Sunteți pe pagina 1din 117

: Istorie i Civiliza{ie a Romane

im a

Frederic C. Nanu

Politica externa a Romaniei


1918-1933
Trad u c ere de Liliana R O C A ?i E m anuela U N G U R E A N U

BCU C luj-N apoca

ISTMO 2002 00350


fica Ia$i, 1993
Institutul European la?i, 1993

Cuprins

Nota osupro editiei in liinba r o in a n a .....................................................................p. 7 V. FI. Dobrinescu, Rom ania $i organizarea pacii europene. Aliantele sale politico-cliplom atice $i niilitare (1918-1939) .................p. 15 Fredcric C. N anu, Politico externa a Rom dniei 1918-1939 ..................... p.41 P rc fa ja .................................................................................................................. P-45 Introducere. Rom ania de la vrcm urile romane pina in 1 9 1 8 ..................p.47 Capitolul I - Reglementarca pacii (19 19 -1 9 20 ).........................................p.61 Capitolul II - De la Trianon la L o c a rn o ..................................................... p.79 Capitolul III - Romania i sovicticii (1 9 1 9 -1 9 2 5 )..................................p .105 Capitolul IV - De la Locarno la Hitler (192 6-1 93 2)...............................p .127 Capitolul V - Cerul ram ine innourat la ras3rit (1 9 2 6 -1 9 3 2 ).............. p. 151 Indice de n u m e ...................................................................................................... p. 159 Rezumat in limba engleza

Introducere. Romania. De la romani pina la 1918


Rom ania de azi era locuita, in zorii erei noastre, mai ales de triburile dacice aparjinind grupului de popoare traco-ilirice* al caror habitat se intindea la nord vest pin3 in Boem ia, la sud pina in Grecia, la est pina la Bug $i la vest pina la A driatica. in cursul secolului I al e.n., dacii au invadat, de repetate ori, provincia romana M oesia, cu a$a de m ari reunite, incit rom anii au gasit ca cste convenabil sa le plateasca o suma anuala, cum parindu-i. Dacii au atins culmea puterii lor catre sfiritul secolului, sub regele Dccebal, dar i Roma era atunci condusa de un im parat capabil, T raian, ale carei legiuni au traversal D unarea i au ocupat Dacia, care a devenit astfel provincie romana (160 e.n. ) Dacia Felix, cu bogate m ine de aur i parnint fertil, a devenit una din cele mai infloritoare provincii ale im periului ; fiind aezata de-a curm ezijul drum ului cel mai scurt i mai uor dinspre Asia $i Rusia de sud pina la fabuloasele capitale ale Im periului Roman, Bizan{ $i Roma; era inevitabil ca ea sa fie prim a victim a in fata invadatorilor barbari care s-au succedat rapid unii dup3 aljii de-a lungul urm atorilor o mie de ani. A urelian a decis sa se fixeze pe o linie strategica de aparare, D unarea, a$a ca, in 275 e.n., el a ordonat evacuarea D a c ie i2. Go{ii au stapinit Dacia o suta de ani, pina cind au trebuit sa cedeze in calea hunilor i au migrat spre vest. Dupa moartea lui Attila, gepizii germ anici au stapinit apoi, pina cind au fost alungaji i ei de un alt trib germ anic, longobarzii, care au fost apoi infrinji de avarii mongoli. Nici unul din aceste popoare nu a lasat, totui, o urm a trainica asupra populafiei autohtone, dacii latinizaji, cu un amestec variabil de colonijti din alte provincii romane. Dar, catre sfiritul secolului al V l-lea e.n., un nou val m igrator dinspre nord s-a abatut asupra Daciei, ceea ce avea sa infrumuse{eze considerabil caracterul i limba poporului : triburile slave ?i-au inceput caiatoria catre sud. T inta lor era Peninsula Balcanica i, curind, ei au rupt re/.istenja forjelor bizantine i au im pins pe unii locuitori rom anizati catre sud i est (unde traiesc pina azi, cujovlahi sau istro-rom ani) sau i-au absorbit, aa cum s-a intim plat in Bulgaria i Iugoslavia. Un num ar apreciabil a r3mas in spate, in Dacia. Dar, contrar color intim plate la sud de Dunare, slavii au fost asimila{i de popula^ia batinaa, iar procesul acesta de absorbfie s-a incheiat catre sfiritul secolului al X l-lea .3 Proporjia pe care o au slavii la form area etniei rom ane este, de aceea, sim ilara aceleia a germ anilor, in ce privete etnia franceza.
* 1 2 Reprezentat azi de albanezi ^ Este vorba de anul 106. Gre^eala de dactilografiere (. e d ). Istoricii unguri au formulat o teorie confonn careia evacuarea acuprins intrega popuiajie, nu doar armata, oficialii ji clasa bogata. Decurge ca maghiarii s-au ajezat in Transilvania inaintea romanilor, care s-au reinfiltrat pe foslele lor paminturi mai tirziu ji au fost, de aceea, doar imigranji to!era|i. Teoria a servit la justitlcarea supremafiei maghiare in Transilvania, conform principiului prin tempore potior jurcn i este semnificativ faptul ca formularea sa coincide cu deteptarea con^liintei najionale a romanilor. Greutatea argumeHtului anaiogiiior istorice probelor arheologice moderne, ca ji a altor dovezi $tiin|ifice favorizeaza, de departe, totuji, teoria continuita(ii. 'Pentru o prezentare completa, vezi: Gh. I. Bratianu, O enigm a p un miracol istoric: poporul roman, Bucuresti. 1940 (n. a.). Procesul de asimilare a slavilor s-a produs cu mull mai devreme (n. ed.).

