sunt posibile două soluţii: utilizarea îngrăşămintelor complete borate sau aplicarea sării de bor prin pulverizare solului. În acest ultim caz este posibilă efectuarea aportului prin acelaşi tratament ca şi aplicarea de ierbicid. Atenţie, sinergisme de eficacitate au fost observate. Mai multe produse sunt utilizabile fără disitincţie de eficaicitate: acid boric, borax, boraţi de Na solubor şi colematită. Dozele sunt de 2-4 kg/ha.

Aporturile foliare de bor sunt curente şi eficiente. Este o metodă comodă, căci poate să se practice cu majoritatea tratamentelor antiparazitare. Înintea procedării cu acestă tehnică trebuie să ne uităm la compatibilitatea produselor după firma căci anumite combinări îşi pot mări agresivitatea pentru vegetali. Pentru aporturile foliare, solubor şi acid boric sunt produsele cel mai utilizate. Dozele merg în general de la 0,1 la 0,25%, doza cea mai scăzută este recomandată la stadiul F2. aplicaţiile precoce sunt mai eficiente decât aplicaţiile tardive. În general se repetă aplicaţia de 2 sau 3 ori în cursul vegetării.

Îngrăşămintele lichide şi fertirigaţia Această tehnică este susceptibilă să prezinte un interes esenţial pentru culturile foarte intensive pe locurile unde se fixează altoiul slabe. Interesul său este legat de existenţa sau necesitatea unui sistem de irigaţie localizat pe parcelă. Aportul poate să se facă pentru ansamblul elementelor prin intermediul îngrăşămintelor simple sau compuse în totalitate solubile. Prin noţiunea de ferigaţie se înţelege aportul de îngrăşăminte prin sistemul de irigaţie picătură cu picătură. Aportul de elemente minerale prin irigaţie fertilizantă nu este autorizat în arboricultura biologică. Avantajul principal al irigaţiei fertilizante consistă în posibilitatea fracţionării elementelor uşor levigabile, adică azotul este într-o oarecare măsură magneziu. Avantajul aportului de azot în irigaţia fertilizantă poate fi foarte variabilă după condiţiile de sol şi climat. Sistemele picătură cu picătură sau microaspersiunea localizată pot fi luate în considerare. Sistemele microjet par a fi preferabile (fertlizarea unui volum de sol mai important). În condiţiile nostre de climat aporturile trebuie să poată fi disociate de irigaţie. Fertilizarea se va efectua deci sub forme relativ concentrate care nu necesită decât un mic aport de apă. Secvenţa fertlizării trebuie să fie totdeauna urmată de o clătire a apeductelor pentru a evita cristalizarea la nivelul difuzorilor. Cele mai bune rezultate pentru eficacitatea aporturilor de azot prin irigaţie fertilizantă sunt obţinute pentru o perioadă care se întinde de la mijlocul lui aprilie până la începutul lui iulie. Pentru magneziu perioada favorabilă se situeză de la începutul lui iuniue până la mijlocul lui iulie. Frecvanţa fertilizării nu ar trebui să coboare sub una sau două aplicaţii hebdomadere. Cantităţile de azot sunt determinate după starea vegetativă a culturii. Nu se va depăşi în general aporturi de 2530 kg N/ha/an, fie echivalentul 10-15 g N/arbor/an pentru o densitate de plantaţie de 2500 arbori pe ha. Sistemul de duş pentru o soluţie azotată pare să se impună în practică, în paralel cu irigaţia fertilizantă: soluţia fertilizantă este aplicată de rampele de tratament sau de difuzori. Azotul este de exemplu dizolvat în apă sub formă de nitrat de calciu şi aplicat prin pulverizatorul rampei. O încercare comparativă între irigaţia fertilizantă şi o aplicaţie ucată standard pe lini arborilor s-a desfăşurat la Güttingen cu următoarele rezultate: în primul an arborii suferind o fertilizare prin irigaşie şi prin duş au avut o foarte mare creştere şi o producţie fructiferă mai săracă. Reconstituirea sistemului radicular, în urma pagubelor larvelor haneton a fost mai bună. În aceste condiţii de loc şi pe o durată de 6 ani, irigaţia fertilizantă nu a arătat avantaje majore privind dezvoltarea arborelui, randamentul şi calitatea fructelor în raport cu sistemele de răspândire tradiţională pe linie şi sistemul de pulveriazare prin difuzor. Difuzorul permite apprtul azotului în regiunea rădăcinilor. Efectul pozitiv al unei fertilizări prin irigaţie se limitează la anii secetoşi. În toate cazurile se recunoaşte că irigaţia fertilizantă are efecte pozitive asupra creşterii arborelui şi randamentului asupra solului uşor nisipos sau în regiune secetoasă, prin aportul regulat de apă. Îngrăşământul tinerelor plantaţii Nevolie arborilor fructiferi sunt proporţionale cu dezvoltarea coroanei care determină potenţialul de randament. Sistemul de corecţie complementar ţinându-se cont de nivelul de randament permite nuanţarea planului de îngrăşământ în consecinţe pentru o livadă în faza de creştere. Îngrăşământul azotat al tinerelor livezi trebuie să fie adaptat la dezvoltarea vegetativă în timpul fazeio de creştere a arborelui. Tinerele culturi arboricole au, până la faza de plină producţie, o nevoie de nutrimente considerabilă, pentru a constitui propria lor biomasă. Sistemul radicular al acestor culturi este puţin dezvoltat, motiv pentru care se recomandă aportul de elemente nutritive pe linia arborilor. Şocul plantaţiei mai ales pe culturi moderna de cireş poate fi atenuat printr-un aport oportun de azot care să fie suficient şi adaptat la cultură. Tinerele livezi de fructe cu sâmbure care cunosc o creştere mai puternică decât mărului, un raport MS mai ridicat şi trebuie să formeze o parte lemnoasă proporţional mai importantă trebuie să fie suficient fertlizată cu azot. Nu trebuie uitat că pentru arborii în creştere aporturile prea ridicate nu pot să fie asimilate de sistemul radicular în dezvoltare. În urma fazei vegetative se va căuta un echilibru vegetaţie/producţie. Răspândirea se face în general în mod localizat. Pentru bacele de arbuşti ne vom orienta în funcţie de vigoarea creşterii anuale. Demers de determinare a normei pentru tinerele plantaţii Pentru livada în creştere trebuie determinat randamentul vizat pentru livada în fază de plină producţie, aceasta va permite calcularea normei. În timpul fazei de creştere aporturile pot prograseiv crescute de la an la an. Durata fazei de creştere este în funcţie de locul şi randamentul vizat, ea durează maxim 2-5 ani pentru culturile fructifere moderne. Aport prin îngropare Este indicat în cazuri foarte particulare de exemplu în prezenţa unui subsol foarte sărac în fosfor sau în potasiu atunci când corecţia nu afost efectuată de un îngrăşământ de fond în momentul creării culturii. Aceste tehnici nar trebui să fie luate în considerare de îngrăşământul mineral de întreţinere în afara acestor cazuri precise: repartiţia proastă a îngrăşănântului şi posibilitatea de a controla evoluţia stării de fertilitate a solului. Aplicarea se efectuează sub formă solidă sau lichidă. În primul caz se utilizează un fier scobit care permite localizarea îngrăşămintelor la nivelul rădăcinilor. Având în vedere că un anumit număr de rădăcini sunt tăiate este indispensabil să se organizeze trecători în aşa fel încât această muncă să nu ducă la prejudiciul culturii. Cealaltă tehnică constă în efectuarea unui îngrăşământ lichid localizat la ţepuşa injectoare. Amestecul de îngrăşăminte este dizolvat în apă în soluţie 10% şi injectată în sol prin direcţie verticală a coroanei, un litru de

soluţie pe m2. arboricultorul poate cumpăra îngrăşăminte prevăzute la acest efect sau poate prepara chiar el soluţii având grijă să nu utilizeze decât îngrăşăminte cristzalizate la 100% solubile în apă. Îngrăşământul de creare şi reconstituire Îngrăşământul de creare nu este recomandat decât în cazuri excepţionale. În general îngrăşământul va fi planificat pe baza analizelor de sol de rutină. Un amendament nutriţional nu se va aplica decât pe noile plantaţii şi atunci când analiza solului decelează importante deficite, adică dezechilibre în aprovizionarea solului cu elemente nutritive. Indicaţiile următoare sunt la bază măsuti de luat şi ele trebuie în orice caz să fie discutate cu un specialist. Prepararea terenului în momentul creării sau reconstituirii unei livezi oferă o excelentă ocazie pentru a aduce în profunzime elemente minerale. Ea permite de asemenea amendarea solului cu compuşi care au o acţiune favorabilă asupra structurii fizice şi biologice. Principalele elemente aduse sunt fosforul, potasiul şi magneziul. Solurile livezilor noastre sunt în general aprovizionate cu calciu lăsând de o parte anumite regiuni din Elveţia romandă şi situaţiile acide. În acest caz se impune un amendament calcic. Un aport de calciu poate fi recomandat de un îngrăşământ P sau K. În îngrăşământul de creare, aporturile de azot şi bor nu sunt recomandate datorită monilităţii lor în sol. Dozele de răspândire a îngrăşământului mineral sunt în funcţie de starea de fertilitate a solului. Condiţiile de aplicare sunt dictate de trei exigenţe - buna încorporare a elementelor în orizonturi de sădire previzibil, minim 50cm, pe un arat profund, săpare, minare şi chiar în anumite cazuri o desfundare. Calitatea şi profunzimea subsolului care ne sunt date în momentul aprecierii a unei părţi a profilului indică formula care trebuie aleasă; - evitarea riscurilor de fitotoxicitate asupra rădăcinilr prin aporturi prea târzii, mai puţin de 4-5 săptămâni înaintea plantării, mai ales în timpul utilizăriim clorurilor; - evitarea oricărei vătămări a mediului. Este convenabil să se bage în pământ îngrăşămintele imediat după răspândirea lor. Săpatul în acest caz este cel mai bun lucru, mai ales pe terenul în pantă deoarece se evită şiroirea apelor de suprafaţă. Observaţie: În cadrul unei plantaţii în care singura linie a arborilor este raportată, este de preferabil să nu se aducă ângrăşământ de creare decât pe banda lucrată şi în cantitate proporţională. Tabel: Îngrăşământul de creare Stare de fertlitate Unităţi de adus P2O5 Săracă 80 Mediocră 60 Satisfăcătoare 20

K2O 300 150 75

Mg 40 30 10

Îngrăşăminte ale comerţului, minerale şi organice Lista îngrăşămintelor din comerţ Tabel: conţinuturi în fertilizanţi a câtorva îngrăşăminte din comerţ Îngrăşăminte N P2 K2O Mg Ca Obseravţii O5 Îngrăşăminte azotate minerale Nitrat de 2 Rapid disponibil amoniac 7,5 Nitrat de 3 Risucri de incendiu şi amoniac 3,5 explozie Nitrat de 27 pH neutru 0,5% bor amoniac boric Nitrat de 2 3 pH neutru amoniac 3,5 magnezic Nitrat de 26 15 pH ridicat amoniac calcic Uree 46 N amidic Sulfat de 21 Acidificat 24% sulf amoniac Cinamidă 20 35- Mineralizare lentă a N, calcică 42 acţiune dezinfectantă, a se respecta timpul de aşteptare

Îngrăşăminte azotate organice Făină de sănge Pudră de corn Deşeu de corn Tescovină Turte de ricin Îngrăşăminte fosfate Pudră de os degresat Pudră de os degelatinat Superphosphate Supertriple Fosfat natural moale Îngrăşăminte potasice Potasiu 60 Potasiu 40 Korn-Kali Sulfat de potasiu Potasiu magnezic Nitrat de potasiu Îngrăşăminte magnezice Kiesérite Bittersalz, sare de Epson (sulfat de magneziu hidratat) Îngrăşăminte care conţin calciu Clorură de calciu Nitrat de calciu Amendamente calcaroase Piatră de var nestinsă Dolomit Calcar, piatră de var Piatră de var din alge marine Ricokalk, piatrăde var deAarberg Borax Solubor

2 7,5 3 3,5 27 2 3,5 26 6 1

85% materie organică 4 80% materie organică 85% materie organică Îngrăşăminte organice lichide 2 15 31 18 45 33 17 30 20 14 39 45% materie organică 15% materie organică

60 40 40 50 28 13 46

4,8 6

Granulat Scutiot de clor, 18% sulf Scutit de clor, 18% sulf Acţiune rapidă, aport de îngrăşământ foliar

16 10

20% sulf 13% sulf (sare deEpson), aport de îngrăşământ foliar

15 16 20

Aport prin pulverizare Aport prin duş pe linia de arbori Atenţe corozivă, efect dezinfectant, acţiune rapidă pH ridicat efect pe termen lung pH ridicat, efect pe termen lung pH ridicat, efect pe termen lung 10% materie organică, pH ridicat 14,5% bor 20,5% bor

50 1 2,3 2,8 0.3 0,5 22 40 30 24

Magran Manganin

16 28,5% mangan

Alegerea tipului de îngrăşământ mineral Azot (N) Azotul poate fi adus sub formă nitrică, amoniacală sau amoniaco-nitrică. În pământurile reci, utilizarea azotului nitric este justificat. Forma amoniacală este convenabilă pentru solurile uşoare. Fosfor (P) Forma care convine cel mai mult depinde de bogăţia solului în fosfor şi de pH. Fosfaţii solubili sunt în general rezervaţi în solurile alcaline şi formale mai puţin solubile în slourile acide. În solurile bogate în P e poate alege forme de fosfaţi mai puţin solubil. Pe de altă parte în solurile sărace în P, trebuie aduse forme solubile ale apei mai rapid disponibile penrtu plantă. Potasiu, sulf, clor (K, S, Cl) Îngrăşămintele din comerţ conţin cloruri. Clorurile şi sulfaţii sunt de eficacitate egală. Forma sulfată oneroasă nu se justifică decât prin aporturi foarte importante de potasiu în îngrăşământul de font sau în îngrăşământul anual e primăvară la fel ca şi pentru îngrăşământul anual de esneţe sensibile în cloruri. Tabel: Sensibilitatea culturilor fructifere la clor. Sensibilitate la clor Slabă Medie Puternică Foarte puternică Culturi Păr Măr, prun, piersic, cais Cireş, coacăz cu ciorchini, mur Căpşn, agreş, afin, pepinieră şi tinere plantaţii

Magneziu (Mg) Mg este prezentat sub 2 forme: sulfaţi sau carbonaţi. În solurile calcaroase este indispensabil să se aplice sub o formă uşor solubilă, adică sub formă de sulfat. Piatră de var şi bor (B) Dacă amendamentul calcaros este făcut cu piatră de var stinsă sau cu dolomit fin, un aport de bor de 1-3 kg/ha se sfătuieşte pentru compensarea blocajului eventual al acestui element. Dacă se utilizaeză dolomit grosier, aportul de bor nu mai este indispensabil. Amendamentele nu trenâbuie să se găsească în contact cu gunoiul, îngrăşămintele amoniacale sau superfosfatul pentru că pot provoca o puternică activare a vieţii microbiene, pierderi gazoase de amoniac sau un blocaj de fosfaţi. Borul poate fi adus sub formă de borax(12-15 kg/an). Răspândirea trebuie să se facă regulat pe toată suprafaţa solului şi nu concentrată pe plantă. Dacă aportul prevăzut este mic, este recomandat să se utilizaze un îngrăşământ compus conţinând bor. Pentru a evita excesele şi repartiţiile necorespunzătoare, o tehnică de aplicare simplă consistă în a adăuga borul solubil la terciul ierbecid de primăvară. Gunoiul conţine şi el bor (4 g/t). Tabel: Proprităţile diverselor amendamente calcaroase. Nume de comerţ Formulă chimică Valoarea de refrinţă în % CaO Amendament, calcar, calcar înmuiat, piatră de var (carbonat de calciu) Piatr de var de alge marine Dolomit (piatră de var magnezică) Piatră de var stinsă Piatră de var nestinsă Ricokalk CaCO3 50 Conţinut semnificativ în alte elemente – Efect Lent

CaCO3 CaCO3/ MgCO3 Ca(OH)2 CaO CaCO3

50 50 55 75 32

2–3% Mg 12% Mg

Lent Lent Rapid Rapid

30% apă 1,1% P2O5 0,7% Mg 0,3% N

mediu

Tabel: aportul în calciu a câtorva îngrăşăminte. Îngrăşăminte Conţinut în fertilizanţi Nitrate de piatră de var Superphosphate Supertriple Hyperphosphate Pudră de os Fosfat natuiral moale Piatră de var de Aarberg 15,5% N 18,0% P2O5 46,0% P2O5 26,0% P2O5 30,0% P2O5 28,0% P2O5 1,1% P2O5 0,7 Mg 0,3% N

Conţinut în Ca 15,0% 19,0% 12,0% 39,0% 32,0% 48,0% 23%

Valoare neutralizantă rapiditatea întreţinerii Mediu la lent Neutru Neutru Mediu la lent Mediu Lent la mediu

Îngrăşăminte organice Tabel: conţinut în elemente nutritive a îngrăşămintelopr organice (kg/t: îngrăşăminte solide, kg/m 3: îngrăşăminte lichide). Îngrăşământ TS N tot1 N disp2 P2O5 K2O Mg Ca OS kg/ m3 Dejecţii 120 5,0 2,2–3,0 2 7 0,7 2,6 98 1000 lichide complete (bovin) Purin 70 6,9 3,2–4,2 0,4 14,7 0,4 0,6 40 1000 nediluat Gunoi în 230 5,09 1,0–2,0 3,0 6,0 1,2 5,0 150 800 grămadă Gunoi de 230 6,54 1,3–2,5 2,8 9,5 0,9 3,3 155 950 stabulaţie (bovin) Gunoi de 250 7,5 3,1–4,7 5,5 4,63 1,3 3,6 40 / stabulaţie (porc) Gunoi de 760 26,0 8–12 28,0 16,0 4,0 38,0 300 950 păsări Gunoi de 250 6,5 0,7–1,8 3,0 6,3 1,0 2,9 240 800 cal Paie de 860 7,5 0,0 2,2 14,0 0,7 2,2 800 100 cereale Paie de 860 7,5 0,0 3,5 15,4 1,5 1,4 800 / rapiţă (presate) Paie de 860 15,0 0,2 3,0 9,6 1,8 16,5 800 / mazăre Lizieră de 650 7,5 / 1,5 3,0 0,8 3,5 630 / ace de brad Compost de 330 6,0 1,0 5,0 7,0 1,0 3,0 300 750 Marc Compost 450 5,8 0–1,0 3,3 4,2 2,5 29,0 185 450 verde Cenuşă de 1000 0 0 30,0 80,0 0,5 230,0 / / lemn Substrat de 350 7 2–4 5 8 3 / / 500 Ciupercă Echilibru între nevoile nutritive şi îngrăşământ Aporulş de elemente nutritive trebuie să corespundă prelevărilor culturii. Acest echilibru trebuie să fie căutat bine atât la nivelul parcele cât şi exploatării. Plan de îngrăşământ pe parcelă Planul de îngrăşământ permite calcularea nevoilor în elemente nutritive a fiecărei parcele şi aporturile fertilizante necesare.

Nevoile în azot a fiecărei culturi sunt determinate prin observarea cuşturii anul precedent, nevolie celorlalte elemente sunt date de normale de îngrăşământ în baza rezultatelor analizeo solului şi utilizării factorilor de corecţie. Cantitatea de element nutritiv onbţinută pentru norma corectată se exprimă în element nutritiv pur şi trebuie să fie retranscrisă în cantitate de îngrăşământ pentru răspândire. Tabel: Plan de îngrăşământ pentru o cultură de meri Golden Delicios cu un randament de 50 t/ha, pe sol semigreu cu 3,6% materie organică. A se vedea tabelul Element pur (kg) pe hectar N P2 K2 Mg Ca B O5 O O2 1. Normă de îngrăşământ ţn funcţie de randament 12 70 25 90 15 2 Normă 2. Corecţia normei 21. Azot Element pur (kg) pe hectar Creştere Normal 0 Maturitate Tardiv – 5 Formarea mugurilor Normal 0 Ranadamentul anului trecut normal 0 Locul unde se fixează altoiul de creştere >80vm din – medie volum 5 Apariţia tulburărilor psihologice Nu 0 Partea de pietre Scăzut – 5 Materia organică Ridicat 0 Norma de îngrăşământ corectat pentru azot 55 22. fosfor Factor corector Analiza solului cu extractul AE10, 45 mg P 1,2 Analiza solului cu extract de apă 0,3 Factor corector corecţia (elemente în rezervă ponderate_ 2; 90 în% a normei) Partea de pietre scăzută > 80 cm din voluimul solului –10 Materie organică ridicată –10 Corecţia normei de fosfor (în % a normei) 70 Element pur (kg) pe hectar Norma de îngrăşămâmt corctat pentr fosfor 17,5 23. Potasiu Factor crector Analiza solului cu extractul AAE10, 370 mg K 0,2 Analiza solului cu extract de apă, 42 mg K 0,8 Corecţia (%) Corecţia (elemente în rezervă ponderate 2; 40 în% a normei) Partea de pietre scăzută > 80 cm din voluimul solului –10 Materie organică ridicată –10 Corecţia normei de fosfor (în % a normei) 20 Element pur (kg) pe hectar Norma de îngrăşământ corectată pentru potasiu 18 24. Magneziu Factor corector Analiza solului cu extractul AAE10, 40 mg Mg 1,3 Analiza solului cu extractul de apă 30 mg Mg 0,7 Corecţia (%) Corecţia (elemente în rezervă ponderate 2; 110 în% a normei) Partea de pietre scăzută > 80 cm din voluimul solului –10 Materie organică ridicată –10 Corecţia normei de fosfor (în % a normei) 90 Noma de îngrăşământ corectat de magneziu 1 3,5

25. Piatră de var Valoare pH: 6,9; extract AAE10: 1500 mg Ca 26. Bor Fără analiză de sol Norma îngrăşământului corectat pentru toată suprafaţa Norma de azot corectat pentr o răspândire pe linia arborilor 3. calculul aporturilor necesare pe ha şi an 22 200 kg nitrate de amoniac cu piatră de var şi bor 75 kg Superphosphate 200 kg Bittersalz (sulfat de magneziu hidratat) Se renunţă la aducerea de potasiu

100 2 2

55 38 55

17,5

18

1 3,5

180

14 20 55 14 0 0 20

40 20

1

60

1

Gestiunea globală a elementelor nutritive pe exploatare: Elveţia-Bilanţ Suma planurilor de îngrăşământ a parcelelor unei exploataţii furnizează vederea în ansamblu globală a gestiunii elementelor nutritive. Gestiunea globală a elementelor nutritive ia în considerare nevoile tutror culturilor de exploatare, producţia fertilizanţilor pentru animale şi îngrăşămintele minerale complementare. Gestiunea globală a elementelor nutritive nu poate deci să ne informeze asupra cantităţii de îngrăşăminte pentru răspândire pe o parcelă sau alta, dar ea ne asigură că fluxurile elementelor nutritive vor fi echilibrate. Gestiunea globală a elementelor nutritive se calculează cu ajutorul unui program informatic (LBL, SRVA 2001); ea este obligatorie pentru prestările ecologice recunoscute. Dacă normele ar trebui corectate pentru o cultură fructiferă pe baza locului, şi normele corectate vor fi introduse în gestiune globală a elementelor nutritive după Elveţia-Bilanz în calitate de nevoi. Precizia calculelor îngrăşământului şi limita sa În practică îngrăşământul este departe de a fi o ştiinţă exactă şi se bazează de asemenea pe datele empirice. Este deci important să fim conştienţi la fiecare operaţie a acestui fenomen de variabilitate sau de imprecizie. Tabelul de mai jos se bazează pe avizele experţilor. De exemplu, repetiţia unei prelevări de eşantioni de pământ pe aceeaşi parcelă antrenează ecarturi de rezultate de analiză de ordinul ±30% în raport cu valoarea adevărată. Văzând că erorile care se fac în cele două sensuri se anulează, erorile îngrâşământului se limitează la ±50% şi nu corespund la suma erorilor cumulate. Analiza solului este în măsură să determine elementele nutritive disponibile pentrui plantă în sol. Solurile care au o fertilitate deficită vor fi diferenţiate de cele care au fertilitate suficientă sau ridicată. Nu trebuie totuşi să se aştepte la analize de sol şi recomandări de îngrăşământ care decurg o precizie exagerată. Astfel un îngrăşământ efectuat după cunoştinţele actuale în materie este cea mai bună condiţie penrtu obţinerea unei recolte satisfăcătoare din punct de vedere calitativ şi cantitativ. Tabel: Variabilitatea diverselor operaţii (± în %) a îngrăşământului după prelevarea eşantionului până la răspândirea îngrăşământului (avizul experţilor). Operaţia Variabilitate Prelevarea eşantionului de sol 30 Prelevarea eşantionului de sol într-un moment 60 inadecvat Stocaj, prepararea şi extracţia de eşeantioane de sol 10 Determinarea chimică a elemntelor nutritive 5 Interpretarea analizelor de sol (definiţia clasei de 20 fertilitate) Nevoia culturilor de elemente nutritive 20 Oprtunitatea şi precizia factorilor de corecţie 30 Alegerea îngrăşământului adaptat ( de exemplu 20 îngrşământ compus sau organic) pe baza nevoilor în elemente nutritive Răspândirea îngrăşămintelor naturale pe teren 30 Răspândirea îngrăşămintelor organice pe teren 40 Sumă (îngrăşăminte) 50 ÎNGRĂŞĂMÂNT, CALITATEA FRUCTULUI ŞI ECHILIBRU PSIHOLOGIC Numeroase strudii demonstrează că aprovizionaea arborelui în elemente fertilizante are un efect decisiv asupra calităţii fructului. Fructul trebuie să fie din plin dezvoltat şi deci să fi fost hrănit în mod echilibrat fără de care el nu va avea nici o şansă pe piaţă.

