Clinica de Neurologie U.M.F. Gr.T.Popa Iasi Neuropatii infectioase Bacteriene Borrelia burgdorferi Corynebacterium diphteriae Mycobacterium leprae Clostridium botulinum Virale Citomegalovirus Herpex simplex Herpes zoster Rabia Protozoare Trypanosoma cruzi Artropode Boala muscaturii de capusa Virus hepatitic C Virus hepatitic B HIV Sd. Guillain Barre Sindromul postpolio Neuropatii infectioase Accesul infectiei catre sistemul nervos Rareori este infectat direct sistemul nervos Exista un loc de replicare primara (in orofaringe, tractul gastrointestinal, tractul respirator superior si nodulii limfatici regionali) Virusurile inoculate direct se multiplica local sau in endoteliul vascular sau noduliilimfatici regionali Cand sistemele de aparare sunt depasite infectia se raspandeste pe cale hematologica sau urmand traiectul nervilor periferici Virusurile se pot atasa de membrana presinaptica si pot urma calea fluxurilor retrograde axoplasmatice Nervii cranieni trigemen si oftalmic pot constitui cai de conducere a infectiilor catre SNC Rareori virusurile pot sa acceseze in creier prin intermediul macrofagelor infectate care traverseaza BHE Boala Lyme Infectie cauzata de Borrelia Burgdorferi (spirocheta localizata in glandele salivare) Capusa (capusa cerbului in SUA) transmite boala prin muscatura Microorganismul se cantoneaza la nivelul diferitelor tesuturi, ducand la manifestari clinice variate Initial afecteaza tegumentele (stadiile precoce) Ulterior se localizeaza la nivelul articulatiilor, sistemului nervos, alte organe si sisteme Boala Lyme Primul stadiu (acut, localizat): Oboseala, febra si/sau frisoane, dureri musculare si articulare,eritem migrator, rash circular caracteristic (Bulls eye), redoarea cefei, hipertrofia ganglionilor limfatici Al doilea stadiu (diseminat): Paralizie faciala periferica, tulburari de ritm cardiac, meningita, tulburari de sensibilitate, tulburari de coordonare Mai tarziu in evolutie (cronic, persistent): Fenomene artritice cronice, revarsat articular al articulatiilor mari (genunchi), dureri musculare cu caracter cronic, encefalopatie (tulburari de somn, pierderea memoriei), polineuropatie (tulburari de sensibilitate distal) Boala Lyme Afectarea sistemului nervos Debutul neuropatiei periferice este situat de obicei la distanta de momentul initial, daca infectia nu este tratata (saptamani ani) La 25% dintre cazurile netratate Poliradiculoneuropatie sau poliradiculopatie senzitivomotorie cronica usoara, reversibila, de tip axonal Paralizia periferica de facial APROXIMATIV 25% DINTRE PACIENTII CU PARALIZIE DE FACIAL CAUZATA DE INFECTIA CU BORRELIA PREZINTA AFECTARE BILATERALA Durerea radiculara poate mima un eveniment discal acut Mai frecventa la pacientii europeni Poate fi asociata cu pleocitoza limfocitara (sd. Bannwarth). Mononevrita multiplex Polineuropatia In formele avansate de boala Parestezii (furnicaturi, amorteala) la nivelul extremitatilor, durere. Tulburari de atentie, afectarea memoriei, cefalee, meningita Formele avansate de boala pot implica aproape orice parte a SN, cu un tablou simptomatologic variat. Boala Lyme In Europa vectorii principali sunt capuse apartinand complexului Ixodes ricinus Distributia si modul de activitatea sunt limitate de conditiile climatice Teritorii cu clima temperata - temperaturi >35C omoara I. ricinus Teritorii largi: intre 65 et 39 latitudiune nordica Tarile Europei (cu clima temperata): activitate bimodala cu varfuri primavara si lasfarsitul verii/inceputul toamnei In "zonele limita" ale habitatului: Finlanda iunie-iulie, Magreb activitate de iarna Afectiunea are aceleasi caracteristici clinice Gazdele europene sunt mai frecvent rozatoarele Boala Lyme Diagnostic Identificarea bacteriilor Culturi din biopsii cutanate, lichid articular (rareori utile in practica clinica) Identificarea AND bacterian in LCR prin PCR Teste serologice Numeroase rezultate fals