45

Frederic C. Nanu

U rm atoarca invazie, care a 13sat urm e, a fost aceea a m aghiarilor mongoli (ungurii), care au traversat Carpajii in 896 i, de-a lungul urm atoarelor trei secole, i-au subjugat pe voievozii rom ano-slavi ce conduceau citeva principate independente in Transilvania. Cel mai vechi document, atestind existen{a statelor organizate din punct de vedere politic de pe teritoriul Romaniei de azi, este Cronica Notarului anonim al regelui Bela al II-lea al U ngariei (1131-1141). Pentru a asigura mai bine frontierele de rasSrit, regii unguri au invitat colonijti germ ani (saxoni) s3 se aeze in teritoriile cucerite. In aceeai perioad3, teritoriile de la est i sud de C arpaji au fost ocupate mai inti, de pecenegi, apoi de cum ani, inrudiji indeaproape cu acetia, ambii aparjinind raselor turce. Statul cum an i-a intrerupt istoria datorita tatarilor, ale c3ror raiduri fulgeratoare, in 1241, au 13sat in ruina jum atate din Europa. Invazia tatarilor a avut consecinje im portante pentru romani. in anul urm ator, acetia i-au retras grosul arm atclor catre est, i i-au stabilit frontiera de vest pe creasta C arpajilor la extrcm itatea de vest a V alahiei, care a ram as sub d o m in a te m aghiara. Situajia accasta a im piedicat orice alta incercare a ungurilor de a-i extinde controlul asupra M oldovei $i Valahiei, a?a c3 form ajiunile locale, com parabile cu clanurile scojiene, s-au bucurat de o libertate aproape completa, sub conducatorii lor, cnczi sau voievozi, cu condijia de a-i pl3ti regulat tributul. Cunotin(clc pe care le avem despre evenim entele care au avut loc in M untenia de vest la inceputul secolului al X lV -lea sint vagi, dar tim precis c3, prin 1324, form ajiunile din acea zona au fost unite sub conducerea unui voievod num it Basarab, intem eitorul dinastiei care-i poart3 numele 4. El a profitat de anarhia din U ngaria, dup3 m oartea, in 1301, a ultim ului rege al Casei de Arpad pentru a rcspinge pretenjia acestora de a stapini vecinii mai slabi. incercarile ulterioare ale m aghiarilor de a recijtig a teritoriul au fost respinse. Inainte de m oartea sa, in 1352, B asarab i-a extins dom inajia i asupra V alahiei de est i a G urilor Dun3rii. apte ani mai tirziu, in 1359, principatul Moldovei a fost intem eial de Bogdan, un voievod din M ara mure? care a traversat Carpajii cu suita pentru a-i fauri un nou principat, pe teritoriul liber dintre M unji i N istru. Cu ajutorul populafiei locale, care s-a supus de buna voie, el a putut s3-i afirm e independenfa fa{3 de stSpinirea anterioara. Nepotul s3u s-a inchinat regelui Poloniei, pentru a obtine sprijinul acelui regat puternic. Unul dintre descendenjii s3i, A lexandru cel Bun (1400-1432), i-a adaugat la teritorii G alijia de sud, pe care regele Poloniei a ccdat-o ca garanjie a unui im prum ut pe care nu 1-a (mai) putut pl3ti, precum ?i o fi?ie ingusta de pam int de la G urile D unarii, cucerita de la valahi pentru a-i asigura accesul la M area Neagr3 prin interrnediul porturilor C hilia i Cetatea Alba (Akkerman). Aceast3 zon3 a fost cunoscutS, in continuare, sub numele de Basarabia, extins apoi de rui, pentru a denum i partea de est a M oldovei, situat3 intre Prut i Nistru. Dup3 m oartea lui Alexandru, a urm at o perioad3 de lupte civile intre candida(ii la tron, frecvent sprijini^i de puterile vecine Ungaria $i Polonia; turcii au profitat de situ a te pentru a forja M oldova s3 pl3teasc3 tribut (1 4 5 1)5. Din nefericire, dreptul de prim ogenitur3 nu era recunoscut in Principatele romane, orice descendcnt m asculin al unui prinj conduc3tor fiind posibil de alegere. De
4 5 Numele ar li de origine cmnana (n. a.). Moldova a inceput sa plaleasca tribut ill umia hotaririi Divamilui dc la Vaslui, din 1456 (n. ed ).

Politico Externit a R om ania

49

aceea, exceptind cazul in care ur.ul dintre ei se spri jinea pe un grup foarte mare de adepti, in compara{ie cu rivalii s3i poten{iali, problem a era decisS prin m lcrmediul luptelor arm ate. Aceasta stare de lucruri nefericita, im preuna cu divizarea poporului rom an in doua state - pentru a nu men}iona i Transilvania I contribuit mai m ult decit orice la siabirea treptata a puterii sale. Doar aparijia, din tim p in tim p, a unui conducator exceptional a reuit sa opreasca farim itarea. M oldova a produs un asem enea conducator in persoana lui tefan cel Mare (1457-1502)6 , in tim pul caruia principatul a atins culm ea puterii i prospcritajii sale. tefan a invins, intr-o serie de razboaie, pe regii U ngariei i Ioloniei, pe tatari i pe turci; cind acetia din urm a i-au adunat intreaga lor forja peniru un atac final, iar apelurile lui tefan adresate vestului nu au prim it dccit cuvinte frum oase; de unui singur, el s-a inchinat in fa{a inevitabilului i a l.lcut pace cu sultanul in(elegindu-si incapacitatea sa de a-1 opri (1492)7. Pre|ul a constat in reluarea piajii tributului i cedarea Chiliei i a Cet3{ii Albe. Ca o slaba com pensate, aliatul sau mai nou, regele U ngariei, i-a ccdat lui Stefan dona fortarc|e in T ransilvania, im preuna cu teritoriile care le inconjurau. In 1529, unuia dintre fiii sai, lui Petru, i s-a cedat alte doua orae i fortareje, dar dcclinul Moldovei era defm itiv trasat. in V alahia, cea mai m are figura a perioadei mai vechi a fost M ircea cel Hatrin (1386-1418). Prin titlul sau intreg, el s-a putut descrie, in stilul epocii, ca Eu... M ircea, autocrat, m are voievod i conducator, p rin voin{a lui Dumnezeu slflpin i conducator al intregii V alahii i al (arilor de dincofO de m un|i, a celor aflate linga teritoriile tatarilor8, duce de Amla $i Fag3ra9, stapin pe B anatul Scverinului i pe am bele m aluri ale Dunarii pina la M area cea M are i st3pin al fortare{ei D ristor10. Posesiunile sale includeau, deci, par^i din sudul Transilvaniei, ca i Dobrogea, inclusiv Cadrilaterul. M arc parte din energie i-a dedicat-o luptei im potriva puterii crescinde a turcilor; f3r3 indoiaia, tocm ai datorita tenacit3{ii i a victoriilor repetate in lupte sim ilare cu ale lui tefan in Moldova, Irincipatele rom ane nu au avut soarta Bulgariei i a Serbiei. Dei M ircea, ca i Stefan, a trebuit, in final, s3 recunoasca lipsa de anse a luptei sale i a acceptat s3 pl3teasc3 tribut, V alahia i M oldova nu au fost niciodata reduse la statutul de provincii turceti. Conservatorism ul turcilor i faptul c3 M ircea a profitat de momentul cind puterea otoman3 era in declin, dup3 infringerea i moartea lui liaiazid in 1402 $i anarhia care a urm at, pot explica pozijia privilegiata a Principatelor romane. Dei succesorii lui M ircea s-au putut 13uda cu citeva succese m ilitare straiucite im potriva turcilor i ungurilor, ei nu au putut s3 opreasca extinderea olom anilor, indeosebi dup3 c3derea C onstantinopolului, in 1453. O perioada de declin s-a instaurat pentru V alahia i, pujin mai tirziu, i pentru Moldova. Procesul a fost grabit atunci cind U ngaria a fost redusa la statutul de provincie lurceasca, cind T ransilvania, in 1541, a trebuit s3 accepte suzeranitatea turcilor, iar Principatele rom ane s-au aflat inconjurate din trei p3r|i. Cum pofta vine m incind, cererea turcilor de create re a tributului anual, in bani i bunuri, a continuat mereu. Voievozii rom ani nu aveau alt3 solu|ie decit s3 m3reasc3 birurile, aa c3 mul{i oam eni liberi s3rflci{i au devenit iobagi. Cum influenza otomanS
ft 7 K ') 10 1504 i nu 1502 ( n. ed.). De fapt, in 1487 tefan cel Mare, a incheiat pacea cu Poarta Otom ana (n. ed.). Partea de sud a Basarabiei (n. a.). Sihiate in Transilvania (n. a.). Silistm do n/,i (, a.).