Echilibrul psihologic între creştere generativa şi creştere vegetativă este în principal reglată de tăierea şi regularea încărcăturii. Alternanţa nu poate să fie eliminată prin aporturi de azot ridicate. Pe culturile cu o uşoară alternanţă, aportul de azot trebuie să fie intensificat în vederea profitării de potenţialul calitativ (culoare, calibru, zahăr) în timpul anilor cu randament puternic. Îngrăşământul trebuie să permită dezvoltarea organelor conform nevoilor lor. Dacă arborele este rău hrănit, mugurii vor suferi la început, apoi creşterea fructelo şi în sfârşit creştrea mlădiţelor. În primul caz va fi calitatea fructelor din anul următor care va fi ipotecată (risc crescut de rea înflorire şi producţie scăzută, număr puţin de celule ale fructului şi în consecinţă diminuarea trăiniciei), în al doilkea caz calitatea fructului din anul în curs este penalizată (calibru, culoare, trăinicie, compuşi, risc de tulburări psihollogice). Normele pentru fructele cu sâmburi permit o formare a coroanei şi opunerea fructului rapidă în culturile fructifere moderne. Condiţia este penrtu varietăţile cu o puternică creştere tăierea consecventă fără de care aporturile de azot recomandate de norme sunt acaparate de creşterea vegetativă. Aporturi prea ridicate favorizează prea puternic creşterea care la rândul ei domină pe inducţia florală. Atunci când aporturile depăşesc nevoile ele nu pot fi asimilate. Un îngrăşământ conform nevoilor permite arborelui să înmagazineze rezerve în lemn. Primăvara nutrimentele mobilizate începând din lemn permit urcarea sevei şi asigură o bună înflorire şi o producţie consecventă. Arborii bine aprovizionaţi îşi dezvoltă şi muguri de floare puternici şi de bună calitate. Calciu, bor, fosfor şi azot În acest context, calciul are o importnaţă particulară. Solurile livezilor noastre sunt în general suficient prevăzute cu calciu. Totuşi analizele demonstrează apariţia solurilor sărace în calciu. Chiar dacă în soluri acide riscul de a observa lipsuri în calciu este cel mai mare, este convenabil să rămânem atenţi la starea calcică a solului şi să o corectăm în caz de nevoie. Boala petelor amare rezultă dintr-o proastă repartiţie de calciu în plantă. Factori legaţi de psihologia plantei influenţează puternic acest fenomen. Excese de potasiu pot de asemenea să antreneze o prostă absorbţie a calciului mai ales după legare. La nivelul fertilizării, trebuie moderate aporturile de potasiu şi asigurat un îngrăşământ azotat adaptat. În solul prevăzut cu calciu, un aport complementar al solului nu permite rezolvarea acestei probleme. O bună aprovizionare în calciu este o condiţie inconturabilă pentru obţinerea merilor a căror textură să satisfacă exigenţele pieţei. Calciul are o influenţă pozitivă şi asupra altor fructe pri statutul său de element constitutiv al peretelui celular. Într-un mod general putem afirma că un conţinut ridicat al fructului în calciu îi conferă o mai bună trăinicie (de la 0,2 la 0,5 kg/cm2). Asimilarea calciului şi borului este foart limitată în caz de secetă la stadiul T. Mai târziu aprotul de calciu şi bor este limitat având în vedere că aprovizionarea fructului se face după rezervele de floem, în care aceste elemente sunt imobile. Conţinuturi ridicate în fosfor din fruct (minim: 9mg/100g de fruct) cresc probabilitatea că trăinicia fructelor rămâne după recoltă. Şi azotul are aici o importanţă mare. Combinarea conţinut mic în N şi conţinut ridicat în Ca încetineşte diminuarea trăiniciei fructului după maturitatea sa psihologică. O supraaprovizionare în N, adică un îngrăşământ care depăşeşte nevoile plantei produce fructe moi, puţin aromate şi urât colorate. Chia şi aportul cantităţilor mici de azot în zonă de consumare de lux poate avea consecinţe asupra culorii fructelor. Aporturi pre ridicate pot cauza pagube la nivelul rădăcinilor care sunt foarte sensibile şi importante pentru asimilarea elementelor nutritive. Bace de arbust şi fructe mici Un prea puternic îngrăşământ azotat a culturilor de bace de arbust poate produce fructe puţin ferme şi inapte stocajului. În plus trebuie să ţinem seama de o recrudescenţă de putrezire a fructului. O prea mare disponibilitate a azotului în zona radiculară a zmeurei şi a murului provoacă creşterea tulpinilor lungi şi groase sensibile la apariţia crăpăturilor. Ele vor fi subiectul diferitelor boli ale tulpinilor. Tulpinile cu creştere pre viguroasă au potenţiale de randament mai scăzute de cât tulpinile cu vigoare medie care au o uşoară distanţă între noduri. Aporturi ridicate şi precoce de azot pot provoca o izbucnire a ciorchinilor de coacăz cu ciorchine. ÎNGRĂŞĂMÂNTUL ŞI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR Într-un sistem de nutriţie echilibrată care garantează menţinerea fertilităţii solului este vorba de a valoriza de către plantă elementele aduse sau generate în sol. Acest principiu consistă în a reduce la maxim pierderile elementelor care sunt prejudiciabile în acelaşi timp planurilor economic şi ecologic. Pentru menţinerea fertlităţii solului pe termen lung şi reducerea încărcăturilor în mediu trebuie ca ciclul elementelor interne de exploatare să fie închis, adică bilanţul să fie echilibrat. Aceasta semnifică că intrările în planul de îngrăşământ nu depăşesc nevoile plantelor. Se sfătuieşete a se aplica îngrăşăminte după ce s-a controlat fertilitatea solului printr-o anliză de pământ. Atunci când un aport este necesar trebuie să se ţină seama de nevoile specifice şi momentane a plantei pentru ca elementele să poată fi absorbite. O bună cunoaştere a solului şi a elementelor utilizate facilitează alegerea momentului aplicării lor. Un element foarte solubil uşor drenat ca şi azotul nitric sau sulfatul de Mg va fi aplicat de preferinţă la începutul vegetaţiei, eventual fracţionat sau mai târziu la sfârşitul înfloririi. Pentru elementele care pot fi stocate în sol precum K sau fosfaţii, cantitatea şi momentul aporturilor depinde de tipul de sol, adică de procentulş său în argilă şi humus. Aceste elemente putând fi absorbite de complex, riscul de pierdere

diminuează atunci când procentul de argilă a solului creşte. Fracţionările nu sunt de prefereinţă decât atunci când solul are mai puţin de 10% argilă. INGRĂŞĂMÂNTUL LIVEZILOR EXTENSIVE Prelevările culturii înconjurătoare depăşesc de departe pe cele ale arborelui fructifer a livezii extensive. Îngrăşământul culturii înconjurătoare se bazează pe GRUDAF. Nevoile totale de elemente nutritive pure reprezintă pentru arborele în producţie şi cultura de deasupra aproximativ: 150 kg de azot, 100 kg de P, 300 kg de piatră de var şi 50 kg de magneziu pe ha şi an. Nevoile totale de elemente totale şi nutritive ale unei livezi extensive pot fi calculate în felul următor: nevoile culturii înconjurătoare la care se adaugă nevoile anuale a fiecărui arbore să fie 0,45 kg N, 0,15 kg P2O5, 0,56 kg K2O şi 0,08 kg Mg pe arbore şi an, sau: nevoile culturii înconjurătoare la care se adaugă 1,5 kg N, 0,5 kg P 2O5, 1,8 kg K2O şi 0,25 kg Mg pe tonă de randament în fructe. Acsete cifre sunt recomandări care sunt susceptibile să varieze în funcţie de intensitatea exploatării pajiştii. Este recomandat să se controleze starea de fertilitate a solului prin analize regulate (la 5 ani). În general se aplică îngrăşăminte de fermă în livezile extensive. Noi recomandă să se urmărească demersul următor: primăvara (februarie-martie) un aport mediu de gunoi 20 t/ha răspândit pe suprafaţa totală. După condiţiile climatice, vigoarea arborelui şi intensitatea exploatării pajiştii până la 2 împrăştieri de purin (aprox 20 m3 fiecare) pot fi necesare. Ultimul aport de purin trebuie să se facă înainte de începutul lui iulie pentru prevenirea maturităţii prea târzii, datorată aportului târziu de azot, şi riscurilede îngheţ care survin. Un aport punctual de elemente fertilizante în regiunea radiculară a unui arbore fructifer cu tulpina înaltă poat să se realizeze prin ţepuşa injectoare, în principal pe livezile supuse la o limtare de îngrăşământ. Aportul poate fi calculat după cum urmează: prepararea unei soluţii apoase (6-8%) cu îngrăşământ compus şi aplicarea unui litru de soluţie pe cm de perimetru din trunchiul arborelui: injectarea prin 2 înţepături pe m2 şi litru. PARTICULARITĂŢILE ÎNGRĂŞĂMÂNTULUI ÎN ARBORICULTURA BILOGICĂ Principii În arboricultura biologică scopul fertilizării este de a furniza arborilor şi arbuştilor în timp dorit şi în cantităţi adaptate, o aprovizionare optimală în elemente nutritive în vederea asigurăii performanţelor calitative şi cantitative ridicate. În agricultura biologică prioritatea nutriţiei plantelor este de a atinge şi de a aobserva o stare de fertilitate ridicată a solului. Îngrăşământul nu este decât un mod de intervenţie în vederea obţinerii de arbori şi arbuşti psihologic echilibraţi şi apţi să producă fructe de cea mai bună calitate. Aceasta nu este posibilă decât dacă tăierea, regularea producţiei şi buruienilor sunt efectuate în acord cu îngrăşământul. Dacă planta este prea hrănită, asimilarea şi vitalitatea sa vor diminua şi nu doar capacitatea de apărare, dar şi calitatea mugurilor vor suferi, instaurându-se astfel randamente diminuate, o alternanţă şi o scădere de calitate. Esenţialul este de favoriza viaţa solului Arboricultura biologică dispune de puţine îngrăşăminte rapid asimilabile şi de rare îngrăşăminte foliare. O lipsă într-un element nutritiv particular fie prin lipsa de fertlitate a solului sau prin reaua disponibilitate în sol poate să fie corectată rapid. Pe lângă o fertilitate suficientă şi echilibrată, solul trebuie să aibă o bună structură şi activitate microbiană importnată. Aportul suficient li oportun de elemente nutritive de îngrăşămintele bio nu va avea loc decât dacă o puternică activitate microbiană mineralizează aceste elemente sub formă asimilabilă de către plantă. Din acest motiv utilizarea produselor cu acţiune rapidă cum este piatra de var nestinsă sau stinsă (Ca0 sau Ca[OH]2) care au un efect iritant asupra faunei solului este proscrisă în producţia bilogică. Promoţia şi conservarea unui sol biologic activ şi care are o bună structură presupune, în măsura posibilului, aportul de substanţe nutritive sub formă organică. În producţia biologică buna structură a solului şi vitalitatea microorganismelor sale trebuie să corespundă necesităţii de uttilizare a elementelor nutritive izolate. Pentru a obţine acest sol ideal, agricultura biologică utilizează îngrăşăminte organice de fermă şi îngrăşăminte verzi. Viermii de pământ, microorganismele solului cele mai diverse şi micorizele vor servi la promovarea unei aprovizionări a culturii arboricole conform nevoilor. Parapeţii îngrăşământului bio Îngrăşământul practic decurge din directive şi recomandări publicate de Bio-Elveţia. Acestea sunt bazate pe ordonanţa BIO Aport maximal de fertilizante pentru culturile fructifere Aportul maximal în substanţe nutritive corespunde normei de îngrşământ adaptate la condiţiile terenului conform „normelor de îngrăşământ în arboricultură”. Sulfatul de K, K magnezian şi kainita magneziană n-ar trebui să fie aplicate decât pe baza unei analize a solului (efectuat de un laborator cunoscut în timpul ultimilor 4 ani). Pentru un sol în clasa de fertlitate A , doar 75% de nevoi a plantei pot fi răspândite prin intermediul acestor îngrăşăminte, în clasa B 50% şi în clasa C 25%. Humus Conţinutul de materie organică a solului trebuie să fie superior lui 2,5% şi să nu scadă cu timpul.

Dacă conţinutul în materie organică este sub 2,5%, se utilizează îngrăşăminte cu conţinut de materie organică ridicat şi/sau se acoperă solul pe linia arborilor cu trestie de China sau talaj de scoarţă. Pentru conţinuturile medii diverse îngrăşăminte de fermă. Azot Îngrăşăminte Alegerea momentului, intensităţii şi formei de lucru a solului va determina disponibiloitatea azotului. Alegerea îngrăşămintelor azotate din comerţ va fi dictată de viteza sa de punere la dispoziţie a elementelor nutritive ale plantei. Răspândirea purinului, neiritant aprovizionează rapid în azot şi poate să se facă între aprilie şi mai. Răspândirea de gunoi proaspăt trebuie să se facă devreme (februarie-martie). Anumite îngrăşăminte azotate cu acţiune rapidă, sub formă lichidă sau solidă sunt conform BIO; este cazul pudrei, grisului şi resturilor de corn (12-14%N); pudra de corn acţionează între 10 şi 14 zile, resturile între 8 şi 10 săptămâni turta de ricin (6% N). Trebuie menţionat şi: tescovina, făina de puf şi pene, soluţiile de acizi aminici la fel ca şi turtele de tescuire a diverselor seminţe oleaginoase. Aceste îngrăşăminte pot servi mai ales la trecerea stadiului primăvăratic cu deficit în azot. Condiţiile de ferrtilitate a solului suboptimale nu pot şi nici nu trebuie să fie compensate de aporturi în fosfor rapid asimilabil. Fosfor (P2O5) Îngrăşăminte Substratul de ciupercă, compost şi gunoi în grămadă: a nu se înfunda prea profund. Îngrăşăminte minerale: a se înfunda mediu în profunzime. Îngrăşămintele P şi K sunt aduse pe baza analizelor de sol care dezvăluiesc un deficit evident. Îngrăşămintele minerale autorizate: fosfat natural moale, zgură Thomas. Potasiu (K2O) Îngrăşăminte Substratul de ciupercă, purin, gunoi în grămadă, compost, substanţe organice a nu se înfunda sau a se înfunda puţin. Sub formă de îngrăşământ mineral sunt autorizate: sarea de potasiu neclorată, sulfatul de potasiu şi potasiul magnezic. Îngrăşămintele compuse şi pudra de rocă bogată în K. Atenţie: un conţinut prea ridicat al solului în potasiu favorizează pericolul pătărilor amare la măr. Calciu (Ca) Îngrăşăminte Diferitele îngrăşăminte calcice sunt disponibile şi acţionează în mod mai mult sau mai puţin alaclin. Îngrşămintele calcice solubile (clorura de calciu) pentru lupta împotriva petelor amare sunt supuse prescripţiilor. Magneziu (Mg) Îngrăşăminte Măcinarea rocilor şi produsele de alge. Utilizarea sulfatului de Mg este supusă prescripţiilor. Compost, gunoi, purin, substanţe organice: a nu se înfunda sau a se înfunda puţin în profunzime. Oligoelemente, îngrăşământ foliar în Ca, Mg şi fortifiante Agricultura biologică aspiră la o nutriţie armonioasă a plantelor prin intermediul unui sol şi a unui sistem radicular sănătoase. Îngrăşământul foliar este supus combaterii simptomelor şi trebuie să rămână o măsură de urgenţă. Îngrăşămintele foliare cum sunt sulfatul de magneziu, fierul, borul, manganul, zincul şi molibdenul sub formă de chelaţi, sulfaţi la fel ca şi clorura de Ca nu pot fi aplicate decât dacă anumite condiţii sunt utilizate cu obligaţia anunţării oficiului de control bio: - nevoia trebuie să fie adeverită. Au valoare de demonstraţie: o analiză a solului sau frunzei sau a simptomelor de lipsă vizibile sau cazuri repetate de pătări amare la măr; - există o parcelă de control separată; - eficacitatea răspândirii îngrăşământului este documentată. Amendamentele din comerţ Amendamentele destinate ameliorării caracteristicilor solului ca şi anumite pudre de rocă, produse pe bază de alge, produse pe bază de lignit, nisipul de cuarţ codat etc, fac parte din îngrăşăminte. Eficacitatea acestor produse este din păcate prea puţin coroborată de rezultatele încercărilor neutre chia şi atunci când se vorbeşte de experienţe practice concludente. Aceasta este de-a dreptul imaginabilă de exemplu în cazul produselor pe bază de alge având în vedere că conţin Ca, compuşi organici şi numeroase nutrimente microscopice într-o formă uşor asimilabilă care provoacă o reactivare energică a activităţii microorganismelor ale solului şi ale rădăcinilor plantei. Produsele autorizate sunt repertoriate în lista produselor auxiliare.

Numeroşi devastatori ai livezilor sunt prada acarienilor sau insectelor. Aceşti „duşmani naturali” reuşesc adesea să oprească populaţiile de insecte dăunătoare, atacând în mod deosebit devastatorii indirecţi, adică devastatorii, endofite sau nu, care se hrănesc cu frunze (exemplu afide, acarieni). Inamicii naturali ai devastatorilor de livezi sunt mai degrabă insecte prădătoare, parazitoide. Insectele prădătoare sunt în general la fel de mari ca şi prăzile lor. Aceşti prădători sunt suficienţi de mobili pentru a se deplasa spre sursa lor de hrană. Ele consumă de obicei de-a lungul vieţii numeroase insecte prădătoare. Mămăruţele, chrysope şi syrphe (muşte cu abdomen galben şi negru) sunt exemple de insecte prădătoare. Parazitoidele sau insectele parazite sunt mai mici decât gazda lor. Aceeaşi gazdă poate fi parazitată de una sau mai multe insecte. Gazda moare încetul cu încetul în timp ce larvele parazite se hranesc şi se dezvoltă. Cea mai mare parte dintre insectele parazite sunt viespile sau muştele. Parazitoidele adulte nu se hrănesc de obicei cu insecte, dar sunt dotate cu o mare mobilitate şi îşi depun ouăle pe numeroase gazde. Afidele, enrouleuses, fluturi şi alte larve de fluturi sunt adesea invadate de insectele parazite. Din cauză că permit să se recurgă mai puţin la pesticide pentru a lupta împotriva unui inamic, acarienii şi insectele contribuie la prevenirea sau întârzierea în livezi a souches rezistente la pesticide. Fără a ţine seama că aceşti auxiliari de luptă se hrănesc cu insecte rezistente care supravieţuiesc tratamentelor antiparazitare. Pentru a profita de pe urma luptei biologice exersată de acrieni şi insecte, programele de luptă integrată mizează pe menţinerea sau creşterea populaţiilor de inamici naturali în livezi. Când lupta chimică trebuie să se înscrie într-un program de luptă integrată, produsele fitosanitare recomandate sunt cele care afectează insectele prezente în livadă. Iată câteva principii pentru conservarea acarienilor şi insectelor într-o livadă: 5. A şti să se recunoască insectele şi să se distingă de devastatori. 6. A se evita utilizarea pesticidelor cu spectru larg. A se recurge la insecticide şi acaricide compatibile cu programele de luptă integrată. 7. Menţinerea unei cuverturi vegetale pentru a oferii prăzi, polen, nectar şi loc pentru înlocuirea numeroşilor prădători şi parazitoide. 8. Supravegerea şi notarea în scris a nivelelor populaţiilor de insecte din livadă.

Tabel: Acarieni şi insecte frecvente în livezi Nume Descrierea Acarieni prădători Amblyseius fallacis (Fitoseide)

Pradă sau gazdă preferată Acarieni fitofagi (de exemplu, tetranyque roşie a mărului, tetranyque cu două puncte)

Stadiu de prădare Nimfă, adult

Loc şi perioadă de activitate Adultul stă iarna la adăpost sub scoarţă şi la baza arborilor. Activ în vegetaţia din sol la începutul sezonului. Devine mai activ în perioada de înfrunzire după înflorire. Se găseşte pe faţa inferioară a frunzelor în lungul nervurii principale,acolo unde se hrănesc acarienii fitofagi. Prezenţi pe scoarţa şi frunze,se remarcă mai ales primăvara.

Corp în formă de lacrimă, clar sau translucid, cu pete brune pe spate (câteodată); se deplasează foarte rapid (0,3 mm).

Zetzellia (stigmeide)

mali

Corp în romb, galben viu pătăt cu portocaliu (0,5 mm).

Acarieni fitofagi

Nimfă,adult

Balaustium spp(Eritreide)

Mare,de culoare roşu închis până la roşu deschis,cu aspect de velură;se delasează rapid(1mm).

Acarieni fitofagi

Nimfă,adult

Nume

Descrierea

Pradă sau gazdă

Stadiu de prădare

Loc şi perioadă de activitate

preferată Prădători ai afidelor Cecidomide Larve: mici (<1,5 mm), apode, au culoare portocaliu aprins. Adulţi: muşte mărunte, imposibil de descris şi greu de observat. Larve: apode, asemănătoare cu melcii, brun punctat şi/sau verzi (1-2 cm). Adulţi: muşte asemănătoare cu albinele, capabile să zboare deasupra locului (5-10 mm). Adulţi: verzi sau bruni cu corpul lung şi subţire, cu aripi puternic nervurate (2 cm lungime). Larve: tăiate, punctate cu verde sau gri, prevăzute cu lungi mandibule în formă Descrierea de seceră (7-8 mm). Ouă: albe, pe lungile codiţe foarte fine. Mămăruţe Adulţi: ovoide, portocalii, marcate cu puncte negre (3-4 mm). Ouăle: galbene în formă de butoi, reunite în ciorchine. Larvele: corp alungit, cu pete clare, prevăzut cu picioare bine formate (5-6 mm). Afide, acarieni şi cochinile Larvă, adult Afide Larvă Găsim larvele în coloniile de afide. Când sunt mai multe afide, ele nu omoară mai multe decât mănâncă. Găsim larvele în coloniile de afide pe toată perioada de creştere. Putem observa adesea adulţii gata să prădeze florile. Ouăle sunt depuse pe frunze şi ramuri. Larve se găsesc pe frunze. Sunt prezente de la

Sirfide sau muşte de flori

Afide

Larvă

Crizoperlide Hemerobide

şi

Afide; acarieni

Larvă, adult

Nume

Pradă sau gazdă preferată

Stadiu de prădare

Loc şi perioadă de activitate începutul primăverii până la sfârşitul verii. Adulţii se adăpostesc iarna în resturi la picioarele arborilor şi gardului viu. Adulţii şi larvele sunt activi peste tot în arbore în preajna prăzilor. Mămăruţele sunt active tot sezonul. Pe frunze de-a lungul întregului sezon de creştere.

Prădători generali Antocoride

Ploşniţe (Miride)

de

molenă

Adulţi: mici (3-4 mm), negri cu pată albă în formă de romb pe aripi. Nimfele: minuscule, rapide, brun sau portocaliu strălucitor. Nimfele: foarte mici (1-2 mm), verzi cu ochi roşii, Descrierea foarte active. Adulţii: cenuşiu, ovoide (3 mm lungime).

Afide, acarieni

Nimfă, adult

Nume

Pradă sau gazdă preferată Acarieni, afide

Stadiu de prădare Nimfă, adult

Loc şi perioadă de activitate Pe frunze şi mai ales pe ciorchinile de fructe sau pe

Ploşmiţe de casă

Carabes

Adulţi: mari, bruni cu picioare lungi (20 mm) gură lungă curbată. Abdomen care merge sub aripi. Nimfe: asemănătoare cu adulţii dar mai mici şi aptere. Însecte mari negre sau brune (3-20 mm), strălucitore sau mate, aplatizate puţin în lateral.