pozitive si fals negative Titrarea anticorpilor IgG si IgM prin tehnica ELISA Confirmarea titrurilor pozitive prin tehnica Western blot In absenta tratamentului pacientul continua sa produca IgM mult dupa infectia initiala LCR Pleiocitoza cu mononucleare Raport intre nivelul anticorpilor in LCR si in ser Titruri crescute de anticorpi persista chiar dupa tratamentul corect si in absenta afectarii neurologice evidente Boala Lyme Diagnosticul si tratamentul precoce pot opri evolutia bolii si pot preveni complicatiile neurologice Cine ar trebuie tratat? Orice subiect muscat de o capusa la care este certificata prezenta spirochetelor in fluxul sanguin Subiectii muscati de capusa care prezinta semne clinice de boala Femeile gravide muscate de capusa Persoanele din zone endemice Tratament antimicrobian oral/injectabil Vaccinul nu mai este disponibil (LYMErix) Boala Lyme Prevenirea bolii prin inlaturarea rapida a capuselor (sunt necesare 24-48h inainte ca infectia sa fie probabila) Boala precoce sau diseminata doxiciclina 100 mg x 2/zi, 3 saptamani, sau amoxicilina 500mg cu probenecid 500mg de 3ori/zi 3 saptamani Cefuroxim axetil 500 x 2/zi mg po 21 zile Boala avansata (neuroborelioza acuta) ceftriaxona (2 g/zi 14-28 zile) sau cefotaxima (Claforang) 2 g la 8 ore 14 zile sau amoxicilina 500mg cu probenecid 500mg de 4 ori/zi timp de 4 saptamani, sau Penicilina G i.v., 24 milioane unitati/zi 14 zile. Sau eventual doxiciclina 100 mg x 2/zi, 4 saptamani Encefalomielita Ceftriaxona, cefotaxima sau penicilina iv Difteria Cuvantul grec diphthera (piele) Recunoscuta de Hipocrate in secolul al cincilea i.e.n. Epidemii descrise in secolul al saselea C. diphtheriae a fost descris de Klebs in 1883 Bacil aerob gram pozitiv Productia de toxina apare doar atunci cand bacteria este infectata de un virus (fag) care contine gena acesteia Daca este izolat trebuie diferentia de difteroizii obisnuiti Goya, 1802-1812 Difteria Poate afecta orice mucoasa Se clasifica in functie de locul infectiei: Angina difteric Difteria laringian (crup difteric) rinita difteric, difterie conjunctival otita difteric; difterie anal, vaginal; difterie cutanat. Poate afecta nervii cranieni si nervii periferici (de tip polineuropatic) Difteria Angina difterica Debut treptat cu febr, astenie, grea, anorexie, false membrane Faza de stare: falsele membrane se extind, sunt foarte aderente constituite din mucoas faringian necrozat sub aciunea toxinei difterice nsoite de edem faringian intens, care se poate exterioriza. adenit submandibular i laterocervical cu periadenit i edem inflamator (gt proconsular) Concomitent apar semne generale Difteria Polineuropatia difterica paralizii ale muschilor faringieni si laringieni datorate efectului local al toxinei (disfagie, voce nazonata) la 5-10 zile de la debut tulburari de vedere paralizia acomodarii (paralizie ciliara) cu mentinerea reflexului fotomotor la 1-2 saptamani de la debut Pot fi afectati si alti nervi cranieni Afectarea nervilor cranieni nu este obligatoriu urmata de polineuropatia tardiv Difteria Deficit motor acut/subacut al membrelor parestezii si pierdere distala a sensibilitatii vibratorii si mioartrokinetice la 5-8 saptamani de la debut Cresterea proteinorahiei Tipic - afectarea simultana a celor 4 membre, dar aceasta poate fi si progresiva (initial membrele superioare) Dupa cateva zile pacientul nu mai poate merge/mentine ortostatismul; ocazional poate apare afectare respiratorie Difteria Demielinizare segmentara fara reactii inflamatorii Localizata la radacinile spinale, ganglionii senzitivi, nervii spinali adiacenti Celulele din cornul anterior, axonii, nervii periferici si fibrele musculare nu sunt afectate Toxina difterica ajunge la celulele Schwann din portiunile bine vascularizate ale sistemului nervos periferic in primele 24-48 ore de la infectie, dar efectul sau metabolic asupra membranelor se poate extinde pentru cateva