50

Frcdcric C. Nanu

a crescut, capacitatea de a-i rezista a suferit un declin sim ultan, dreptul de a alege proprii co n d u ctio n a devenit pur nom inal, iar tronurile Principatelor ro m ane au devenit, din ce in ce mai mult, o sursa de venituri pentru tnalfii dem nitari turci. C andidatul in v in g ato rera indeoble, omul care, pe linga prom isiunea de a create tributul, oferea cele mai gcneroase daruri. Cum pu{ini dintre acetia aveau averi personale suficiente, ei trebuiau s2 im prum ute bani de la cSmatarii greci din C onstantinopol, care-i urm au apoi clienfii la Bucureti i la Iai, aducind in urm a-le un roi de subalterni pentru a se asigura plata datoriilor i a ajuta la adunarea lor. Firctc, voievozii au descoperit c;l-i bine s3 puna deoparte bani albi pcntru zile negre i, de asemenea, s3 obtina un excedent peste plata tributului, pentru a ram ine in grajiile dem nitarilor turci. De asem enea, inevitabil, povara taxelor in cretere i metodele aspre de adunare a lor au provocat num eroase rascoale, cu pre(ul m ultor vie(i. Deoarece M area Neagra devenise un lac turcesc, iar Transilvania a cazul i ea sub vasalitate turcfl, produsele J<1rii nu mai puteau fi exploatate liber, ca in trecut, la Venefia, Genova i Leipzig. O rice surplus trebuia vindut turcilor la p re|u ri fixate de ei, excepfie facind doar o mica parte, care mergea in Polonia. Poporul rom an a g<1sit totui puterea, in acest continuu declin economic, de a sus|ine o ultim a incercare decisiva pentru a se salva din prapastia proastci adm inistrSri turce$ti. Conduc3torul lor a fost M ihai, num it cel Viteaz, un nobil valah care a reu$it in 1593 sa fie num it de turci voievod al M unteniei, prin mijloacele obi?nuite. Prirnul s2u act a fost adcrarea la Liga anliotom ana, care se form a in acel tim p sub auspiciile papei i sub conducerea im paratului Austriei, R udolf al 11-lea, dar ai carci membri activi crau, pe linga M ihai insu$i, voievozii Transilvaniei $i Moldovei. Victoria lui M ihai asupra turcilor, intrigile poloneze care au dus schim barea conducatorilor Transilvaniei i M oldovei, intrarea lui M ihai in T ransilvania i Moldova i asasinarea lui mielcasca in 1601, din ordinul generalului imperial cu care a im parjit conducerea, este prea com plicata pentni a fi redata aici in detaliu ; realizSrile sale, indiferent cit de pujin tim p au durat, au exercitat o influenlil imensa asupra c^enimentclor ulterioare. M ihai a fost prim ul p rin | care a unit toate provinciile romaneti sub un singur sceptru, iar reuita lui nu a incetat niciodata s3 inspire genera|iile care au urm at. De?i Principatcle rom ane s-au bucurat in secolul al X V IlI-lea de relative prosperitate sub co n d u ctio n capabili, tendin{a generala a fost dcsccndenta; aceasta, in principal, datorita a doua evenim ente de rau augur : unui a fost prim a invadare, in 1650, a M oldovei de catre cazaci, inaintaii m oscovijilor. Totui, ei erau inca departe de a stapini U craina - frontiera N istrului a fost stabilita in 1792 - i, pina cind aceasta s-a im plinit, ei s-au declarat prieteni, oferind o colaborare reciproc avantajoasa im potriva turcilor. in 1656,. s-au incheiat un tratat comercial i unui de alianjS intre principclc Moldov ei ?i M arele P rin| al Moscovci stipulind : X^rile, teritoriile i fortaretele pe care turcii le-au luat M oldovei, ca Cetatea Alba, Chilia, T ighina i provincia Bugeac vor fi recucerite de M arele prin( cu for}a arm elor ?i inapoiate M oldovei ju r e hereditario. D ar satisfacfia pentru aceasta recunoatere a N istnilui drept g rani (a a Moldovei a fost, totuji, de scurta durata. M arturia prin(ului a ajuns la noi, destul de simbolic, p rintr-o scrisoare catre rcgele Suediei, datata 24 decem brie 1664, in care el dcplinge am arnic rcaua credin(a a aliatului moscovit
11 Text in Eudoxiu de Hunnuzachi, D ocum cnlc privitoare la isloria rom anilor , Bucurejti, 1891-1916, vol. IX, pnrtcn I, (n. a ): .'