Afide, acarieni, larve de fluturi şi alte insecte cu corp moale Numeroase insecte cu corp moale, dintre care larvele carpocapsei mărului în fructele căzute Majoritatea insectelor arboricole Pradă sau gazdă preferată Ouăle carpocapsei mărului, fluturilor şi al fluturelui oriental al piersicului. Larve de fluturi nocturni dăunătoare

Nimfă, adult

tinerele mlădiţe. Active de la sfârşitul lui mai până în octombrie. Pe scoarţă şi frunzele arborilor.

Adult

Nocturne, se găsesc în gazon, deasupra resturilor solului, pietre. În frunziş, pe ramuri şi trunchi.

Păianjeni

De talie şi culoare variabile după specie, 8 picioare.

Imatur, adult

Nume Parazitoide Tricogramele

Descrierea

Stadiu de prădare Larvă

Loc şi perioadă de activitate Adulţii sunt activi la înfrunzire. Larvele se găsesc în interiorul ouălor a speciilor de gazde. Adulţii sunt activi la înfrunzire. Larvele se hrănesc în interiorurul larvelor de fluturi. Adulţii sunt activi la înfrunzire puţin după fiecare zbor al MMP. Larvele se hrănesc din interiorul larvelor MMP. Loc şi perioadă de activitate Pupele se găsesc în interiorul galeriilor de MMP. Adulţii sunt activi la înflorire. Larvele şi pupele

Viespi minuscule (<0,7 mm) care parazitează ouăle fluturilor de noapte.

Alte viespi (Braconide Icneumonide)

parazite şi

Viespi cu corp subţire (0,5-3,6 cm), negre, brune, portocalii sau galbene. Femele dotate cu un lung ovipozitor.

Larvă

Pholetesor (Branonide)

ornigis

Mici viespi negre (5 mm) prevăzute cu lungi antene şi marcate cu o pată mică neagră pe fiecare din aripile anterioare. Pupele se găsesc în interiorul coconilor albi, ovoide, care seamănă cu comprimatele. Descrierea

Mineuse mărmurită mărului (MMP)

Larvă a

Nume

Pradă sau gazdă preferată

Stadiu de prădare

Chalcis (Calcide)

Mici viespi stălucitoare prevăzute cu antene scurte şi cu un abdomen ascuţit.

MMP şi alte larve de fluturi.

Larvă

se găsesc în interiorul galeriilor de MMP şi pe diferite alte specii de larve de fluturi.

Lepidoptere (sau „fluturi” ) Lepidopterele, termen ştiinţific pentru fluturi, formează o ordine de insecte foarte importantă: se cunosc azi peste 250000 de specii diferite. Numele lepidoptere înseamnă aripi (ptera) acoperite de solzi (lepido). REPRODUCEREA ŞI DEZVOLTAREA Ciclul de dezvoltare a lepidopterelor prezintă patru faze distincte: Oul Ouăle pot fi depuse izolate sau în grup. Larva Larva suferă mai multe schimbări pentru a atinge talia sa maximală. Ea este echipată cu puternice mandibule pentru a se hrăni. Ea poate ataca tulpinile, frunzele, fructele, florile, seminţele, ceea ce antrenează deprecierea, respectiv pierderea, plantelor şi recoltelor. În plus, rănile pot favoriza instalarea ciupercilor, şi deci putrezirea fructelor şi plantelor. Nimfa Este etapa de transformare a larvei în fluture. În general nimfa este protejată într-un cocon. Adultul sau fluturele Este prevăzut cu două perechi de aripi acoperite cu solzi. Fluturele este echipat cu o trompă care îi permite să aspire nectarul florilor, sucul fructelor sau seva plantelor. Antenele bine dezvoltate joacă un rol important în reproducerea lor: datorită lor masculii pot capta feromonii sexuali emişi de femele. Longevitatea unui fluture este foarte variabilă în funcţie de specii: 5-30 zile. PRINCIPALELE SPECII DE LEPIDOPTERE Putem împărţi lepidopterele în două mari clase: fluturi de zi, sau Rhopalocere, şi fluturi de noapte, sau Heterocere. În cea de a doua categorie găsim cele mai multe specii care provoacă ravagii. Cucuvele (Noctuidae): Autographa gamma (cucuveaua gamma), Chrysodeixis calcites (cucuveaua de Turcia), Heliotis armigera (cucuveaua roşiei), Mamestra brassicae (cucuveaua verzei), Agrotis segetum (cucuveaua recoltelor)... Piralidele (Pyralidae): Ostrinia nubilalis (piralida de porumb)...

Tordeuses (Tortricidae): Cydia pomonella (carpocapsa merilor şi perilor), Cydia molesta (fluturele oriental al piersicului), Cacaecimorpha pronubana (fluturele garoafei), Lobesia botrana (eudemisul viţei de vie)... Familia de Pieridae, cu pierida verzei Pieris brassicae, aparţine de Rhopalocere. Lepidopterele pot fi întâlnite pe aproape toate culturile, cât şi pe mărfile stocate. METODELE ALTERNATIVE DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA LEPIDOPTERELOR Lupta clasică împotriva lepidopterelor antrenează utilizarea unor mari cantităţi de insecticide ţintând ouăle, larvele sau adulţii. S-au dezvoltat şi alte metode de luptă mai puţin nocive pentru mediu. Lupta cu insecte utile În natură, numeroşi factori pot provoca moartea lepidopterelor (insecte, păsări, ciuperci). Printre insectele utile, parazite sau prădătoare, care atacă ouăle sau larvele, sunt câteva care se utilizează în lupta biologică. BIOTOP comercializează astăzi două specii de mocro-viespi parazitoide pentru ouăle de lepidoptere: Trichogramma brassicae şi Trichogramma evanescens. Aceste două specii au o acţiune complementară: Trichogramma brassicae parazitează grupurile de ouă, în timp ce Trichogramma evanescens este mai specifică pentru ouăle izolate. Ouăle de lepidoptere parazitate de acestea iau o culoare neagră caracteristică. Trichogramma brassicae este utilizată în lupta împotriva piralei de porumb. Cele două specii sunt de asemenea utilizate în adăpost şi în plin câmp, pe culturile de zarzavaturi şi ornamentale. Metodele biotehnologice Metoda de confuzie sexuală ECOPOM

Ea permite lupta eficace împotriva carpocapsei merilor şi perilor. Această metodă se bazează pe utilizarea difuzorilor îmbibaţi cu feromonul analog feromonului femelei de carpocapsă. Difuzorii plasaţi în livadă saturează atmosfera cu feromoni şi maschează urma carpocapsei femelă. Carpocapsa mascul nu poate atunci să îşi găsească femela. Nu mai există reproducere, nici naşterea larvelor devastatoare. Capcane sexuale Utilizează capsule impregnate du feromonul analog feromonului femelei devastatorului căutat. Capcanele sexuale există pentru lepidoptere, dar şi pentru alţi devastatori, precum anumite diptere. Există două mari categorii de capcane: capcane pentru detectare şi capcane pentru împiedicarea masivă. Capcanele pentru detectare sunt utilizate pentru a semnala începutul de zbor al unui devastator. Aceasta permite utilizatorului să administreze în mod rezonabil tratamentele chimice sau biologice. În general sunt piedici lipicioase: masculii atraşi de feromonul de sinteză rămân prizonieri. Capcanele pentru împiedicarea masivă, compuse dintr-o pâlnie şi un receptor care reţine fluturii, sunt utilizate pentru capturarea în mari cantităţi a lepidopterelor. Această metodă nu este eficace împotriva tuturor speciilor. Se utilizează împotriva lepidopterelor devastatoare: - a mărfurilor stocate - a pădurilor - a livezilor. Carpocapsa mărului Descriere Carpocapsa este un fluture de noapte a cărui larvă atacă fructele mărului,părului,caisului şi a altor arbori fructiferi.Acest fluture este de culoare gri-brun cu linii brune fine înaintea aripilor şi o dantelură pronunţată în spate.Larvele sunt roze cu un cap brun şi măsoară în jur de 2,5 cm. Ciclu de viaţă Nu există decăt o singură generaţie în Quebec în general deşi că în yonele foarte calde există posibilitatea să fie două generaţii.Primii adulţi apar la căderea petalelor după acumularea a 300 de grade ziua deasupra de 5C.În livada comercială,pragul de toleranţă este de 20 adulţi pentru două capcane.Ouăle încep să se dezvolte atunci când temperatura este de 11C şi primele ouă se sparg la 140 grade ziua peste 11C.Tinerele larve se hrănesc cu frunze ,dar intră rapid în fricte. După aproximativ o lună ,larvele ies din fructe şi cad pe sol sau coboară pe trunchi şi îşi fac coconii sub scoarţa dezlipită de pe trunchi sau în resturi la sol. Mijloace de luptă Capcane fizice Tehnica cea mai curentă în livadă constă în a rula mai multe cartoane ondulate pe trunchi şi pe ramurile groase la cel puţin 20 cm distanţă faţă de sol.Larvele de carpocapsă se vor refugia sub această capcană atunci când vor coborî din arbore peantru a-şi face coconii.Ondulaţiile de carton trebuie să aibă cel puţin 4 mm lărgime.Benzile-capcane sunt foarte eficace pe arborii izolaţi.În loc de carton ondulat se poate utiliza iuta de 15 cm lărgime şi tencuiala cu lipici Tanglefoot.În cazul când sunt două generaţii de carpocapsă putem combina cele două tipuri de capcane.Se distrug benzile de carton după aproximativ o lună după ce s-au capturat primele larve pe benzile de iută. Capcane olfactive Capcanele olfactive au fost utilizate mai ales pentru a studia carpocapsa.Fluturii de noapte în general sunt atraşi de soluţiile de suc a fructelor,de zahăr sau de siropul în fermentaţie.Reţeta cea mai simplă şi cea mai curentă constă într-o soluţie de melasă şi apă în proporţie de 1 pe 9 la care se adaugă câteodată drojdii.Fermentaţiile zaharoase constituie înainte de toate atracţii alimentare. Anumite uleiuri esenţiale pot servi şi ele ca şi atracţie ,dar în acest caz este vorba de un produs care stimulează ouatul şi nu apetitul.Uleiul esenţial rezidual produs din gudron de răşină de pin plasat pe o suprafaţă aproape de o capcană pe bază de melasă este un mod simplu de a creşte puterea de atracţie a acestuia din urmă.După Van Leeuwen(1948),capcana cea mai eficace constă într-o pinte de capcană standard(apă-melasădrojdie),0,5 ml acid valeric,1 ml sulfat de nicotină şi 1 uncie de ulei de pin intr-o sticlă.Pentru a evita captura albinalor,trebuie acoperite recipientele capcane cu un grilaj de 6 mm şi să nu se suspende decât la căderea petalelor.Alte capcane posibile includ uleiul de lin,săpunul ,amoniacul şi materialele proteice ca şi albuşul de ou sub formă de pudră sau cazeină.Punerea la punct a capcanelor cu feromoni a pus de o parte celelalte capcane olfactive. Capcană solidă pe bază de sassafras:se umple un pahar de carton(125 ml) cu două treimi de rumeguş;se încorporează o linguriţă(5 ml)de ulei de sassafras şi o lingură(15 ml) de oţet foarte rece;se adaugă lipiciul pentru a satura amestecul;se lasă la uscat câteva zile;se suspendă capcana într-un borcan parţial umplut cu apă. Capcane cu feromoni

Capcanele cu feromoni-substanţe sintetice identice cu produsele secretate de insecte ca şi mesaj sexual sau altul-sunt utilizate în mod curent pentru depistarea carpocapsei.Aceste capcane,în formă deltoidă sau pâlnie,pot captura un număr mare din aceşti fluturi fără a putea totuşi controla carpocapsa. Capcane luminoase Controlul carpocapsei cu ajutorul capcanelor luminoase a făcut obiectul intenselor cercetări în Statele Unite în anii 30.Tehnica nu a rezistat la apariţia insecticidelor sintetice ieftine în timp ce controlul cu ajutorul capcanelor luminoase este foarte scump.Carpocapsa este mai puţin atrasă de lumină decât celelalte lepidoptere fiind de natură crepusculară şi nu nocturnă.Lampele pot prelungi artificial perioada de activitate a carpocapsei. Principii:Studiul comportamentului carpocapsei indică că: • Din două surse luminoase de acelaşi spectru dar de intensitate diferită,carpocapsa o alege pe cea mai intensă; • Din două surse luminoase cu spectre diferite,carpocapsa alege spectrul care-o atrage mai mult chiar dacă intensitatea celeilalte surse este mai mare; • Frecvenţele care atrag cel mai mult carpocapsa sunt aproape ultra-violete,mai ales violet şi albastru.Trebuie notat că frecvenţele cele mai atăgătoare nu sunt în mod necesar dorite,deoarece ele stimulează depunera ouălelor. Tipuri de lămpi:În livadă,tuburile cu vapor de mercur de culoare albastru-pal sunt cele mai atrăgătoare:ele produc multe frecvenţe dorite şi puţină căldură.Puterea lămpii cea mai frecvent întâlnită este de 75 waţi. Carpocapsele nu sunt atrase la o distanţă mai mare de 17 m de lampă.Ele sunt mai active la crepuscul şi în zori şi nu sunt deci atrase de capcanele luminoase decât atunci când iluminarea naturală este sub 0,2 bujie/pieds.Capcanele luminoase sunt ineficace la o temperatură sub 15,6C atunci când carpocapsele sunt inactive.Cea mai mare parte a studiilor indică că masculii sunt mai atraşi decât femelele de capcanele luminoase. Tipuri de capcane:O dată carpocapsa atrasă,trebuie bineînţeles prinsă.Încercările au arătat că capcanele care elecrtocutează sunt mai eficace decât cele care constau dintr-o farfurie cu apă sub lampă.Capcana cea mai eficace constă dintr-o combinaţie de capcane luminoase şi olfactive:este vorba de o lumină cu reflector suspendat deasupra unei farfurii la 30 cm care conţine un amestec de apă şi melasă.În livada standard,reducerea pagubelor nu este posibilă decât cu câte o capcană în fiecare arbor.Cele mai bune rezultate sunt obţinute plasând capcanele luminoase cel mai sus şi cel mai aproape posibil de centrul arborelui. Mijloace de luptă culturale Să se răzuiască scoarţa detaşată de trunchiuri primăvara cu o racletă,o săpăligă sau o broşă de 25 mm,recuperând ceea ce s-a răzuit sub formă de cuvertură la picioarele arborelui pentru a le distruge.Se pot elimina pupe de carpocapse şi preveni locurile pentru hibernarea larvelor.Să se strângă fructele căzute înainte ca larvele să părăsească fructele.Să se tundă sulfina albă din apropierea livezii deoarece larvei carpocapsei îi place să îşi facă coconul în interiorul tulpinilor. Mijloace de luptă fizice Punerea în saci Punerea în saci a fructelor este o metodă eficace dar foarte exigentă în mâna de lucru.Pentru protejarea de carpocapsă se inchid merele în saci de hârtie,din iunie până înainte cu o lună de recoltă. Mijloace de luptă biologice Prădători şi paraziţi Chiar şi în ţările din Europa de unde este originară,carpocapsa nu este bine controlată de inamicii naturali cum este de insectele prădătoare şi parazite.Putem favoriza prădătorii vertebraţi ai carpocapsei plsând un număr mare de cabane în livadă şi de seu iarna.S-a arătat că ciocănitoarea mică şi cea păroasă mănâncă aproximativ jumătate din larvele hibernante a carpocapsei. Într-un context de producţie biologică,ajutorul paraziţilor naturali nu este neglijat.Se sugerează să se implanteze în livadă couvre-sol cu flori favorabile paraziţilor de carpocapsă cum sunt trifoiul,muştarul,sarasinul sau compuşi de tipul margaretă.Introducerea în livadă a viespilor parazitare a carpocapsei poate ajuta la control,dar cere o sincronizare perfectă cu ciclul carpocapsei:ouălede viespi trebuie să se spargă când carpocapsele depun ouă. Boli Contolul biologic al carpocapsei cu ajutorul bolilor pare a fi promiţător în livada comercială.Carpovirusul este la fel de eficace ca şi insecticidele chimice putând să elimine până la 80% larve şi 95% găuri din mere. Avantajele carpovirusului • -specific carpocapsei • -poate fi amestecat cu alte produse • -nu este toxic pentru vertebrate Dezavantajele carpovirusului • -costisitor pentru a fi produs • -mai multe stropiri primite pe generaţie Alte metode de luptă Insecticide vegetale În producţia biologică se utilizează cel mai adesea insecticidele botanice precum piretra,roten sau ryania.

Cercetători americani au ajuns la concluzia că utilizarea combinată a retonului cu piretra poate controla populţii mici sau mijlocii de carpocapse,dar nu populaţii mari. Respingătorii vegetali Capucinele de la baza arborilor au reputaţia de a alunga carpocapsa.Infuziile de tanacita sau de pelin pulverizate pot induce fluturele în eroare mascînd mirosul merilor. Alte metode Inundarea livezilor cu carpocapse masculi sterili nu este posibilă decât pentru văile cu producţie izolate şi cere timp şi investiţii enorme.

ECOPOM Confuzia sexuală: Celibatul se dezvoltă la carpocapsă! Ecopom este un produs omologat în mai 2000.Acest produs se prezintă sub formă de difuzpri celulozici,biodegradabili şi uşor de agăţat pe ramuri.Mai mult decât un simplu produs,Ecopom este o metodă eficace de luptă prin confizie sexuală. Principiul său se bazează pe un element cheie a reproducerii:feromonii,substanţe emise de femelă pentru a atrage masculul.Difuzorii Ecopom saturează atmosfera livezii cu analogii de sinteză ai feromonului sexual al carpocapsei,ce maschează semnalele emise de femelă.În urma acestui fapt,nu mai poate decât din întâmplare să îşi găsească partenera şi să se reproducă.Când populaţiile de carpocapsă sunt puţine,situaţii în care confuzia sexuală poate fi demarată,întâlnirile întâmplătoare sunt statistic foarte rare.Astfel,împiedicând împerecherea,nu mai sunt larve devastatoare şi fructele sunt ocrotite fără a recurge la tratamente chimice. Reuşita acestei metode de luptă solicită tehnicitate,măiestrie şi vigilenţă.Trebuie selecţionate livezile adaptate pentru folosirea confuziei sexuale. Ecopom poate fi utilizat,fie de două ori pentru ambele generaţii a carpocapsei,fie doar pentru a doua generaţie,prima generaşie fiind ocrotită de o protecţie chimică. Ecopom prezintă avantaje reale atât la nivelul mediului cât şi la nivelul calităţii de producţie.Mai întâi,confuzia sexuală permite să se facă faţă mai bine la problema legată de rezistenţa carpocapsei la insecticidele chimice.Apoi,fiind biodegradabile şi permanente,difuzorii Ecopom permit asocierea eficacităţii durabile şirespectul mediului.În sfârşit,folosirea acestei metode originale are o consecinţă foarte favorabilă la nivelul reziduurilor produselor fitosanitare asupra fructelor.Ecopom răspunde la aţteptările consumatorilor în materie de calitate şi de securitate alimentară şi prmite o mai bună valorificare a producţiilor. Matoda Ecopom a putut fi testată cu succes pe mai multe hectare în cursul ultimelor două campanii. ECOPOM Împotriva redutabilei carpocapse a merilor şi prunilor, Cydia pomonella, Biotop propune Ecopom, metodă de luptă prin confuzie sexuală. Principiul confuziei sexuale La fluturi, întâlnirea şi împerecherea se realizează datorită feromonilor sexuali pe care îi emite femela pentru a atrage masculul. Metoda de confuzie sexuală constă în perturbarea recunoaşterii mascul/femelă prin difuzia permanentă de analogi de sinteză a feromonului sexual în aerul din parcelă. Ecopom se prezintă sub formă de difuzori celulozici, biodegradabili şi uşor de agăţat pe ramuri. Ei saturează atmosfera livezii de feromoni, ceea ce mascheză semnalele emise de femele. Masculii dezorientaţi nu mai pot localiza femelele. Astfel,împiedicând împerecherile, nu mai sunt larve devastatoare şi fructele sunt ocrotite fără a recurge la tratamente chimice. Baza luptei integrate în livezi Reuşita metodei de confuzie sexuală solicită tehnicitate, stăpânire şi vigilenţă. De fapt, tehnica nu este adaptată în toate situaţiile. Trebuie studiat contextul de livadă cu „confuzie” şi, în cazurile în care se va dovedi necesar, se vor face tratamente clasice pentru complectarea acţiunii confuziei sexuale. Un atuu pentru mediu şi producţie Ecopom permite o diminuare semnificativă, respectiv în anumite cazuri, suprimarea utilizării pesticidelor clasuce şi reziduurilor pe fructe. Produsul este biodegradabil şi nu se spală; punerea este rapidă (2 ore pe ha). Permite o mai bună gestiune a problemelor de rezistenţă a carpocapsei la insecticidele chimice. Ecopom răspunde efucace la aşteptările consumatorilor în materie de calitate şi securitate alimentară, şi permite facilitarea valorificării producţiilor. Coleoptere

Astăzi, cunoaştem mai bine şi atacurile, şi biologia agresorilor, ceea ce, cu ajutorul arsenalului nostru chimic şi biologic, ne permite să dezvoltăm o strategie defensivă eficace. Din 27 ordine cunoscute, 7 ordine de insecte ne interesază direct ca devatatori şi auxiliari ai culturilor. Este vorba de coleoptere, de diptere, de hemiptere, de himenoptere, de lepidoptere, de neuroptere şi de tisanoptere. Mai trebuie adăugat şi asociat la toate aceste insecte utile şi dăunătoare prezente în culturi o multitudine de specii pe care le numim „specii indiferente”, ele jucând un rol important în echilibrele biologice ca şi descompunători ai materiilor organice şi consituie o sursă de hrană pentru alte insecte sau alte animale (păsări). Aceste specii formează sisteme complexe, numite comunităţi, care în condiţiile naturale sunt echilibrate. Ne vom referi doar la cazul coleopterelor, inamici redutabili ai culturilor sau stocurilor noastre, dar care sunt câteodată şi auxiliari preţioşi în lupta împotriva inamicilor bunurilor noastre. Le vom clasa în funcţie de tipul de culturi unde apar ca şi devastatori: 5. Coleoptere devastatoare în viticultură O perfectă stare sanitară a strugurilor culeşi este prima verigă a lanţului care conduce la ameliorarea calităţii vinurilor. Patru specii de coleoptere devastatoare sunt recenzate: cigarier viţei de vie, vespere, altise viţei de vie şi în sfârşit otiorhyngue viţei de vie. Cigarier viţei de vie sau Byctiscus betulae Este vorba de o frumoasă gărgăriţă de 7-8 mm, colorată uniform cu reflecte metalice mergând de la verde arămiu la roşu granat. Este un polifag care atacă atât viţa de vie cât şi pomii fructiferi cum este cireşul. Adulţii apar în mai şi începutul lui iunie, se hrănesc muşcând dui limbul frunzelor. Pagubele cauzate prin muşcăturile adulţilor nu sunt importante decât atunci când se inmulţesc rapid, în acest caz ei diminuează activitatea clorofilină. Pagubele cele mai importante sunt cele cauzate de femelă care îşi pregăteşte locul pentru depunerea ouălelor. Pentru a lupta împotriva acestui devastator, trebuie ca în faza de preînflorire să se supravegheze viile şi apariţia primilor adulţi. Vespere sau Vesperus xatarti Altise viţei de vie sau Altica ampelophaga Otiorhynque viţei de vie sau Otirhynchus sultacus 6. Coleoptere devastatoare în arboricultură O singură specie de coleoptere este devastatoare în arboricultură, este vorba de xileborul disparat sau Xyleborus dispar. Este dăunător mai ales merilor, perilor, prunilor, caişilor. 7. Coleoptere devastatoare pe culturile de legume Sunt 6 coleoptere devastatoare a culturilor de legume: - bruche fasolei - bruche mazării - crioceres sparanghelului - altise cruciferelor - ceutorhynques - sitone mazărei 8. Coleoptere devastatoare în culturile cerealiere Monocotiledonatele, gramineele, cultivate ca şi cereale sau ca şi furaj, au rădăcinile devorate deelteride de genul agriote; gulerul lor este distrus de carabede care atacă şi frunzele şi tinerele spice; tinerele spice hrănesc rutelidele adulte (Anisoplia); frunzele sunt distruse de hispine. Coleoptere auxiliare culturilor Printre speciile de artropode care se dezvoltă în mediile cultivate, un anumit număr sunt inmici naturali ai devastatorilor culturilor. Ei consumă de-a lungul dezvoltării lor larvare sau de-a lungul vieţii lor unul sau mai mulţi delapidatori şi contribuie astfel la reglarea populaţiilor de insecte sau acarieni dăunători culturilor. Se disting 2 categorii de auxiliari: - paraziţii sau parazitoidele, a căror larve se dezvoltă pe sau intr-o insectă gazdă - prădătorii care devorează mai multe insecte de-a lungul vieţii lor. Adăugăm aici şi mămăruţa cu două puncte şi mămăruţa prădătoare. Mămăruţa cu două puncte este un redutabil prădător care consumă afide dar şi crisomalide, acarieni şi psile. Mămăruţa prădătoare este eficace împotriva acarienilor din livezile de meri. Concluzii Lupta biologică cuprinde trei riscuri serioase: - nimic nu permite stabilirea cu o certitudine absolută că auxiliarul nu va scăpa de la acest regim strict şi devine la rândul său un redutabil distrugător atacând alte insecte sau alte plante pe care cercetătorul i lea impus. - Auxiliarul poate să scadă sub un prag critic densitatea populaţiilor altor prădători sau paraziţi care îşi găsesc totuşi acolo o parte din hrana lor. Efectul final ar putea fi atunci o reducere a controlului natural exersat asupra restului faunei locale, adică vis-a-vis de un complex de specii.