saptamani Inhibitia sintezei proteice Antitoxina eficienta in primele 48 ore Produsa la cai Neutralizeaza numai toxina nelegata Lepra Cea mai veche descriere a unei boli despre care se considera ca ar putea fi lepra apare intr-un papirus egiptean scris cu aproximativ 1550 ani i.e.n. In jurul anului 600 inainte de era noastra scrieri indiene descriau o boala asemanatoare cu lepra In Europa, primele mentiuni sunt legate de intoarcerea armatei lui Alexandru Macedon din India (600 i.e.n.), si apoi in Roma (anul 62 i.e.n.) coincizand cu intoarcerea trupelor lui Pompei din Asia Mica Se considera ca boala a aparut in Africa de est, extinzandu-se in Europa si Asia si apoi (prin intermediul exploratorilor) in Africa de vest Masca nigeriana: reprezentare a desfigurarii din lepra Lepra Este cauzata de infectia cu Mycobacterium leprae (bacilul Hansen). Primul patogen legat clar de o boala a omului (Dr. G. Armauer Hansen, 1874) Bacterie intracelulara, acido-alcoolo rezistenta, in forma de bastonas 1-8 microni/0.2-0.5 microni Nu a fost cultivat in laborator; poate fi identificat la om, armadillo, unele maimute, soarece Prefera temperaturi mai reduse decat temperatura corpului Singura micobacterie care infecteaza tesutul nervos Lepra Se poate raspandi prin aerosoli, si rareori prin contact tegumentar 95% din indivizi sunt imuni natural Numarul de cazuri a scazut de la 10-20 milioane in 1970 la 286063 de cazuri in 2005 Bacilul invadeaza cu regularitate sistemul nervos periferic Lepra Genomul prezinta o evolutie speciala (reductiva) cu pierderea sistemelor metabolice prezente la alte micobacterii Neurotropism specific Se leaga specific de un alfa distroglican din structura lamininei care intra in compozitia laminei bazale a unitatii celula Schwann-axon Invadeaza initial celulele Schwann (si macrofagele) Cel mai lung timp de multiplicare (13 zile) Se multiplica la temperaturi cu 7 -10C mai mici decat temperatura centrala (37C) Lepra Clasificare: OMS, Ridley-J opling PAUCIBACILARA (PB) (fara bacili la suprafata tegumentelor) I - Indeterminata TT - Tuberculoida BT - Tuberculoida de granita MULTIBACILARA (MB) (preparatele de la suprafata tegumentului: minim 1-6 bacili) BB - Forma de granita BL - Lepromatoasa de granita LL - Lepromatoasa Forma clinica a bolii depinde in primul rand de rezistenta gazdei Lepra LEPRA TUBERCULOIDA Bacterii putine Nivel scazut de anticorpi Imunitate celulara buna Rezistenta mare la M. Leprae LEPRA LEPROMATOASA Bacterii numeroase Nivel ridicat de anticorpi Imunitate celulara absenta Rezistenta mica la M. Leprae Lepra de granita leziuni numeroase, bine definite, edematiate si inflamate Lepra lepromatoasa extinsa Lepra lepromatoasa avansata, cu pierderea sprancenelor, infiltratia fetei si lobilor urechilor Lepra La 90% dintre pacienti prima manifestare este hipoestezia De cele mai multe ori boala nu este recunoscuta inaintea aparitiei manifestarilor cutanate Cel mai frecvent apar initial macule hipopigmentate Majoritatea evolueaza spre leziuni lepromatoase, tuberculoide sau de granita Afecteaza primar Tegumentele Nervii periferici Ochiul Mucoasele (nazala) Prabusirea piramidei nazale se datoreaza ulceratiilor mucoasei, care duc la eroziunea si distrugerea septului Lepra Tipar de afectare caracteristic: dependent de temperatura Afectarea senzitiva extinsa este urmata de afectarea motorie datorata invaziei nervilor motori in punctele cele mai apropiate de tegument (nervul cubital este cel mai sensibil) In afara pierderii sudoratiei in teritoriile anesteziate nu exista afectare a sistemului autonom ROT sunt mentinute in lepra, in contrast cu tulburarile largi de sensibilitate Multi dintre nervii superficial afectati sunt hipertrofiati si pot fi palpati Implicarea variaza, unii pacienti avand afectati doar 1-2 nervi, in timp ce in alte sdiotuatii pot fi constatate modificari ale tuturor Nervul tibial posterior SPE Ram cutanat