Msurri electrice i electronice

NOIUNI DE METROLOGIE

Metrologia este un domeniu al tehnicii care se ocup cu tehnica msurrilor, adic cu mijloacele si metodele pentru determinarea valoric a mrimilor fizice

Metrologia este domeniul de cunotine referitoare la msurri, cuprinznd toate aspectele, att teoretice, ct si practice, ale msurrilor, indiferent de nivelul lor de precizie, mrimea msurat, modalitatea si scopul efecturii, domeniul tiinei sau tehnicii in care intervin.

NOIUNI DE METROLOGIE

Metrologia stabilete:
standardele unitilor de msur si ale etaloanelor de referin pentru aceste uniti;

procedeele p ocedee e de co comparare pa a e a mrimilor o cu eta etaloanele oa e e s si ca caracteristicile acte st c e de performan (ca: interval, game, rezoluie, sensibilitate, fidelitate, dinamica, mobilitate, precizie etc. care, n general se numesc caracteristici metrologice).

CONCEPTUL DE MSURARE
Msurarea este o activitate experimental de tip informatic al crui scop este obinerea unor date cantitative cu p privire la p propriet p ile unui obiect sau - mai general - ale unui sistem i redarea lor ntr-o form potrivit pentru utilizator. Semnificaia (interpretarea) pe care utilizatorul o atribuie acestor date cantitative, prin intermediul conveniilor folosite pentru reprezentarea lor constituie informaia, lor, ia necesar n procesul de cunoatere, tere comunicare si conducere (decizie Prin identificarea proceselor si modelarea lor (adic prin reprezentarea matematica a relaiilor din sistemul analizat) se stabilesc anumite proprieti (elemente specifice) diferite calitativ, pe care le putem denumi mrimi (sau specii de mrimi - pentru a le preciza natura lor diferita) i anumite corelaii ntre ele descrise matematic prin legi - dac sunt deduse experimental sau prin teoreme, formule etc. - dac sunt stabilite deductiv din legi.

CONCEPTUL DE MSURARE
Determinarea cantitativa, prin msurare, a speciilor de mrimi diferite calitativ nu se poate realiza dect n raport cu mrimi de aceeai specie (aceeai natura fizica) alese ca uniti cantitative, numite uniti de msur, fixate n mod convenional, dar n cadrul unui sistem de uniti de msur coerent. din punctul de vedere metrologic, msurarea ".. este operaia prin pe cale experimentala p raportul p numeric ntre mrimea care se stabilete p de msurat si o valoare ("cantitate") oarecare a acesteia, luata ca unitate de msur"; din punctul de vedere tehnic, "msurarea este operaia experimental prin care se determina, cu ajutorul unor mijloace de msurat, valoarea numeric a unei mrimi (numita msurand) n raport cu o unitate de msur dat" din aceeai specie cu msurandul;

Definiii ale conceptului de msurare:

CONCEPTUL DE MSURARE
Prin procesul de msurare se stabilete o aplicaie de la o specie de mrimi X la mulimea numerelor reale R, adic intre mulimea strilor care pot caracteriza proprietatea respectiva (mrimea respectiva) si mulimea numerelor reale Pentru ca procesul de msurare s poat avea loc, e necesar ndeplinirea a dou condiii: mulimea strilor sa fie ordonat, adic intre toate perechile de pot forma s se p poat stabili relaii de ordine: mai elemente care se p mare (>) sau mai mic (<), nct elementele mulimii pot fi aranjate intr-o succesiune unic; intre mulimea strilor si mulimea numerelor reale sa se poat stabili efectiv o corespondenta biunivoca, astfel nct fiecrui element din mulimea strilor sa-i corespund un numr real si numai unul. Aceasta corespondenta, care se stabilete convenional, poarta denumirea de scara sau scara de referin si ea presupune alegerea unitii de msur

CONCEPTUL DE MSURARE
Toate aceste definiii precizeaz ca, n esen, msurarea: este un proces experimental i t l de d comparaie i (referire) ( f i ) a mrimii i ii de d msurat t (m ( surandul) d l) X cu unitatea sa de msur um, definit iniial i are ca rezultat un numr real Xm R obinut din aplicarea funciei f: X Xm, unde X e {X} (specia de mrimi) si f = X/um. Funcia f const deci n raportul adimensional: Xm=X/um, de unde rezulta ca: X = (Xm)(um) (1.2) (1.1) ( )

msurarea avnd scopul ca - la un um dat - s determine pentru fiecare X e { X } un numr Xm e R.

CONCEPTUL DE MSURARE
Dac se alege g o alta unitate de msur um p pentru mrimea de msurat va rezulta, conform relaiei (1.1), o alta valoare numerica reala Xm diferit de Xm, conform relaiei (1.2), mrimea fizic X este: Xm = X/um , X X'm = X/um => X = Xmum = X X'mu u'm, ceea ce arat faptul evident c mrimea fizic X este independent de sistemul de uniti de msur adoptat. adoptat Mai reiese si faptul ca rezultatul msurrii Xm (adic valoarea numerica a mrimi i msurate) este un numr real adimensional, care variaz invers proporional cu unitatea de msur um adoptat.

CONCEPTUL DE MSURARE
Din definiiile anterioare rezult c p pentru efectuarea unei msurri este necesar ca unitatea de msur s poat fi realizat n mod concret ("materializata"). Realizarea material a unitii de msur constituie ceea ce se numete msura (un exemplu de msur, realizata cu o precizie ridicat, este etalonul), ns numai pentru anumite uniti este posibil concretizarea sub forma de msuri (etaloane)

PROCESUL DE MSURARE
Ansamblul operaiilor experimentale care se execut n scopul obinerii rezultatului msurrii constituie procesul de msurare.

Orice proces de msurare are urmtoarele componente principale: mrimea de msurat (msurandul), metoda de msurare, mijlocul (aparatul) de msurat, msura (etalonul), operatorul p i prelucrarea datelor, care - n funcie de domeniul, precizia si scopul msurrii - au o pondere si o importanta relativa diferita. diferita

PROCESUL DE MSURARE
Aceast structur a p procesului de msurare, diversitatea mrimilor de msurat, multitudinea tehnicilor pentru msurare (mijloace si metode) care s satisfac exigenele operatorului - beneficiar al msurrii (funcie de scopul p msurrii, , viteza de msurare, , costul msurrii, , condiiile ambientale etc.) conduc la o mare varietate a msurrilor n general. Un exemplu particular al acestei mari varieti o constituie nsi msurrile electronice (care au ca msurand specii diverse: mrimile de stare ale cmpului electric si magnetic, mrimile electrice de circuit, parametrii de circuit, caracteristici de transfer, frecvente, timp, defazaje, forme de unda, neliniariti, i distorsiuni, distorsiuni zgomote, zgomote cu regimuri si o dinamica ample, ample cu influente de mediu si cuplaje adeseori aleatorii etc.).

Mrimi, rimi uniti de msur, sisteme de uniti

Mrimile pot fi clasificate dup urmtoarele criterii: Din punctul de vedere al modului cum sunt introduse ntr-o teorie, mrimile fizice se clasifica n: mrimi primitive si mrimi derivate
Mrimile primitive sunt acele mrimi care, ntr-o teorie data, se introduc n mod inductiv, pornind de la experiment; aa sunt, de exemplu, mrimile: lungimea, durata, masa si forta (n ) intensitatea cmpului p electrostatic n vid (E0) ), intensitatea curentului mecanica clasica); electric de conductie (i), inductia magnetica n vid (B0), sarcina electrica (q), momentul electric (p) si momentul magnetic (m) - n teoria macroscopica a cmpului electromagnetic. Mrimile derivate sunt acele mrimi care, , ntr-o teorie data, , se introduc n funcie de alte mrimi considerate cunoscute, prin modelele teoriei, (legi, teoreme etc.); aa sunt, de exemplu, printre multe altele: viteza ( v = dl/dt), acceleratia (a = dv/dt), lucrul mecanic (dL = Fdl ) etc.

