Sunteți pe pagina 1din 10

Sisteme de gestiune i control a stocurilor

Teoria stocurilor a aprut din necesitatea asigurrii unei aprovizionari ritmice si cu cheltuieli minime a stocurilor de materii prime si materiale in procesul de productie, sau a stocurilor de produse finite si bunuri de larg consum in activitatea de desfacere a marfurilor. Stocurile reprezinta cantitati de resurse materiale sau produse (finite sau intr-un stadiu oarecare de fabricatie) acumulate in depozitele de aprovizionare ale unitatilor economice intr-un anumit volum si o anumita structura, pe o perioada de timp determinata, in vederea unei utilizari ulterioare. Pe perioada respectiva resursele materiale sunt disponibile, dar nu sunt utilizate, deci sunt neactive, scoase din circuitul economic, sau care prelungesc acest circuit (aspect considerat negativ). Stocul este o rezerva de material destinat sa satisfaca cererea beneficiarilor, acestia identificandu-se, dupa caz, fie unei clientele (stoc de produse finite), fie unui serviciu de fabricatie (stocuri de materii prime sau de semifabricate), fie unui serviciu de intretinere (articole de consum curent sau piese de schimb), fie unui serviciu de dupa vanzare (piese detasate). Desi diferite, procesele de stocare au totusi o serie de caracteristici comune, dintre care esentiala este acumularea unor bunuri in scopul satisfacerii cererii viitoare. O problema de teoria stocurilor exista doar atunci cand cantitatea resurselor poate fi controlata si exista cel putin o componenta a costului total care scade pe masura ce cantitatea stocata creste. Sisteme de gestiune a stocurilor: Evolutia nivelului stocului este interesanta din doua puncte de vedere: a) din punctul de vedere al producatorului, care este preocupat de valoarea medie a nivelului stocului, deoarece aceasta valoare permite cunoasterea imobilizarii totale a stocului si scopul producatorului va fi reducerea imobilizarii la valoarea sa minima; b) din punctul de vedere al beneficiarului, care dorind sa fie satisfacut imediat, apreciaza ca trebuie sa evite, in masura posibilitatilor, rupturile de stoc. Obiectivul beneficiarului va fi reducerea la minim a riscului de ruptura de stocuri. Aceste doua puncte de vedere sunt contradictorii: riscurile de ruptura de stocuri nu sunt reduse decat daca imobilizarile sunt foarte mari. Este deci necesar sa se stabileasca un echilibru, obiectivul conducerii stocului constand in cautarea acestui echilibru. Inventarul periodic al fiecrei uniti pstrate in stoc (unitate de stocare) presupune msurarea nivelului stocului unui produs la anumite intervale (periodic). Periodicitatea intervalului poate fi stabilit, in funcie de legea lui Paretto, pentru

fiecare produs sau grup de produse in parte, plecndu-se de la principiul c nu se pot afecta aceleai mijloace i eforturi tutror produselor, indiferent de aportul lor la realizarea n bune condiii a obiectivelor ntreprinderii. Indiferent de stocul analizat sau de profilul ntreprinderii, rap ortul dintre numrul de articole i volumul ieirilor din stoc are aceeai ordine de mrime, curba de repartiie variind nesemnificativ n jurul celei standard. n aceste condiii interesul ntreprinderii variaz n limite extrem de largi de la un pr odus la altul, n funcie de volumul ieirilor din stoc i, de aici, necesitatea de a le supraveghea i trata n mod diferit. Ritmul de supraveghere pentru fiecare produs sau grup de produse se stabilete avnd n vedere principiul: cu ct produsul joac un rol mai mare n activitatea ntreprinderii, cu att ritmul de supraveghere trebuie s fie mai sever.

Astfel, grupa A, cuprinzand principalele produse (20% din numrul produselor i 75 -80% din volumul vanzrilor), presupune o supraveghere foarte strns, riguroas i ct mai frecvent, supraveghere de altfel puin costisitoare, deoarece se exercit asupra unui numr mic de produse. Este inutil s se iroseasc mijloace de aceleai proporii pentru supravegherea produselor din grupa C, de exemplu, care joac un rol redus in activitatea intreprinderii (60% din numrul de produse, dar care asigur numai 5-10% din vanzri). Un control mai puin strns i deci, mai puin costisitor, este pe deplin suficient pentru aceste articole.