Combaterea afidelor Mămăruţa, prietena grădinarului Afida are mai mulţi duşmani pe care trebuie să ştim să-i folosim. Cel mai cunoscut dintre ei: mămăruţa care devorează uşor mai multe afide pe săptămână. Mămăruţa prezintă avantajul că nu strică plantele. Astăzi este posibilă cumpărarea larvelor de mămăruţe din comerţ. Un pesticid „Bio” Purinul de urzică, ecologic şi de o eficacitate onorabilă este obţinut prin macerarea frunzelor tăiate în apă (1 kg pentru 10 l) apoi diluţie (20 de ori). Să se pulverizeze pe zonele atinse. Anumite plante îndepărtează afidele Este cazul: - garoafelor de inde - mentei - sarriette - cimbrului Nu ezitaţi să le puneţi în apropierea plantelor expuse. Dimpotrivă, altele le atrag Este mai bine să îndepărtăm plantele următoare sau să fim vigilenţi: - verzele - mazărea - roşiile - fasolea - trandafirii - florile ornamentale - arborii şi arbuştii (pin, ulm, frasin, stejar, mesteacăn) Secretul care trebuie ştiut să se evite aporturile excesive de azot, deoarece plantele astfel fertilizate atrag afidele. Cuibare în livezi Utilizarea păsărilor şi liliecilor ca şi auxiliare potenţiale în livezi nu relevă utopia. Interviu cu Michel Jay de la Ctifl de Balandran. Réussir Fruits & Légumes: Care au fost motivele dumneavoastră pentru aplicarea unui astfel de program? Michel Jay: Am vrut să atragem atenţia asupra faptului că multe specii nu sunt luate în seamă în lupta integrată. Şi în raport cu auxiliarele livezilor şi cu noţiunea de luptă integrată, nu ne gândim decât la artropode chiar dacă sunt păsări (răpitoare şi păsărici), dar şi numeroase mamifere şi mai ales liliecii. RFL: Noţiunea de biodiversitate va fi pe gustul de acum? M. J: Nu doar pe gustul de acum dar este urgent să se ia în considerare biodiversitatea având în vedere eroziunea care acţionează în mediile agricole. Specii precum sprânciocurile şi anumiţi lilieci sunt indicatori ai bogăţiei unui mediu. Această diversitate faunistică este legată de diversitatea environmentală. Un câmp care este mărginit de gard viu va găzdui 10-15 specii de păsări atunci când sunt puţine tufişuri, vom găsi doar 4-5 specii de păsări. RFL: Care sunt animalele la care vă referiţi şi regimul lor alimentar este cunoscut? M. J : Păsările (293 specii se cuibăresc în Franţa) şi mamiferele sunt în număr de 139 specii. Ne interesem în mod particular de lilieci care numără 30 de specii în Franţa. Dar mai sunt şi mustelidele (nevăstuici, dihori, etc.), aricii şi vulpile. Cunoaştem regimul alimentar al fiecărei specii şi bibliografia ne este de un ajutor preţios pentru a completa observaţiile de teren. Pentru păsărele cum sunt piţigoii cărbunari şi albaştri, regimul alimentar este compus din larve hibernante (carpocapsă, etc.) preluate de pe scoarţe şi larve de fluturi. Pe de altă parte un cuplu de bufniţe de vîrstă medie şi pui lor consumă între 3000 şi 3500 de rozătoare pe an. RFL: Putem atrage această faună în livezi? M. J: Bineînţeles, şi de aceea am recurs printre altele la punerea de cuibare. Cuibarele din beton sunt mai fiabile decât cele din lemn a căror durată este limitată în timp. Acestea fiind spuse, cuibarele nu ajung, adică trebuie favorizat mediul cu o biodiversitate vegetală, planuri de apă, etc. Cuibarele sunt plasate în mediu sau în

livadă. Trebuie limitată intrarea produselor fitosanitare prin gaura de zbor. Observaţiile noastre arată că reproducerea piţigoilor în livezi este la fel de bună ca şi cea din mediul natural. RFL: Cum se comportă indivizii? M. J: Există o teritorialitate la fiecare cuplu. De alfel, ajutorul alimentar al păsărilor trebuie să fie realizat iarna? Eu spun că da dacă este limitat în perioadele foarte reci, căci dacă depăşeşte cantitatea există riscul de dependenţă. Oaturile riscă astfel să fie avansate: micuţii se vor naşte într-o perioadă în care oferta alimentară este limitată (reproducerea speciei este legată de oferta alimentară). RFL: Atunci ce perspective putem să ne imaginăm? M. J: Există o parte de etică. Dincolo de rolul strict de auxiliar, aceasta reuneşte toate aspectele de imagine de marcă şi caietele de sarcini. Trebuie să tindem spre un echilibru ecologic prin diversitatea speciilor animale şi vegetale. Nu este de loc credibil să spunem că aceste specii vor regla toate problemele noastre cu devastatorii. Întreţinerea unui arbore fructifer Vă trebuie: - o perie dură - sacâz cicatrizant - foarfece perfect ascuţit - îngrăşământ Perioada – tot anul. Întreţinerea regulată Primăvara Dezierbaţi piciorul arborilor şi aduceţi un îngrăşământ sărac în azot perpendicular pe ramuri. Acoperiţi cu paie în primii ani. Pulverizaţi bouillie bordelaise la începutul primăverii pentru a preveni bolile. Verificaţi ca rândurile araci să nu fie nici prea lăsaţi, nici prea strânşi, pentru a evita rănile şi sugrumările. Vara Udaţi arborii în primul an (10-15 litri pe arbore şi pe săptămână). Suprimaţi gurmanzii care apar pe trunchi. Tăiaţi. Palisaţi dacă este nevoie ramurile suple în ordinea dezvoltării lor. Iarna Reperaţi eventualele răni de pe trunchiuri şi ramuri, curăţaţi plăgile cu o perie dură şi ungeţi-le cu sacâz cicatrizator. Tăiaţi dacă este nevoie atunci când frunzele sunt căzute. La sfârşitul iernii, pulverizaţi un tratament împotriva insectelor, larvelor şi ouălelor care se refugiază sub scoarţa arborelui. Lupta biologică în arboricultura fructiferă În arboricultura fructiferă, termenul de luptă biologică este rezervat metodelor de luptă care constă în introducerea într-o cultură a unui inamic natural, importat din alte culturi sau provenit din creşterile masive, pentru combaterea unui devastator bine identificat. Utilizarea preparaţilor pe bază de microorganisme cum sunt bacteriile, viruşii, numiţi biopesticide este calificată ca şi luptă microbiologică. Folosirea mediatorilor chimici cum sunt alomonii, kairomonii şi mai ales feromonii este denumită luptă biologică. Comisia de încercări biologice(CEB) propune regruparea „ansamblului de măsuri luate în considerare pentru combaterea unui devastator care intervin în relaţiile stabilite între acesta şi mediul ambiant sau în reacţiile sale comportamentale” sub termenul de luptă eco-etologică. Ocrotirea entomofaunei indigenă nu este cosiderată ca o metodă de luptă în totalitate dar este un mijloc de luptă complementară care se integrează în strategiile de protecţie integrată. Ocrotirea entomofaunei Artropodele susceptibile să joace un rol în limitarea dezvoltării devastatorilor sunt numeroase;exploatarea potenţialurilor lor relevă un demers bine stabilit. Lupta biologică Mai mult de 40 de specii au făcut obiectul încercărilor în lupta biologică cu, în cea mai mare parte a cazurilor, rezultate semnificative. În arboricutura fructiferă, un anumit număr de studii au ajuns la operaţii de slăbire, fie de tip aclimatizare, fie de tip inundabil. Printre cele mai marcante sunt: - creşterile, apoi distribuirea mămăruţei Rodolia cardinalis, pentru limitarea extinderii larvei australiene; - importante operaţii de a da drumul unei himenoptere Opius concolor, pentru combaterea muştei de măslin Dacus oleae sau utilizarea Metaphycus helvolus şi Metaphicus bartletti, două himenoptere parazite a larvei negre a măslinului Saissetia oleae; producţii artizanale a himenopterelor sunt încă efectuate astăzi; - exemplul de luptă biologică cel mai demonstrativ în arboricultura fructiferă a fost lăsarea Encarsiei perniciosi, inamicul păduchelui de San Jose Quadraspidiotus perniciosus;

-

operaţii de ajutor la diseminarea Encarsiei berlesei, parazit al larvei dudului, Pseudaulacaspis pentagona, au avut de asemenea loc.

Tabel: Principalele artropode auxiliare recenzate în livezile comerciale Ordini şi familii Insecte prădătoare Coleoptera - Coccinelidae - Staphylinidae Heteroptera - Anthocoridae -Miridae -Nabidae Nevroptera - Chrysopidae - Hemerobidae - Cogniopterygidae Diptera - Syrphidae - Chamaemyiidae - Cecidomyiidae Acarieni prădători Gamasida - Phytoseiidae Actinedida - Anystidae - Stigmaeidae - Trombidiidae Păianjeni Insecte parazitoide Diptera - Tachinidae Ordini şi familii Hymenoptera Ichneumonidea - Ichneumonidea - Brachonidae - Aphidiidae Chalcidoidea - Trichogrammatidae - Encyrtidae - Aphelinidae - Pteromalidae - Eulophidae Microorganisme patogene Principalele genuri

Coccinalla, Adalia, Propylea, Harmonia, Scymnus, Chilocorus, Stethorus Oligota, Tachyporus, Staphylinus Orius, Anthocoris Deraeocoris, Phytocoris, Malacocoris, Heterotoma Atractotomus, Himacerus, Nabis Chrysopa Hemerobius, Micromus Conwentzia Syrphus, Episyrphus, Epistrophe, Scaeva Leucopsis Aphidoletes

Pilophorus,

Campyloma,

Typhlodromus, Amblyseius, Phytoseiulus, Neoseiulus Anystis Zetzellia Trombidium, Allothrombium Numeroase specii toate prădătoare

Pales, Agria, Phryxe Principalele genuri

Itoplectis, Ephialtes Macrocentrus, Apanteles Aphidius, Trioxys, Praon Trichogramma Encryrtus, Ageniaspis Aphelinus, Encarsia, Aphitis Eupteromalus, Asaphes Eolophus, Tetrastichus Ciuperci, bacterii, viruşi

Astăzi, principalele studii sunt consacrate prin încercări de aclimatizare a unei mămăruţe chineze Harmonia axyridis, pentru a limita populaţiile de afide. S-au studiat şi unele posibilităţi de luptă biologică împotriva bolilor. Lupta împotriva Monilia laxa poate fi făcută cu ajutorul anumitor Penicillium. Făinarea piersicului posedă o ciupercă parazită, Ampelomyces quisquali, care ar putea fi utilizată. Preparaşii pe bază de Trichoderma viridae au fost folosite pentru evitarea instalaţiei de plumb a piersicului. Dar exemplul cel mai demonstrativ în arboricultura fructiferă este utilizarea unui trunchi hipovirulent de Endothia parasitica pentru a vindeca ulceraţia castanului datorită unui trunchi virulent din aceeaşi specie. Astăzi, lupta biologică cu ajutorul entomofagilor nu mai este utilizată în practica arboricolă din diverse motive: o cerere scăzută şi lipsa unităţii de producţie specifică. Lupta microbiologică

Studiile cele mai concludente sunt cele care au ajuns să pună la punct preparaţiile pe bază de bacterii; este cazul preparaţiilor care conţin Bacillus thuringiensis. În arboricultura fructiferă ele sunt utilizate împotriva mai multor devastatori şi cu noile trunchiuri recent izolate, se va putea dispune preparaţiile pentru a lupta împotriva carpocapsei merilor, fluturelui de coajă. Lupta microbiologică face apel la tehnici de aplicaţie comparabile cu cele utilizate pentru produsele fitosanitare. Principalul lor handicap este iregularitatea eficacităţii lor. De fapt,aceasta este legată de timpul de activare a organismelor utilizate sau a toxinelor lor şi de cantităţile de produse înghiţite de devastator. Poate deci varia în funcţie de condiţiile climatice. De exemplu, virusul granulozei carpocapsei antrenează procentele de mortalitate a larvelor mari, dar câtodată procedeul de infecţie este prea lent pentru a împiedica pagubele. Lupta biotehnică Astăzi, doar metoda de luptă prin confuzie sexuală a masculilor împotriva fluturelui oriental al piersicului a obţinut o autorizaţie provizorie de vânzare. Metodele de luptă biotehnică sunt cele care dosite pe termen scurt. Lupta biologică în arboricultura biologică În arboricultura biologică, lupta biologică este un principiu de luptă a cărui fundamente se sprijină pe ideea că regularitatea populaţiilor inamicilor culturilor poate fi obţinută fără intervenţia ptoduselor chimice de sinteză. Principiile de raţionament se bazează pe bazele identice cu cele ale producţiei integrate unde „totul trebuie să fie imaginat şi conceput pentru a pune cultura în condiţii de rezistenţă la agresiunile parazitare”. Diversificarea metodelor de luptă este esenţială. Cele mai mici exigenţe în materie de procente de eficacitate permit recurgerea la multiple măsuri culturale biologice. Lupta prin confuzie sexuală Principiul Apărută la începutul anilor 90,lupta prin confuzie sexuală vizează ruperea legăturilor chimice între masculi şi femele inundând atmosfera cu feromoni de sinteză care mimează feromonii sexuali.Astfel,masculii şi femelele nu se vor mai întâlni,ceea ce împiedică reproducerea şi deci dezvoltarea populaţiei de devastatori.Femelele îşi depun ouăle sterile.Trebuie penrtu aceasta ca difuzorii cu feromoni să fie instalaţi înainte de perioada de împerechere. Utilizarea acestor feromoni Astăzi,aceşti feromoni sunt utilizaţi în principal în livezi şi vii,pentru lupta împotriva lepidopterelor devastatoare (Cydia pomonella (Fluturele de fruct),Eupoecilia ambiguella(Fluturele viţei de vie) şi Lobesia botrana(Eudemis)). Difuzarea feromonilor este realizată prin difuzori instalaţi la picioarele plantelor,în proporţia de 500-1000 pe ha (difusie de aproximativ 100g de feromoni pe ha,chiar dacă o femelă nu emite decât 10-9g).Diferiţi feromoni sunt utilizaţi după specia vizată:E7-Z9-dodecadienylacetate pentru Eudemis,Z9-dodecenylacetate pentru Cochylis. Dispunarea manuală a difuzorilor face dificilă aplicarea confuziei sexuale intr-o cultură mare.O tehnică de difuzie la scară mare pe cale aeriană esta în curs de punere în practică pentru a lupta împotriva sesamie de porumb. Limite şi perspective ale acestei metode Eficacitatea metodei de luptă prin confuzie sexuală depinde de mai mulţi factori cum sunt gradul de infestare,extinderea culturii,prezenţa eventuală a gazdelor secundare,... .Dacă populaţia vizată este prea importantă,masculii ajung să îşi găseacsă femelele. În schimb, o singură instalaţie de difuzori permite evitarea celor 6 tratamente insecticide necesare împotriva fluturelui viţei de vie,difuzorii sunt activi până la 120 zile ceea ce demonsterază eficacitatea lor. Astăzi,lupta prin confuzie sexuală este minoritară în raport cu suprafeţele cultivate,dar se observă o puternică extindere a utilizării ei. Rapănul mărului (Venturia inaequalis) Deşi livezile dromois sunt situate într-o zonă climatică cu primăveri uscate şi calde rapănul rămâne principala boală cryptogamică a livezilor de pomi, făinarea fiind considerată secundară. În agricultura biologică, doar sulful şi cuprul permit limitarea infestaţiilor într-un mod preventiv. Astăzi produsele sulfurate par a fi singura alternativă a cuprului şi specialităţile comerciale tebuie să fie cele mai performante posibile pentru a nu realiza aporturi excesive pe parcelă. Agricultorii dispun de indicaţii tehnice care le permite optimizarea protecţiei: - aerisirea: circulaţia aerului în parcelă are o acţiune fizică asupra vegetaţiei şi joacă ca şi durata de umectare deci intensitatea contaminaţiei. Acest factor poate fi ameliorat vegând ca să nu se planteze prea des. - Interesul pentru înmuietor: Uleiul de pin adăugat sistematic sulfului pare a ameliora eficacitatea sulfului înmuiabil. Regăsim acest tip de rezultat în compararea formulării, heliosulful (sulf înmuibil 70%+ ulei

de pin 11%) aduce rezultate mai bune decât Thiovit(80% sulf înmuiabil) cu un dozaj de sulf inferior. Totuşi, înmuietorul provoacă riscuri de arsuri importante la varietatea Golden. Este de observat că efectul înmuietor este limitat odată ce precipitaţiile sunt prea importnate. - Timp de intervenţie: o singură perioadă de contaminare neprotejată ajunge pentru a cauza importante atacuri. Intervenţia trebuie să fie efectuată înainte de ploaia contaminatoare. - Terciul sulfo-calcic dă rezultate bune. - Doze: acest parametru este important şi depinde de momentul de aplicaţie. De altfel sulful are o acţiune de contact prin vaporizare. La începutul sezonului temperaturile fiind scăzute este necesar să înlocuim dozele importante(10 la 15 Kg S/ha) pentru reducerea progresivă până la 1-2 Kg S/ha în mijlocul sezonului. - Protecţia la sfârşitul sezonului: cuprul redevine interesant în substituţia sulfului fitotoxic în această perioadă (temperaturi prea ridicate). El trebuie să fie utilizat în doze mici în afara perioadei de sensibilitate (înflorire-nouaison) Fluturele merilor şi perilor (Cydia pomonella) Distrugător redutabil în livada de meri, fluturele a făcut obiectul numeroaselor lucrări asupra virusului granulozei şi metoda de luptă pentru confuzia sexuală. • Protecţia cu virusul granulozei - carpovirusina (formulare franceză a virusului) este mai interesantă decât Madex. Pentru eficacităţile sensibil indicate carpovirusina are o formulare mai practică (adjuvanţii protectori UV şi zahărul sunt integraţi în formulare contrar Madex-ului). În plus, este singurul produs omologat în Franţa. - este important să tratăm sistematic în toate cele 8-12 zile fără să ţinem seama de împiedicarea în caz de presiune puternică. - protecţia riguroasă a primei generaţii este imperativă. • Protecţia cu ajutorul confuziei sexuale: - absenţa capturilor pe o parcelă în confuzie indică o bună difuzare a feromonului - parcelele trebuie să aibe de preferinţă o suprafaţă mai mare de 3ha - este important să se înfunde bine bordurile parcelei printr-o montare mai masivă de difuzori - poziţionarea precoce a difuzorilor (înaintea primelor împerecheri) Tabel 1- Testul eficacităţii difuzorului ECOPOM împotriva fluturelui- numărarea recoltei după varităţile prezente pe fiecare din cele două parcele CARPOVIRUSINA Difuzori ECOPOM Varietăţi Pagube Varietăţi Pagube Golden 12,8% Varietate precoce în no 0% Starkimson 9,7% Earlygold 0,42% Florina 0,83% Jerseymac 1,67% Gala, Ozargold, 2,5% Jonathan Jonagold 3,33% Jonagored, Golden 7,82% Media 11,25% Media 2,95% Afide Testul eficacităţii de preparaţii vegetale insecticide asupra acestor afide nu a dat rezultate interesante. De altfel afida cenuşie Dysaphis plantaginea, distrugător în livada de măr provoacă încolăcirea frunzelor antrenând o producţie de fructe de mic calibru şi putând cauza moartea tinerilor arbori. Se intervine în general prin metodă preventivă asupra spargerii ouălor cu uleiuri şi insecticide vegetale în preînflorire. Eseul conduce în cadrul programului comparat, asupra varietăţilor Melrose şi Golden un tratament cu Pyretol la 1l/hl şi un tratament cu Biophitoz la 0,35l/hl+ Ovipron la l/hl aplicate în stadiul E al culturii. Rezultatele dau o mai bună eficacitate în asocierea Biophytoz+Ovipron în comparaţie cu Pyretol dar în toate cazurile, remanenţa nu este suficientă. La piersic afida verde Myzus persicae este de asemenea un distrugător important. Strtegia de luptă pe bază de ulei şi insecticide naturale înaintea înfloririi nu este satisfăcătoare asupra acestei afide. Aceasta probă a evoluat eficacitatea de a lăsa buburuzele adulte prădătoare Harmonia axyridis gata de a oua pe July Lady şi Muchelini în comparaţie cu un martor şi un extract de neem. Tinerele larve au avut o eficacitate nesatisfăcătoare şi rămân puţin în livadă (foarte puţine buburuze mai sunt prezente 22 zile după lăsare). CONTROLUL PARCELELOR DE REFERINŢĂ Acest control se face pentru a răspunde aşteptărilor profesionale, pentru a şti:

- a se analiza rezultatele în livezile de pomi în funcţie de practicile de practicile realizate - a orienta un program experimental începând cu dificultăţile întâlnite pe teren. Tabel 2- Descrierea parcelelor de meri Loc Varietate Suprafaţă Plantaţie Sol Prod. A Loriol (26) Golden 400 m2 3,5x1,5 Calcar, mâlos Prod. B Pont d’Isere Golden 2000 m2 3x1 Neutrră, pietros (26) Prod. C Loriol (26) Golden 3500 m2 3x1 Pietros, argilos Prod. D Portes les Val. Golden 2000 m2 4x1,5 Calcar, mâlos (26) Prod. E Livron (26) Golden 4000 m2 4x1 Mâlos, argilos Prod. F Loriol (26) starkimson 1000 m2 3x1,5 Mâlos,nisipos Fertilizarea şi întreţinerea solului Gestiunea fertilizării parcelelor se face în general pe baza unui aport de 5 până la 20 de tone anuale de gunoi bovin ăn februarie complectat de alge marine pe bază de oligoelemnte şi calciu. 4 la 8 tratamente pe bază de lge au fost aplicate pentru aportul de oligoelemente şi pentru aporturile de calciu în cadrul unei preveniri împotriva bitter-pit-ului. La nevoie, aporturile sunt îmbogăţite în calciu, fosfor şi fier şi patentkali(potasiu şi magneziu). Întreţinerea solului livezilor este adesea readusă la o înierbare între rangurile cuplate la o dezierbare mecanică cu ajutorul uneltelor de muncă a solului specializate (freză, lamă). Înteţinerea ierbii necesită 2 până la 4 pasaje pe an în funcţie de exploatări Protecţia fitosanitară Toţi producătorii utilizează sulful împotriva rapănului şi făinării, cuprul împotriva rapănului, virusul granulozei împotriva fluturelui, ulei de petrol, pyrethre şi rotenone împotriva afidelor. Patru producători utilizează Bacillus thuringiensis împotriva fluturilor de coajă şi patru au experimentat tehnica de luptă prin confuzie sexuală împotriva fluturelui. Un înmuietor (Heliosol) este adesea adăugat în preparaţii cu scopul de mării eficacitatea produselor. Aporturile de cupru cumulate într-un sezon nu depăşesc în nici un caz norma prevăzută pentru 2002 (3 kg cupru metal pe ha şi pe an). Mulţi aplică materia activă la căderea frunzelor pentru a lupta împotriva bolilor bacteriene. Pentru a stăpâni populaţiile de afide ale măruluiproducătorii asigură 2,8 tratamente pe an. Frecvenţa trecerii variază de la 2 la 6. în ceea ce priveşte carpocapsa, numărul de trecere conţinând virusul granulozei variază de la 0 la 16 treceri cu o medie de 7,4 tratamente pe an. Împotriva bolilor cryptogamice se observă o medie de 10,8 treceri pe an pe bază de cupru şi sulf. În sfârşit, producătorii realizează în medie 4-12 tratamente foliare pe an. Pagubele datorate carpocapsei şi rapănului sunt evaluate la 1000 de fructe pe recoltă, 100 de mlădiţe pentru afidele cenuşii. Larvele de carpocapsă au provocat o medie de 12% de fructe ciupite cu puternice variaţii între producători şi ani. Anumiţi producători nu întâlnesc probleme cu acest distrugător în timp ce pentru alţii atacurile sunt frecvente şi câteodată importante. Ceilalţi distrugători nu sunt prezenţi decât ocazional şi în cantităţi mici. Randamentele din 98 au crescut valorile pagubelor mai ales a fluturilor de coajă. În ceea ce priveşte bolile, făinarea nu pune în general probleme mari. Din contră, presiunea rapănului provoacă regular o pierdere considerabilă în recoltă. Restricţiile utilizării sulfului nupermit întotdeauna o protecţie integrală. Pagubele provocate de ciupercă privesc până la 78% din fructe la un producător în 1998. O medie globală dă cifra de 8,9% de fructe pătate în recoltă. Şi aici condiţiile climatice condiţionează direct calitatea recoltei. Tabel 3- Control agronomic a 6 parcele de meri Randament (T/ha) Zahăr la 20 de fructe 1994 1997 1998 1994 1997 1998 Prod. A 30 39 14 12,8 11,35 13,3 Prod. B 22 33 10 12,8 11,67 13,3 Prod. C 20 71 23 12,8 11,02 13,3 Prod. D 25 15 6 12,6 13,85 13,3 Prod. E 54 5 13,14 13,9 Prod. F 20 25 0,5 11,2 10,63 12,4 Medie 19,6 39,5 9,8 12,4 11,9 13,3