Politico Externa a Romaniei

51

Cel de al doilea evenim ent a fost, in mod paradoxal, declinul treptat al puterii otom ane, mai ales dupa infringerea lor sub zidurile Vienei (1683). Lupta dintre im periile in ascensiune ale Austriei i Rusiei, pentru a profita de pe urmele bolnavului Europei, urm a sa aiba consecinje pe term en lung, dar aeum incepea dcja sa se faca sim |ita. Rezultatul neateptat a fost ca amestecul turcilor in treburile rom anilor a crescut corcspunzator, intrucit loialitatea principilor romani devenea mai im portanta pentru ei. Pe de alta parte, in tim p ce continuau obijnuitele interventii ale regatelor vecine pentru sustincrea unui pretendcnt sau altul la tronurile romaneti, Principatele s-au gasit, treptat, im plicate in virtejul politicii m arilor puteri. Spiritul rdzboinic al rom anilor, atit de puternic in secolele trecute, a slabit in secolul al XVII-lea, odata cu puterea arm atelor. M ercenarii au inlocuit treptat oam enii libcri ai perioadelor trecute i, cum nobilim ea ii sporise averea i educa(ia, ea i-a pierdut calitajile razboinice. In aceasta privin(a, evolutiile din Rom ania au fost paralcle celor din vestul Europei. Secolul al XVII-lea a fost epoca de aur a literaturii romane, caracterizata de o rcac|ic puternicfl im potriva folosirii slavonei ca lirnba a claselor educate. La sfiritul veacului, Principatele romane au pierdut privilegiul de a duce o politica independents. Mai ales dup2 tratatul de pace de la K arlow itz (1699), care a consacrat victoriile Austriei asupra turcilor i dobindirea de cStre ei a U ngariei i T ransilvaniei 1 2 , libertatca de actiune a principilor rom ani a fost sever lim itata de necesitatea de a ghici in p e rm a n e n t care dirifre m arile puteri, Rusia, A ustria sau Turcia (in M oldova trcbuie, de asem enea, avuta in vedere Polonia) vor fi victorioase in urm atorul razboi; ca atare, ei se declarau deschis de partea presupusului invins, de obicei turcii, pentru a-i asigura de susjinerea sccrcta a cauzei lor. Nu inscam nil ca valahii i m oldovenii erau oportuniti $i nu aveau inclinajii sau convingeri personale ca sa se alature de partea aceluia a c3rui victorie ar scrvi mai bine interesele {arilor lor. Cind, spre sfiritul secolului al XVIII-lea, avansul ru$ilor catre sud-vest i-a adus la o mica distanja de (arile danubiene ei i-au atras o sim patie considerabila. Nu erau ei cre$tini ortodoc?i, ca i rom anii, i destui de puternici pentru a-i elibcra de sub jugxil PSginului ? Totui, aceasta faza nu a durat foarte mult. Citeva cam panii rusc?ti pe teritoriul Rom aniei, citeva ocupa{ii sam avolnice, ca $i inlelegerea crescinda a faptului ca scopul lor nu era sa-i indcp.1rteze pe turci pentru a elibcra Balcanii, ci pentru a-$i insui zona, au dus la schim barea treptata a scntim entului. Puterea in declin a turcilor a facut ca ei sa apara drept prim ejdia cea rtiai slaba. Austria, dci i-a anexat partea de vest a V alahiei, O ltenia intre 1718-1739 i in 1775 partea de nord a Moldovei (Bucovina), se pare ca nu a inspirat scntim ente putcrnice de nici un fel. Ea nu era decit un factor ce trebuia introdus in jocul putcrilor politice, obligatoriu in acelc tim puri. Pentru {arile slabe, inconjurate de Aecini putcrnici, aceasta pflrea calea cea mai tentanta. D ar prezenta i pcricolele ei. O ilustrare nefericitS fu destinul prinjului C onstantin Brancoveanu al V alahiei (1688-1714), unui din cei mai capabili i mai lum inaji conducatori ai vrem ii sale, dccapitat de turci im preuna cu cei patru fii ai sai, datorita simplei suspiciuni de a sim patiza cu Austria.

12

In anii care nu urmat, num eroji coloni^ti din Germania do sud au lost a;cza(i do austrieci in Manat, pcnlm a rcpopula accst tcritoriu fortil dupa ravagiile rfl/.boiului. I-'i au fost cunoscuji sub numolo do yvnhi, doos i.).