Mrimi, uniti de msur, sisteme de uniti Din punctul de vedere al sistemele de uniti de msur, mrimile fizice se mpart p n: mrimi fundamentale si mrimi secundare.
Se numesc mrimi fizice fundamentale mrimi ale cror unitati de masura au fost alese ca fundamentale ( independente unele de altele ) in cadrul unui sistem de unitati de masura. Numarul mrimilor fundamentale este mai mic dect cel al mrimilor primitive, sau cel mult egal. De exemplu, n Sistemul International, mrimile fundamentale sunt: lungimea (cu unitatea de msura metrul, m), masa (cu unitatea kg), durata (cu unitatea secunda) - pentru domeniul mecanic; temperatura (cu unitatea de msura kelvinul, K) - pentru termodinamica; intensitatea luminoasa (cu unitatea candela, candela cd) - pentru domeniul opticii; intensitatea curentului de conductie (cu amperul, A, ca unitate) - pentru electro-magnetism etc. Se numesc mrimi fizice secundare mrimile ale caror uniti de msura rezulta n mod univoc, prin alegerea unitilor de msura fundamentale, dintr-o relatie (model) luat ca expresie de definitie. De exemplu: acceleratia (cu unitatea m/s2 dedusa din relatia a =dv/dt)

Mrimi, rimi uniti de msur, sisteme de uniti

Din punctul de vedere al variatiei n timp, mrimile pot fi: mrimi constante si mrimi variabile mrimile constante sunt mrimi invariabile n timpul unei msurari mrimile variabile pot fi stationare (adica de regim permanent) sau nestationare (cu o forma de unda oarecare, neexprimabila printr-un model). Mrimile variabile stationare pot fi periodice (caracterizate de un anumit interval de repetitie, adica de o perioada T, sau de frecventa de repetitie f = 1/T sau pulsatie co = 2%f) neperiodice (care - astfel -variaza aleator n timp). La rndul lor, mrimile periodice pot avea o variatie sinusoidal n timp (mrimi , care p prezinta un interes deosebit n tehnica si - n special p - n sinusoidale, electronica) sau o variatie periodica oarecare (mrimi nesinusoidale sau deformate, distorsionate etc. fata de o sinusoida fundamentala).

Mrimi, rimi uniti de msur, sisteme de uniti

Din punctul de vedere al numarului de msurari distincte ce trebuie efectuate pentru a putea afla (determina) valoarea unui msurand, mrimile se clasifica n: directe si indirecte. Mrimile msurabile direct sunt acelea la care - prin tehnicile actuale existente (metode si mijloace) - valoarea lor poate fi determinata printr-o singura msurare, surare direct. direct Mrimile msurabile indirect sunt acelea a cror valoare nu se poate determina dect prin msurarea direct a mai multor alte mrimi diferite, diferite urmata de efectuarea unor calcule prin utilizarea modelelor de definiie.

Mrimi - Exemple
Mrimile msurabile direct sunt: intensitatea curentului electric, tensiunea electrica la borne, rezistentele electrice, impedanele dipolilor etc. (n general mrimile primitive fundamentale si cele mai uzuale mrimi derivate si secundare). )

Mrimile msurabile indirect sunt, n general, mrimile de material, coeficienii de variaie a rezistivitii cu temperatura si muli alii. Astfel, rezistivitatea unui conductor omogen este msurabila indirect, ns n mod explicit cu relatia: = RA/l, care presupune msurarea directa a trei mrimi (rezistenta electric R, aria seciunii transversale si lungimea), urmate de calculele indicate de formul, ceea ce explica si unitatea de msura a rezistivitii m2/m);

Sisteme de uniti de msura

Exista numeroase sisteme de uniti, majoritatea avnd patru uniti de msura fundamentale independente (aa-zisele sisteme simetrice). Acestea difer ntre ele att prin alegerea convenional a unitilor fundamentale (mai precis a numrului lor), ct si prin definirea unitilor derivate (din modelele teoriei alese), ceea ce fixeaz valoarea si poziia factorilor numerici n modelele (formulele) considerate. Dintre sistemele de uniti ptratice, unul a fost adoptat pe plan mondial, la el adernd oficial majoritatea tarilor lumii l mii (chiar si tari mai conservatoare conser atoare ca Marea Britanie si mai puin conformiste ca Statele Unite ale Americii i chiar Romania).- si anume: Sistemul Internaional de uniti (S.I.)

Sisteme de uniti de msura

S.I. este sistemul de uniti de msura la baza cruia stau urmtoarele uniti fundamentale: metru - pentru lungime kilogram - pentru masa secunda - pentru timp amper - pentru intensitatea curentului electric kelvin - pentru temperatura termodinamica candela - pentru intensitatea luminoasa l care se mai la i adauga d unit itile il de d msura suplimentare li t radian - pentru unghiul plan steradian - pentru unghiul solid.

Unitile fundamentale S.I SI

Acestea se definesc astfel: metrul (cu simbolul m) este lungimea egala cu 1.650.763,73 lungimii de unda n vid ale radiatiei care corespunde tranzitiei ntre nivele 2p10 si 2d5 ale atomului de kripton 86; kilogramul (simbol kg) este masa "kilogramului prototip international" adoptat ca unitate de msura a masei de catre Conferinta Generala de Msuri si Greutati din 1889 (etalonul international este "pastrat" pastrat la Svres lnga Paris); secunda (care are simbolul s) este durata a 9.192.631.770 perioade ale radiatiei di ti i corespunzatoare t t tranzitiei iti i ntre t cele l doua d nivele i l hiperfine hi fi ale l starii t ii fundamentale a atomului de cesiu 113;

Unitile fundamentale S.I SI

amperul (simbol A) este intensitatea unui curent electric constant care mentinut n doua conductoare paralele, rectilinii, de lungime infinita si cu sectiune circulara de arie neglijabila, asezate n vid la o distanta de un metru unul de altul ar produce ntre acestea, pe o lungime de un metru, o forta de 2 10 10"7 7 newtoni; kelvinul (cu simbolul K) este fractiunea 1/273,16 din temperatura termodinamica a punctului triplu al apei; candela (simbol cd) este intensitatea luminoasa, pe directia normalei,a unei suprafete de 1/600 000 metri la patrat a unui corp negru la temperatura de solidificare a platinei si la presiunea de 101325 newton pe metru patrat. patrat

Unitile suplimentare (auxiliare) S.I. SI

radianul (adimensional cu simbolul rad) este unghiul plan cu vrful n centrul unui cerc cuprins ntre doua raze care delimiteaza pe circumferinta cercului un arc a carui lungime este egala cu raza cercului; steradianul (adimensional cu simbolul sr) este unghiul solid cu vrful n centrul unei sfere cuprins de o suprafata conica ce delimiteaza pe suprafata sferei o arie egala cu aria unui patrat a carui latura este egala cu raza sferei

Unitile suplimentare (auxiliare) S.I. SI

Lungimea de unda, se utilizeaza des n radiocomunicatii legat g de p propagarea p g undelor electromagnetice plane este cea mai mica distanta dintre doua puncte succesive pe directia de propagare y a unei unde periodice dupa care marimile de stare Ez(y,t) si Hx(y,t), adica intensitatile cmpului electric si magnetic, ale cmpului electromagnetic, reiau aceleasi valori si n aceeasi ordine E(y+ ct) si H(y + ct), unde c este viteza de propagare a undei n mediul considerat. considerat

[m]=c[m/s].T[s]=c[m/s]/f[Hz=s-1]

vid: c = c0 = 3108 m/s

Metoda de msurare

Masurarile directe, directe care conduc la determinarea valorii Xm a marimii fizice X prin efectuarea unei singure operatii, sunt o comparatie a lui X cu o unitate de masura um a sa aleasa arbitrar (conventional), dar n cadrul coerent al unui sistem de unitati (n cazul nostru SI) (a etalonului), este indispensabila. prezenta marimii de referinta

Ca urmare a faptului ca masurarea este o comparatie a masurandului X cu unitatea sa de masura um, exista doua grupe de masurari:
masurarea directa prin comparatie simultana masurarea directa prin compartie succesiva.

Comparatia simultana
Comparatia simultana consta n raportarea nemijlocita j a marimii X la marimea de referinta um (de aceeasi speta cu X). o tensiune electrica Ux este comparata cu o tensiune de referinta Uref cu ajutorul unui compensator de c.c.: o rezistenta Rx a unui rezistor este comparata cu rezistenta Ret a unui etalon de rezistenta cu ajutorul unei punti comparatoare etc.

Comparatia succesiva
n cazul comparatiei succesive, marimea de referinta (sau etalonul care reproduce pe um) nu este prezenta la fiecare masurare:
ntr-o prima etapa, um serveste la calibrarea initiala (de exemplu la gradarea unui cadran indicator), care se face o singura data la constructia aparatului de masurat sau apoi (n timpul exploatarii aparatului) la verificarile (reetalonarile sau recalibrarile) periodice ale unui anume aparat, care pastreaza n memoria sa (la figurat sau chiar la propriu, daca este vorba de aparatele numerice cu microprocesor) datele calibrarii; dupa construirea (sau reetalonarea) aparatului, la fiecare masurare la care este utilizat aparatul sunt folosite mereu datele transmise initial de la etalon.