Rapănul (Venturia inequalis)

Ciuperca hiberneaza pe frunzele care cad pe sol sub forma de peritecii: in primavara in momentul inmuguririi periteciile se umplu de acospori. Ascosporii sunt eliberati in zilele umede. Eliberarea dureaza 6-10 saptamani dupa inmugurire pana la sfarsitul lunii iunie. Ventura inequalis intervine prin doua tipuri de infectie: ♦infectia primara: este realizata de catre ascosporii eliberati in momentul inmuguririi, iai infectia devine vizibila dupa 1-3 saptamani in functie de umiditate ♦ infectia secundara: in urma infectiei primare ciuperca se dezvolta si da nastere la conidii care se deyvolta pe toate componentele pomilor. Ploaia este agentul de dispersare a conidiilor si de infectie masiva a pomilor. Luptă preventivă - aerarea: circulatia aerului în parcele are o actiune fizica asupra vegetatiei precum şi asupra duratei umectarii apatului vegetativ şi implicit asupra intensitatii contaminarii Cel mai important lucru în lupta împotriva rapanuului este controlarea infectiei primare. Conidiile produse de catre situri de infectie primara sunt foarte numeroase in comparatie cu ascosporii eliminati in primavara de către peritecii. Cea mai buna strategie de prevenire a infectiei primare este de a limita posibilitatea de producere a ascosporilor. Cheia rezolvarii acestei probleme cnsta in gestiunea frunzelor care cad toamna pe sol: ♦ strangerea frunzelor şi a fructelor cazute prin raclare sau aspirare urmata de compostarea sau arderea acestora ♦ cosirea pe intervale si intre pomi pentru reducerea marimii frunzelor accelerand astfel descompunerea acestora ♦ stimularea vietii microbiene a solului prin aport de compost sau de preparate microbiene ♦ luarea masurilor necesare pentru zvantarea frunzelor si a fructelor favorizand o buna circulatie a aerului: :taieri corespunzatoare; orientarea randurilor; amplasarea livezii; ♦ prevenirea surselor exterioare de infectie pastrand o distanta fata de un focar de infectie mai mare decat distanta pe care o pot parcurge ascosporii (30-1600 m) ♦ mulcirea solului dintre randuri cu paie, fan , iarba după caderea frunzelor in toamna Lupta curativa -utilizarea unui agent muiant, Heliosol (ulei de pin) adaugat în sulf amelioreaza eficacitatea sulfului muiabil. Efectul este limitat în caz de precipitatii puternice. Produsul rezultat se numeste Heliosulf (70 % sulf muiabil plus 30% ulei de pin). Dozele de sulf sunt de 10-15 kg /ha la inceputul sezonului reducandu-se la 1-2 kg la sfarsitul sezonului. Perioada critica pentru atacuul ciupercii Venturii inequalis este intre stradiul de prebuton roz şi stadiul de cadere a petalelor. Dupa acest stadiu pomii sunt mai rezistenti la atacul de rapăn. Se disting 4 tipuri de tratamente fungicide impotriva rapanului: ♦ Tratamente de baraj: se aplica fungicidul înainte de contaminare si se repeta in functie de după fiecare ploaie continua de de 20 mm sau ploaie discontinua de 25 mm ♦ Tratamente de stopare: se intervine in intervalul de 24 de ore după inceputul contaminarii sau la cel mult 40 de ore dupa o ploaie ♦ Tratamente de toamnă: se aplica fungicidul toamna inainte de caderea frunzelor pentru evitarea formarii periteciilor

♦ Tratamente de conservare: se pot efectua tratamente asupra pomilor a caror recolta este destinata conservarii cu 4 –5 saptamani inainte de recolta in caz de infectie secundara.

In agricultura ecologica elementul central de lupta il constituie tratamentul de baraj.

Fungicide Sulful: este incompatibil cu uleiurile minerale: se fa efectua tratamentul cu sulf la cel putin 4 saptamani distanta de un tratament cu ulei mineral. Sulf in amestec cu bentonita (Kolo spray): 25 kg sulf si 400 g sulf/hl. Zeama sulfocalcica (29 % sulf) Cupru: ♦oxiclorura de cupru:1-2 gr/l ♦ cuivrol (cupru plus oligoelemente):2 g/l 1000-2000 l/ha ♦ solutie zeama bordeleza; -inmugurire: zeama bordeleza (800 g cupru plus800 g var/100 l sau sulf muiabil 1g/l -inmugurire inspre buton roz:idem zeama bordeleza sau 400 g/hl sulf muiabil şi 100 ghl zeama bordeleza -Buton roz inspre caliciu: idem zeama bordeleza sau zeama sulfocalcica sau sulf - după înflorire:sulf muiabil 600 g/hl

Lupta impotriva pasarilor in livezi si vii Este foarte important de a cunoaste obiceiurile pasarilor pentru a reusi sa le tii la distanta de o plantatie pomicola: ♦ Stolurile mari de pasari sunt mau usor de indepartat decat cele mai mici ♦pagubele produse de pasari nu sunt repartizate uniform in livada ♦ Pasarile sunt daunatori oportunisti care se hranesc cu ceea ce gasesc in calea lor ♦Pasarile aleg teritoriul lor de prada la sfarsitul lunii aprilie si raman pana ce cultura ajunge la maturitate ♦Culturile pomicole situate pe langa paduri sau luciu de apa sunt mai atacate dxe ♦ Pasarile se obisnuies repede la miscari uniforme şi zgomote repetitive ♦ In functie de specie pasarile reactioneaza diferit la diverese metode de indepartare

♦ Putem indeparta pasarile inspre o alta zona situata in vecinatea plantatiei prin metode specifice ♦ Pasarile nu se dau usor batute in fata dificultatilor create de catre om pentru accesul la hrana ♦Pasarile urmeaza tot timpul acelasi traseu pentru a se alimenta ♦ Pasarile incep sa atace din zori de zi pana la apausul soarelui ♦ Anumite specii se deplaseaza in stoluri migratorii iar altele se adapostesc dupa terminarea atacului in padurile din apropiere ♦ Pasarile care ataca livada atrag prin comportamentul lor si alte pasari din imprejurimi ♦ Pasarile pot penetra si prin fileurile textile cu care uneori culturile pomicole sunt protejate. Metode de aparare impotriva pasarilor ♦ Sperietoare acustice ♦ Sperietoare vizuale ♦Protectie fizica ♦ Repulsivi biochimici ♦ Sperietori acustice Sperietorile acustice sunt aparate care produc sunete cu scopul de inspimanta pasarile. Cum pasarile au aceiasi acuitate auditiva ca si oamenii orice sunet perceptibil de urechea omului este perceput la fel de catre pasari. Pasarile nu aud ultrasunetele ca si in cazul rozatoarelor. ◊ Tunuri pe baza de propan. Acest tun produce detonari puternice (115 decibeli) care sperie pasarile. -Detonatiile nu trebuie sa fie regulate si nici la intervale mai mici de 3 minute. - Numarul de detonari trebuie sa fie in jur de 20/ora de dimineata buna pana seara. - Tunurile se programeaza electronic pentru a efectua detonarile la intervalele dorite de om. - Se utilizeaza un aparat pentru 2 ha - Se vor evita in cazul unor locuinte apropiate - Aparatele trebuie mutate periodic pentru a crea efecte surpriza pentru pasari ♦ Utilizarea de difuzoare ce difuzeaza sunete electronice 2 tipuri de difuzoare sunt utilizate frecvent: - difuzoare acustice traditionale: - difuzoare electronice: sunetele electronice sunt modulate acestea interferand cu sistemul senzorial al pasarilor producandule nervozitate si neliniste. Pasarile vor parasi aceste locuri pentru ca nu mai pot comunica unele cu altele - Ultima generatie de difuzoare electroinice este si mai performanta pentru ca ea face apel la tehnologia numerica pentru a putea imita chemarilor de detresse specifica anumitor pasari: Nivelul de decibeli este mai mic decat la cele traditionale. Asocierea dintre tunuri cu propan si difuzoare este foarte buna pentru ca primul produce o stare de iritare iar al doilea le incita sa paraseasca locul. ♦ Cartuse fluieratoare si pirotehnice Cu asutorul unui pistol se pot trage cartuse care produc un sunet strident asemanator unui fluier pe toata traiectoria acestora dupa care explodeaza in cer la nivelul stolurilor pasarilor producand o mare sperietura. Pistoalele pirotehnice care sunt utilizate cu acelasi scop si in aeroporturi. Sunt foarte apreciate de producatori datorita cosului redus si a manipularii usoare si eficiente. ♦ Pusca de vanatoare Aceasta este folosita mai mult pentru a produce zgomot decat pentru a le omorî. Un permis de portarma este obligatoriu. ♦ Sperietori vizuale Sunt mai putin eficiente decat celelalte sperietori. Ar putea deveni mai eficiente daca ar fi mutate periodic. ♦ Baloanele sperietoare

Baloanele sunt de marimea unui balon de plaja pe care sunt desenate figuri de oameni in diferite culori (alb, negru si galben). Culoarea galbena este cea care le inspaimantă cel mai tare. Datorita faptului ca miscarea lor nu este regulata datorita schimbarii frecvente a directiei vantului ele reusesc sa pacaleasca foarte usor pasarile. ♦Banderole, benzi sclipitoare Aceste instrumente din materiale plastice sunt suspendate deasupra culturilor şi indeparteaza pasarile datorita reflectarii razelor soarelui din unghiuri diferite datori miscarii lor permanente cu curentilor de aer. Culorile se aleg in functie de speciii (galbene, rosii, negre etc…). Aceste benzi dau impresia pasarilor ca livada este in miscare ♦ Lumini intermitente şi oglinzi Anumite specii de pasari sunt speriate de lumini intermitente si de oglinzi. Anumiti producatori asociază tunurile pe baza de propan cu aceste lumini intermitente. Protecţia fizica: Fileuri textile Cel mai bun mijloc de protectie impotriva pasarilor este fileuri din materiale textile sau plastice Doua tipuri de fixare a fileului sunt folosite: - derularea directa peste pomi - fixarea pe un sistem de sustinere care inconjoara plantatia

Analiza foliară Analizele de sol au o relevanţă relativa pentru culturiile pomicole datorita faptului ca radacinile patrund foarte adanc in pamant si ca atare este foarte dificil de realiza esantioane reprezentative. |Analiza foliară sau diagnosticul foliar este cel mai bun mijloc de a determina cantitatea si tipul de ingrasaminte ce trebuie furnizat pomilor. Ea permite realizarea unei determinari exacte a macrosi microelementelor existente in planta preczum si echilibrul care exista intre acestia. Esantionarea frunzelor trebuie sa respecte reguli foarte preciuse pentru a fi fezabila ca si metoda. Pentru pomi se preleveaza esantioanele in luna iulie atunci cand frunzele sunt relativ bine dezvoltate.Pentru capsuni se preleveaza in august.Se culeg 100 de frunze de pe un esantion de 10 pomi/ha. Se aleg frunzele situate in mijlocul ramurilor. Tab. Conţinuturi optime în elemente nutritive la pomi (R.A. Cline, Institut de recherches horticoles de l'Ontario, Vineland Station, et Burke McNeill, Direction des productions végétales, MAAO, Vineland Station) N* P K Ca Mg Mn Fe Zn B % MU ppm Delicious 0,152,2-2,7 1,4-2,2 0,8-1,5 0,25-40 20-200 25-200 15-100 20-60 Crispin 0,40 Empire 0,150,252,1-2,6 1,3-2,1 0,7-1,5 20-200 25-200 15-100 20-60 Russet Spy 0,40 0,40 0,150,25McIntosh 2,0-2,4 1,2-2,0 0,8-1,5 20-200 25-200 15-100 20-60 0,40 0,40 0,150,25Peri 2,0-2,6 1,2-2,0 1,0-2,0 20-200 25-200 15-100 20-60 0,40 0,50 0,15Piersici 3,4-4,1 2,3-3,5 1,0-2,5 0,3 -0,60 20-200 25-200 15-100 20-60 0,40 0,150,35Cireşi 2,2-3,0 1,3-2,5 1,0-2,5 20-200 25-200 15-100 20-60 0,40 0,65 0,150,35Pruni 2,4-3,2 1,5-3,0 1,0-2,5 20-200 25-200 15-100 20-60 0,40 0,65 CARPOCAPSA Confuzia sexuală: ISOMATE C (1000 difuzoare /ha) ECOPOM (300 difuzoare/ha) Paianjenii rosii Introducere de phytoselide: Neoseiulus californicus Typlhodromus pyri Amblyseius andersoni

Sisteme de cultura alternative: LIVADA/PASUNE Sistemele de livada/pasune se practica de cel putin un secol in tarile europene. În Franta regiunea Normandia concentreaza o treime din livezile pasuni din Franta. La nivelul Frantei ca exemplu 160 000 de ha sunt conduse in acest sistem mixt livada/pasune.Sistemul consta intr-o livada cosita sau pasunata plantata cu pomi cu port inalt cu o densitate de 100 pomi/ha. Trunchiul pomului trebuie sa fie mai inalt de 1,60 m. Productia unui mar in acest sistem ajunge intre 200 si 400 de kg (20-40 t/ha). Sistemul este foarte intersant sub aspectul ferilizarii realizate de catre animale in cazul pasunatului direct. Plantatia este condusa intru-un sistem de pasune artificiala compusa dintr-un amestec de graminee si leguminoase. La lutte biologique en arboriculture fruitière par Jean-Paul Gendrier ACTA, domaine de Gotheron, 26320 Saint-Marcel-lès-Valence gendrier@acta.asso.fr În pomicultură ecologică termenul de lupta biologica este rezervat metodelor de lupta care constau in introducerea în cultura a unui dusman natural pentru combaterea unui daunator. Utilizarea de preparate pe baza de microorganisme acopera aceasta notiune de lupta biologica. Utilizarea de mediatori chimici precum allomone kairomone, feromoni acoperă notiunea de lupta biotehnica. Utilizarea rezistentei plantelor ca mijloc de lupta acopera notiunea de lupta genetica. Cele 3 notiuni de lupta (biologica, biotehnica şi genetica) au fost integrate in notiunea de lupta eco-etologică. Lupta biologica Mai mult de 40 de specii fac obiectul luptei biologice in pomicultura ecologica pe plan mondial. Cel mai cunoscut caz de lupta biologica impotriva unui daunator al plantatiilor pomicole este Prospaltella perniciosi împotriva paduchelui din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus). Tabelul Principalele specii de artropode auxiliare utilizate în pomicultura ecologică Reboulet, 1994. ACTA point n°1 Ordine şi familii Insecte prădătoare Coleoptera - Coccinellidae - Staphylinidae Heteroptera - Anthocoridae - Miridae - Nabidae Nevroptera - Chrysopidae - Hemerobidae - Cogniopterygidae Diptera - Syrphidae - Chamaemyiidae - Cecidomyiidae Păianjeni prădători Gamasida - Phytoseiidae Actinedida : - Anystidae - Stigmaeidae - Trombidiidae Genuri Coccinella, Adalia, Adonia, Propylea, Harmonia, Scymnus, Chilocorus, Stethorus Oligota, Tachyporus, Staphylinus Orius, Anthocoris Deraeocoris, Phytocoris, Malacocoris, Pilophorus, Campyloma, Heterotoma, Atractotomus, Himacerus, Nabis Chrysopa Hemerobius, Micromus Conwentzia Syrphus, Episyrphus, Epistrophe, Scaeva Leucopsis Aphidoletes Typhlodromus, Amblyseius, Phytoseiulus, Neoseiulus Anystis Zetzellia Trombidium, Allothrombium

Insecte parazitoide Diptera Pales, Agria, Phryxe - Tachinidae Hymenoptera Ichneumonidea ltoplectis, Ephialtes - Icheumonidae Macrocentrus, Apanteles - Brachonidae Aphidius, Trioxys, Praon - Aphidiidae Chalcidoidea Trichogramma - Trichogrammatidae Encryrtus, Ageniaspis - Encyrtidae Aphelinus, Encarsia, Aphitis - Aphelinidae Eupteromalus, Asaphes - Pteromalidae Eulophus ,Tetrastichus - Eulophidae Microorganisme patogene Ciuperci, bacterii, virusuri D'après Reboulet, 1994. ACTA point n°1

- Una din preocuparile mari ale pomiculturii ecologice în ceea ce priveste lupta biologica este aclimatizarea unei coccinele Harmonia axyridis împotriva afidelor. Aceasta specie este polifaga, mai prolifica si mai activa la temperaturi mai joase comparativ cu speciile indigene. -Utilizarea lui Orius împotriva pipulaţiilor de tripsi (Frankliniella occidentalis) - Utilizarea lui Phytoseiulus persimilis împotriva populaţiilor de păianjeni (Panonychus ulmi) - Utilizarea de tulpini de Penicillium împotriva moniliozei (Monilinia laxa) - Utilizarea unei ciuperci (Ampelomyces quisquali) împotriva fainarii la piersic - Utilizarea lui Trichoderma viridae împotriva Plomb piersicului - Utilizarea unei suşe hipovirulente de Endothia parasitica împotriva cancerului bacterian la castan - Utilizarea lui Bauveria bassiana împotriva carcocapsei merelor (Cydia pomonella) Lupta microbiologică -Utilizarea lui Bacillus thuringiensis împotriva lui Operopthera brumata, capocapsa (Cydia pomonella), lui Zeuzera pyrina sau împotriva lui Cydia molesta la piersic. - Utilizarea virusului poliedrozei împotriva lui Adoxophyes (Capua) orana. - Utilizarea Carpovirusinului împotriva carpocapsei (Cydia pomonella)la mere Virusul antreneaza nivele de mortalitate de 98% la nivelul larvelor (15 000 ha tratate în Franţa în 1998) Lupta biotehnică -Utilizarea fermonilor sexuali împotriva Tordeusei orientale la piersic

Carpocapsa merelor (Cydia pomonella) ♦ Utilizarea virusului poliedrozei - Carpovirusin (denumirea preparatului francez) - Madex (denumirea preparatului elvetian) La acelasi nivel de eficacitate Carpovirusinul are o formula mai practica (adjuvanti protectori de raze UltraViolete şi zahar ce sunt integrati în produs) Tratamentele se fac la interval de 8-12 zile. Protectia riguroasa începand cu aparitia primei generatii este obligatorie. ♦ Confuzia sexuala Pentru reusita confuziei sexuale este parcelele trebuie sa fie mai mari de 3 ha. Pe marginea parcelelor se amplaseaza mai multe difuzoare. Difuzoarele se amplaseaza inaintea primelor acuplari. CARPOVIRUSIN ECOPOM Soiul Pagube % Soiul Pagube %

Golden Starkimson

12,8 9,7

Earlygold Florina Jerseymac Gala, Ozargold Jonathan Jonagold Jonagored, Golden

0,42 0, 83 1,67 2,5 3,33 7,82 2,95

Media

11, 25

AFIDE ♦ Pentru combaterea paduchele lanos (Eriosoma lanigerum) se utilizeaza un himenopter parazit (Aphelinus mali). ♦Pentru combaterea paduchelui Dysaphis plantaginea se intervine cu uleiuri si insecticide vegetale separate (piretru sau rotenona) sau in amestec:Pyretol (rotenona, piretru si ulei vegetal). Se pot folosi si alte formule de insecticide impotriva lui Dysaphis cum este cazul lui Biophytoz (rotenona şi piretru) cu o doza de 0,350 l/ha plus Ovipron (ulei alb) cu o doza de 1 l/100 l apa. Biophytoz în amestec ci Ovipron este mai eficient decat Pyretolul. ♦Utilizarea lui Harmonia axyridis împotriva lui Myzodes persicae alauturi de utilizarea uleiurilor si a insecticidelor vegetale. Agribiodrôme, GRAB, INRA, 1998, « Optimisation des techniques en Agriculture Biologique. Synthèse 1994-98. GRAB, 1998. Fiche technique : le contrôle du carpocapse des pommes et des poires en Agriculture Biologique. GRAB, 1998. Fiche technique : le contrôle du puceron cendré en Agriculture Biologique. documents disponibles au GRAB (Groupe de Recherche en Agriculture Biologique) site Agroparc – BP 1222 – 84911 AVIGNON CEDEX 9 – Tél. : 04.90.84.01.70 / Fax : 04.90.84.00.37 pulvérisations ! Plante usturoi allium sativum infuzie usturoi allium sativum macerat usturoi allium sativum macerat în ulei usturoi cu ceapă allium sativum şi allium cepa macerat urzica urtica urens macerat Metodă 150 g de măcinat în 5 l apa în fierbere măcinat Efecte INSECTICID;

FUNGICID: afide, Se macerează 80 g de usturoi în 5 l de apă timp de 12 ore după păianjeni, melci, rugină care se filtrează şi apoi se adaugă 4 ml alcool Se macerează 100 g de usturoi în 20 ml de ulei timp de 24 de ore. Se adaugă 1 l de apă şi 10 ml de săpun. Se diluează 1/20 pentru aplicare. Se poate combina şi cu un macerat de ardei iute. Se macerează 80 g usturoi şi 500 g de ceapă în 8 l de apă timp de 12 ore după care se filtrează.

1kg la 10 l de apă, după care se filtrează

INSECTICID; FUNGICID: afide

Se infuzează 150 de grame de plantă taiată mărunt în 5 l de apă INSECTICID: afide, tanacetum vulgare fierbinte, după care se filtrează. furnici, carpocapsa, infuzie viermele zmeurului Artemisia absinthium infuzie fougère purin busuioc Se infuzează 150 g de plantă tăiată marunt în 5 l de apă fierbintedupă care se filtrează. Se taie mărunt şi se macerează 1kgla 10 lapă după care se diluează 1/10. Se infuzează 150 g de busuioc tăiat marunt în 5 l de apă INSECTICID: afide, furnici, carpocapsa, viermele zmeurului INSECTICID afide INSECTICID

ocimum basilicum fierbinte. infuzie afide coriandru coriandrum sativum infuzie Flori de soc sambucus infuzie menthe mentha infuzie revent rheum rhabarbarum infuzie piper capsicum infuzie Ardei iute macerat Se infuzează 150 g de coriandru tăiat marunt în 5 l de apă fierbinte. INSECTICID Afide şi păianjeni Se infuzează 150 g de flori de soc tăiate marunt în 5 l de apă fierbinte. INSECTICID afide.