al radialului Nervul cubital Nervul mare auricular Nervul mare auricular hipertrofiat poate fi observat la intoarcerea capului R. cutanat al radialului de la nivelul pumnului este cel mai frecvent nerv hipertrofiat in lepra Nervul cubital la nivelul cotului este frecvent implicat, fiind hipertrofiat sau sensibil SPE este frecvent hipertrofiat in lepra. Dupa aparitia leziunilor nervoase, mainile prezinta anestezie si diferite atrofii musculare Datorita anesteziei traumatismele nu sunt observate, favorizand infectia, tulburarile trofice, pierderea de tesuturi Lepra Linii de tratament Eradicarea M. leprae Combaterea reactiilor adverse leproase Reabilitarea Tratament sulfone Este posibila recurenta bolii Pot induce neuropatie periferica Forme PAUCIBACILARE tratamentul dureaza 1 an Dapsona 100 mg/zi Rifampicina 600 mg/zi Forme MULTIBACILARE - tratamentul dureaza 2 ani Dapsona 100 mg/zi Rifampicina 600 mg/zi Clofazimina 50 mg/zi Lepra Tratamentul reactiilor leproase Erithema nodosum leprosum Corticoterapie cu doze mari (60- 80 mg/zi) Thalidomide (300-400 mg/zi) Reactii de inversare (cresterea brusca a imunitatii tisulare, cu ulcerarea leziunilor cutanate si nevrita acuta) Corticoterapie Clofazimina 200-300 mg/zi Botulism Cauzat de o toxina sintetizata de Clostridium botulinum Sapte tipuri antigenice distincte de toxina (A-G) Blocarea eliberarii de acetilcolina la nivelul jonctiunii neuromusculare Doze sub 1 g sunt fatale in administrare IV, IM sau inhalatorie Botulism Toate formele de botulism sunt datorate absorbtiei toxinei in circulatie Ingestia de alimente/apa care contin toxina toxina este inactivata de caldura si gatirea normala a alimentelor, si este distrusa prin clorinarea apei Inhalarea de toxina pura Plagi (sau colonizare intestinala) urmata de cresterea de forme vegetative Forme neonatale sau infantile toxina produsa dupa germinarea sporilor ingerati (miere naturala contaminata) Botulism Triada simptomatologica clasica: Paralizie flasca simetrica descendenta cu paralizii bulbare semnificative Lipsa afectarii sensibilitatii Afebril Semne precoce: ptoza palpebrala, tulburari de vedere, strabism (in special prin paralizia n. VI), diplopie, midriaza, paralizii faciale, tulburari de vorbire (voce ragusita, disartrie, disfonie pana la afonie), ddisfagie Ulterior: pierderea controlului capului, deficit motor descendent (faringian, membrele superioare, muschi respiratori accesori, diafragm, partea inferioara a corpului), pierderea reflexului de deglutitie si ROT, disfunctii autonome (constipatie severa) Debutul simptomatologiei - 2 ore pana la 8 zile dupa ingestie (in general 12-3 ore), 1-36 ore dupa inhalare La pacientii care isi revin, recuperarea incepe la 3 saptamani (musculatura oculomotorie, a celorlalti nervi cranieni) si continua cateva luni pentru functiile motorii ale membrelor Botulism Diagnostic Confirmare prin studiu electrofiziologic (reducerea amplitudinii PEM; la stimulare repetitiva amplitudinea creste) Tratament: antitoxina (trivalenta) (initial 10000 U i.v., apoi cate 50.000 U i.m./zi pana la ameliorarea clinica, terapie generala de sustinere Guanidin hydochloride (50 mg/kg) oarecare utilitate in combaterea deficitului motor Vaccinare (toxoid botulinic) in stadiu experimental: serii de 4 doze, cu rappel la fiecare 2 ani Herpes zoster Dupa infectia primara cu virusul varicella-zoster (herpesvirus) (care se manifesta ca varicella) virusul ramane in stare dormanta la nivelul radacinilor senzitive (pentru toata durata vietii) Mecanismele imune supreseaza replicarea virala In conditii de imunocompromitere (medicatie, boli, malnutritie, varsta, sarcina) virusul poate fi reactivat Virusul reactivat migreaza prin fibrele senzitive pana la tegument Herpes zoster La nivelul dermatomului afectat reactivarea virala duce la tulburari de sensibilitate (arsura, durere intensa) urmate la 2-5 zile de aparitia eruptiei