Masurari prin comparatie simultana

Masurandul poate fi comparat fie cu un etalon de valoare apropiata (asa-numita comparatie 1:1), un etalon de valoare diferita (denumita comparatia 1:n). Clasificarea comparatiilor:

Masurari prin comparatie simultana

Comparatia 1:1
este directa atunci cnd masurandul este comparat cu marimea de referinta n mod nemijlocit este indirecta atunci cnd aceasta comparatie se face prin intermediul unui aparat numit comparator.

Metoda diferentiala de comparatie 1:1 directa

consta n masurarea diferentei Xd dintre valoarea masurandului X si o marime de referinta cunoscuta Xref (cu valoarea apropiata de cea a masurandului), conform modelului:

X = Xref + Xd
Contributia erorii relative a aparatului de masurat, Xd/Xd (pentru ca numai pe Xd l masuram) la eroarea totala a masurarii este neglijabila daca valorile X si Xref sunt destul de apropiate, ceea ce rezulta scriind erorile relative pentru fiecare termen n parte: daca

Masurari prin comparatie simultana

Metoda de zero, a comparatiei 1:1 directa,
este un caz particular al metodei diferentiale n care, prin aducerea la zero a unei

prime diferente existente ntre masurand si valoarea de referinta, se obtine valoarea masurandului ca fiind egala cu valoarea etalonului Xd = X Xref daca Xd = 0 X = Xref. n acest caz aparatul de masurat este folosit doar ca indicator de zero (si eroarea lui nu intervine n masurare), iar etalonul (referinta) folosit trebuie sa fie reglabil (pentru a gasi acea valoare Xref care face Xd = 0). Metoda diferentiala si metoda de zero sunt n principiu cele mai precise metode de masurare, deoarece n cazul lor influenta aparatului de masurat (si mai i ales l a indicatorului i di t l i de d zero) ) este t minima. i i Aceste metode au nsa dezavantajul ca necesita un etalon cu valoare apropiata de valoarea masurandului (n cazul metodei diferentiale) sau un etalon cu valoare variabila/reglabila (n cazul metodei de zero). zero)

Masurari prin comparatie simultana

Metoda comparatiei simple , a comparatiei 1:1 indirecte, consta n
compararea marimilor: masurand si de referinta (data de etalon) cu ajutorul unui aparat

(dispozitiv) de masurat numit comparator 1:1, care foloseste un procedeu de masurare diferential sau de zero. Metoda se aplica n special la masurarea parametrilor de circuit electric ca: rezistente, capacitati, inductivitati etc., caz n care comparatorul este o punte cu brate egale, care fie indica direct diferenta dintre marimile comparate (masurare diferentiala), fie se aduce la echilibru printr-o reglare a rezistorului etalon dintruna din laturile puntii (masurare de zero). zero) Metoda prin substitutie (numita si metoda efectelor egale), a comparatiei 1:1 indirecte consta n
masurarea succesiva, succesiva cu acelasi aparat de masurat, masurat n acelasi mod si n aceleasi conditii, conditii nti a masurandului si apoi a etalonului (referintei), care se regleaza astfel nct sa dea acelasi efect al aparatului ca si masurandul. n acest fel se elimina eroarea comparatorului (aparatului de masurat) printr-o masurare dubla efectuata n aceleasi conditii ( (eroarea comparatorului p intervenind la fel n ambele masurari).

Masurari prin comparatie simultana

Metoda prin aditionare (nsumare), a comparatiei 1: n care foloseste
un etalon l d valoare de l dif i diferita, se bazeaza b pe proprietatea i d aditivitate de di i i ( (asociere i prin i

nsumare) a unora dintre etaloane. n cazul masurarilor electronice, aceasta proprietate o au n special etaloanele de tensiune, , etaloanele de rezistenta si etaloanele de capacitate p (astfel, ( , etaloanele de tensiune conectate n serie ntr-o latura de circuit sunt perfect aditive, n sensul ca tensiunea la bornele laturii cu etaloanele legate n serie functionnd n gol este egala cu suma tensiunilor la bornele fiecarui etalon de tensiune din g grupul p serie, , daca sunt n g gol, , adica cu un curent neglijabil). g j ) De exemplu, o tensiune Ux = 10 V poate fi masurata prin comparatie simultana cu tensiunea a 10 etaloane de cte Uref = 1 V fiecare. De asemenea, etaloanele de rezistenta legate n serie si capacitoarele etalon (etaloanele de capacitate) legate n paralel, n conditii de liniaritate si lipsa a unor cuplaje, sunt practic perfect aditive. Metodele prin aditionare sunt, n mai toate cazurile, greoaie si cer un timp de masurare ndelungat, dar fiind precise se folosesc n special n laboratoarele de metrologie (de exemplu, la compararea etaloanelor).

Masurari prin comparatie simultana

Metoda prin raport , a comparatiei 1: n, este o metoda de zero n care
masurandul X este comparat cu o fractiune K a marimii de referinta Xref (obtinuta cu ajutorul unui dispozitiv de raport, ca de exemplu divizoarele de tensiune sau de curent, rezistive, capacitive sau inductive), conform urmatorului model:

n care raportul K este un parametru specific dispozitivului de raport. Exemplu de metoda prin raport este metoda compensarii n practica se folosesc dispozitive de raport cu parametrul K variabil n limite largi, ceea ce permite realizarea de masurari ntr-o gama mare de valori prin comparare cu un singur etalon (ce da marimea Xref).

Masurari prin comparatie simultana

Masurarile prin comparatie succesiva. Aceste masurari se bazeaza pe
compararea masurandului (ori de cte ori se face o masurare cu un aparat de

masurat dat) cu o marime de calibrare a aparatului (de aceeasi specie cu masurandul) pe care aparatul o pastreaza (o poarta cu sine) ntr-un dispozitiv care p prin extensie p poate fi considerat o memorie a aparatului p (realizata initial, ( , n faza de calibrare a aparatului de masurat). principalele variante ale comparatiei succesive sunt cele cu memorie mecanica (la aparatele electromecanice), cele cu memorie electrica (la aparatele electronice) si cele cu memorie magnetica (la aparatele de masurat dotate cu microprocesor sau la calculatoarele utilizate n regim de Masurarile prin comparatie succesiva sunt specifice aparatelor de masurat indicatoare (cu ac sau cu afisaj numeric) n care au loc una sau mai multe conversiuni ale masurandului.

Aparatul de msurat
Tehnica de msurare, cu ajutorul j creia se efectueaz orice p proces de msurare, conine metoda de msurare mijlocul de msurare ca element fizic cu ajutorul cruia se aplica o metod de msurare n scopul realizrii experimentului ce conduce la determinarea valorii msurandului analizat. Mijlocul de msurare, pe care indiferent de complexitatea lui l vom denumi la modul generic aparat de msurat, este plasat ntre obiectul sau procesul analizat si operatorul care executa msurarea

Aparatul de msurat
n forma sa cea mai simpla, un aparat de msurat poate fi considerat ca un diport cruia la intrare i se aplica un semnal X prelevat de la obiectul analizat si care reprezint msurandul, iar la ieire furnizeaz un semnal Y (un rspuns) sub o forma ce poate fi perceputa de operator ca rezultat al msurrii.

Aparatul de msurat
n general, sau mai bine zis n cazurile reale, rspunsul Y nu depinde numai de mrimea de intrare (semnalul X ci si de alte mrimi care influeneaz aparatul, fr a fi utile (adic supuse msurrii). Aceste mrimi perturbatoare sunt denumite mrimi de influenta ; cum sunt mrimile ce influeneaz mediul n care se gsete aparatul de msurat: temperatura, presiunea, umiditatea, vibratiile s.a.), mrimi perturbatoare electromagnetice (determinate de: cmpurile electrice, electrice cmpurile magnetice, undele electromagnetice, semnalele transmise prin reeaua comuna de alimentare cu energie electrica etc.)

Aparatul de msurat
n afara mrimilor de influenta, rspunsul (mrimea de ieire a aparatului) mai depinde p si de comenzile care au fost date aparatului p de msurat, ,p prin elementele de comanda cu care marea majoritate a aparatelor sunt dotate.