Se infuzează 150 g de mentă tăiată marunt în 5 l de apă fierbinte. INSECTICIDE furnici Se infuzează 150 g de revent tăiat marunt în 5 l de apă fierbinte. INSECTICIDE TOTAL Afide, păianjeni Se infuzează 150 g de plantă de piper tăiată marunt în 5 l de apă RÉPULSIV TOTAL fierbinte. Afide, păianjeni Se macerează 250 ml de ardei iute în 500 ml de apă timp de 24 de ore, după care se diluează 15 ml din preparat în 4l de apă pentru tratament. Îngrăşăminte Specia/preparat urzică urtica urens purin tătăneasă symphitum officinale purin Metodă 1kg la 9 l de apă se lasa la fermentat 7-14 zile după care se introduce în sistemul de udare Se taie marunt după care se macereaza in cantitate de 1 kg la 10 l apă timp de 14 zile. Se diluează solutia rezultată cu 7 parti de apă RÉPULSIV TOTAL Afide, păianjeni

Purin de tataneasa cu purin de Se taie marunt 500 g de urzica cu 1 kg de tataneasa si se pun la urzică macerat în 10 l de apă timp de 2 saptamani dupa care se dilueaza solutia cu 9 parti de apă. Fungicide Specia/preparat armoracia rusticana infuzie Metodă Efect

Se infuzează 150 g de plantă tăiată marunt în 5 l de FUNGICID apă fierbinte. Boli criptogamice

Se infuzează 150 g de plantă tăiată marunt în 5 l de FUNGICID allium schoenoprasum apă fierbinte. infuzie rapăn allium schoenoprasum Se macerează 60 ml de plantă în 1 de apă timp de macerat 24 de ore Coada calului equisetum hyemale decoct Se macerează 500 g de coada calului în 5 de apă după care se macerează 3 ore urmata de fierberea preparatului 3 ore.Se utilizează în concentratie de 30% sau pura în caz de atac puternic FUNGICID Boli criptogamice

urzică urtica urens macerat

1kg la 9 l de apă se lasa la fermentat 7-14 zile după INSECTICIDE care se introduce în sistemul de udare FONGICIDE Boli criptogamice (mana, putregai cenusiu)

Insecte auxiliare împotriva paianjenilor utilizarea lui Ambyseius falacis impotriva paianjenului rosu al marului utilizarea lui Phitoseiulus persimilis împotriva paianjenului cu 2 puncte utilizarea lui Zetzelia mali împotriva oualor de paianjeni utilizarea unui păianjen Balaustium

Insecte auxiliare împotriva afidelor - larve de cecidomelide - larve de syrfide - adulti de syrfide - larve de chrysope - adulti de crhysope - larve de coccinele - Pholetesor ornigis Pradatori -coccinela -anthocoride carabeide

Tratamente în arboricultura biologică În arboricultura boi, se pune accentul mai degrabă pe intervenţiile preventive, iarna, şi pe bunul echilibru al solului decât pe tratamentele de vară. Aceasta fiind spusă, este adesea necesar să se îngrijească arborii vara, cu produse care să fie mai puţin nocive pentru mediu. Afidele Împotriva afidelor sunt mămăruţele,larvele de chrysope, urechelniţe. Pentru ca afidele să nu urce în arbori trebuie pusă pe trunchiul lor o bandă lipicioasă de înălţime medie. Ce trebuie făcut: - să se evite îngrăşămintele prea azotate - să nu se evite, remediile „bunei femei” sunt adesea foarte eficace: stropirea mlădiţelor, pulverizarea unei soluţii de săpun negru sau ceai de pelin - pulverizarea unui insecticid pe bază de rothenone, biodegradabil şi utilizabil până la recoltă. Fără pericol pentru albine, dar fatal pentru insectele auxiliare - pudrarea cu o pudră de rocă micronizată - punerea de inele de lipici în jurul trunchiurilor. Pe arbori tineri,să nu se pună lipici direct pe scoarţă, să se interpună o bandă protectoare de carton. Carpocapsa Acest vierme care în realitate este o larvă, face ravagii în meri, dar putem să le găsim şi în peri, pruni, nuci, castani. Lupta este delicată deoarece perioada în care parazitul se găseşte în exteriorul fructului este foarte scurtă. Ce trebuie făcut: - să se adune fructele căzute înainte de maturitate, sunt adesea cu viermi - să se pună încă de la jumătatea lui iunie benzi de carton ondulat în jurul trunchiurilor pentru a împiedica larvele - să se pună începând cu luna mai capcane de feromoni sexuali care atrag fluturi masculi şi se diminuază astfel fecundările - să se trateze de două ori, de la începutul lui mai, cu bactospeină, un produs selectiv specific pentru larve - să se pună cuiburi pentru piţigoi. Musca cireşei

Cireşele cu viermi sunt rezultatul unei musculiţe care îşi depune ouăle pe fructele tocmai se coc, de la sfârşitul lui mai şi începutul lui iunie. Ce trebuie făcut: - să se planteze varietăţi precoce - să se pună capcane lipicioase de culoare galbenă prevăzute cu o capsulă atractivă pe bază de sulfat de amoniu - dacă este necesar, să ae trateze cu un insecticid natural între 7 şi 15 iunie - să se elimine fructele cu viermi căzute pe pământ. Băşica piersicului Băşica se tratează preventiv înaintea înmuguririi. Ce trebuie făcut: - să se suprimeze funzele beşicate, să se taie părţile din frunzele atinse. Arborele va da noi frunze care adesea scap de boală - să se pulverizeze purin de urzici diluat - să se aducă bor, a cărui carenţă ar favoriza apariţia băşicii - să se evite tăierile prea agresive care slăbesc arborii. Pătarea Pătarea se recunoaşte uşor prin petele brune care se găsesc pe frunze şi pe fructe. Este o boală endemică a mărului şi a părului. Ce trebuie făcut: - să se trateze cu pulverizaţii de sulf înmuiabil - să se planteze varietăţi rezistente.

Conversia livezii Faza de conversie, fixată pe 3 ani, corespunde perioadei „administrative” de-a lungul căreia, practicile culturale sunt profund modificate. Teoretic ea trebuia să fie de cel puţin 5 ani datorită metabolimului mai puţin dinamic şi lungii semivieţi a moleculelor utilizate convenţional şi a metabolitelor lor chimice acumulate din soluri. Primii ani de conversiune sunt de ani de riscuri tehnice importante care pot antrena problememle economice şi deci pot fragiliza exploatarea. Conversiunea trebuie să fie o tranziţie înceată şi gândită şi nu un schimb brusc şi traumatizant pentru livadă. Mai mulţi factori trebuiesc să fie în prealabil stăpâniţi. Fertilizarea organică Din punct de vedere agronomic, trecerea de la o fertilizare minerală la o fertilizare organică poate provoca un stres defavorabil plantei având ca şi consecinţă o scădere a randamentului. Rezerva solului în elemente nutritive disponibile se va epuiza înainte ca activitatea biologică să nu fie suficient de funcţională pentru a fi reînnoită începând cu aporturile organice. Schimbarea disponibilităţii elementelor majore, aduse sub formă organică va perturba de asemenea funcţionarea şi fructificarea arborilor şi deci va modifica profund încărcătura în fructe şi legarea acestora. Vitalitatea livezii O puternică vitalitate a arorelui favorizează instalarea bolilor şi a dăunătorilor. Atacurile afidelor, acarienilor şi a anumitor ciuperci cryptogamice sunt direct legate de vitalitaea arborelui fructifer. Este deci important să se pornească cu livezi care posedă o mlădiţă vegetativă cu o vitalitate slabă. Solurile foarte poussants, o fertilizare excesivă, mai ales în azot şi o talie prea severă sunt de asemenea factori care măresc vitalitatea arborelui. Rezervele de Inoculum Reuşita conversiunii a unei livezi depinde mult de presiunea iniţială a principalilor patogeni şi paraziţi. Această conversiune va fi cu atăt mai riscantă şi alatorie cu cât livada necesită deja numeroase intervenţii fitosanitare. Principalii patogeni care trebuie cunoscuţi înaintea de conversiune măr: afidă, acarieni păr: afidă, acarieni piersic: Monilia, afidă cireş: Cylindrosopriose cais: Monilia înflorit Pregătirea conversiunii

Este vorba de a înconjura şi de a califica punctele slabe ale livezii pentru a le anticipa mai bine şi pentru a evita ca ele să nu antreneze grave disfuncţii. Această reflecţie înseamnă a efectua bine înainte de a inteprinde demarările administrative de conversiune. Problemele grave trebuiesc soluţionate înainte de conversiunea oficială pentru a facilita apoi conduita livezii. Este necesar să se ia în considerare principalele bulversări care vor fi implicate de o schimbare mai mult sau mai puţin radicală a practicilor culturale: randamentul va fi redus de la 30 la 50%; concurenţa ierbacee va fi mai importantă; nevoia mâinii de lucru va fi mai importantă; paraziţii animali şi vegetali vor fi mai preocupaţi pentru anumite culturi. Conversiunea practică Post Fertilizare Practică convenţională majoritară Îngrăşământ mineral; Analiza chimică a solului; Analize foliare Dezierbare chimică; Înierbare de graminee Insecticide Practică dorită în AB Amendamente şi composturi; Analize foliare; analize de sol Muncă mecanică, termică Mulci Gestiune înierbării Tratamente punctuale Apropiere globală Restaurarea biodiversităţii animale şi vegetale Tratamente preventive Alegerea materialului vegetal Rărirrea manuală Dificultatea tehnică ** ** ** Cost ** ** ***

Gestoiunea rangului şi interrangului

Lupta împotriva insectelor

*** ***

* **

Lupta bolilor

împotriva

Regularea incărcăturii

Fongicide, curative după reţelele de observaţie şi avertizare Rărirea chimică, manuală în măr

*** ** *

* * ***

* tehnicitate şi cost moderate ** tehnicitate şi cost intermediare *** tehnicitatet ridicată şi cost ridicat Gestiunea solului Fertilizare Îngrăşământul va trebui să fie adaptat chiar înaintea conversiunii. Trebuie să aducem livada la un nou echilibru vital. Solul trebuie să fie înainte de toate decompactat pentru a permite o creştere a activităţii macro(limbrici, collemboles) şi microorganismelor(bacterii, ciuperci). Profilul solului este o etapă importantă, dacă nu necesară pentru orientarea şi cuantificarea fertlizării optimale care trebuie adusă fiecărei parcele. Analiza foliară este complementară analizei solului: făcută la începutul verii ea ne informează despre eventualele carenţe şi nevoi în oligoelemente(bor, magneziu ...) fundamentale penrtu buna creştere a fructelor şi a calităţii lor. Referinţele în azot şi potasiu sunt convenţinale deci supraevaluate în raport cu randamentul scontat în agricultura biologică. Practica îngrăşământului verde sau a înierbării trebuie luată în considerare în aporturile azotate şi minerale. Conversiunea „administrativă” Demarările administrative efectuate În timpul perioadei de conversiune(3 ani) agricultorul produce respectând regulile caietului de sarcini a agriculturii biologice dar nu poate face referire la acest mod de producţie atunci când îşi comercializează produsele. Cei trei ani corespund unor ani de culturi pline. Începând cu al doilea an de conversiune precizarea „în conversiune spre agricultura biologică” poate fi utilizată. Două demarări sunt obligatorii pentru toată conversiunea agriculturii biologice: notificarea în DDAP: ea se face în fiecare an(aprilie-mai) începând cu primul an de conversiune atâta timp cât suprafeţele sunt cultivate după modul de producţie biologică, după Direcţia Departamentară a Agriculturii şi a Pădurii de care depinde sediul de exploatare.

angajamentul după un organism certificator: orice operator care doreşte să beneficieze de certificaţie este obligat să-şi supună exploatarea şi/sau inteprinderea sa la un regim de control efectuat de un organism certificator. Demarările de angajament trebuie să fie simultane cu demarările de notificaţie sau cel târziu să se ţină într-o lună. Data începerii conversiunii este cea a angajării operatorului în apropierea organismului de control şi de certificaţie.

-

Anomalii Îngheţul anumitor produse Cauze probabile - contactul produselor cu aerul glacial „greu” care provine din serpentinele evaporatorului. - Spaţiile fără circulaţia aerului, propice îngheţului, datorate unei rele circulaţii a aerului sau a unui mod prost de a stivui recipientele. - Produsele în apropierea pereţilor glaciali sau în contact cu aceştia. - Produsele sticuite prea sus aproape de serpentinele evaporatorului. Măsuri de luat - reglarea serpentinelor evaporatorului la o temperatură mai ridicată; instalarea deflectorilor sub serpentine pentru a deturna aerul rece şi să îi permită să se încălzească puţin înainte de a ajunge la produse. - Reperarea spaţiilor fără circulaţie a aerului cu ajutorul unui generator de fum; schimbarea amplasării serpentinelor sau creşterea puterii ventilatorului lor; instalarea conductelor de aer sau a ventilatorilor suplimentari, sau ambele; dispunerea recipientelor în aşa fel încât să se asigure o bună circulaţie a aerului. - Izolarea încăperii, mai ales fundaţiile de beton; ţinerea produselor la distanţă de pereţii reci. - Stăvuirea produselor mai jos, mai ales în traiectoria directă a aerului scos de ventilatorii evaporatorilor. Zbârcirea anumitor produse Cauze probabile - Umiditate realtivă prea scăzută în antrepozit. - Ecartul de presiune a vaporilor prea mare între produsele calde şi umede, şi aerul rece şi uscat. - Absorbirea umidităţii în aerul ambiant şi produsele prin recipientele din lemn şi structura antrepozitului. - Îngheţul parţial care antrenează zbârcirea anumitor produse precum fructele cu sâmburi. Măsuri de luat - Instalarea mai multor serpentine de evaporare pentru a reduce ecartul de temperatură între aerul rece care scapă din serpentine şi aerul care atinge fructele; această măsură reduce uscarea aerului; instalarea umidificatorilor capabil să producă o brumă ultrafină sau atomizată; este dificil de a stabili conţinutul în apă a unui produs uscat. - Să se înmoaie recipientele din lemn înainte de a se utiliza pentru antrepunerea pe termen lung; experienţele au arătat că absorbirea umidităţii poate face să crească cu 10% greutatea recipientelor. Să se înmoaie pereţii şi planşeul antrepozitului. - Să se revadă măsurile propuse la „Îngheţul anumitor produse”; zbârcirea frunzelor cu sâmburi uşor îngheţate nu este atribuabilă la o pierdere de umiditate şi dispare la produsele dezgheţate. Urme de apă sau umiditate pe anumite produse Cauze probabile - Expunerea produselor reci la căldura şi la umiditatea care provine de la produsele depozitate de puţin timp. - Expunerea produselor la căldura exterioară în timpul retragerii din antrepozit. - Apa care provine din înlăturarea chiciurei de pe serpentinele care picură pe produse. - Producerea de sistemul de umidificare a picăturilor prea mari. Măsuri de luat - Punerea produselor reci destinate ţinerii pe termen lung în camere diferite de cele în care sunt aduse produse calde la care se caută să se scadă temperatura; creşterea puterii sistemului de refrigerare pentru evitarea bruştelor creşteri de temperatură. - Să se lase ca temperatura să urce gradual, condensarea este inevitabilă dacă produsele sunt puse în contact direct cu aerul cald şi umed. - Să se lase dacă este posibil apa de condensare să se scurgă pe planşeu pentru ca să contribuie la umezirea antrepozitului. - Să se instaleze umidificatori capabili să producă o brumă ultrafină sau atomizată. Coacerea prematură sau decolorarea produselor sau pierderea de frunze (plante) Cauze probabile

- Prezenţa posibilă a etilenei. - Temperatura poate să fie prea ridicată. Măsuri de luat - Să se scoate din antrepozit fructele care degajă multă etilenă cum sunt merele, perele, prunele, piersicile, caisele şi tomatele; să se evite utilizarea stivuitoarelor a căror gaz de eşapament conţine etilenă; să se aerisească antrepozitele înainte de a se utiliza. - Să se scadă temperatura antrepozitului. Produse care au un miros urât sau un gust rău Cauze probabile - Prezenţa în apropierea produselor care emană un miros urât sau un gust rău. Măsuri de luat - Retragerea produselor cum sunt varza, cartoful, ceapa, ţelina, usturoiul şi salata. Produse care putrezesc Cauze probabile - Temperatura prea ridicată a produselor care provoacă respiraţia lor şi coacerea rapidă. - Produse stricate, prea coapte sau de calitate proastă înainte de a le depozita. Măsuri de luat - Să se răcească produsele după recoltă asigurându-se o răcire rapidă şi uniformă; menţinerea temperaturilor recomandate în timpul perioadei de depozitare. - Creşterea procentului de înlăturare înainte de depozitare; a nu se conta pe depozitare pentru transformarea unui produs de proastă calitate într-un produs de primă calitate care poate să se conserve mult timp. Prezenţa condensării pe pereţi şi tavan Cauze probabile - Suprafeţele interioare sunt mai reci decât aerul ambiant care le atinge. Măsuri de luat - Să se amelioreze izolaţia pentru a duce temperatura suprafeţelor dincolo de punctul de rouă al camerei; a se face antrepozitul mai etanş; să se amelioreze circulaţia aerului în aceste zone. Mucegaiuri pe pereţi şi tavan Cauze probabile - Procentul umezelii şi temperaturilor propice proliferării mucegaiurilor. Măsuri de luat - Ameliorarea izolaţiei pentru a duce temperatura suprafeţelor dincolo de punctul de rouă al camerei; să se facă antrepozitul ami etanş; să se amelioreze circulaţia aerului în aceste zone; să se usuce camera, apoi să se cureţe şi să se dezinfecteze căptuşala zidului. Putrezirea pereţilor şi tavanului Cauze probabile - Penetrarea umezelii în structura şi căptuşala ziddului de lemn. - Lipsa dispozitivului care protejează de vapori sau instalarea proastă a acestuia. Măsuri de luat - Înainte de reconstrucţie, să se vadă de ce umezeala penetrează în antrepozit şi cum să se împiedice intrarea acesteia. - Să se amelioreze la nevoie izolaţia folosind materiale diferite; utilitatea dispozitivului de protejare de vapori depinde de vocaţia clădirii. Apă care picură de pe tavan Cauze probabile - Proasta aerisire a acoperişurilor propice acumulării de aer cald şi umed în acest loc. - Infiltrarea prin fisurile tavanului a apei de condensare care rezultă din izolarea insuficientă acoperişului. - Lipsa dispozitivului de apărare de vapori sau proasta instalare a acestuia. Măsuri de luat - Să se vegheze ca orificiile de ventilaţie naturală situate în afara acoperişului să aibă o suprafaţă liberă de cel puţin 1 m2 pe 600 m2 de suprafaţă de tavan, aceeaşi regulă se aplică şi la orificiile de ventilaţie situate în vârf; sau să se prevadă o instalaţie cu ventilaţie mecanică care poate să asigure cel puţin o reînnoire a aerului la fiecare 2 minute. - Ameliorarea izolaţiei pentru a împiedica aerul cald de pe acoperiş să intre în contact cu aerul rece din interiorul antrepozitului.

-

Să se determine amplasarea dispozitivului de apărare de vapori ţinându-se seama de direcţia presiunii vaporilor, utilitatea acestui sispozitiv depinde de vocaţia clădirii.

Uscarea podelei chiar dacă este udată Cauze probabile - Umezeala relativă prea scăzută în antrepozit. - Fisuri în podea pe unde apa se scurge. Măsuri de luat - Să se instaleze mai multe serpentine de evaporare pentru a reduce ecartul de temperatură între aerul rece care scapă din serpentine şi aerul care atinge produsele, această metodă reduce uscarea aerului; instalarea umidificatorilor capabil să producă o brumă ultrafină sau atomizată; este dificil să se stabilească conţinutul în apă a unui produs uscat. - Inundarea podelelor şi să se verifice dacă apa scapă, mai ales în lungul fundaţiilor de beton; să se sigileze la nevoie. Fluctuaţia temperaturilor în interior în timpul perioadei de depozitare Cauze probabile - Amplasarea proastă a termostatului care nu captează temperatura medie a camerei. - Proasta circulaţie a aerului în antrepozit. - Ecart de temperatură prea mare de funcţionare a serpentinelor de evaporare. - Termostatul de prostă calitate sau defecte. Măsuri de luat - instalarea termostaturilor în traiectoria aerului care corespunde temperaturii medii a camerei, adică în traiectoria aerului care se îndreaptă spre serpentinele de evaporare, să se evite dispunerea termostaturilor în apropierea pereţilor calzi sau reci, uşilor, produselor calde sau becurilor de luminat, sau într-un curent de aer rece care iese din serpentine. - Reduserea ecartului de temperatură de funcţionare a serpentinelor de evaporare, va rezulta probabil o mai puţină capacitate de înlăturare a căldurii. - Să se folosească un material bun dat fiind faptul că temperatura uniformă este esenţială pentru menţinerea calităţii produselor. Temperatura în interior mai ridicată decât ar fi dorit-o în timpul perioadei de depozitare Cauze probabile - Refrigerare inadecvată. - Izolaţie insuficientă pentru o utilizare vara. - Ventilaţie proastă a acoperişurilor. - Zile calde şi însorite, şi căptuşala acoperişului de culoare închisă. - Circulaţia aerului neuniformă sau puterea sistemului insuficientă. - Amplasarea proastă a termostatului care captează temperaturile reci. Măsuri de luat - Să se mărească puterea sistemului de refrigerare. - Să se instaleze un izolant de cel puţin R-20 în pereţi, R-24 pe acoperişuri şi R-12 pe fundaţii. - Să se vegheze ca orificiile de ventilaţie naturală situate în afara acoperişului să aibe o suprafaţă liberă de cel puţin 1 m2 pe 600 m2 suprafaţă de tavan, aceeaşi regulă aplicându-se la orificiile de ventilaţie situate în vârf; sau să se prevadă o instalaţie cu ventilaţie mecanică care poate asigura cel puţin o reînnoire a aerului la fiecare două minute. - Să se vopsească acoperişul în alb şi să se ventileze suficient deoarece temperatura poate atinge 60 oC dacă acoperişul este închi la culoare. - Să se repereze spaţiile fără circulaţia aerului cu ajutorul unor generatori; să se schimbe amplasamentul serpentinelor de evaporare sau să se mărească puterea ventilaţiei lor; să se instaleze conducte de aer sau ventilator suplimentari, sau ambele, să se dispună recipientele în aşa fel încât să se asigure o mai bună circulaţie a aerului. - Să se instaleze termostate în traiectoria aerului care corepunde cu temperatura medie a camerei, adică în traiectoria aerului care se îndreptă spre serpentine, să se evite dispunerea termostatelor pe pereţii exteriori reci, aproape de uşi sau într-un curent de aer rece care iese din serpentinele de evaporare. Temperatura din interior mai rece decât se doreşte în timpul perioadei de depozitare Cauze probabile - Amplsarea proastă a termostatului care captează temperaturile mai ridicate. - Izolaţia insuficientă pentru o utilizare iarna. Măsuri de luat

-

Instalarea termostatelor în traiectoria aerului care corespunde cu temperatura medie a camerei, adocă în traiectoria aerului care se îndreaptă spre serpentinele de evaporare, să se evite dispunerea termostatelor pe pereţii exteriori calzi sau aproape de uşi sau de aparate de iluminare. Să se instaleze un izolant de cel puţin R-20 în pereţi, R-24 pe acoperiş şi R-12 pe fundaţii.

Temperatura din interior neuniformă Cauze probabile - Circulaţia aerului neuniformă sau puterea insuficientă a sistemului. - Împiedicarea circulaţiei aerului care vine spre serpentinele de evaporare datorită unei dispuneri proaste a recipientelor. Măsuri de luat - Reperarea spaţiilor fără circulaţie a aerului cu ajutorul generatorilor de fum; schimbarea amplasamentului serpentinelor de evaporare sau creşterea puterii ventilatorului lor; instalarea conductelor de aer sau a ventilatorilor suplimentari, sau ambele; dispunerea recipientelor în aşa fel încât să asigure o mai bună circulaţie a aerului. - Să se evite formarea culoarelor pe care aerul le împrumută fără a circula în jurul produselor sau recipientelor; să se verifice ca aerul să urmărească tot timpul traiectoria cea mai uşoară, să se mărească potenţialul de răcire a aerului privilegiind traiectoriile sinuoase care forţează aerul să circule peste tot; să se utilizeze un generator cu fum pentru a se asigura că nimic nu împiedică traiectoria aerului. Aerul ambiant miroase urât sau este greu de respirat Cauze probabile - Conţinut probabil prea ridicat în gaz, precum CO2 sau etilena, rezultate din putrezirea produselor sau din respiraţia lor. Măsuri de luat - Să se repereze produsele stricate şi să se elimine; instalarea unui mic ventilator de extracţie care asigură una sau două reîmprospătări ale aerului pe zi; anumite antrepozituri recente foarte etanşe împiedică ventilaţia naturală să asigure o împrospătare a aerului. Formarea chiciurei pe serpentinele de evaporare şi şiroirea apei de condensare Cauze probabile - Temperatura funcţionării serpentinelor prea scăzută. - Funcţionarea proastă a sistemului de înlăturare a chiciurei. - Umiditate relativă ridicată în antrepozit. Măsuri de luat - Creşterea temperaturii serpentinelor; este posibil să se crească puterea serpentinelor de evaporare. - Să se repare sistemul de înlăturare a chiciurei sau să se înlocuiască. - Să se instaleze un sistem de înlăturare a chiciurei mai eficace, deorece depozitarea mai multor produse agricole cere o umiditate relativă ridicată. Creşterea consumului de electricitate Cauze probabile - Izolant moale sau insuficient. - Antrepozit mai plin decât înainte. - Produse care intră în depozit la o temperatură mai ridicată decât anii anteriori. - Clădire mai puţin etanşă sau deschiderea uşilor mai frecventă. - Defectarea aparatelor de refrigerare. Măsuri de luat - Să se corecteze problemele de umiditate şi să se instaleze un nou izolant mai adaptat la antredepozitele frigorifice. - Să se crească puterea sistemului de refrigerare pe măsură ce volumul depozitat creşte; deşi sistemele sunt rar mai puternice este important să se evalueze bine puterea necesară pentru a evita costurile inutile. - Să se ştie că varietăţile mai timpuri şi fluctuaţia condiţiilor climatice pot duce la o creştere a temperaturii produselor cerând astfel o mai mare putere de refrigerare decât înainte. - Să se amelioreze etanşeitatea clădirii ţinându-se cont că clădirile au tendinţa să îşi piardă din etanşeitate cu timpul; să se instaleze perdele protectoare pe uşile de acces. - Să se efectueze întreţinerea materialului de către un specialist al refrigerării în vederea exigenţelor proprii la depozitarea produselor agricole.

