Sunteți pe pagina 1din 1

Lauda suferintei Attia dintre semeni nu ce sa nceapa-n zori cu Ei nu-si dau seama nici chemat sa-nalte mersul, prea

stiu suferinta. spre seara de prilejul cunostinta.

Suferinta poate fi ntuneric, taciune n inima, pe frunti albastru ger, pe coapsa ea poate fi pecete arsa cu fier, n bulgare de tarna o lacrima sau smbure de cer. Nu mai calca pe pamnt cine calca-n suferinta. Ea schimba la fata argila, o schimba n duh ce poate fi pipait, duios, cu stiinta. Tata, carele esti si vei fi, nu ne despoia, nu ne saraci, nu alunga de pe tarmuri orice suferinta. Alunga pe aceea doar care destrama, dar nu pe-aceea care ntareste fiinta-ntru fiinta. Fa ca semenii nostri, de la oameni la albine, de la-nvingatori la biruiti, de la-ncoronati la rastigniti, sa ia aminte ca exista pretutindeni si aceasta suferinta, pna astazi si de-acum nainte singura legatura ntre noi si tine.