Aparatul de msurat
n cazul unui aparat de msurat cu m mrimi de ieire si m mrimi de msurare (X1, X2, ...Xm), supus unor p mrimi de influenta (s1, s2, ...,sp) si prevzut cu q comenzi (c1, c2, ...,cq) diferite, pentru fiecare mrime de ieire se poate scrie o expresie de forma:

unde i = 1, 2, ...,m;

Yi = f X 1 , X 2 ,..., X n , s1 , s 2 ,..., s p , c1 , c2 ,..., cq

Pentru P t anumite it comenzi i ci , varia i ia i mrimii i ii de d ie i ire i Yi poate t fi exprimata i t n funcie de variaiile Xi si si ; astfel, daca aceste variaii sunt suficient de mici n urma dezvoltrii n serie Taylor a funciei obinem:

f =

f f f f f f X 1 + X 2 + ... + X n + s1 + s2 + ... + s p X 1 X 2 X n s1 s2 s p

unde i = 1, 2,..., m

Aparatul de msurat
Aici derivatele pariale, reprezint sensibilitile utile ale aparatului de msurat, iar sunt aa numitele sensibiliti parazite ale aparatului. Sensibilitile utile este bine sa fie ct mai mari, sa aib valori precise si sa fie ct mai stabile n timp, timp deoarece ele determina n principal precizia aparatului si capacitatea lui de a msura fr alte influente valorile semnalelor de la intrare. Determinarea exact a sensibilitilor parazite nu este necesar, ns trebuie sa fie mici (sub anumite limite admise de clasa aparatului),pentru ca rezultatul Y s depind practic numai de X , fr a fi alterat de variaiile Ds ale mrimilor de influenta. influenta

Aparatul de msurat
Mrimile de intrare ale aparatului de msurat sunt caracterizate de: natura fizica mrimii
tensiuni electrice, cureni electrici, rezistente, etc;

intervalul de valori msurabile

valoarea minima, valoarea maxima

variaia n timp
mrimi constante variabile periodic forma de unda etc.).

Structura aparatelor de masurat

Aparatul de masurat:
masurandul X comparat cu referina Xm Y = forma perceptibila operatorului.

X conversii succesive (x1, x2,, xn) Y

Convertoare

1. I M (curent (curent-cuplu): cuplu): funcia de conversie M M=kI kI 2. M Y = perceptibila vizual prin indicaia acului pe cadranul divizat n amperi (la calibrare)

Structura aparatelor de masurat

Convertoarele traductor sau traductoarele sunt convertoarele la care marimile de intrare si de iesire sunt de natura fizica diferita si au caracter de element sensibil
traductoare tensometrice, termoelectrice termoelectrice, traductoare piezoelectrice piezoelectrice, traductoare magnetostrictive magnetostrictive, traductoare

traductoare parametrice la care intrarea este o marime neelectrica, iar iesirea un parametru de circuit:
rezistenta, capacitate, inductivitate, etc.;

Structura aparatelor de masurat

Transductoarele sunt convertoare de intrare de tip traductor cu element sensibil de prelevare si cu asigurarea puterii necesare efectuarii masurarii, adica niste traductoare active (tahogeneratorul este un transductor de turatie).

Structura aparatelor de masurat

n acest fel, un aparat de masurat poate fi privit ca un grup de convertoare (de intrare, intermediare si de iesire) cu diverse structuri. O structura frecvent ntlnita este structura n cascada (n bucla deschisa) si este ntlnita n special la aparatele de masurat ale marimilor de grad 1 (voltmetre, ampermetre).

Structura aparatelor de masurat

O alta structura este aceea cu bucla nchisa cu un convertor cu functia de transfer A = y / xi cuplat cu un convertor de reactie avnd functia de transfer = xr / y . Aparatul va avea, atunci, functia de transfer:

functia de transfer a aparatului depinde numai de proprietatile convertorului de reactie.

Structura aparatelor de masurat

Ap. magnetoelectric voltmetru convertor tensiune-curent

Funcia de transfer

Categorii de aparate de masurat

rezultatul unei masurari este un numar real format, format practic, practic dintr dintr-un un numar finit de cifre semnificative, numar ce este determinat de
posibilitatile de prelucrare ale operatorului, operatorului

de suportul tehnic de date, de precizia dorita (care este data de numarul de cifre de la partea fractionara), fractionara) de unitatea de masura folosita si chiar de nsusi masurandul.

Categorii de aparate de masurat

La aparatele analogice valoarea determinata prin masurare este redata sub forma unei marimi fizice variabile continuu (mai bine zis care poate lua orice valoare dintr-un interval domeniu de masurare), ca de exemplu rotirea a a unui ac indicator n fata scarii gradate.
Prin asa-zisa citire a aparatului analogic, operatorul uman apreciaza indicatia aparatului si o exprima sub forma unui numar, deci discret.

Aparatele de masurat analogice au n structura lor numai elemente analogice, caracterizate prin variatia continua a marimilor de intrare si i i iesire. El sunt Ele t instrumente i t t care realizeaza li conversia i masurandului d l i ntr-o t alta marime fizica, a carei valoare fizica sa poata fi perceputa de om (vizual sau mai rar sonor), dupa o anumita functie de transfer

Categorii de aparate de masurat

Aparatele p digitale g reprezinta p valoarea masurata direct sub forma unui numar, ,p printrun disozitiv de afisare cu cifre zecimale (si eventual litere), de obicei un display (ecran luminos cu LED-uri, cristale lichide sau cu luminofor si spot de electroni b l i t) sau la baleiat) l aparatele t l mai i vechi hi cu un numarator t mecanic i cu transfer t f zecimal i l (ca la contoarele de energie electrica, debitmetre, indicatoare kilometrice de bord etc.).

Aparatele de masurat digitale au n structura lor si elemente caracterizate prin variatia discontinua discreta a marimilor.

Informatia este discretizata timp datorita eantionrii i ia Informatia este in continua in timp valori finite datorit quantizrii

Aparatelor digitale / Aparate analogice

Avantajele aparatelor de masurat digitale sunt date de
proprietatile afisarii numerice a rezultatului si de performantele circuitelor electronice digitale, constnd n: lipsa de ambiguitate a afisajului numeric (la indicatoarele analogice operatorul are, , dificultati de apreciere p ap pozitiei acului indicator cnd acesta se afla ntre doua g gradatii deseori, diviziuni vecine), afisarea numerica este mai putin solicitanta (obositoare) pentru operator, permite cresterea rezolutiei (prin marirea numarului de cifre de la partea fractionara) si astfel are si o precizie ridicata; p semnalele discrete pot fi tratate (transmise, modificate si prelucrate) cu precizie si siguranta mult mai mari dect semnalele analogice, au imunitate ridicata fata de perturbatii si pot fi accesate direct n calculatoarele automate

Aparatelor digitale / Aparate analogice

panouri de bord cu foarte multe aparate digitale, oboseala accentuata a operatorului care este supus si unor radiatii termice suparatoare; aparatele analogice sunt net avantajoase n cazurile n care este necesara oe evaluare a ua e rapida ap da a valorii a o masurate asu ate s si n spec special a a te tendintei d te de variatie a at e a acesteia sau a pozitiei (situatiei) ei n anumite domenii de valori sau fata de anumite valori limita (de prag); indicatia analogica (chiar daca este sub forma luminoasa) este mult mai usor de utilizat n aparatele de echilibrare (de zero, de min/max etc.); aparatele digitale au nevoie, n plus, de o sursa proprie de alimentare ce poate ridica unele nele probleme de stabilitate, stabilitate exploatare e ploatare si ntretinere

Aparatelor digitale / Aparate analogice - Structura

n aparatele de masurat analogice, pentru tratarea semnalului de masurare se foloseste cel mai frecvent o tensiune continua ca marime fizica intermediara. Convertorul de intrare face conversia masurand - tensiune continua, care apoi este amplificata (eventual atenuata), multiplicata, integrata etc.---- valoarea tensiunii rezultate este proportionala cu masurandul;

Aparatelor digitale / Aparate analogice - Structura

aparatele de masurat digitale marime fizica intermediara =o tensiune continua, fie o durata ( (de timp) p) sau o frecventa. n cazul utilizarii tensiunii, , elementul intermediar este un asa-numit convertor de cod care genereaza un grup de impulsuri n corespondenta cu valoarea tensiunii continue, pe baza unui anumit cod.