PRODUSE FITOSANITARE AUTORIZATE Nume comercial Acizi humici Humin Vital WDG 70 Pinolenes Heliosol Clasa toxică 5 Materia activă/concentraţie 96% acizi humici 70% pinolenes

Firmă Andermatt Omya

Domenii de utilizare/ observaţii Fructe în general: creşterea eficacităţii pentru Madex, Capex Viţă de vie: creşterea eficacităţii pentru sulf dizolvant Fructe în general: creşterea eficacităţii pentru Madex, Capex, produse pe bază de argilă Viţă de vie: creşterea eficacităţii pentru produsele pe bază de argilă.

Nu-Film-17 Adjuvanţi

Andermatt

-

96% pinolenes

Metode biotehnice Nume comercial Capcane pe bază de alcool (alcool etilic, clei) Capcană recalcitrantă penrtu desperecheată Capcane de culoare încleiate Capcane pentru musca de cireaşă Capcană recalcitrantă pentru muştele de cireşe Clei pentru capcanele încleiate Tangle-Trap Capcane benzi (acizi graşi+ răşini naturale) Inel lipicios Raupenleimring LG Respingători Pudră antifurnici Coop. Oecoplan Biocontrol Ameisenstreup Tehnici de confuzie cu difuzoare(feromoni) Bocep Viti Firmă Materia activă/concentraţie Domenii de utilizare/ observaţii

Andermatt

Fructe cu sâmburi, fructe cu seminţe, fructe mici: diminuează atacurile fluturilor Fructe cu sâmbure: diminuează atacurile muştei de cireşe

Neograd Andermatt

Andermatt

Clei pentru capcane încleiate

Andermatt, Neograd Leu Andermatt Coop

100% răşini naturale 76% acizi graşi 20% răşini naturale

Fructe cu sâmburi şi cu seminţe: cheimatobies

Grădinărit amator: furnici

Andermatt

Hormoni sexuali

Viţă de vie: cochylis(prima generaşie, a II-a generaţi)

Bocep Viti 230 Isomate-C Plus Isomate-CLR Isomate-CTT Isomate-OFM Rosso

Andermatt Andermatt Andermatt Andermatt Andermatt

Hormoni sexuali Hormoni sexuali Hormoni sexuali Hormoni sexuali Hormoni sexuali

RAK 1+2 RAK 2 Fungicide Nume comercial Ulei de mărar (Oleum foeniculi) Fenicur

Andermatt Andermatt Firmă

Hormoni sexuali Hormoni sexuali Clasa toxică

Viţă de vie cochylis Fructe cu seminţe: fluture de mere Fructe cu seminţe: fluture de mere, torcător de coajă Fructe cu seminţe: fluture de mere Fructe cu seminţe: mici torcători de coajă Fructe cu sâmbure: fluture de prune Viţă de vie: fluture, cochylis Viţă de vie: fluture Materia activă/concentraţie 23% ulei de mărar Domenii de utilizare/observaţii Fructe mici: făinare, rugină Viţă de vie: făinare Cucurbitacee: făinare Plante de ornament în general: mană, rugină Fructe cu seminţe: pătare Fructe cu sâmbure: găurirea frunzelor, beşica piersicului, şancru bacterian al cireşului Fructe mici: uscarea parazitară a ramurilor de zmeur, antracnoza căpşunului, antacnoza coacăzului Domenii de utilizare ca mai sus, exceptând plantele ornamentale

Andermatt

-

Hidroxi de cupru Kupferhydroxid 50 Hoko

Hoko

4, toxic pentru peşti

50% cupru pur

Cupravit albastru Kocide DF Microperl Kocide 2000 Preparat pe bază de calcar şi sulfat de cupru penrtu tratarea viţei de vie Octanat de cupru Cueva

Bayer Bayer Andermatt Burri Bayer Landi/fenaco

4, toxic pentru peşti 4, toxic pentru peşti 4, toxic pentru peşti 4 4, toxic pentru peşti

35% cupru pur 40% cupru pur 40% cupru pur 35% cupru pur 20% cupru pur

Domenii de utilizare ca şi la KupferHiodroxid 50 Hoko; A se vedea hidroxidul de cupru 50 Hoko, mai puţin plantele ornamentale Cartofi: mana frunzelor uscate şi a tuberculilor. Cantitatea maximă pe an: a se vedea mai jos

Andermatt, Neograd

Toxic pentru peşti

10% săruri de cupru (17,5 g/l)

Oxiclorură tetracuprică Cuprofix Cupru 50 Kupfer 50/Cupru 50 Kupfer 50/Cupru 50 Hoko Cupru 50 S Oxiclorură de cupru Oxicupru 50 Vitigran 50 Oxisulfat de cupru Cuproxat flussig/liquide LG

Maag Intertoresa Leu Hoko Schneiter Meoc Siegfried Omya

4, toxic pentr peşti 4, toxic pentr peşti 4, toxic pentr peşti 4, toxic pentr peşti 4, toxic pentr peşti 4, toxic pentr peşti 4, toxic pentr peşti 4, toxic pentr peşti 4, toxic pentru peşti

50% cupru pur 50% cupru pur 50% cupru pur 50% cupru pur 50% cupru pur 50% cupru pur 50% cupru pur 50% cupru pur

Ca şi pentru Kupferhidroxid 50 Hoko

Leu

15% cupru pur (190 g/l)

Ca şi pentru Kupferhidroxid 50 Hoko, mai puţin mana frunzelor uscate şi a tuberculilor cartofului

Limitele de cantităţi pentru produsele cuprice: Utilizarea produselor de cupru este limitată la cantităţile următoare de cupru pur (kg/ha/an): fructe cu seminţe 1,5; fructe cu sâmburi 4; fructe mici 2; legume, cartofi şi plante ornamentale 4. Viţă de vie 4 în medie pe 5 ani (din 2002), dar nu mai mult decât 6 pe an. Fungicide(continuare) Nume comercial Firmă Săpun vegetal Biofa Cocana RF Andermatt Clasa toxică Materia activă/concentraţie 29,7% săpun moale Domenii de utilizare/observaţii Fructe cu seminţe: bolile petelor de ploaie Timp de aşteptare 3 săptămâni Fructe cu seminţe: rapăn, făinarea Fructe cu sâmburi: făinarea şi pătarea neagră a piersicului, găurirea frunzelor Fructe mici: făinarea căpşunelui Hamei: făinarea

Sulf Elosal Supra Microthiol Special Disperss Sulf dizolvant 80 special Netzschwefel LG Soufre 80 S Solfo fluid Solfovit WG Soufrea mouillable Sufralo Thiovit Jet Sulf + ulei de pin Heliosoufre S Sulf pentru pudrare Elosal Schwefel Staubemittel Florfluid Fluidosoufre Alumină (argilă)

Omya Landi/fenaco Intertoresa Leu Schneiter Burri Bayer Meoc Siegfried Syngenta Omya 5S 5S 5S 5S 5S 5S 5S 5S 5S

5S 5S

80% sulf 80% sulf 80% sulf 80% sulf 52% sulf 80% sulf 80% sulf 80% sulf 80% sulf 80% sulf (700 g/l) sulf, (117 g/l) ulei de pin 99% sulf 98% sulf 99% sulf

făinarea coacăzului

Omya Meoc Landi/fenaco

5S 5S 5S

Fructe cu seminţe:

Mycon-Sin

Andermatt

-

65% argilă sulfurată 0,2% extract de coada calului

Fructe cu seminţe: rapăn, făinarea, foc bacterian, uscăciună bacteriană a părului Fructe cu sâmburi: găurirea frunzelor Observaţie: să se combine cu 0,3% sulf dizolvant Fructe cu seminţe: rapăn, făinarea Observaţie: Să se combine cu 0,3 până la 0,5% sulf dizolvant Fructe cu seminţe: rapăn şi făinarea

Ulmasud B

-

96,9% pudră de rocă (din care 24% Oxid de aluminiu, 20% oxid de siliciu, 13% sulf)

Alumină(argilă) + sulf Myco-San

Andermatt

-

50% argilă sulfurată 41% sulf 1% etxtract de coada calului

Insecticide şi acaricide Nume comercial Firmă Azadirachtine NeemAzal-T/S Andermatt

Clasa toxică 5

Materia activă/concentraţie Azadirachtine A (10 g/l)

Domenii de utilizare/observaţii Fructe cu seminţe: afide ale mărului, numeroaselor varietăţi de peri. Fructe în general: acarieni, afide

Acizi graşi (săpun moale) Natural Neudosan nou Siva 50 Coop Oecoplan Biocontrol Insectizid Ulei mineral Ulei alb Omya Ulei spray 7-E Sunspray 7-E Ulei alb S Zofal D Pyrethrine+ ulei de sesam Parexan N Pyrethrum FS

Andermatt Neograd Omya Coop

-

50% acizi graşi 50% acizi graşi 50% acizi graşi 1% acizi graşi

Omya Leu Blaser Schneiter Siegfried Omya Andermatt Toxic pentru peşti

99% ulei 99% ulei 99% ulei 99% ulei 99% ulei 5% pyrethrine, 20% ulei de susan 8,0% pyrethrine, 35,7% ulei de susan

Fructe în general: fluturi, acarieni, chimatobies

Fructe în general: afide, larve, cheimatobies Ca şi Parexan N, fără colorado şi fkuturele alb al verzei; plus fluturii plantelor ornamentale de Fructe cu seminţe şi sâmburi: afide

Extract de quassia Quassan Ulei de colza

Andermatt

30% extract quassia

Genol Plant Telemion Roten Sicid

Andermat, Syngenta Omya Siegfried 5, toxic peşti pentru

94,6% ulei 85% ulei 1,25% roten

Fructe în general: afide, cheimatobies, păianjen roşu Fructe în general: acarieni, afide, Timp de aşteptare: fructe 3 săptămâni, legume 7 zile Fructe mici: acarieni de dude

Sulf Produs Fungicide

vezi

Spinosad (produs fermenta pe bază de microorganisme din sol)

Micro-organisme Nume comercial Bacillus subtilis Bipro Bacillus thringiensis Kurstaki Delfin Baktur var.

Firmă Andermatt

Clasa toxică -

Materia activă/concentraţie Bacillus subtilis

Domenii de utilizare/observaţii Fructe cu seminţe: foc bacterian

Syngenta Omya

Bacillus thringiensis var. kurstaki Bacillus thringiensis var. kurstaki

Fructe în general: cheimatobies, hyponomeutes Arbuşti din afara pădurii: hyponomeute, phalene, bombyx Timp de aşteptare: viţă de vie 3 săptămâni, legume 7 zile

Beauveria brongniartii Beauveria Schweizer Beauveria Virusul granulosei Capex 2

Schweizer Andermatt Andermatt

Beauveria brongniartii

Fructe în cărăbuş

general:

Carpovirusine

Siegfried Meoc

Fructe în general: capua Timp de aşteptare: 3 săptămâni A se vedea mai sus, doar meri şi peri

Granupom Neu Madex 2 Madex 3

Omya Andermatt Andermatt

Fructe: carpocapsă Timp de aşteptare: 3 săptămâni

Inamici naturali

Nume comercial Nematode, Heterohabditis sp. Nematode împotriva otiorincului Larvanem Nematop Nematode, Steinernema carpocapsae Carponem

Firmă

Clasa toxică

Materia activă/concentraţie Heterorhabditis sp.

Domenii de utilizare/observaţii Fructe cu seminţe în general: otiorinc brăzdat şi negru

Andermatt Welte Landi Reba Andermatt

Steinernema carpocapse

Fructe în general: otiorinc brăzdat şi negru

Himenoptere parazite, Aphelinus abdominalis Aphelinus abdominalis Aphi-Pack A abd Himenoptere parazite, Microterys flavus Microterys flavus

Andermatt, Omya Welte Andermatt

Aphelinus abdominalis

afide verzi piersicului,

ale

Microterys flavus

lecaniums

Produse pentru cicatrizarea rănilor arboricole Nume comercial Firmă Clasa toxică

Materia activă/concentraţie

Domenii de utilizare/observaţii

Sacâzi arboricoli(soild dau lichid) Arbal

Andermatt

Arbori fructiferi în general: protecţia rănilor Arbori fructiferi în general: pentru altoire, protecţia rănilor

Sacâz de Galopp

altoire

Bitex

Sacâz de altoire Gaschell Lac Balsam Acid silicic, minerale argiloase, agent adeziv Stammanstrich

Radix Scheidler

Andermatt

Fructe cu seminţe şi fructe cu sâmburi: reducerea riscului deterirării datorită îngheţului Plante ornamentale: a se vedea mai sus Clasa toxică Materia activă/concentraţie Domenii de utilizare/observaţii Conservarea florilor tăiate după recoltă şi în timpul transportului Conservarea florilor tăiate în vază

Agenţi conservatori pentru florile tăiate Nume comercial Firmă Alumină (argilă) Chrysal RVB Floristen

Alumină (argilă), glucose Chrysal R01

Floristen

ÎNGRĂŞĂMINTE ŞI SUBSTRATURI ALE COMERŢULUI AUTORIZAT Îngrăşăminte Nume comercial Azocor 8 *) Azocor BioStickstoffdunger Bio 9-1-0,5 *) Firma Meoc Hauert Agribort Riddes Compoziţia Gunoi uscat, pudră de corn, deşeuri de lână Malţ, proteine de porumb Deşeuri de lână, găinaţ de păsări, gunoi de găină, pudră de pene Compost/Marc de struguri, pudră de corn, malţ, pudră de pene, tescovină Compost/Marc de struguri, pudră de corn, malţ, pudră de pene, tescovină Compost/Marc de struguri, pudră de corn, malţ, pudră de pene, tescovină Mătase de proc Pudră de corn Răzuire de corn Răzuire de corn MO % 60 75 66 N % 9 8 9 1 0,5 P2O5 % 1 K2O % 0,5 Ca % 1 Mg % 0,5

Biorga Engrasis Azotat granulat

Hauert

80

1011

1

Biorga Engrasis Azotat în cocoloaşe

Hauert

80

1011

1

Biorga Engrasis Azotat pudră

Hauert

80

1011

1

Haarmehl Pellets 4mm Hornmehl Hornspane Răzuire de corn fină

Landor Hauert Renovita Hauert

13 80 85 85 14 14 14

1,4

0,2

Răzuire de corn medie Hornspane SI 1-4mm Hornspane SII fein 4-7mm HumosanHorngriess/ Hornspane

Hauert Landor Landor Humosan

Răzuire de corn Talaş de corn Talaş de corn Griş şi talaş de corn

85

14 14 14

85

14

Îngrăşăminte bogate în fosfor (P) Nume Firma Compoziţia comercial Agri P15 Agribort Fosfat brut, Fully algă marină încrustată cu calcar ASP 60 Feuerstein Scories Thomas Biophos Agroline Fosfat brut Dolophos Reichmuth Fosfat brut, piatră de calcar de magneziu Granuphos Landor Fosfat brut, 18 rocă sedimentară carbonată Litho Timac Fosfat Physalg natural 18 moale, rocă sedimentară carbonată, algă marină încrustată cu calcar Maxiflor Landor Fosfat brut, P7 piatră de calcar de magneziu Îngrăşăminte bogate în potasiu (K)

MO %

N %

P2O5 % 15

K2O %

Ca % 36

Mg %

Observa

6 33 15

32 39 29

2,4 4

18

22

4,8

18

31

1,8

7

22

2,9

Alte surse de potasiu: a se vedea „Prafuri de roci” Nume Firma Compoziţia MO N P2O5 comercial % % % Hapa Kali Hauert Sulfat de K (sulfat de K)

K2O % 50

Ca %

Mg %

Observaţ

Magnesia Kainite (Patentkali) Patentkali Kali Sulfat de potasiu 50% Kainite magnesienne Patentkali (Potasiu magnezian) Solupotasse

Landor Hauert Hauert Landor, Kali Kali Kali Kali, Landor

Sulfat de K şi Mg Sulfat de K şi Mg Sulaft de K Sulfat de K Sare brută de K Sulfaţi de K şi Mg Sulfat de K

30 30 50 50 11 30 50

6 6

Doar dac lipsa d potasiu este dovedită (anliza solului) Idem Idem Idem Idem

3 6

Idem Idem Idem

Îngrăşăminte complexe Nume Firma comercial Agrifum *) Landi/fenac o Agro Biosol Angibio 6 Biorga Engrasis complet Isely Agribort Fully Hauert

Compoziţia Gunoi de bovine, compost de deşeuri verzi Biomasă de ciuperci Deşeuri de peşti compostaţi Compost/drojdie de struguri, malţ, tescovină, praf de argilă, tescovină potasică

MO % 70 80 55 60

N % 2,2 5 7 4

P2O5 % 2 0,5 2 1

K2O % 2,2 0,5

Ca %

5

Biorga Engrasis gazon Biorga vegetal Biovin Collit-Standard *) Foodgreen Furnor vert *) Gallina Swiss *) Gallitos *) Guanumus Herbaguano

Hauert Hauert Enpro Omya Agrano Bachmann Jud Bernasconi Agribort Fully Agribort Fully

Proteine de cartof, malţ, tescovină Malţ Marc de struguri Gunoi de găină (granulat) Drojdie Gunoi de găină Gunoi de găină Malţ, gunoi de găină, proteine de cartofi Deşeuri de peşte compostate Deşeuri de peşti compostate, praf de pene, fosfat brut, tescovină, dolomit Biomasă de ciuperci fermentată Gunoi de găină Vermicompost, enzime Malţ, tescovină, gunoi de găină Gunoi de găină Gunoi de bovine, compost de grădină Gunoi de bovine Gunoi de bovine compostat Malţ

60 70 65 85 65 65 65 45 33

6 5 2 5 7,2 2,7 3 4,5 3 3

1 1 0,7 2 1,5 2,7 3 2 0,9 3

4 5 2,5 2 1,6 2,7 3 3 2 15 1 1, 5

Hexabio Gunoi de găini *) Humixa -B Humotin *) Italpollina *) Gunoi compostat *) Gunoi de bovine cocoloş *) Gunoi de bovine Maltaflor

Landor Hauert Farmtech Hauert Reichmuth Hauert Hauert Meoc Landor

6 65 3 3,5 6070 70 2530 65 65 4 4 0,81 1,7 3 5

2 3

2 1,5

18

22,5 4 0,60,8 1 3 1

33,5 3 0,81 2 4 5

Gunoi de bovină natural *) Okohum BioLangzeitdunge r Optisol Universel *) Hrană organică pentr plante Belflor Bio Oscorna floracorn Phytoperls Reinor *)

Optisol Okohum

Optisol Bachmann Humosan Landor Hauert

Gunoi de bovine, dolomit, marc de struguri Biomasă fungică, potasiu din tescovină, fosfat brut, praf de argilă Gunoi de găină Compost, corn, malţ, produse pe bază de alge Reziduu de ricin, rapiţă, soia, borhot Protiene de porumb Malţ, tescovină, gunoi de găină, protein de cartofi Reziduu de ricin Reziduu de ricin Reziduu de ricin Reziduu de ricin Gunoi de bovine, scoarţe răşinoase (compostate) Gunoi de găină uscat, cocoloş

60

1,5 7

0,8 4

1,2 7

65 2535 90

3 3 5,5 7,5

3 3 4,6 5,5 1,5

3 3 1,4 1 4

60

5

Rizinusschrot Rizinusschrot Reziduu de ricin Reziduu de ricin Valorga *)

Humosan Thurella Landor Meoc Agribort Fully Landor Vivasol

7580 75 75 75 43

5 6 6 6 0,6

2 2 2 2 0,3

1,5 1 1 1 1,2 0, 9 3, 5

Vivasol *)

85

4,6

3,3

2,5

Îngrăşăminte complexe (cu Patentkali şi/sau Sulfat de K) Nume Firma Compoziţia MO N P2O5 K2O comercial % % % % Agri PK Agribort Fosfat brut, 8 20 0.8.20 Fully piatră de

Ca % 17

Mg %

Remarci

Biosol Oenutri Optisol K+ *) Organos

Isely Isely Optisol Hauert

calcar din algele marine Biomasă de ciuperci, Patentkali Biomasă de ciuperci, Patentkali Gunoi de găină, sulfat de K Maltaflor, praf de corn, fosfat brut, gunoi de găină, Patentkali

70 70 60 60

5 5 1, 5 9

0,5 0,5 2 3

1 1 10 6 0,3 1

Îngrăşăminte lichide Atunci când utilizăm îngrăşămintele lichide, trebuie să nu afecteze produsele coapte. Nume comercial Firma Compoziţia MO % Bioalgi Vegetali Bioline Tescovină, extracte de alge Biocorrettore Bioline Tescovină, Vegetale extracte de turbă Biodite Vegetale Bioline Tescovină, extracte de turbă Bioequi Vegetale Bioline Tescovină, extract de cimbru, coada calului Biopropol Biloline Tescovină, Vegetale extract de urzică, de pelin, de ferigă Biopropol Biloine Tescovină,

fim atenţi să N % 2, 2 2, 2 2, 2 2, 2 1, 9 2, P2O5 % K 2O % 8 9 9 4 Ca %

Mg %

13,2

7,6

Vegetale Biorga N lichid Biorga NK lichid Biovin (lichid) Delfan Humixa -R Liquazor Presswasser aus Kompogasanlage Trapper Traper flussig Îngrăşământ universal Or Brun Vegesan bio Vinasse Hauert Hauert Enpro Optisol Farmtech Landor Kompogas

Omya Omya Andermatt

propolis, extract de cimbru Tescovină bogată în N Tescovină bogată în K Seminţede struguri Piei de animale hidrolizate Vermicompost, enzime Proteină hidrolizată Parte din lichidul compostului în fermentaţie Pei de animale hidrolizate Pei de animale hidrolizate Oase de peşte, drojdie de cartofi, tescovină, algă marină Tescovină Tescovină

1 7 2, 5 2, 7 10 3, 5 9 6 0, 4 14 9 38 3 1 4,5 1 3 0,2 0,5 0, 5 7 2,7 2,7

65 20

0,4

0,1

Hauert Landor

3, 3 5

2,5 0,3 6

Amendamente calcaroase A e vedea şi rubricile „Îngrăşăminte bogate în P”, „Produse pe bază de alge” şi „Prafuri de roci” Nume Firma Compoziţia MO N P2O5 K2O comercial % % % % Agro-Dungkalk LandiCarbonat fenaco de Ca CalcisolFuerstein Carbonat Calcosol de Ca

Ca % 38 38

Mg % 0,6

R

Calcodol 10 Piatră de calcar pentru presărat I Piatră de calcar pentru presărat III Dolokorn Dolomit Dolosul Hasler Dungkalk Kalk-Steinmehl Kohlensaurer Kalk Magnesiumkalk Dolomit Naturrein piatră de calcar de magneziu Naturrein Îngrăşăminte pentru gazon

Fuerstein Holcim Holcim Reichmuth Agroline Reichmuth Landor Ulrich Reichmuth Landor Flora Geissler Flora Geissler

Carbonat de Ca, dolomit Carbonat de Ca Carbonat de Ca Dolomit Dolomit Dolomit, gips Carbonat de Ca Carbonat de Ca Carbonat de Ca Dolomit Dolomit Dolomit, bazalt, praf de argilă, reziduuri apoase de cartofi, bacterii Carbonat de Ca Carbonat de Ca ieşit din fabricarea zahărului Algă marină, argilă, sare marină 7,5 0, 3 0,2 0,3

28 39 30 26 22 22 37 2025 38 21 22 16

6 0,1 0,1 8 13 4,8 1,5

S

1,5 11 12 8

Ovo Grit 12 Chaux Aarberg d’

Holcim Ricoter

39 10 1 22

0,1 0,6

Vitalsel A.M.C.