veziculare caracteristice. De obicei un singur dermatom, unilateral De obicei durerea dispare treptat in aproximativ 30 zile, persistand hipo/hiperalgezie Daca sunt afectate si fibrele motorii poate apare si deficit motor. Implicarea leptomeningelui poate apare in infectia ramurii oftalmice a trigemenului Dupa disparitia elementelor eruptive poate persista durerea in teritoriul respectiv (nevralgie postherpetica) - 9-14% dintre pacientii cu herpes zoster Herpes zoster Pot apare variante atipice: Zoster multiplex Eruptia poate apare in mai multe dermatoame, atat contigue cat si separate, pe ambele parti ale corpului Mai frecvent la pacienti imunocompromisi Zoster sine herpete Reactivarea infectiei cu virus Herpes zoster poate evolua fara eruptia caracteristica Durere la nivelul dermatomului respectiv, posibil deficit motor si hipoestezie Paralizia faciala periferica poate sa nu fie insotita de eruptie veziculara (8- 25% dintre pacienti), mai ales in prezenta tratamentului profilactic cu aciclovir. Mielita Infectia cu VHZ poate afecta sistemul nervos central Desi sunt mai frecvente la pacienti imunocompromisi, astfel de situatii pot apare si in populatia generala Manifestarile sunt cel mai frecvent bilaterale Debutul poate fi caracteristic, urmat de progresie dupa 3 saptamani sau mai mult de la momentul initial Afectiunea continua sa progreseze un interval de 3 sau mai multe saptamani; au fost raportate perioade de 6 luni la persoanele imunocompromise Encefalita zosteriana este rara, dar a fost raportata la persoane fara alte patologii semnificative Sindromul Ramsay-Hunt In cazul implicarii ganglionului geniculat Paralizie faciala periferica, durere la nivelul conductului auditiv extern si fetei, vezicule la nivelul conductului auditiv extern Additional auditory and vestibular symptoms may be present. The vesicles are not present in all cases. Majoritatea cazurilor evolueaza favorabil dupa administrarea intravenoasa de aciclovir. Desi rareori, au fost raportate situatii de recurenta. Herpes zoster Dermatom toracic 50% Dermatom cervical 20% Trigeminal/facial 15% Dermatom lombosacrat10% Afectarea teritoriului trigeminal Teritoriul ramului oftalmic cu implicarea ochiului keratita, uveita, glaucom secundar, iridociclita Herpes zoster Tratament Analgetice non opioide Forme severe, in special cefalice, sau la pacienti imunodeprimati Famciclovir 500 mg x 3/zi 10-14 zile, Aciclovir 800 mg x 5/zi 10 zile sau Aciclovir I.v. 7,5 mg/kg x 3/zi 7 zile Scurteaza perioada de durere acuta si accelereaza vindecarea cutanata Nu reduc incidenta sau severitatea nevralgiei postherpetice Prevenirea prin vaccinare la varstnici (vaccin viu atenuat, aprobat in SUA in 2006) 61% reducere a incidentei si reducerea nevralgiei postherpetice cu 67% Terapia nevralgiei postherpetice Nortriptilina (pana la 100-a50 mg/zi), oxcarbazepina (900 mg/zi), gabapentin (2400 mg/zi), divalproex sodium (1000 mg/zi) Topic capsaicina, lidocaina Rabia Descrisa in anul 2300 B.C. in codul mesopotamian Eshnunna. rabhas, inseamna comportament violent in limba sanscrita veche. Louis Pasteur a fost primul care a determinat afectarea SNC in rabie. In 1890 a creat vaccinul antirabic 180nm\75nm N Protein P Protein M Protein L Protein G protein Rabia Familia Rhabdoviridae, genul Lyssavirus Genom ARN unicatenar Virus cu anvelopa, in forma de glonte Nucleocapsida contine proteine virale importante proteina G (implicata in legarea de receptorii celulari) Rabia Cainele este cea mai frecventa cauza de rabie in lume, urmat de pisica In tarile unde se practica vaccinarea animalelor domestice, boala este transmisa de animale salbatice (liliac, vulpe, sconcs, racoon) Contaminarea plagilor cu saliva animalului bolnav permite accesul virusului in organism Distributia globala a vectorilor virali si Global distribution of mammalian rabies reservoirs and vectors
