Curs 1

Istoricul parodontologiei. Terminologie

Parodontopatiile marginale cronice sunt afeciuni multicauzale, cu diferite forme morfoclinice i cu o rspndire larg n rndul populaiei indiferent de vrst i localizare geografic. Studii antropologice i paleontologice arat c boala parodontal a nsoit constant evoluia filogenetic a speciei umane din timpuri preistorice. Leziuni osoase distructive ale parodoniului marginal au fost evideniate de Ruffer la mumiile egiptene mblsmate, n urm cu !!! de ani. Papirusul descoperit de "gbers conine numeroase referiri la suferinele gingivale i remedii mpotriva acestora, bazate pe e#tracte din plante, minerale, ncorporate n miere sau dro$die de bere %"giptul antic, cca. &'!! de ani .e.n.(. )n spturile de pe locul cetii *r au fost descoperite scobitori din aur, cu care sumerienii practicau igiena buco+dentar cu ,!!! de ani .e.n. -abilonienii i asirienii au lsat scrieri cuneiforme pe tblie de argil, referitoare la tratamentul gingiilor bolnave prin masa$ i cu e#tracte de plante medicinale. Scrierile c.ineze, datnd din anul /'!! .e.n., cuprind referiri amnunite la inflamaiile gingivale, descriu abcesul gingival, ulceraiile gingivale i recomand ca procedee terapeutice aplicaii de e#tracte de plante, iar pentru prevenire masticoterapia, folosirea scobitorilor i periuelor de dini. 0enicienii practicau imobilizarea dinilor parodontotici prin ligaturi cu fir metalic. 1ippocrates a descris bolile parodontale n secolul 23 .e.n., considernd tartrul ca factor etiologic principal i gingivoragia ca simptom principal. 4ulus 5ornelius 5elsius %sec.2. e.n.(, scriitor roman enciclopedist, a descris amnunit bolile parodontale, preciznd ca simptome inflamaia gingival, slbirea suportului osos al dinilor, cu mobilitatea acestora, recomandnd n scop terapeutic cauterizarea gingiilor i acoperirea plgilor cu miere de albine, iar n scop profilactic igiena bucal prin peria$ cu periue i dentifrice, dup concepia medicinei ale#andriene. R.azes %6'! 7 8/,( recomand pe plan curativ opiul, mierea de albine i uleiul de trandafir, precum i bile de gur astringente i prafurile dentifrice pentru curirea dinilor. 3alescus %sec.93( a precizat eficiena terapeutic a detartra$ului cu instrumentar metalic, prescriind n scop terapeutic vinul alb, sarea i substanele aromatizate, iar pe plan profilactic practicarea igienei. Pierre 0auc.ard %&:;6 7 &;:&(, considerat printele stomatologie moderne, n opera sa <Le c.irurgien dentiste=, a descris boala parodontal, considernd+o ca prima manifestare a scorbutului, care atac gingia, alveolele i dinii. 4 descris cu miestrie clinic simptomatologia mbolnvirilor

parodontale, caracterul lor cronic, e#tensiv, precum i depozitele moi i dure peridentare, secreiile purulente care se elimin la apsarea gingiei bolnave. "l a recomandat tratamentul local, constnd din detartra$ minuios cu instrumente metalice mult diversificate i perfecionate de el, a recomandat dentifricele, bile de gur i imobilizarea dinilor parodontotici cu atele, preciznd ineficiena tratamentului intern. Parodontologia modern este rezultatul unor cercetri ample desfurate n ultimele decenii, fiind fundamentat tiinific pe baza a numeroase studii clinice i e#perimentale. Literatura de specialitate nu prezinta la ora actuala o terminologie si o clasificare internationala privind parodontiul marginal si bolile care il afecteaza. >ermeniii folositi in parodontologie prezinta numeroase variante care insa nu au semnificatii esential diferite. La inceputul secolului 99, ?es@i introduce notiunea de paradentium care cuprindeA cementul radicular, osul alveolar, ligamentele alveolo+dentare si gingia. Braff denumeste comple#ul dinte tesuri incon$uratoare cu termenul de odonton. 2n &8/:, la al 322+lea 5ongres al 0C2 s+a precizat ca adoptarea celor doua prefi#e grecesti peri- si para- permite o distinctie intre periodontite, ca inflamatii ale membranei periodontale si paradentite care semnifica inflamatia tesuturilor de sustinere a dintelui. 2n S*4, 5omitetul pentru nomenclatura al 4cademiei 4mericane de Parodontologie recomanda+ inca din &8,;+ termenul de periodontium pentru tesuturile de sustinere ale dinteluiA gingie, membrana periodontala, osul alveolar. 2n &8',, 5onsiliul de parodontologie al 4sociatiei 2nternationale pentru cercetari asupra parodontopatiilor %4RP4( opteaza pentru prefi#ul grecesc para, iar intre paradent(in latina : dens, dentis= dinte( si parodont%in greceste odontos=dinte( pentru cel de+al doilea. >ermenul de parodontiu este adoptat de ma$oritatea tarilor europene, printre care si Romania. 2n tarile scandinave, 4nglia si S*4 in literatuara de specilitate se foloseste termenul de periodontiu : periodontal disease, periodontology. 2n mod obisnuit imbolnavirile parodontiului marginal sunt denumite parodontopatii marginale cronice, dar atat la noi cat si in literatura de specialitate straina se foloseste termenul de boala parodontala. Cictionarul ?ebsterDs defineste ca termen principal parodontium= periodontium si periodontium also called periodontium ceea ce inlatura orice indoiala privind valoarea semantica egala a celor doi termeni. C"9 consemneaza numai termeniiA paradentoza, periodontiu si periodontita, in timp ce Cictionarul de Eeologisme consemneaza termeniiA parodontal, parodontopatie, parodontoza, parodontiu, dar si periodont,

periodontal, periodontita. 2n Cictionarul medical se consemneaza termenii parodontita, parodontiu dar si parodontoza si parodontoliza. >ermenul de boala parodontala este atribuit pentru gingivite si parodontite. Gingivitele sunt afectiuni ale tesuturilor epiteliale si con$unctive situate in imediata vecinatate a coletului si a zonei peri si subcoletale a dintelui. 4fectarea osului alveolar prin demineralizare sau distructie este elementul esential de diferentiere si de transformare a gingivitei in parodontita .