Hedel

30

2,1

N 3

Alte amendamente Nume comercial Firma Belflor compost de grădină Belflor compost de scoarţă Bihutherm Biodenit Bachmann Bachmann Renovita Rolusa

Compoziţia Deşeuri composte vegetale

MO % 37

N % 1, 3

P2O5 % 0,7

K 2O % 0,9

Compost de scoarţă, algă marină, praf de rocă Paie tocate Pulpe de sfecle, mănunchi de paie de lucernă, deşeuri de cereale, microorganisme Rumeguş, praf de rocă, xilit, borhot, tescovină Lavă granulată, Opticulite, Biplantol, griş de corn, făină de paie de ovăz, praf de rocă Lavă granulată, Opticulite, Biplantol, griş de corn, făină de paie de ovăz, praf de rocă Zeolit, microorganisme Gunoi din ciupercărie Compost de gazon şi de deşeuri verzi Compost de gazon şi de deşeuri verzi Deşeuri verzi, stuf din

75

0, 5 1, 5

0,4 0,4

2 1,6

Biohumin Biplantol agrar

Pareno Plantosan

55

0, 3

1,1

0,2

Bioplantol terra

Plantosan

Casibac CP10 Champi-Hum Compost Elite Compost Junior Dunge-Kompost

Casanova Kuhn Germanier Germanier Weiherheus

58 36

0, 5 1, 5

0,7 0,7

1 1,2

60

0,

0,8

1,2

China E-2001 Sulf elementar Frischkompost Frischkompost Furnor bleu *) Andermatt Schweizerhall Kyrn Weiherhus Bachmann Sirop din frunze de arţar, melasă, drojdie, microorganisme Deşeuri vegetale şi verzi Deşeuri verzi, gunoi de cal Gunoi din ciupercărie, marc de struguri, gunoi de bovine, marc de cafea Digestat de instalare de metanizare Pământ vegetal, compost de deşueri din grădină Deşeuri verzi Lapte praf, extract de plante, vitamine, microorganisme, praf de rocă, tescovină Gunoi de cal, gunoi de găină, turbă, gips Compost de deşeuri verzi şi deşeuri de grădină Reziduu de ricin şi de rapiţă, praf de rocă, bentonit, algă marină, melasă Deşeuri verzi, Enzimix, pudră de 47 22

5

1 1, 8 1, 3 0, 6 1 1, 3

0,4 0,7 0,7

0,7 0,7 1,3

Gargut aus Kompogasanlage Pământ grădină Compost grădină Geolife pentru de

Kompogas

3050 16 40

0,2

0,5

Ricoter Ricoter Bioma

0,6 0,2

1,1 1,5

Pământ de ciuperci Gerber Humaform (10mm) Humosan Bodenaktivator Knospen Kompost

Gerber Coulette Humosan

20 40 45

0, 6 1, 3 2

0,5 6 1

0,8 10 0,5

StGBS

Pământ înrăşat de compost Pământ compost Martor Naturrein ameliorant de sol granulat Optisol Organo *) PRP Sol mineral Pământ îngrăşat de gazon Reifekompost Reifekompost Sferosol Soil Tonic Terraform (25mm) TMS –B amendament mineral Belflor Bio Înlocuitor de turbă de

Komposta Vollenweider Meoc Flora Geissler Optisol

rocă, pudră de corn Argilă, lemn, deşeuri verzi, răzuire de corn, pene Compost, pământ vegetal Reziduu de seminţe de struguri Dolomit, bazalt, praf de argilă, dextrină, bacterii Marc de struguri, marc de cafea, scoarţă de brad, gunoi de găină Algă marină, sare marine, oligoelemente Compost, nisip Deşeuri verzi şi deşeuri de legume Deşeuri verzi Sulf, bentonit Sulfat de potasiu, extract vegetal apos, oligoelemente Compost de deşeuri verzi şi deşeuri de grădină Algă marină, dolomit, kieserit,lignosulfonate Compost, lemn, corn, malţ, fosfat brut

40 40 75 3,5 80 1, 2 0,7 1, 5 0, 5 1,8 0,5 1,2 0,5 1,7 1,2

PRP Vollenweider Kym Weiherhus Schweizerhal l Ledona Coulette TMCE Bachmann

25 48

0, 8 0, 9 1, 8

0,9 0,3 0,7

0,6 0,7 2

2,1 40 15 1, 3 0,6 1

Înlocuitor de turbă Bio-Line Vegethumus *) Vermi Wauwiller ChampignonKompost

Ricoter Meoc Andermatt Gassman

Compost, lemn tăiat, tescovină Gunoi de oaie, marc de cafea Vermicompost Gunoi de cal, găină, gips, soia de

94 61 17 28

0, 5 2 0, 7 0, 9

0,1 0,5 0,5 0,7

0,1 1 0,6 1,4

Prafuri de roci Nume Firma comercial Biloit Landor Clinosoil Edasil G Europerl Fitoclin Praf de rocă Herbsbrucker Klinofeed Eco Renovita Schweizer Eco Reichmuth Unipoint

Compoziţia Praf de rocă Diabas Silicat de Aluminiu Praf de bentonit Perlit Microlite Praf de rocă Zeolit, minerale arigloase, feldspaţi Praful rocii Napf Praful rocii Napf Rocă vulcanică Praf de rocă de Diabas Praf de rocă de Diabas

MO % 50 64 56 64 28 70

N %

P2O5 % 0,4

K2O % 2,2 1,2 2 5 1,2

Ca % 1, 2 3, 5 3 3, 5 12 2, 5 12 12

Mg % 2,4 0,7 2,5 0,7 4 0,6

Rem

0,2

2,5 2,8

Napfsteinmehl Praful roci Napf Perlit Pflanze 2000 Ringolit

Ulrich Andermatt Bernasconi Holistic Reichmuth

58 58 75 50 42 0,4 0,3 2,5 2,2 0,7

0,3 0,3 0,4 4 4

0, 9 1, 7 7

Praf de rocă cu Mg Praf de rocă bogat in Si Praf de rocă bogat in Si Biorga, pudră de rocă cristalină Vukamin

Bernasconi Bernasconi Landor Hauert Landor, rem

Praf de rocă Praf de rocă Praf de rocă Praful rocii Gothard Praf de rocă vulcanică

20 58 58 56 48 2,9 5,1

5 8 8

19 1,2 1,2 2,4

5, 7

0,6

Produse pe bază de microorganisme Nume Firma Compoziţia comercial Biofitac Biophyt Pseudomonas PF1 fluorescens EM 1 Bionova Bacterii, ciuperci MBI 600 Andermatt Bazillus subtilis Polyversum Andermatt Phythium oligandrum Tri 002/003 Andermatt Monmorilonit, nisip, microorgnaisme Tri-Ton Triton Argilă expandată, culturi micoriziene Vaminoa Andermatt VA- Mykorhiza Produse pe bază de alge Nume comercial Firma Agricol Algada Algamer compact Algamer praf Renovita Kunzle Agribort Fully Agribort Compoziţia Alge marine Alge marine Alge marine Alge

MO %

N %

P2O5 %

K 2O %

Ca %

Mg %

Re

2

MO % 50

N % 1, 5

P2O5 % 3

K2O % 20

Ca % 0, 1 32 32

Mg % 0,3 1,8 1,8

O

Algan Algifol Algobrun No1 Algobrun No2 Biorga piatră de alge marine granulată Coralite KR+ Glenactin 290B Goemar GA 14 Granukal

Fully Omya Andermatt Landor Landor Hauert Wytor Landor Siegfried Omya, Renovita

marine Extract de alge brune Alge marine Alge brune Alge brune Alge marine Alge marine Alge marine, brune Extract de alge brune Carbonaţi de calciu şi de magneziu proveniţi din depozite de alge Alge marine Alge marine, dolomit Alge marine Alge marine, dolomit Alge marine Alge marine

1

4,2

1, 5 0, 6 0, 9 30 11 28 0,1 0,2 2,8 1,2 2,5

0, 2 0, 7

0,3

1,3 2,5

32

1,5

Granulit KR+ Hasolit Kombi granulat Litho KR+ Lithomagnesium Lithothamne granulat Lithothamn T400

Wytor Landor Wytor Timac Wytor Timac

30 35 30 25 30 29

3 3,8 3 6,6 3 1,8

G

Mulci de acoperire Nume Firma comercial Scoarţă de Ricoter acoperire Belfor Bachmann Cartalit Bernasconi

Compoziţia Scoarţe de răşinoase Scoarţe de pin Trestii măcinate şi plante aromatice Soarţe de pin maritim Trestie de China Scoarţe de răşinoase Scoarţe Fibre lemnoase, paie, amidon de cartof, răzuire de corn

MO % 67

N % 0, 2 0, 3

P2O5 % 0,1

K2O % 0,1

Ca % 0, 3

Mg %

Obs

Rap C/N

Decover scoarţă de pin maritim Biorga Terravital Mulch Oecoplan material de acoperire Rindenmulch Terra fit

Bachmann Hauret Coop Renovita Okohum

77

0, 2

Rap C/N

Rap C/N 90 3 *)

*) kg/m

Complemente Nume comercial Actilith Algalise L Algalise P Amalgerol verde 2-

Firma Timac Agribort Fully Agribort Fully Landor

Compoziţia Alge marine, bentonit, drojdii Piatră de calcar de alge, bentonit, drojdii Piatră de calcar de alge, bentonit, drojdii Uleiuri vegetale, alge marine,

MO %

N %

P2O5 %

K 2O %

Ca %

Amelgo-verde

Amelgo

Biorga Compostare rapidă Biorott Biosuza Biovin-Compostactivator Biplantol Kompost Biplantol plus

Hauert

Andermatt Guignard Enpro Plantosan

uleiuri esenţiale, extracte vegetale, terpene, alcool Uleiuri vegetale, alge marine, uleiuri esenţiale, extracte vegetale, terpene, alcool Proteine de cartofi, de cereale, porumb, malţ, tescovină, plante aromatice Microorganisme, melasă Microorganisme Seminţe de struguri, praf de rocă Nutrimente şi materii active în concetraţie homeopatică Nutrimente şi materii active în concetraţie homeopatică Nutrimente şi materii active în concetraţie homeopatică Microorganisme Microorganisme

60

5

1

3

7

Plantosan

Biplantol plus SG

Plantosan

Casibac CP Casibac P15

Casanova Casanova

CMCKompostarter 550 Compolit/Tradilit

Verora Comptoir

Composter *)

Hauert

Compostol natura Enzymix

Socora Farmtech

Gartenaktiv KR+ Glenor Kr+

Wytor Wytor

Gulle 2000 Hasolit P pulbere Hasorgan lichid HE Confort Kompost 2000 Micro Tonic MC

Holistic Landor Landor Wytor Holistic Ledona

Pământ, praf de rocă, microorganisme Bacterii, alge marine, melasă de trestie de zahăr Gunoi de pasăre, malţ, tescovină, proteine de cartofi, de cereale şi de porumb, dorjdie de struguri Uleiuri esenţiale, alcool, acizi graşi, terpene Algă marină, dolomit, mediu de cultură pentru enzime Alge, pene de găini Alge, schimbători ionici naturali, activatori Praf de rocă Diabas Algă marină Extract de alge brune Piatră de calcar, age praf de rocă de Diabas Sulfat de sodiu, extract vegetal apos, oligoelemente

60

5

1,5

3

8

1, 2 5

0,5

0,6

3, 3 10

3

0,4

2,2

1, 7 30

3,3 20 0,4 2,2 1, 7

Microbactor Microbe lift

Landor Landor

Culturi bacterii Culturi bacterii

de de

Microsan

Agrisan

Penergetic –g Penergetic –k Ploscher lisier&purin g-

Penergetic Penergetic Huplo Huplo Huplo Marthy

Ploscher g- lisier de proc Ploscher kcompost & gunoi Progenia

PRP Purin fix

PRP

Activator de compost lichid

Ledona

Seso Sojall-Bio-Power

Verora Ritter

Culturi de bacterii şi de ciuperci, tărâţe de grâu Carbonat de calciu, praf de cuarţ Carbonat de calciu, praf de cuarţ Carbonat de calciu, praf de cuarţ Carbonat de calciu Carbonat de calciu Fosfat monocalcic, doixid de siliciu, hidraţi de carbon, extract de eucalipt Algă marină, sare marină, lignosulfonate oligoelemente Sulfat de sodiu,extract vegetal apos, oligoelemente, melasă Melasă, microorganisme Carbonat de

7

8

4

16

24

Sijall-MicroPower Terra Biosa

Ritter Biosa

calciu şi magneziu Melasă

de

Praf Tomin Tradilyse/Fertilyse

Andermatt Comptoir

Hidraţi de carbon, plante aromatice, microorganisme, EM1 Roci bazaltice Bacterii, algă marină, melasă de trestie de zahăr

Stimulatori de apărare naturală a plantelor Nume Firma Compoziţia MO comercial % Bentosan Agrisan Bentonit, algă marină, plante aromatice Biplantol Plantosan Nutrimente şi Contra X2 materii active în concentraţie homeopatică, uleiuri esenţiale, ulei de rapiţă Biplantol Plantosan Nutrimente şi Rose materii active în concentraţie homeopatică Biplantol Plantosan Nutrimente şi SOS materii active în concentraţie homeopatică Biplantol Plantosan Nutrimente şi vital materii active în concentraţie homeopatică Crop-Set Schneiter Extract de

N %

P2O5 %

K2O %

Ca %

Mg %

3

Equisan Flotaforce

Agrisan Biflora

Humixanormal Humixapolivalentă Microsn –P NaturPur fortificant de sol NaturPur fortificant pentru plante Penergetic – p Penergetic – p (lichid) Apă albastră vegetală Plant Tonic

Farmrtech Farmtech Agrisan Mauser

Mauser

Penergetic Penergetic PRP Ledona

yuca, produs fermentat pe bază de Lactobacilus acidophilus Coada calului Derivat de dextroză, acid lacitc, extracte vegetale, diverse zaharuri Extract de vermicompost Extract de vermicompost Praf de rocă şi de plante Sulfat de potasiu, oligoelemente, extract vegetal apos Sulfat de potasiu, oligoelemente, extract vegetal apos Carbonat de calciu, praf de cuarţ Melasă Apă, K, cupru, oligoelemente Sulfat de potasiu,înmuita, oligoelemente, extract vegetal apos Patentkali

1, 2

0,2

0,7

0, 3

0,1

38 38

3, 5 3, 5

0,3 0,3

16 16

2,1

7 2,1

Plocher pfortificant foliar-Kaleaf

Huplo

Plocher pmelasăfoliară Plocher pActiveplanteKaleaf Plocher pfortificant pentru plante Plocher pfortificant pentru plantedolomit Plocher pVitaplante Plocher pVitaplante Kaleaf Plocher pZone Rădăcinoase I Plocher pZone Rădăcinoase II Plocher pZone Rădăcinoase III Proposan 40 MG/ML SojallVitanal Fortificant TMF pentru plante

Huplo Huplo Huplo Huplo

Melasă Patentkali Carbonat calciu dolomit de

Huplo Huplo Huplo

Dolomit Patentkali Dolomit

Huplo

Melasă

Huplo

patentkali

Agrisan Ritter TMCE

Propolis, alcool, flavonoide Melasă de zahăr, culturi de bacterii Sulfat de potasiu, sulfat de magneziu, extract de alge, oligoelemente

5, 8

0,7

2,3

2,9

0,3

Stubble-Aid

Schneiter

Targanic Turf-Set

AJE Schneiter

Urtisan Vermi-Sol 1 Vitasel A.M.C. Plus Vitasel Vinea Plus

Agrisan Racroc Hedel Hedel

Extract de yuca, produs fermentat pe bază de Lactobacillus acidophilus Acizi fulvici Extract de zuca, produs pe bază de Lactobacilus acidophilus urzică Extract de vermicompost, oţet Alge argilă marine,

3

3

Îngrăşăminte foliare şi îngrăşăminte pe bază de oligoelememte Utilizarea oligoelementelor(Fe, Mn, Cu, Mo, B, Zn) şi a Ca şi Mg într-o acţiune rapidă trebuie să satisfacă condiţiile următoare: • Analiza pământului(vechi de maxim 4 ani) a parcelei corespunzătoare • Parcelă marto(fără tratament) • Creşterea eficacităţii oligoelementelor utilizate. Utilizarea produselor menţionate este supusă declaraţiei(sd) şi trebuie să fie anunţată la oficiile de certifcare înaintea utilizării lor Tip de îngrăşământ/Nume comercial Bor (B) Borax Bortrac Microbor Firma Compoziţia Ca % Mg % F e % Mn % B % 1 5 1 5 1 5 Mo %

Obse

Hauert Landor Leu

Tetraborat de sodiu Polibor Polibor

Sd

Sd, li

Sd, li

Calciu (Ca) Calcumchlorid Chlorcal-220 Stopit Tip Fier (Fe) Aton Fe

Schneiter Agribort Fully Landor Leu Optisol

Clorură calciu Clorură calciu Clorură calciu Clorură calciu

de de de de

12 16 12 12 5,3

Sd Sd Sd Sd

Optifer 11

Optima

Optifer

Optima

Optifer Fe++

Landor

Fe complectat cu aminoacizi Chelaţi de Fe pe bază de scoarţă de hemlock din Indes Chelaţi de Fe pe bază de scoarţă de hemlock din Indes Chelaţi de Fe pe bază de scoarţă de hemlock din Indes Sulfat de magneziu Sulfat de magneziu Sulfat de Mn Carbonat de Mn Carbonat de

Sd, N lichid Praf

11

6

6

Magneziu (Mg) Bittersalz Kieserit/Kiserite Mangan (Mn) Sulfat de Mn Mantrac Micro-Mangan

Kali Landor Hauert, Landor, Kali Hauert Landor Leu

10 16

Sd, S

Sd, S

32 50 50

Sd

Sd, li

Sd, li

Optima Mn++

Landor

magneziu Chelaţi de Mn pe bază de scoarţă de hemlock din India Molibdat de sodiu Sulfat zinc de

6

Molibden (Mo) Molibdat de sodiu Zinc (Zn) Sulfat de zinc Zintrac

Hauert Hauert Landor

40

Sd

Sd, 23% Sd, l Zn 70

Substraturi ale comerţului Complemente pentru substraturi şi înlocuitori de turbă: a se vedea amendamentele Nume Firma Compoziţia NH4NO3P comercial N N mol/l mol/l mol/l Composturi pentru cuburide pământ presate Belflor Bachmann Turbă(60%),compost 3001500- 100Presse-Mottes de deşeuri 600 3000 200 verzi,humus de scoarţe,praf de corn,malţ Eco Nieth Turbă(70%),compost 8005000- 600Grond(Brill) de deşeuri verzi,praf 1200 6000 1200 de corn Floragard Floragard, Turbă 70%, compost 3420 3160 900 Compost Landi/fenaco de deşueri verzi, biologic maltaflor Klasmann Schweizer Turbă 70%, compost 6003000- 500KKS Biode deşeuri verzi, praf 1200 6000 800 Potgrond de corn, dolofos Compost Leureko Turbă 50%, compost 501200- 70-

K mol/l

20003000

50007000 3190 25003500 4200-

pentru semănat Okohum-BioPresstopferde Compost pentru pressemotte 142 Statohum Bio-Presstopf Pământ B2

Okohum Ricoter

de deşeuri verzi, pământ vegetal Turbă 70%, compost de deşeuri verzi Turba 60%, compost, lemn tăiat, praf de corn, nisip Turbă 70%, compost, praf de corn Turbă 70% compost de deşeuri verzi, îngrăşăminte organice, făină de pene, tescovină Turbă 65%, cocos , compost de scoarţe, îngrăşăminte organcie complexe

200 5001000 400800

3400 20003000 16003200

170 200500 5001000

6400 50007000 30006000

Patzer Landi/fenaco

Trek EKO 1

GVZ

2350

850

900

1500

Compost pentru plante (proporţie de turbă 5170%) Bio Statohum II Eco (Brill) Start

Patzer Nieth

Floragard Compost plante aroamtice, bilogice Frux Krautererde Anzuchtusubs

Floragard, Landi/fenaco

Turbă 65%, compost, praf de corn Turbe albe şi negre 70%, compost dedeşeuri vezi, praf de corn Turbă 70%, compost, in, malţ, tescovină Turbă 70%, compost, praf de corn, griş de corn

5100

930

590

5060

Patzer

6001200

20004000

500800

20003000

trat Klasmann KKS Bio Traysubstrat Tref EKO 2

Schweizer

Turbă 70%, compost, răzuire şi pref de corn Turbă 65%, cocos, compost de scoarţă, îngrăşăminte organice

6001200 2350

30006000 850

500800 800

25003500 1500

GVZ

Composturi pentru plante şi vase şi composturi universale (proporţia de turbă 3150%) Belflor

Bachmann

Eco (Brill)

Pot

Nieth

Floragard

Floragard, Landi/fenaco

Turbă 40%, compost de deşeuri verzi, humus de scoarţă, trestii, trestie de China, pământ vegetal, praf de corn, malţ Turbe albe şi negre 50%, compost de deşeuri verzi, fibre de lemn, praf şi seminţe de corn Turbă 50%, compost, malţ, tescovină, surcele de in, argilă Turbă 50%, compost, malţ, tescovină, surcele de in, argilă Turbă 45%, compost de scoarţe, scoarţe, îngrăşăminte

300600

15003000

100200

20003000

3800

4600

880

6400

Compost horticol

Landi/fenaco

3800

4600

880

6400

Trek EKO 5

GVZ

2900

970

950

1700

organice complexe Compostpent ru plante şi vase şi Composturi universale (proporţia de turbă 130%) Bio-erde Substrat cu turbă Bio

Terre Okohum

Biosol compost universal turbă

Bachmann cu

Coco-Mix Floragard compostunive rsal biologic Klasmann KKS Bio Krautersubstrat Klasmann KKS Bio Topfsubstrat Compost penrtu vase

Okohum Floragard, Landi/fenaco

Turbă 30%, compst, pământ turbos, fibre, argilă, nisip Turbă 25%, compost, lave, pierr ponce, fibres de coocos, răzuiri şi praf de corn Turbă 30%, compost de deşeuri verzi, humus de scoarţe, trestii, trestie de China, fibre de lemn, pământ vegetal, praf de corn, malţ Turbă 25%, praf şi fibră de cocos Turbă 25%, compost, malţ, tescovină, surcele de in, humus de scoarţe Turbă compost, corn Turbă compost, corn praf 30%, de 50%, de

800 10003000

1900 30005000

20 400600

6700 20003500

6001200

30006000

200400

50006000

0-100 6160

0-100 1670

0-100 220

15002500 6430

Schweizer

8001400 6001200 80300

20005000 30006000 15004200

500800 500800 40110

30005000 25003500 42006400

Schweizer

praf

Leureko

Compost, pământ vegetal, fibre de cânepă, turbă, 5%

Compost universal Lignostrat Typ Bio (Archut) Swissfiber 2 Compost universal

Leureko Kuras

Bachmann Vollenweider

Copost, fibre de cânepă, turbă 20% Turbă albă 30%, humus de scoarţe, argilă vulcanică, răzuiri şi pudră de corn Turbe 30%, fibre de lemn, trestii, trestie de China, praf de rca Turbă 30, compost, pământ vegetal

30

2300

80

6200

40007000
1)

30150

500020000

Produse de curăţare şi de dezinfectare a suprafeţelor Nume comercial Firma Clasa toxică Diverse substanţe pure Apă, vapor de apă Peroxid de hidrogen (apă oxigenată) Alcool (etanol) Esnţe vegetale naturale Acizi Acid formic Acid acetic Acid lactic Acid oxalic Acid peracetic Acid citric Baze şi săruri alcaline Potasiu caustic

Materii active

D a

3

3 3 4 2 2 5 2

(hidroxid de K) Sodă caustică (hidroxid de Na) Lapte de piatră de calcar (hidroxid de Ca) Carbonat de calciu Produse din comerţ Ewabo aldekol Des 2000

2 4 5 Agro-Hygiene 3 Peroxizi, organici, tensioactivi acizi agenţi

Hygrosan 901 Jet 5 Sojall-Desy clean Stall-Aktiv-Forte

Kroni Andermatt Ritter kroni 3

Sels minerale, alumină (argilă) Peroxizi, acizi organici Peroxizi, acizi organici Sels minerale, alumină (argilă)

D p a d c P

D p D p P

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->