Rabie paralitica deficit al nervilor cranieni, hipersalivatie Rupprecht CE, TheLancet Infectious Diseases Vol 2 J une 2002 Rabia Accesul direct al virulului in sistemul nervos periferic Se deplaseaza spre SNC cu o viteza de 8-20mm/zi Situl major de intrare in neuroni este jonctiunea neuromusculara Virusul foloseste receptorul nicotinic, unele molecule de adeziune neuronale (CD56), receptorul pentru NGF (neurotrofina p75) Fluxul axoplasmatic retrograd transporta virusul spre SNC Replicare virala in ganglionii de pe radacina posterioara si neuronii din coarnele anterioare Raspuns imun impotriva virusului la nivelul ganglionilor spinali: durere neuropata Tratamentul profilactic in acest stadiu previne decesul Raspandirea in alti neuroni prin intermediul proteinei virale G Dupa ce ajunge in SNC diseminare rapida in trunchiul cerebral, talamus, ganglionii bazali, maduva Rabia A doua faza (prodromala): Infectarea SNC simptomatologie respiratorie, gastrointestinala, comportamentala si emotionala Manifestari locale parestezii, durere, tulburari de sensibilitate A treia faza: semne neurologice datorate infectiei avansate a SNC Pacient furios: hiperactiv, agresiv (musca, striga, halucinatii), reactiile declansate de stimuli senzitivi hidrofobie, aerofobie; contractii diafragmatice violente, hiperreflexie, manifestari colinergice A patra faza coma, urmata de deces Corpi Negri Mononucleoza infectioasa (EBV): Complicatii neurologice: <1% la pacientii din populatia generala; mai frecent ca infectie oportunista in SIDA In cursul primelor 2 saptamani de boala Pacientul este negativ pentru anticorpi heterofili Evolutie variata poate fi severa (eventual fatala) sau cu recuperare completa Meningita aseptica, encefalita acuta virala, coma, meningita, meningoencefalopatie. Clinic: Paralizii de nervi cranieni (hipoglos, facial, scaderea acuitatii auditive), unice sau multiple Neuropatii ale plexului brahial Sindrom Guillain-Barr (de obicei sindrom de coada de cal cu deficit motor asimetric, posibil tulburari sfincteriene) Neuropatie autonoma, disfunctii gastrointestinale secundare disautonomiei colinergice selective, Ataxie cerebeloasa acuta Mielita transversa Hepatita virala cu virus C sau B A fost raportata aparitia neuropatiei periferice in cazuri rare Mononevrita multiplex, neuropatie distala Poate fi potentata/cauzata de tratamentul cu interferon Hepatita B Rar Mecanism: complexe imune, vasculita Hepatita C Incidenta neclara Vasculita sau alte vasculopatii Posibil crioglobulinemie Au fost raportate cazuri rare de miastenie la pacientii tratati cu interferon Sindromul Guillain Barre Articolul original - 1916 Sindromul Guillain Barre Afectiune mediata imun Mecanism posibil: autoanticorpi spre glicoproteinele mielinei periferice, care cauzeaza o cascada de evenimente care se finalizeaza eventual cu distrugerea mielinei Modificarile sunt diferite in functie de forma clinica: Sd MILLER-FISHER: Inflamatie si demielinizare; inflamatia este mai severa la joctiunea radacinilor ventrale si dorsale la joctiunea cu dura; degenerare axonala secundara. Variante senzitivo-motorii: Degenerare axonala fara activitate inflamatorie; procesul imun este directionat impotriva nodurilor Ranvier; nu este insotita de ddemielinizare Sindromul Guillain Barre 50 70% au in antecedentele recente (4 saptamani) alte afectiuni infectii ale tractului respirator superior, gastroenterita Infectia cu C. J ejuni simptomatologie mai severa Campylobacter este cel mai frecvent identificat precipitant al SGB Prezenta sa este demonstrata la pana la 30% din cazuri SGB asociat cu Campylobacter are un prognostic mai putin favorabil recuperare mai lenta si disabilitati reziduale mai importante Riscul de SGB este de 100 de ori mai mare comparativ cu populatia generala in 2 luni dupa infectia cu Campylobacter (30.4/100,000 comparativ cu 0.3/100,000) In SGB par sa fie implicate mai frecvent (78% vs 17%) suse specifice - liniile din