Folosirea legii lui Paretto n determinarea intervalului la care s aib loc inventarul produselor d posibilitatea dozrii efortului fcut, n cadrul sistemului de gestiune a stocului pentru fiecare produs n parte n funcie de importan. Dat fiind supravegherea nivelului stocului cu o anumit periodicitate, normarea trebuie realizat cu ajutorul metodelor care presupun aprovizionarea (lansarea comenzilor) la intervale fixe. Mai trebuie s adugm c in legtur cu sistemul de gestiune bazat pe inventarul periodic al stocului, pe de o parte, dat fiind interesul periodic pentru un produs sau grup de produse (toate aciunile desfurandu-se ca urmare a inventarului), stocul de siguran trebuie s fie mai mare. Datorit avantajelor pe care le prezint sistemele de gestiune bazate pe inventarul periodic (cost redus, sistem informaional bazat pe culegerea i prelucrarea datelor cu mijloacele clasice, personal redus etc.) sunt cele mai folosite in practica intreprinderilor de alimentaie public i turism i nu numai a lor. Inventarul permanent presupune supravegherea continu a nivelului stocului fiecrei uniti de stocare, de fapt, o msurare a acestuia dup fiecare aciune cu efect asupra mrimii stocului (intrare sau ieire). De fiecare dat cand are loc o micare de stoc se msoar nivelul pe care l-a atins acesta i se compar cu stocul de alarm. Dac stocul este egal cu cel de alarm, se d comanda de reaprovizionare pentru o cantitate standard sau variabil. Sistemele de gestiune cu inventar permanent (rspandite abia dup extinderea utilizrii calculatoarelor electronice) sunt mai rar folosite in intreprinderile din ara noast, fiind prezente totui in marile intreprinderi comerciale. Decizia de conducere a stocurilor din acest punct de vedere poate viza nu numai cele dou soluii (inventar periodic sau permanent) ci i un sistem de gestiune care folosete o soluie mixt (de exemplu, pentru produsele din grupa A supravegherea continu iar pentru

celelalte grupe inventar periodic la intervale diferite, in funcie de apartenena produselor la grupa B sau C).

Controlul agregat al stocurilor :


Metoda ABC: Se utilizeaz cand avem un numr mare de familii de produse. Criteriile de grupare a produselor potrivit metodei cunoscute (legea lui Paretto) pot fi: numrul de intrri i ieiri, greutatea produselor, distana de transportat, timpul sau costul de manipulare. Metoda nu ne permite s determinm cu precizie dac, din punct de vedere al cheltuielilor de circulaie, am ales cea mai bun soluie. Dup stabilirea produselor componente ale celor trei grupe (A,B i C) se face amplasarea lor in spaiul util de depozitare in funcie de stocul lor mediu i de procesul tehnologic din depozit.

Metoda atribuirii. Se poate utiliza folosind calcului manual pentru un numr relativ redus de familii de produse, dup care se recomand utilizarea calculatorul ui electronic, soluia obinut este apropiat de cea optim, metoda fiind, de fapt, o aplicaie a programrii liniare.

Prin aceast metod se urmrete determinarea variantei de amplasare pentru care valoarea global a indicilor de manipulare criteriu de atribuire este minim. Indicele de manipulare (I) se calculeaz pentru fiecare familie (grup) de produse i zon de amplasare folosindu-se numrul lunar de intrri (Fi) i ieiri (Fe), costul unitar/ml deplasare la intrare (ci) i ieire (ce), numrul de zone afectate familiei respective (N) i distana de la intrare (Di) i pan la ieire (De) pentru fiecare zon de amplasare. De exemplu, despre o familie de produse creia i-au fost afectate 3 din cele 16 zone ale unui depozit in care recepia i expediia se fac pe aceeai parte tehnologie in U cunoatem: in fiecare lun se inregistreaz in medie, 20 de intrri i 150 de ieiri; deplasarea pe ml la intrare cost 0,20 mii lei iar la expediie 0,10 mii lei (diferena se datoreaz, de exemplu, dotrii diferite); distana pentru zona 1, in linie dreapt i msurat in numr de zone parcurse vezi i fig. 10 este de 4 uniti pentru intrare i 7 pentru expediie. Indicele de manipulare pentru zona 1 va fi egal cu:

Problema se rezolv in dou mari faze, astfel: in prima faz, care const, de obicei, in dou iteraii, se adun i se scad valori constante din liniile i coloanele matricei de baz pan

obinem un numr suficient de coeficieni nuli (valorile negative nu sunt admise); in cea de-a doua, mai laborioas, se procedeaz in ordine la: determinarea numrului minim de linii orizontale i verticale matricei in care coeficientul este zero, apoi se alege cel mai mic coeficient (diferit de zero) din celulele neacoperite cu linii i se scade din toate celule neacoperite i se adaug la cele acoperite cu dou linii cele acoperite de o singur linie rman neschimbate. Dac celulele cu valoarea zero nu ne ofer nici o soluie atunci se reia faza a doua pan o obinem. Identificarea produselor in cazul planurilor dinamice de amplasare este strans legat de metoda de repartizare efectiv a locului de amplasare in cadrul zonelor determinate pentru fiecare familie. Aranjarea produselor in locurile rmase liber din zona repartizat lor; respectarea prin aranjare, a principiului primul intrat primul ieit; in ordinea catalogului pentru piesele de schimb; separarea stocului de rezerv de cel de care se onoreaz comenzile sunt tot atatea metode de repartizare in care identificarea se bazeaz pe codificarea tuturor locurilor de stocare din depozit; codul cuprinde, in ordine: numrul coloanei de stocaj din cadrul aleei respective i numrul nivelului de depozitare.

B. Pregtirea comenzilor Dac organizarea spaiilor din care, in mod deosebit, elaborarea planurilor de amplasare este o problem de localizare, pregtirea comenzilor, de fapt, organizarea circuitelor prin depozit pentru pregtirea comenzilor, este o problem de determinare a drumului pe care

il parcurge lucrtorul comercial in cadrul acestui proces operativ. Pentru acestea sunt utilizate mai multe metode.
La ntamplare. Produsele sunt colectate, de ctre un singur lucrtor comercial, in

ordinea in care sunt trecute pe comand; metoda presupune multe drumuri, adesea incruciate, i este ineficient .

Prin circuit lung. Un lucrtor comercial folosete in vederea colectrii un document, elaborat in depozit, in care produsele componente ale fiecrei comenzi sunt rearanjate in aa fel incat drumul prin depozit s fie minim (fig. 12): in acest fel, lucrtorul in 80% din cazuri va parcurge 15% din depozit, in cele 15% din cazuri va urma un traseu prin 35% din depozit i doar 5% intreg depozitul.

Prin circuit scurt. Lucrtorul care colecteaz comenzile va parcurge intotdeauna

acelai circuit scurt pentru produsele din grupa A. El va prsi rar i foarte rar zona pentru a colecta produsele i grupele B i C.

Pe seciuni de stocaj. In acest caz, depozitul este imprit in seciuni independente de stocaj. Comenzile sunt imprite i ele pe seciuni. Lucrtorii comerciali sunt specializai pentru colectarea produselor dintr-o singur seciune. La limit, in cadrul acestei metode, lucrtorii pot lucra pe post fix, prin faa lor trecand couri de colectare in care ei pun cantitile indicate in borderourile de preparare, din fiecare produs . Imprirea depozitului in seciuni reduce deplasarea in interiorul acestuia dar creeaz mari probleme de echilibrarea a lucrului intre seciunile depozitului.

Prin regrupare atunci cand comenzile sunt, intr-o mare proporie, identice, putem evita revenirea la acelai loc de depozitare prin colectarea simultan printr-una din metodele prezentate a intregii cantiti (sau a unei pri insemnate) dintr-un produs comandat intr-o zi. Metoda are avantajul reducerii parcursului prin depozit ins presupune o triere

ulterioar pentru regruparea produselor pe comenzi care ridic probleme deosebite de organizare a lucrului. Metodele prezentate pot fi combinate intre ele pentru a adapta cat mai bine pregtirea comenzilor la specificul de lucru din depozitele intreprinderilor de alimentaie public i turism. Proiectarea i utilizarea unor metode de depozitare la nivelul realizrilor mondiale nu este un lux, ci o obligaie, o necesitate economic, o important surs de economii, de cretere a eficienei cu care sunt utilizate in contextul noului mecanism economic, resursele intreprinderilor de alimentaie public i de turism, a aportului lor la crearea venitului naional; de pe aceast poziie trebuie tratat problema, adesea neglijat, a modernizrii depozitelor.

Bibliografie:

1. Paul Halpern ,, Management financiar

2. Toma Mihai ,, Finane , analiza gestionar a ntreprinderii

3. Alexandru Nederi ,,Contabilitate financiar