Aparatelor digitale / Aparate analogice - Afisarea

afisarea analogica g este caracterizata p prin lungimea g scarii g gradate ( (unghiul g de deviatie maxim , poate fi de la 30 la 300 de grade), finetea divizarii (numarul de diviziuni) si mobilitatea indicatorului, toate acestea determinnd rezolutia afisarii (exprimata n numarul de pozitii distincte gradate ale indicatorului pe unitatea de lungime sau pe unitatea de unghi de exemplu diviziuni/cm sau diviziuni/radian; astfel o rezolutie de 10-2 nseamna 100 puncte de masurare pe ntreg cadranul); afisarea digitala este caracterizata prin numarul de cifre zecimale afisate si pozitia virgulei (acestea determinnd magnitudinea sau valoarea maxima ce poate fi afisata, precizia rezultatului afisat sau rezolutia afisarii).

Aparatelor digitale / Aparate analogice - Afisarea Daca display-ul display ul de fisare are n pozitii zecimale (n care se poate afisa una din cifrele 0, 1, , 9) atunci magnitudinea este 10n 1 si rezolutia este 10-n
n = 7 si virgula este mobila, afisa simultan 7 cifre zecimale, valoarea cea mai mare fiind 9 999 999 = 107 1 sau cca. 10 milioane de unitati de masura adoptate iar precizia sau rezolutia maxima este atunci cnd virgula este la extrema stnga si are valoarea de 107 (adica 10 milioane de valori diferite afisate, deci 10 milioane de puncte de afisare).

De aici rezult si avantajul mare al aparatelor digitale fa de cele analogice n cazul n care sunt necesare msurri de mare precizie.

Caracteristicile metrologice ale aparatelor de msurat

Ele se refera la comportarea aparatelor de msurat n raport cu obiectul supus msurrii, cu mediul ambiant si cu operatorul uman si, cele mai importante, sunt:
intervalul de msurare (domeniul de msurare) care se exprima prin limitele, minima si maxima, maxima ale valorilor ce pot fi msurate cu un aparat dat. dat Domeniul de msurare se mparte n mai multe subdomenii, numite game (scri) de msurare rezoluia reprezint cea mai mica variaie a rezultatului msurrii care poate fi observat de operator pe dispozitivul de afiare de la ieirea aparatului de msurat si se exprima ca diferena dintre dou numere consecutive ce pot fi percepute la afiaj. sensibilitatea (S) este raportul dintre variaia DY a mrimii de ieire si variaia corespunztoare D X a mrimii de intrare.

Caracteristicile metrologice ale aparatelor de msurat sensibilitatea relativa (Sr) se definete numai pentru aparatele cu mrimi de ieire electrica sau la convertoarele (traductoarele) utilizate la msurri:

y y Sr = x x
constanta aparatului (K) se definete numai pentru aparatele de msurat la care sensibilitatea nu depinde de mrimea de intrare X
K= 1 X = S Y

Caracteristicile metrologice ale aparatelor de msurat

prag de sensibilitate (dS) = cea mai mica variaie a msurandului ce poate fi pusa n evidenta cu ajutorul aparatului de msurat
precizia maxima pe care o poate avea un aparat de msurat valoarea minima msurabil a msurandului Depinde de: rezoluia aparatului de msurat, de perturbaiile (proprii si exterioare aparatului) si de sensibilitatea indicatorului de nul

precizia instrumentala = calitatea aparatului de a da rezultate ct mai apropiate de valoarea adevrat a msurandului
se exprima printr-un numr numit clasa de precizie a aparatului (clasa aparatului) care se determina n funcie de eroare maxim tolerat.

Caracteristicile metrologice ale aparatelor de msurat

suprancarcabilitatea p = capacitatea p aparatului p de a suporta p o valoare de intrare mai mare dect valoarea maxima de regim permanent, fr ca parametrii de funcionare ai instrumentului sa se modifice; fiabilitatea metrologica = durata de timp (pe termen lung) n care aparatul funcioneaz stabil .

Factorul de zgomot
F = puterea totala de zgomot/puterea de zgomot propriu

F=
Pzg este puterea de zgomot propriu (a aparatului) Pzgi g este puterea de zgomot instrumental (datorat unor perturbaii exterioare aparatului)

factor F este cel care limiteaza inferior pragul de sensibilitate al unui aparat (limita sub care nu poate scadea).

Factorul de zgomot
Exemplu
zgomotul propriu cel mai frecvent (mai ales la aparatele electronice) este zgomotul de agitatie termica care se determina cu formula lui Nyquist:

Uzg este valoarea efectiva a tensiunii echivalente de zgomot; Izg valoarea efectiva a curentului echivalent de zgomot; K =1,3810-23[J /K] constanta lui Boltzman; T - temperatura absoluta [n K]; R - rezistenta sursei de zgomot g f - largimea benzii de frecventa n care se face masurarea

Factorul de zgomot
Din cele doua formule anterioare rezulta:
unde constanta A se calculeaza pentru T = 300 K si este A=1,3810-23 300 = 0,414 10-20 [J].

Banda de frecventa a aparatului: f ~ 0,35 /T , unde Tc este durata de crestere a marimii de iesire a aparatului la aplicarea unui semnal treapta la intrare (de la 0,1 la 0,9 din valoarea finala) astfel ca, la un aparat cu regim dinamic optimizat (exponential) durata unei masurari este

n acest fel

Factorul de zgomot

Concluzii
Factorul de zgomot este o caracteristica importanta a aparatelor de masurat la care se cauta realizarea unui prag de sensibilitate optim. optim El arata de cte ori este mai mare zgomotul aparatului real fata de zgomotul unui aparat ideal (la care Pzg = 0 ). Aparatele de calitate, apte sa masoare marimi mici, au un factor de zgomot F 1

Comportarea dinamica a aparatului

caracteristica ce intervine n cazul n care masurandul are variatii alternative cu frecvente mari sau cnd variaza rapid n timp. n domeniul frecventei, comportarea dinamica a aparatului este descrisa de asanumita caracteristica de frecventa complexa, pentru masuranzii de forma sinusoidala (sau pentru armonicele componente), care reprezinta raspunsul Y al aparatului la un semnal X sinusoidal:

daca d marimea i d intrare de i t aparat n t (masurandul) ( d l) este: t marimea indicata de aparat (la iesire) este:

Comportarea dinamica a aparatului

Modulul functiei A(j), adica:
care (aparat ideal Ym / Xm = const.) variaza cu frecventa Ym / Xm = f () , se numeste caracteristica de amplitudine (a) pe care se defineste si largimea de banda B la 3 dB,

Argumentul functiei A(j), adica: arg[A(j)]= ,

care la un aparat ideal este constant (f = const.), variaza n functie de frecventa = () si se numeste caracteristica de faza a aparatului (b)

Comportarea dinamica a aparatului

n domeniul timp, comportarea aparatului se apreciaza prin raspunsul sau y(t) la un semnal de treapta
x = X = constant pentru t > tm x = 0 pentru t < tm (figura 1.14) 1 14)

Permite determinarea urmatorilor parametri:

timpul de crestere tc, definit ca fiind intervalul de timp ntre punctele 0,1 0 1 si 0,9 0 9 din valoarea de regim permanent Yp si Supracresterea: y/y = (yv - yp)/yp . Daca se testeaza aparatul p cu un semnal rampa: x(t ) = kt , atunci se poate determina si un alt parametru: timpul de ntrziere ti

Puterea consumat
Puterea consumata de aparat reprezinta puterea absorbita de instrument de la obiectul supus masurarii n cursul procesului de masurare. Notiunea are sens numai n cazurile n care
masurandul este de g grad 1 sau de g grad 2 ( (tensiuni, curenti, p puteri electrice, frecvente etc.), n cazul masurarii unei marimi de grad 0 (rezistenta, capacitate, inductivitate etc.) puterea necesara masurarii este furnizata de o sursa suplimentara (de activare).

Pentru ca aparatul sa nu influenteze obiectul supus masurarii trebuie ca puterea consumata de aparat sa fie foarte mica (10-4 din puterea totala a sistemului);

Operatorul
Destinatarul procesului de masurare --- receptioneaza datele referitoare la valoarea marimii masurate X, adica marimea de iesire Y sau Xm Destinatarul masurarii poate fi: f
un operator-om (observator uman) care, prin organele sale de perceptie (vizuale sau/si auditive) preia valoarea Y (sau ) Xm si o interpreteaza (o transforma n informatie ), ) ceea ce i permite apoi sa ia anumite decizii privind conducerea obiectului (proces) asupra caruia s-au facut masurarile; un operator-masina ca, de exemplu: microprocesorul unui sistem automat, calculatorul unui sistem de monitorizare, un sistem de tip inteligent etc.