52

Frederic C. Nanu

C ontcm poranul s3u, prin{ul C antem ir al M oldovei a fost mai norocos. Dei a caleulat gre$it mom entul sa-$i urmeze in siguran^a inclina{iile i sa se alature lui Petru cel M are In r2zboiul s3u im potriva T'urciei in 1711, el a reuit sa fuga in Rusia. De un interes considerabil este tratatul pe care 1-a sem nat cu Jarul, prin care acesta din urm a a prom is ca, in cazul victoriei, s3 restabileasca frontierele vechi ale M oldovei, la M area N eagra i N istru - ceea ce inseam na ca turcii ar fi putut fi determ inaji sa inapoieze fortare{ele i teritoriile anexate pe care le dejineau pe m alul drept al acelui riu (aa num itele raiale) i s3 lase M oldova drept singura stapina a Basarabiei de azi. Fuga prinjului C antem ir i situa{ia Principatelor rom ane - sau dunarene dupa cum erau ele adesea num ite - la rascrucea de drum uri a patru puteri au cauzat o schim bare a politicii turcilor fa{3 de vasalitatea lor. E i au hotarit s3 nu mai puna conducatori batinai pe tronurile Moldovei $i V alahiei, ci s3 num easca greci din Constantinopol in care socoteau ca pot avea m ai m ulta incredere. Foarte probabil c3 ideea aceasta le-a fost sugerata chiar de greci, care intrejineau afaceri i legaturi de fam ilie cu Principatele i se bucurau astfel de o s itu a te privilcgiata, incit dragom anul era invariabil recrutat dintre grecii de seam a, aa numi{ii fanario{i, dupa suburbia in care locuiau. Perioada 1711-1821, cind principatele dunarene au fost conduse sau, mai degraba guvernate, de greci, a fost cunoscuta sub num ele de epoca fanariota . D in motive practice - fiecare num ire fiind prilej de baci$uri m ari - i pentru a preveni ataarea prinfilor de Jara guvernata, durata num irii lor era scurta: o medie de trei ani. Dar, adesea, beneficiarul era mtitat dintr-un principat in altul. D atorita acestui sistem au avut loc 40 de schim bari de dom nie in V alahia i 36 in M oldova in aceasta perioada de 110 ani. Totu$i, C onstantin M avrocordat, de exem plu, a dom nit de 6 ori In V alahia i de 4 ori in Moldova. Perioada fanariota este, in mod firesc, privita in Rom ania ca o decadere national a. Principatele au coborit practic, dei nu ?i de drept, la statutul de pro vincii turceti, bucurindu-se doar de autonom ie interna. O am enii de curaj i caracter au disparut, iar corupjia s-a intins pretulindeni. Taxele i munca foifata au devenit din ce in ce mai ap3satoare pentru a satisface cererile turcilor de bani, griu, vite $i transporturi m ilitare. Totu$i, fanariofii nu pot fi blam aji pe de-a-ntregul pentru aceste condijii vitrege; m ulji dintre ei erau oam eni de cultur3 care au introdus reform e valoroase. Cea mai im portanta a fost acordarea pentru erbi a dreptului de a-i cump3ra libertatea - o ini(iativ3 a lui C onstantin M avrocor dat. Au intem eiat ?i inzestrat coli, acadeniii, biblioteci publice i spitale gratuite. Totui, din punctul de vedere strict al rom anilor, fanariojii sc fac vinovaji de a fi ocrotit limba ?i cultura greac3 ?i nu rom ana, i de a fi adus cu ei grupuri de concet3(eni, unii dintre ei asim ilaji, dar mul^i contribuind la jefuirea J3rii. Faptul c3 Principatele rom ane au suferit prim ele pierderi teritoriale in tim pul prin jilo r fanariofi a fost, de asem enea, m otiv de plingere im potriva acestora dei, f3r3 indoiaia, pufini ar fi putut s3 le previna. Prinjul Grigorc Ghica al Moldovei a fost executat de turci in capitala sa pentru c3 a protestat fa{3 de cedarea p3r{ii de nord a M oldovei Austriei in 1775 (care a dat noii ei provincii num ele de Bucovina), ca o recompens3 pentru c3 adoptase o atitudine am eninjatoare fa{3 de Rusia in tim pul ultim ului r3zboi oprind astfel inaintarea acesteia. Rusia a obtinut, totui, o arm3 care-i va fi de folos mai tirziu : dreptul de a interveni in favoarea Principatelor i a cre$tinilor ortodocfi din Im periul Otoman. Turcii au fost astfel fortaji s3 acorde libertate com erjului pe uscat i pe Dun3re.

Politico Externa a Romaniei

53

De aitfel, avansul a fost curind reluat iar pacea de la Iai (1792) a adus-o la N istru datoritS euceririi teritoriului dintre N istm i Bug. U rm atorul pas a fost anexarea, in 1812, a jum ata(ii de est a M oldovei teritoriul dintre N istru i Prut pe care 1-au num it Basarabia. Doar declarajia de rSzboi a lui N apoleon fa{3 de Rusia a salvat Principatele de coinpleta anexare (la care cei doi im paraji consim jisera la Erfurt). Pe de alta parte, secolul al X V lII-lea a adus o cretere substanjiala a arm atei rom ane, ca rezultat al trezirii contiin(ei na(ionale a rom anilor din Transilvania. in ciuda atitudinii sim patizante a noilor conducStori incepind cu 1699 - im parajii Austriei i a majorit3{ii lor num erice, rom anii nu au putut s5 objina egalitatea cu cele trei najiuni care m onopolizasera puterea politick in Dieta Transilvaniei incepind cu 1437: nobilim ea maghiarS, saxonii i secuii 15. V alahii erau doar erbi toleraji. Ei au incercat sa-i imbuniUa{easca soarta inaintind propuneri la Viena de a se uni cu Biserica Romei ; singurul rezultat de nedisprejuit - a fost ins3 faptul c3 tinerii preo(i, trimii sa studieze la Roma, au realizat ca ap ar|in unui neam la fel de nobil ca i cel al stapinilor lor, i identic cu cel al rom anilor liberi din Principate. O rascoalS singeroas<1 im potri va nobilim ii m aghiare (1784) a fost totu$i sortita eecului. Anul 1821 a m arcat o cotitura in istoria Rom aniei. De atunci, Revolujia a fost ascendenta. In acelaji an, T udor V ladim irescu, fiul unui rSze?, i-a adunat pe {aranii nem ultum iji ai V alahiei i a mar$aluit c3tre Bucureti im potriva m arii boierim i i ai oficialilor com pji, dintre care cei mai uri{i erau grecii. Foarte curind, revolujia a cdpatat caracter national anti-grecesc i a coincis cu Eteria, printr-o ironie a soartei, o micare na{ionalista greaca ini{iata in M oldova de Ipsilanti pentru a elibcra Grecia de sub jugul turcesc cu ajutorul grecilor aflaji in Principate. V ladim irescu a fost tradat de oam enii lui Ipsilanti i om orit, dar curind eteritii au fost goni{i de turci din Principate. V ladim irescu nu a m urit in zadar. Turcii au hotSrit ca vrem ea dom nilor greci s-a sfir$it $i au num it, de atunci, doar voievozi pam inteni, in tim p ce alte reform e au fost stabilite im preun<1 cu Rusia i cuprinse in Conventia de la A kkerm an (1826). Ei au consim tit la noi reform e prin tratatul de la A drianopole (1829), dupa ce au pierdut alt rSzboi im potriva Rusiei. Una din cele mai im portante reforme a fost liberalizarea com ertului prin Strim tori, tim p de cinci ani adica pina In momentul cind Turcia $i-a platit indem nizatia de ra/.boi stability. Aceasta ocupajie ruseasca s-a dovedit benefidi. Au fost elaborate constitutii pentru ambele principate ; ele stabileau iniisuri pentru adunari generale alese (dind 4/5 din locuri boierim ii) i pentru alegerea pe viaja a voievozilor pam inteni. U rm atorii ani au fost lipsiti de evenim ente, exceptind prim a em igrare in numSr m are a evreilor, din G alijia in M oldova ; valul revolujionar, care a m aturat intreaga Europa in 1848, a im plicat i Principatele. L'^m entele efervescente aparfineau mai ales claselor bogate: tincri boieri care studiaserS in strSinatate, indeosebi in Franja, i cercau reforme hberale, cum ar fi: egalitatea ccultenilorin fa(a legii, reprezentare parlam entara a tuturorClaselor, garantarea drepturilor pcrsonale, abolirca iobagiei, im bunata(irea situa{iei Jaranilor etc. in Moldova, (elurilc revolutionarilor au inclus ?i unirea cu Valahia. Principii p.lmintcni au consim tit la o parte din reforme dar cum m ijcarca dcvenca nnli-iusenscfl - protcctoratul Rusiei se Rcca rcsim tit nu num ai pentru
1.1 Scum . mi ml i h i iiinuliiiuii, dnr s-mi n ;c/a l in c.slul Trnnsilvanioi in moil independent $i |i iiu iiM'Vi|miiiI i i i I m I i I i m i i i i i h iticliv i i I i k i I iliiton lor politica (n, <#.).