clasa A poseda lipo-oligozaharide asemanatoare unor gangliozide, cu risc crescut de dezvoltare a unor autoanticorpi The Lancet; Nov 5-Nov 11, 2005; 366, 9497; Boala Chagas Vector: Reduviide (insecte hematofage) Triatoma infestans, T. braziliensis, T. dimidiata, T. sordida, Panstrongylus megistus, Rhodnius prolixus) Specii care colonizeaza habitatul rural sarac Triatoma infestans Boala Chagas In vector si in interiorul gazdei, protozoarul (Trypanosoma cruzi) se prezinta alternativ sub forma de amastigot si tripomastigot: Amastigot: intracelular, reproductiv Tripomastigot: circulant, nu se divide Raspunsul inflamator este declansat de liza celulelor infectate si eliberarea tripomastigotilor, a unor molecule parazitare proinflamatorii potente si a resturilor celulare Este intensa in faza acuta, cand au loc cicluri reproductive intracelulare multiple, si mai putin intensa in faza cronica atunci cand infectia este partial controlata de sistemul imun Leziuni celulare miocitare si neuronale (ducand la denervare autonoma) prin distrugere directa datorata parazitismului intracelular, necrozei in cadrul inflamatiei sau altor mecanisme citotoxice care implica celule CD8 sau mai rar CD4 (care recunosc epitopi ai T cruzi pe suprafata celulelor infectate, care contin amastigoti, si neinfectate, care au procesat antigeni parazitari) Boala Chagas Perioada de incubatie: 5-14 zile (pana la 40 zile dupa infectia prin transfuzie Tablou clinic Acut Febra variabila, afectarea starii generale, limfadenopatie, hepatomegalie chagoma: raspuns inflamator la locul de inoculare; poate persista pana la 2 luni Semnul Romaa: edem bipalpebral (unilateral) Cronic sechele ireversibile: cardiovasculare: cardiomiopatie, aritmii, tulburari de conducere gastrointestinale: megaesofag, megacolon meningoencefalita la pacientii cu SIDA Boala Chagas Afectarea cardiaca Frecventa in stadiul cronic, cu disfunctie importanta a sistemului de conducere, a miocitelor a nervilor cardiaci parasimpatici Afectarea inervatiei cardiace si aparitia focilor aritmogeni in ariile inflamatorii sunt la originea aritmiilor Hipertrofia miocitelor resatnte si fibroza intensa care inlocuieste muschiul distrus predispun la cardiopatie dilatativa si insuficienta cardiaca Subtierea peretelui ventriculului stang poate duce la aparitia anevrismului apical Afectarea digestiva Denervare parasimpatica intramurala cu raspandire neregulata Afecteaza in primul rand esoifagul si colonul (cel mai frecvent colonul sigmoid) Segmentul afectate poate avea un aspect macroscopic normal, prezentand doar afectarea peristalticii, sau poate fi dilatat (megaesofag sau megacolon), sau poate fi atat dilatat cat si alungit (dolicomegaesofag) Hipertonia cardiei este prezenta la debutul afectarii esofagiene In stadiile avansate poate apare volvulus al colonului sigmoid, asociat cu un risc crescut de necroza Megacolon Megaesofag Efecte adverse frecvente (anorexie, greata, voma, neuropatie periferica, reactii cutanate, efecte la nivelul SNC) Eficienta partiala in stadiile acute (in functie de microorganism) Inactiv in stadiul cronic Tratamentprelungit(pana la 90zile) Carcinogenicsi mutagenic(la animale) Efecte adverse frecvente (reactii alergice cutanate, neuropatieperiferica, leucopenie, convulsii) Eficienta partiala in stadiile acute (in functie de microorganism) Inactiv in stadiul cronic Tratamentprelungit(pana la 60zile) Carcinogenic si mutagenic (la animale) Nifurtimox Benznidazole O N N S O 2 N H 3 C O O N N O H N NO 2 Boala Chagas Boala somnului Trei subspecii ale T. brucei identice morfologic dar cu caracteristici patogenice diferite: Trypanosoma brucei brucei Trypanosoma brucei gambiense Trypanosoma brucei rhodensiense Gazda intermediara: musca Tsetse (Glossina) Mod de transmitere: intepatura mustei infectate T. b. gambiense T. b. rhodesiense Epimastigot Boala somnului Dupa infectare tripomastigotii se divid rapid