Schema generala a procesului de masurare:

ERORI DE MASURARE
rezultatul Xm al oricarei masurari, fara exceptie, difera de valoarea adevarata (care nu se cunoaste) X a marimii studiate.
Diferenta aceasta dintre valoarea obtinuta prin masurare si valoarea sa adevarata poarta numele generic de eroare de masurare. Intervalul n care se estimeaza, , cu o anumita p probabilitate numita nivel de ncredere, ca se afla valoarea adevarata a masurandului se numeste incertitudine de masurare; incertitudinea de masurare estimeaza limitele erorilor de masurare

Erori de masurare
Pentru a determina erorile care afecteaza rezultatul masurarii, precum si factorii care le produc, trebuie sa se tina seama ca:
mijlocul electric de masurare masoara o marime care este implicata n fenomenul supus masurarii mpreuna cu alte marimi; aceasta marime trebuie corect definita; masurarea se desfasoara ntr-un mediu ambiant; rezultatul masurarii are un beneficiar.

Principalele elemente care sunt prezente n procesul de masurare si erorile pot fi clasificate dupa provenienta lor n erori datorate:
fenomenului supus masurarii; interactiunii mijloc de masurare-fenomen supus masurarii; mijlocului electric; interactiunii beneficiarului masurarii-mijloc de masurare

Erori de masurare

marimea i d masurat, q de k , qk sunt marimile i il de d influenta i fl prezente n fenomenul f l supus masurarii, respectiv n mediul ambiant corespunzator mijlocului de masurare, iar y este valoarea masurata obtinuta de la mijlocul de masurare de catre beneficiarul masurarii.

Erori de masurare
Erorile de model sunt datorate fenomenului supus masurarii si ele provin din simplificarea sistemului fizic asupra caruia se efectueaza masurarea neglijndu-se unele proprietati sau marimi fizice caracteristice acestuia. Erorile de influenta reprezinta erorile introduse de factorii de mediu care pot influenta marimea de masurat.
Exemplu: umiditatea mediului ambiant la masurarea grosimii hrtiei cu grosimetre g os e e e electrice ec ce capac capacitive. e

Erorile instrumentale reprezinta erorile proprii ale mijloacelor electrice de masurare fiind cuprinse, de regula, ntre limitele cunoscute n functie de modul d l de d definire d fi i a preciziei, i i i precum si i erorile il suplimentare li t d t it datorita marimilor de influenta,
exemplu: temperatura, cmpurile electromagnetice, umiditatea etc.

Erori de masurare
Erorile de interactiune dintre mijlocul j electric de masurare si fenomenul supus masurarii sunt cauzate de actiuni electromagnetice sau mecanice exercitate de mijlocul de masurare asupra fenomenului supus masurarii si reciproc. reciproc

Erorile de interactiune dintre beneficiarul masurarii si mijlocul electric de masurare sunt cauzate de neasigurarea de catre beneficiar a conditiilor nominale de utilizare a mijlocului electric de masurare.

Erori de masurare
Dupa p modul cum sunt exprimate, p , erorile p pot fi: absolute, , relative si raportate: Eroarea absoluta Eroarea absoluta este diferenta dintre valoarea masurata si valoarea adevarata a marimii masurate: X=X-X X X Xe Eroarea absoluta are aceleasi dimensiuni fizice ca si marimea masurata si se exprima p n aceleasi unitati de masura.
Eroarea absoluta cu semn schimbat se numeste corectie.

Erori de masurare
Eroarea relativa Eroarea relativa este raportul dintre eroarea absoluta si valoarea marimii masurate:

Eroarea raportata Eroarea raportata este raportul dintre eroarea absoluta si domeniul de masurare. asu a e

unde:
Xmax limita superioara de masurare; Xmin limita inferioara de masurare.

Erori de masurare
Eroarea tolerat eroarea maxima cu care este cunoscuta valoarea indicata de un mijloc de masurare ce functioneaza corect; eroare limita maxima admisa pentru valoarea indicata si se foloseste la unele mijloace de masurare la definirea clasei de precizie (c.p .);

Erori absolute
Eroare reala a unei masurari diferenta Xi dintre valorile Xmi obtinute printr-un sir de n masurari efectuate cu aceeasi tehnica de masurare si valoarea adevarata (necunoscuta) a marimii: Corectia unei masurari, dintr-un sir de n determinari a valorilor Xmi , se defineste ca fiind valoarea Ci egala si de semn contrar cu eroarea reala xi

Eroarea conventionala diferena ntre valoarea masurat si o valoarea asa-zisa de referinta (sau etalon) Xe , admisa pentru marimea analizata:

Erori absolute
eroarea medie aritmetica (X) pentru un sir de n masurari efectuate cu utilizarea aceleiasi tehnici de masurat = media erorilor reale,:
(1) (6)

(2)

(7) (8) ( )

(3) (9) (4) (10)

(11) (5) (12)

Erori absolute
eroarea medie , (X) valoarea absoluta a erorii medii aritmetice :

eroarea medie patratica, (X) notiune introdusa prin aplicarea calculului probabilitatilor la modelarea erorilor de masurare, se defineste prin:

Erori absolute
eroarea probabila se determina eroarea accidentala X fata de care numarul erorilor de valoare mai mica este egal cu numarul erorilor de valoare mai mare.: pragul de siguranta eroarea ntmplatoare Xi care nu depaseste triplul erorii medii patratice X este o eroare limita superioara Xlim= 3X
probabilitatea ca eroarea reala Xi sa nu fie mai mare dect Xlim este de 0,9973 prag de siguranta .

Erori relative
eroarea relativa reala, (x ) raportul dintre eroarea (absoluta) reala X si valoarea adevarat X (necunoscuta) a mrimii supuse msurrii;

eroarea relativa conventionala, ( x_conv) raportul dintre eroarea absoluta convenional (Xconv.) si o valoare de referin (etalon) Xe aleasa convenional pentru mrimea care a fost msurat.

Clasa de precizie
exprim calitatea unei metode de masurare sau/si a unui aparat de masurat se defineste prin raportul dintre eroarea maxima admisibila numita eroarea limita de clasa , (Xmax), si valoarea maxima care se poate masura cu aparatul (sau prin metoda considerata) , multiplicat cu 100 (n procente):

exprima gradul de incertitudine al unei masurari, masurari precizeaz interval de ncredere al marimii fizice studiate

valoarea erorii maxime admisibile

Clase de precizie standardizate

ncadrarea unei masurari n anumite limite de precizie corespunzator scopului efectuarii ei, standardizeaza clasele de precizie. - la aparatele analogice de masurat: 0,1; 0,2; 0,5; 1; 1,5; 2,5 si 5
un aparat care da o eroare mai mare dect 5Xmax/100 nu mai poate fi considerat aparat de masurat.

Eroarea limita de clasa ( (raportata p tolerata) ) este deci: 0,1%, , , 0,2%, , , 0,5%, 1% , 1,5%, 2,5% sau cel mult 5% ; la puntile de masurat (simple si duble): 0,001; 0,002; 0,005; 0,01; 0,02; 0,05; 0,1; 0,2; 0,5; 1; 2; 5 si 10;

Eroarea relativa a unei msurari

Eroarea relativa a unei marimi X diferita de Xmax (eroarea maxmim admisibila) (X < Xmax) rezulta din relatia:

Erori de masurare
Dupa regimului marimii de masurat erorile pot fi statice sau dinamice: Eroarea statica reprezinta eroarea de masurare care rezulta la un regim stationar constant al marimii de masurat. Eroarea dinamica este eroarea de masurare care rezulta la un regim variabil al marimii de masurat. masurat
Erorile dinamice depind att de caracteristicile mijloacelor si metodelor de masurare utilizate ct si de natura variatiilor marimii de masurat.

Erori de masurare

Dupa caracterul aparitiei n masurarile repetate, erorile pot fi

Erori sistematice Erori aleatoare Erori grosolane

Erori sistematice
Erori sistematice sunt acele erori care nu variaza la repetarea masurarii n aceleasi conditii sau variaza n mod determinabil odata cu modificarea conditiilor de masurare. Ele se datoreaza
unor cauze bine determinate, se produc ntotdeauna n acelasi sens, au valoare constanta n marime si semn sau variabila dupa o lege bine determinata pot fi eliminate prin aplicarea unor corectii.