hrodarlc C. Nanu

c.l ca s-a opus la loatc rcform cle libcrale - ruii au trim is trupc sa ocupe Frincipatclc 51 au prctins ca turcii, in calitate de suzerani, sa procedcze la fel. Rcprczcntarea parlam cntara a fost insa restrinsa $i s-au num it noi prin(i. in T ransilvania, micarca a fost inca $i mai violent^. U ngurii, sub conduccrca lui K ossuth, s-au rcvoltat im potriva im paratului austriac dar, atunci cind i-au proclam at indcpcndcnja, au dccis ancxarca Transilvaniei. Rom anii s-au opus i, in mai multc intruniri, au dcclarat loialitatea faja de im parat H, cerind egalitatea in drepturi a tuturor locuitorilor Transilvaniei, libertatea presei, coli $i alte reforme. Dar, in pofida ajutorului priinit din partea rom anilor condu$i de un tinar student Avram Iancu, ungurii au fost pc punctul de a Jnvinge arm atele austriece. Doar intervenjia trupclor ruseti, la ccrerca im paratului austriac, i-a salvat pe acetia de la infringere i a pus capat represiunii singcroase im potriva rcbelilor romani. Abia in 1863 austriecii i-au (inut prom isiunea i i-au recunoscut pe romani ca na(iune, cu accleai drepturi ca i celclaltc trci. Anul 1853 a opcrat modific5ri im portante pc e$ichicrul politic. Dc la pozijia de m ar al discordici intre cele trei puteri vecine, Principatele Dun2rcne au devenit o problem s europeana. Franja i Anglia - iar mai tirziu Sardinia au dccis c3 orice altS ofensiva a Rusiei cStre Strim tori stinjcnc$te intercselor lor vitale in M cditerana , aa ca au intcrvenit dc partea turcilor in r,1zboiul cu Rusia. in ccea ce privete Principatcle, T ratatul de pace de la Paris (1856), care s-a incheiat dupS razboiul Crim eii, stipula : rctrocedarea cclor trei ju d c |e (din sudul) B asarabiei M oldovei, cu intenlia de a indepSrta Rusia de la G urile D unarii, declarata cale de acccs internajionaU I; sfiritul protectoratului Rusiei, Principatele ram inind sub suzeranitatea Turciei ?i sub 0 garan(ie interna|ionala ; rcvizuirea constitujiilor, in acord cu dorinfele poporului, exprim ate prin adunari reprczentind toate claselc. Cea mai stringent^ dorinja, dc acest fel, era U nirea Principatelor. Cu opozilia Austriei i Turcici, dar cu ajutorul Fran(ei ?i Sardiniei, M arile Puteri au adoptat 0 solujie hibrid.1 : Unire, dar principii s3 fie alei scparat. A dunarile Moldovei i V alahiei au gasit 0 solujic sim pla : au ales, in unanim itate, aceeai pcrsoan3: colonclul Alexandru Cuza, care nici m3 car nu fuscse candidat (1859). Principatclc s-au unit, astfel, intr-un stat care a luat numele de Romania. Sub prinjul Cuza, (ara a inregistrat progrese m ari. Cea mai im portanta rcforma a fost abolirca iobSgiei ?i im proprietarirea fotilor erbi cu pam intul cxpropiat din dom eniile mari particulare i de la m dnastiri. Pentru a realiza acest obiectiv, Domnul a trebuit, totui, sa restring3 puterile Parlam entului. in mod inevitabil, el a fost acuzat dc tendinje dictatoriale i, im preuna cu ncregulile financiare, aceasta vina i-a subm inat serios pozijia. O conspirajie de palat s-a format im potriva lui i a fost forjat s3 abdice (1866). O veche dorinja a rom anilor era sa fie condu?i de un prin{ apar{inind uneia dintre casclc dom nitoare din vest; se punea astfel capat rivalita(ii dintre fam iliile autohtone, care se pretindeau fiecare cu drepturi la tron - ceea ce ar fi dus la instabilitate i chiar la ra/.boaic civile. T ronul Romaniei a fost, de aceea, oferit contelui de Flandra, fratcle regelui Bclgiei i, cind acesta a refuzat, prinjului Carol deH ohcnzollern din ram ura catolica a fam iliei, ruda prin mama sa cu Napoleon al III-lea - Carol a acccptat.
14 Saxonii protestau 51 ei impotiva anexiirii (. a.)