in sange si se raspandesc in organism Extracelular Colonizeaza tesutul conjunctiv si plasma sanguina Gambiense- tripanosomiaza cronica cu debut lent Rhodesiense- tripanosomiaza acuta cu debut rapid Infecteaza numai omul (boala somnului vest africana), transmisa de la om la om prin intermediul vectorului Infecteaza si animale (boala somnului est africana), cu posibilitatea transmiterii la om Primele manifestari : Febra, rash, lipotimii Primele manifestari : posibil moarte in lipsa tratamentului Interval pana la traversarea barierei hemato encefalice si infectarea SNC: luni Interval pana la traversarea barierei hemato encefalice si infectarea SNC: saptamani Semnul Winterbottom: adenopatie cervicala Boala somnului T.b. gambiense infecteraza frecvent SNC Cauzeaza boala somnului tipica Apatie, lentoare mentala, tulburari de coordonare (6 luni 1 an) Tremor, convulsii, tulburari de termoreglare, hipertonie, ale miscari involuntare, perioade de insomnie si perioade de somnolentra, care progreseaza spre stupor si indiferenta totala, coma Moartea poate surveni datorita malnutritiei, altor complicatii T.b. rhodiensiense invadeaza rar SNC, dar poate duce la deces mult mai rapid de obicei prin invazia miocardului Boala somnului Ambele subspecii induc perioade intermitente de febra, in special in stadiile precoce Datorita modificarilor antigenice ale parazitului Pot prelua antigene ale gazdei Este posibil ca o parte din evenimentele patologice sa fie datorate unor fenomene autoimune Decesul se produce prin malnutritie sau alte afectiuni Boala somnului Tratament: toxicitate mare (efecte adverse SNC, cecitate), eficienta relativ redusa in stadiile avansate, medicamente scumpe si putin accesibile Suramina si pentamidina nu penetreaza eficient in SNC Preparate cu arsenic (Melarsoprol) toxice; sunt necesare pana la 4 cure de tratament; este necesara administrarea corticoterapiei T. B. gambiense Stadiul 1 prima linie: pentamadine (4 mg/kg, 10 doze) a doua linie: eflornithine sau melarsoprol Stadiul 2 prima linie: melarsoprol (2,2 mg/kg/zi, 10 zile, iv) a doua linie: eflornithine T.b. rhodiensiense Stadiul 1 prima linie: suramin (100-200 mg initial, apoi pana la 1g/zi in zilele 1, 3, 7, 14, 21) a doua linie: melarsoprol (3,6 mg/kg in 3-4 doze/zi, maxim 200-500 mg/doza) Stadiul 2 prima linie: melarsoprol a doua linie: nifurtimox combinat cu melarsoprol Paralizia de capusa Afectiunea este produsa de o neurotoxina secretata de femela gestanta a unor specii de capuse Capusa de padure din Muntii Stancosi (Dermacentor andersoni) capusa de caine americana (Dermacentor varaibilis). Simptomatologia apare la 2-7 zile dupa momentul parazitarii Deficit motor bilateral al membrelor inferioare care progreseaza ascendent la nivelul trunchiului, membrelor superioare si poate duce la insuficienta respiratorie si deces Semne senzitive minore ROT diminuate sau absente, poate apare oftalmoplegie sau paralizii bulbare Apare rar la om, mai ales la copii sub 10 ani Paralizia de capusa Identificarea capusei si apoi inlaturarea ei cu ajutorul unei pensete duce la recuperarea dramatica a functiilor neurologice in interval de cateva ore/zile Prognostic recuperare rapida si completa dupa inlaturarea capusei Sindromul postpolio La pacientii cu istoric de poliomielita acuta, minim 10 ani de stabilitate, lipsa altor posibile etiologii Deficit motor progresiv, oboseala si fatigabilitate (necorelate cu deficitul motor), durere musculara si articulara Deficite motorii noi, fasciculatii, crampe, insuficienta respiratorie, apnee de somn, disartrie sau disfagie Risc mai mare pentru pacientii cu varsta mai mare in momentul infectiei acute pacienti foarte activi dupa stabilizarea acesteia Posibil prin necesitati metabolice excesive ale neuronilor care suplinesc pe cei distrusi in timpul poliomielitei acute Pierderea axonilor ramificati Moartea neuronilor motori cu dimensiuni crescute