Erori sistematice
Erorile sistematice pot fi la rndul lor
obiective subiective: Erori de aparat (instrumentale), (instrumentale) datorate unor caracteristici constructive ale aparatelor, aparatelor incorectei etalonari, uzurii. Limitele lor de variatie sunt cunoscute din specificatiile tehnice date defurnizorul aparatului si sunt, prin urmare, cel mai usor de evaluat de catre operator; Erori de metoda, aparute ca urmare a principiilor pe care se bazeaza metoda de masurare, a introducerii t oduce u unor o s simplificari p ca sau ut utilizarii a u unor o relatii e at e empirice. p ce Ele e apa apar mai a a ales es la a metodele etode e indirecte de masurare; Erori produse de factori externi (erori de influenta), deosebit de greu de evaluat prin calcule, deoarece nu ntotdeauna pot fi cunoscute cauzele si legile de variatie n timp a conditiilor de mediu (temperatura, presiunea, umiditatea, cmpuri magnetice, radiatii etc.). Pentru eliminarea lor se impune asigurarea conditiilor de mediu cerute de producator pentru instalatia de masurat.

Erori sistematice obiective:

Erori sistematice subiective (de operator), provenind din modul subiectiv n care operatorul apreciaza anumite efecte si tin de gradul sau de oboseala, oboseala de starea sa psihica

Erori de metod
care se datoreaza principiului pe care se bazeaza metoda, modelului folosit, introducerii unor simplificari sau aproximari, utilizarii unor relatii empirice

Corecii

Erori de masurare
Erori aleatoare (ntmplatoare) sunt erorile care au valori si semne diferite ntr-o succesiune de masuratori efectuate n aceleasi conditii.
Ele nu sunt controlabile si pot proveni din fluctuatiile accidentale ale conditiilor de mediu, ale atentiei operatorului uman, sau ale dispozitivului de masurare.

Erori grosolane (greseli) constau n abateri foarte mari, cu probabilitate mica de aparitie si care produc denaturari puternice ale rezultatelor masuratorilor. masuratorilor
Aceste erori sunt introduse prin alegerea gresita a metodei sau a mijloacelor de masurare, neatentiei n timpul masurarii, calculelor eronate etc.

Prelucrarea datelor experimentale

Metrologia, urmareste
determinarea ct mai exacta (precisa) a marimilor masurate, studiaza cauzele de aparitie a erorilor sistematice de masurare studiaza metodele de p prevenire si reducere a erorilor la valorile minime acceptabile, evalueaza prin calcule sau experimental erorile sistematice inevitabile stabileste corectiile necesare, analizeaza statistic rezultatele masurarilor n care apar erori aleatoare, indica conditiile n care masurarile pot da cea mai mare precizie, urmareste modul cum se p propaga p g erorile n cadrul unui lant de masurari elaboreaza modele si algoritmii de prelucrare si interpretare a rezultatelor determinate experimental, prin masurari.

Prelucrarea datelor experimentale - Histograma

Utilizarea metodelor grafo-analitice reprezinta o modalitate simpla de prezentare a datelor experimentale. Pentru interpretarea mai comoda a rezultatelor obtinute din masuratori se poate opta pentru reprezentarea grafica sub forma de histograma. Pentru a ntocmi o histograma se procedeaza n modul urmator:
se ntocmeste tabelul de date primare; se ordoneaza n sens crescator valorile din tabelul precedent p pe baza formulei lui Sturges, se stabilesc intervalele de grupare; Daca presupunem ca ntr-un sir de n masuratori s-au obtinut valorile limita Xm max si Xm min, lungimea intervalului de grupare d se calculeaza cu formula:

Histograma - continuare

se calculeaza l l pentru t fiecare fi i t interval l de d grupare valoarea l centrala t l sau medie; di se determina numarul de date ni corespunzator unei clase;
numarul de masurari ni pentru care se obtin valori cuprinse ntr-un interval de grupare se numeste frecventa absoluta;

se calculeaza frecventa relativa ca raport al frecventei absolute ni si al numarului total de masurari n:

Daca se construieste o diagrama formata din dreptunghiuri avnd baza egala cu intervalul de grupare, iar naltimea proportionala cu frecventa (absoluta sau relativa), se obtine o histograma

Histograma - continuare

Unind prin segmente de dreapta (care formeaza o linie frnta) mijloacele superioare ale dreptunghiurilor histogramei, se obtine poligonul de frecventa.

Indicatori statistici
Indicatori statistici utilizati la prelucrarea datelor experimentale Pentru prelucrarea statistica a masuratorilor efectuate, se folosesc niste valori tipice de selectie, numite indicatori statistici: Media aritmetica:
Efectund un sir de n masuratori asupra unei marimi fizice X, n aceleasi conditii experimentale, se obtin valorile Xm1, Xm2, , Xmn. Media aritmetica se determina cu formula:

Indicatori de localizare (de pozitie)

Este deosebit de importanta n estimarea preciziei masuratorilor, deoarece prin proprietatile sale, deseori se adopta ca marime de referinta. Se poate demonstra ca n cazul unui sir foarte mare de masuratori (n ), valoarea medie X tinde catre t valoarea l reala l a marimii i ii masurate. t

Indicatori de localizare
media geometrica:

media patratica:

media armonica:

Indicatori de localizare
Valoarea mediana Me - se defineste
ca valoare a variabilei care mparte sirul rezultatelor, dispuse n ordine crescatoare, n doua parti egale. Daca sirul are un numar impar de termeni, mediana se ia ca valoarea de ordin (n+1)/2. 1)/2 Daca D sirul i l este t par, mediana di se ia i egala l cu media di aritmetica it ti a valorilor l il centrale.

Valoarea modala sau dominanta M0 - se defineste

ca valoarea l careia i i corespunde d frecventa f t maxima i d masuratori de t i ntr-un t sir i de d determinari. Daca sirul de masuratori are doua valori maxime, repartitia se numeste bimodala, , iar daca sunt mai multe, ,p plurimodala.

ntre media aritmetica, mediana si moda exista urmatoarele relatii:

Indicatori de dispersie
amplitudinea de dispersie, care arata domeniul de variatie a marimii studiate: abaterea: abaterea medie patratica:

dispersia p de selectie S2:

Repartitia normala (Gaussiana) a rezultatelor experimentale

Cu ajutorul ei se pot analiza:
un sir de masuratori, strict n aceleasi conditii experimentale, efectuate asupra aceleiasi marimi X; rezultatele unor masuratori asupra unei colectivitati de obiecte caracterizate printr-o i t anumita it proprietate, i t t pentru t determinarea d t i unei i caracteristici t i ti i a acesteia. t i

Pentru distributia Gauss, densitatea de probabilitate de repartitie a rezultatelor, considerate ca variabile aleatoare, se scrie

unde: x este media aritmetica a masuratorilor; S abaterea medie patratica.

Repartitia Gauss
Se poate observa ca:

exista doua puncte de inflexiune simetrice:

Curba de repartitie Gauss a densitatii de probabilitate de distributie a rezultatelor masuratorilor.

Repartitia Gauss
Proprietati ale curbei Gauss:
pentru un numar suficient de mare de masurari, riguros n aceleasi conditii experimentale, valorile marimii masurate se distribuie simetric fata de media aritmetica X ; f functia ti densitatii d it tii de d probabilitate b bilit t este t neglijabila lij bil pentru t valori l i ale l variabilei i bil i Xm X care difera de media aritmetica cu mai mult de 3S; aria delimitata de curba si de axa absciselor este 1 pentru toate valorile X si S; f(Xm)>0 si f(-Xm) f( Xm) = f(Xm) deci graficul este simetric fata de axa ordonatelor; curba are forma de clopot (clopotul lui Gauss) si are doua puncte de inflexiune n punctele:

Repartitia Gauss
Probabilitatea ca eroarea absoluta sa se afle ntre doua limite 1 si 2 este :

Grafic, probabilitatea este reprezentata de aria delimitata de curba Gauss, axa absciselor si ordonate n punctele 1 si 2

Curba de repartitie Gauss a densitatii de probabilitate de distributie a erorilor accidentale.

Alte repartitii
Pe lnga repartitia normala (Gauss), se utilizeaza n analiza sau prezentarea valorilor marimilor masurate si alte repartitii:
Repartitia normala Laplase; Repartitia t (Student); Repartitia 2 (hipatrat); Repartitia Weibull (vezi fig); Repartitia p rectangulara g s.a.