Politica ExternA a Romaniei

55

A fost prom ulgate o noua i pentru acea vrem e liberala co n stitu te, dupa modelul celei a Belgiei. Prin}ul Carol I - a?a a fost num it in Rom ania - nu avea nici o in te n se s5 ram ina vasal al turcilor. Cind, in 1877, a izbucnit un alt razboi intre Rusia i Turcia s-a sem nat la Bucureti, la 16 aprilie, o convcn|ic care acorda ruilor trecere libera prin Rom ania. In schimb, ruii s-au obligat sa respecte i sa apere intcgritatea tcritoriaia a (arii. Cind forjele romane nu au facut nici o tentative de a-i opri pe rui, turcii au bom bardat orajcle rom anejti de la Dun3re. Raspunsul s-a sfirit p rin proclam area indcpcndcn(ei Rom aniei. Dupa succese inijiale, arm atele ruse$ti s-au izbit de rcplici nea$tcptate ; asislenta militarS a Rom aniei, care fusese cu dispre} respinsS la prim ele ofertc, a fost atunci cerutS insistent. For^ele unite au infrint Turcia, iar pacca s-a inchciat la San Stefano, in februarie 1878. Clauzele sale teritorialc, carc ar fi creat un stat bulgar m arioneta intins pina la Strim tori, aveau s< 1 fie drastic revizuite la Congresul de la Berlin, din iulie 1878. Ca i la San Stefano, Romaniei nu i s-a acordat un loc la masa conferinjei. D elegajilor sai li s-a pretins doar sa protesteze in van im potriva rcanexSrii sudului B asarabiei la Rusia, in flagrant dezacord cu in}elegerea inijiala15. In co m p en sate, Romaniei i s-a dat cea mai mare parte a Dobrogei: un teritoriu intre Dunarea de Jos $i M area Neagrii, locuit dc o populajie amestecat3 : turci, bulgari, rom ani i lipovcni16. ^ Un lucru, insa, nu au putut M arilc Puteri sa rcfuze Romaniei : rccunoaterea independenjei Jarii faja de turci, dupa 450 de ani dc vasalitate. Trei ani mai tirziu, Romania s-a autoproclam at rcgat. D ar ram inea sarcina salvgard3rii indcpcndenfei recent cucerite. Firesc, tratam entul prim it de Rom ania, in 1878, din partea aliatci sale a afectat-o. M ai m ult decit atit, T ratatul de la San Stefano era o dovada, daca mai era ncvoie de inca una, ca doar for[a ar opri drum ul Rusiei catre Constantinopol, un drum in care rom anii ar fi prim ele ei victime. Ar fi fost absurd, din partea Rom aniei, sa spere a dcjuca politica Rusiei lara ajutorul unor aliaji puternici, iar singurclc Puteri care indcplincau condijiile neccsare: proxim itate geografica i forja m ilitara corcspunzatoare, erau AustroU ngaria i G erm ania. Regcle Carol s-a hotarit, de aceea, sa adere la alian(a dintre cele doua |a ri (1883), alianja care a devenit Tripla Alianja prin aderarea Italiei. Era o decizie spinoasa intrucit relajiile cu A ustro-Ungaria erau foartc incordale. In ciuda loialitajii pe care rom anii din Transilvania au aratat-o im pa ratului in 1848, cl a hotarit A usgleich-ul 17 cu Ungaria creind m onarhia dualista i incluzind, printre alte conccsii, daruirca Transilvaniei. Daca pina acum, prin sim pla ascendenta nm nerica, rom anii putusera sa faca progrcsc intr- un principal autonom guvernat dc Vicna, ei sc vedcau acum rcdui la o m inoritate, intr-un regat inaghiar - ccca ce nu i-a im piedicat sa continue lupta pentru eg alitatein drepturi, cu am araciune sp o rit' Erau sprijiui|i in aceasta nazuinja, in mod fircsc, dc sim patia deschisa a rom p atu o p lo r lor din Romania libera. in aceasta situajie dificila, prins intre necesitatea de a apara existenja ( < 1 rii sale i putcrnicu! sentim ent popular impotriva unuia dintre protectori, dar
15 Uimitoarea juslilicare a acestei ac(iimi, ofcvita de cancelarul Rusiei, prin{u! Gorceakov, trimisului roman la St. Pelersburg, mcrita sa lie men|ionat,i: ruii ar ii inl .-ies sa garanleze integrilatea teritoriului Romaniei impotriva eventualelor pretenjii ale turcilor. (Corcspondanfa gvncraluluilancu Ghicu, 13ucurc;ti, 1930, p. 16!) Meiiilnii unci socle inter/ise in Rusia care fugisera de tcama persecu|iilor., I'.slo vmlia do eompromisul do la 1X67. cind s-a inlaplull dualismul nuslro-ungar (n e d )