Curba de repartitie Weibull a repetitivitatii vitezei vntului pe gradatii de viteza (aplicatie WAsP).

Etaloane
Generalitati. Clasificari Masurile M il etalon t l sunt t masurile il care servesc la l reproducerea d si i pastrarea t unitatilor de masura, precum si la verificarea si gradarea diferitelor masuri si instrumente de masura. Etaloane se mpart n doua clase
etalonul propriu-zis, masurile model,

Etalonul propriu-zis, care este o masura destinata pastrarii si reproducerii unei unitati, cu precizie maxima, permisa de tehnica masurarii ntr-un anumit stadiu al tehnicii. Ele sunt de urmatoarele categorii:
etaloane de baza, baza care formeaza baza legala si stiintifica n tehnica masurarii ntr-o anumita tara, independent de unitatile stabilite; etaloane derivate, care reprezinta reproducerea concreta a unitatilor derivate; etaloane de lucru, lucru folosite la lucrarile curente de metrologie. metrologie

Etaloane - Clasificare

Etaloanele se mai pot clasifica: 1. dupa destinatie:

etaloane t l absolute b l t sunt t dispozitive di iti care servesc la l definirea d fi i unitatilor it til de d masura fundamentale: metrul, kilogramul, secunda, amperul; etaloane de conservare sunt dispozitive p precise si stabile n timp p p care furnizeaza unitatea de masura corespunzatoare si necesita calibrare n raport cu etaloane absolute; etaloane de transfer sunt dispozitive care permit transferul unitatilor de masura ntre domenii sau regimuri de functionare.

Etaloane - Clasificare
1. dupa p p precizie:
etaloane internationale care sunt pastrate la Biroul International de Masuri si Greutati BIMG de la Serves, Franta ; etaloane primare (nationale) care sunt pastrate la Biroul National de Metrologie Legala BNML a tarii si servesc la verificarea etaloanelor secundare, se considera ca fiind cele mai precise din tara respectiva si se verifica periodic cu etaloanele internationale; etaloane secundare servesc la verificarea etaloanelor de lucru si sunt pastrate la filialele regionale ale BNML; etaloane tertiare (de lucru) sunt pastrate n laboratoarele metrologice uzinale si sunt t utilizate tili t la l verificarea ifi aparatelor t l de d masura de d precizie. i i

Etaloane - Clasificare
B) ) masurile model, , cu p precizie normata, , care sunt de trei categorii: g 1. Masuri etalon si instrumente de categoria I-a, care se verifica dupa etaloane; 2. Masuri etalon si instrumente de categoria II-a, care se verifica cu masurile de categoria I-a; 3. Masuri etalon si instrumente de categoria III-a, care se verifica cu masurile de categoria II-a.

Etalonul absolut de curent electric

Amperul absolut se stabileste cu ajutorul balantei de etalon, Platanul P1 al balantei = sistem electrodinamic, cu inductivitatea mutuala M.
Bobina fixa B1, B2, conectata n serie cu bobina mobila b, sunt parcurse de curentul I.

Forta rezultanta este: Forta rezultata fx se masoara cu greutati etalon m, m asezate pe platanul P2 al balantei. balantei La echilibru: F1 = F2

constanta k m masa;

Etalon de rezistenta. rezistenta Determinarea absoluta a ohmului

Ohmul absolut este determinat cu ajutorul unei punti avnd un etalon absolut Lampard. Puntea Ogawa formata din rezistentele R1, R2, R3 si condensatoarele C1, C2, C3. Ecuatiile de echilibru sunt:

Determinarea absoluta a ohmului

Reglajul puntii se realizeaza din capacitatea C3, variabila de 100 pF si prin modificarea frecventei generatorului. Generatorul este sincronizat la 1591 Hz, valoarea fiind ajustabila cu o rezolutie de 10-7. Valorile uzuale ale componentelor sunt:
R1=R2=R3=20000 W, W Condensatoarele C1=C2=5000 pF, C3=10000 pF,

=10000 deci f = w/(2p)= 1591 Hz .

Se considera rapoartele: rapoartele Pentru eliminarea influentilor capacitatilor parazite se utilizeaza ramura Wagner. Rezistenta se determina absolut: Precizia de determinare absoluta pentru valoarea de 1W este de 2 210-6 10 6.

Etalon de tensiune
Determinarea absoluta a voltului Se realizeaza cu electrometrul prin masurarea fortei de atractie ntre doi electrozi aflati la o diferenta de potential. Fie avem capacitatea C a unui condensator format din doi electrozi. n situatia aplicarii unei diferente de potential, energia nmagazinata pe armaturile condensatorului este:

iar forta de atractie este:

unde dW - reprezinta variatia de energie corespunzatoare la o variatie dx ntre electrozi.

Determinarea absoluta a tensiunii U se realizeaza prin masurarea fortei F si a capacitatii dC. n raportul dC/dx intervine lungimea si capacitatea, care poate fi obtinuta printr-un etalon absolut de capacitate Lampard.

Electrometru pentru reproducerea absoluta a voltului

electrometru realizat de K. Clothier la National Measurement Laboratory NML (Australia), care utilizeaza un electrod mobil reprezentat de suprafata unui i lichid li hid conductor, d t mercurul. l Forta electrostatica este echilibrata de greutatea mercurului supraridicat cu naltimea h, atunci cnd se aplica o diferenta de potential U. Pentru un element de suprafata se obtine:
U 2 dC U 2 S = 2 F= 2 dx 2 x

F = pS = ghS
U2 S 2 gh 2 = ghS U = x 2 x
Aceasta metoda necesita cunoasterea
densitatii mercurului cu o precizie de 10-6, distantei foarte mici h, de exemplu: de ordinul mm pentru tensiuni de ordinul 10kV

Etalonul absolut de capacitate (A.M.Thompson) (A M Thompson)

Acest etalon are la baza teorema demonstrata n 1956 de catre australienii A.M. Thompson si D.G. Lampard, care demonstreaza ca daca patru conductoare metalice, cilindrice si rectilinii, sunt asezate paralel, cu axele dispuse n colturile unui patrat si daca doua conductoare diagonal-opuse sunt legate electric ntre ele si puse la pamnt, atunci ntre celelalte doua conductoare, d t ramase libere, lib va exista i t o capacitate it t a carei i valoare l d i d depinde numai de lungimea conductoarelor.

D.G. Lampard si A.M. Thompson au propus un nou tip de etalon de capacitate bazat pe proprietatile electrostatice ale sistemelor cilindrice.

Etalonul absolut de capacitate (A.M.Thompson) (A M Thompson)

Lampard si Van de Pauw au considerat o suprafata cilindrica divizata prin patru segmente izolate Capacitatile liniare obtinute ntre doi electrozi opusi corespund traiectoriilor interne ale liniilor de forta. n cazul n care cele patru segmente sunt identice atunci C=C13=C24 si se obtine: identice, de unde rezulta capacitatea:

unde:

viteza luminii c0=2,9979254106 m/s n vid si permeabilitatea magnetica m0=4p10-7 H/m, ln2=0,693147, p=3,141592.

0 = 1/(0 c02) este permitivitatea calculata functie de

Etalonul absolut de capacitate (A.M.Thompson) (A M Thompson)

n figura este reprezentat etalonul absolut propus de A.M.Thompson. Capacitatea C are expresia identica:

Aceasta expresie permite realizarea celui mai simplu etalon absolut de capacitate, bazat doar pe masurarea precisa a unei lungimi. Raportnd capacitatea la unitatea de lungime, lungime rezulta capacitatea specifica Cs=1,953509pF/m.

Etalonul absolut de capacitate (A.M.Thompson) (A M Thompson)

Pentru dimensionarea condensatorului etalon la o valoare de 10 pF ar fi necesare conductoare de lungime l=5,11883m. Precizia acestui etalon va depinde de precizia cu care poate fi masurata lungimea g barelor. Prin procedee optice interferometrice, lungimea l poate fi masurata cu precizii de ordinul 10-8 sau 1/100 ppm, iar pentru 0 pot fi asigurate precizii de ordinul 10-7 (1/10 ppm) sau 10-5%. Precizia etalonului de capacitate nu poate depasi n aceste conditii 10-6 (10-4 %) sau 1ppm (unitatea relativa anglo-saxona parts million=1/1010 sau 10-6 %). n cazul n care 0 este cunoscut cu aproximativ 10-8 dupa Naval Research Laboratory NRL (SUA), atunci precizia este aproximativ de 0,1ppm.