16 17

56

Frederic C. Nanu

sperind cS, ungurii ii vor da seama in tim p de greeala lor, regele Carol a hotarit sa m cn(ina secret tratatul, pina cind aceasta opjiune avea sa fie vazutS intr-o lum ina favorabila. D oar prem ierii sai au cunoscut secretul pe care multi dintre minitrii sfli de externe nu 1-au cunoscut. Pentru prim a data in istoria lor, rom anii s-au bucurat de o perioada lung3 de pace i libertate : 34 de ani. J a r a a facut progrese rem arcabile, in toate domeniile, i a atins o prosperitate extraordinary datorita surplusului de griu exportabil i exploat3rii petrolului. Pe neateptate - caci secretul era bine pastrat - perioada de aur a p3cii in Europa s-a term inat in 1912, prin atacul rapid lansat de B ulgaria, Serbia, Grecia i M untenegru asupra Turciei. Rom ania, neavind nici o dispute cu Turcia, a r3mas ncutra. Dar, cind invingdtoarele au inceput sa aib3 nein{elegeri privind im parjirea avantajelor citigate $i B ulgaria i-a atacat alia(ii, Rom ania a intervenit la cererea acestora i a forjat B ulgaria sa capituleze. Conform unui obicei incetajenit in asem enea situa|ii, Romania a cenit i a objinut, la Conferinja de pace de la Bucureti (1913), pre}ul victoriei : partea de sud a Dobrogei, Cadrilaterul de la Silistra (Dristor-ul lui M ircea cel B atrin) la Balcicul M arii Negre care con}inea, pe linga bulgari i rom ani, o numeroasa p o p u la te turca. Rom ania i-a adus in sprijin argum entul ca bulgarii inii nu m anifestasera nici o rezerv3 in incercarea de a-i largi teritoriul, prin for}a arm elor, pe seama vecinilor sai. Regele Carol ajunsese in culm ea prestigiului. In vara lui 1914, {arul i-a trim is bastonul de mare$al al Rusiei i i-a facut o vizita oficiala. Citeva luni mai tirziu, dupa o doinnie de 48 de ani, el a inchis ochii pentru totdeauna, dar nu inainte de a fi intristat de un conflict tragic: izbucnirea prim ului razboi m on dial. Pozi{ia in care se gasea Rom ania, in august 1914, era extrem de dificila. Pe de o parte, regele Carol legase (ara, dei secret, de Tripla A lianja ; mai mult decit atit, gruparea opusS: Tripla ln|elcgerc (A ntanta) includea Rusia, despre ale cSrei intenjii rSzboinice pujini rom ani mai aveau vreo iluzie dupa experien{ele din 1812 ?i 1848 : acestea includeau, nu in ultim ul rind, domina{ia asupra Strim torilor care ar fi lim itat efectiv grani|ele Rom aniei pin3 la M area Ncagra ?i ar fi dat Rusiei avantaj decisiv in comer}; apoi, G erm ania era clientul cel mai bun al Romaniei. Pe de alta parte, resentim cntul popular impotriva U ngariei, datorita T ran silvaniei, era atit de puternic, incit un razboi care, daca se term ina cu o victorie, prom itea doar consolidarea puterii m aghiare, con}inea in sine probabilitatea unei noi revolte ulterioare. Mai m ult decit atit, in vechea dumanie franco-germ ana opinia publica din Rom ania nu era deloc neutra. Pentru cei m ai mul}i dintre rom ani, Fran}a era o sora mai mare, iubita i adm irata, caci rela}iile dintre ea i R om ania nu au fost, ca cele dintre Fran{a i alte surori latine, ca Spania i Italia, inveninate de conflicte privind frontierele sau suprema}ia. intr-adev3r, este greu de gasit un exem plu paralel cu ataamentul Romaniei la Fran}a, exceptind poate acela al Bulgariei i Serbiei fa}a de Rusia. Faptul ca, incepind cu prim a jum atate a secolului al X lX -lea, marea m ajoritate a tinerilor rom ani, care doreau s3-i perfec}ioneze educa}ia in strainatate, alegeau Parisul i ca lcgaturile de prietenie care s-au inchegat atunci au infiuen{at adesea, mai ales in tim pul lui Napoleon al III-lea, politica franceza in favoarea Romaniei, a contribuit sensibM la intarirea sentim entului francofil. in aceste circum stanjc - la care mai trebuie ad3ugata lipsa arnlam entului modern ?i a facilit3}ilor dc a-1 produce singur3 - nu ar fi fost surprinz3tor ca in

Politica Externa a Romaniei

57

Consiliul de Coroana, convocat de regele Carol la 1 august 1914, s3 se manifeste o m ajoritate in favoarea neutralitajii. peutru care m ilila i prim ul m inistru.I.I.C . B ratianu. Obiecjia ca Romania era constrinsa de tratat s3 lupte de partea Puterilor C entrale nu avea m ulta pondere, intrucit tratatul, care ignora chiar simpla lui existenja, nu prim ise validitatea constituJionalS i, orieum , casus foederis aparea doar in eventualitatea unui atac arm at im potriva A ustro-U ngariei18. Cind regele Carol a m urit, in octombrie 1914, situajia s-a sim plificat, intrucit regele Ferdinand nu era ingrSdit de vreo garanjie personals faJ3 de G erm ania i A ustro-U ngaria, in tim p ce regina M aria, englezoaica prin natere, ii exereita intreaga ei influenja in favoarea aliajilor. Germ anii puteau avea foarte pujine iluzii in ceea ce privcle perm anenja neutralit3Jii Rom aniei. Ei $i-au dat seam a c3, exceptind cazul in care A ustro-Ungaria ar face concesii excepjionale, intcrvcnjia m ilitara a Romaniei avea s3 fie im inenta dc indata ce arm atele lor aratau vreun semn de siabiciune. B erlinul a lacut presiuni s3 influenjeze Viena, dar decizia s-a luat la Budapesta : singurul lucru la care ungurii au consim jit a renunja a fost partea de sud a Bucovinei, care aparjinca Austriei. In ceea ce privete Transilvania, in locul autonom iei regionale complete pe care o cerusera M aniu i Vaida, ei acceptau s3 fac3 doar slabe concesii in ceea ce privete dreptul la vot al populajiei romane i folosirea mai larga a limbii romane in procedurile tribunalelor. in acest tim p, diplom ajia aliata nu r3m3sese inj.ctiv3. Ruii, presaji in aceasta privin{3 i probabil deranjaji de o conliin{3 nelinitita, au fost prim ii care au luat inijiativa i deja, in toam na lui 1914, 1-au inform at pe Bratianu c3 erau preg3ti{i, in schim bul unei prom isiuni de neulralitate binevoitoare, sa ofere orice schim bare in statu-quo -ul teritorial al R om aniei i s3 recunoasca dreptul acestcia de a anexa teritoriile Austro-Ungariei locuite de romani. D ar Br3tianu nu putea uita uor c3 tatal s3u, ca prim m inistru in tim pul razboiului din 1877, prim ise i el de la ru?i o garanjie a integritafii teritoriale ; acum el era hotarit s3 ob(in3 contrasem n3tura Franjei ?i M arii Britanii, ca $i o delim itare precisa a tcritoriului de objinut in cazul victoriei. El spera sa anticipeze, astfel, certurile obinuite dintre invingatori. M ai m ult decit atit, el, ca i regele Ferdinand, credea c3 e necesar ca beneftciile teritoriale ale Rom aniei sa fie ratificate de singele solda{ilor care aveau sa m oara in asaltul de pc platoul T ransilvaniei 19. Dar, fiind desparjita de vestul care oferea singura sursa posibiia de mijloace m ilitare i echipam ent, in te n enjia Rom aniei trebuia s3 Fie fixata cu grija. P retenjiile teritoriale ale Romaniei includeau Bucovina, Banatul, T ran silvania propriu-zis3 i p3rjile M aram ureului i Crianei, care se intindeau la vest, pina la Szeged i Debre{in. N egocierile secrete cu Puterile A ntantei s-au term inat in vara lui 1916, cu acceptarea cererilor R om aniei. Unui dintre cele mai m ari obstacole era insistenja acesteia privind pozijia cgal3, fa}3 de M arile Puteri, la conferinja de pace - pozijia aceasta i-a fost acordat3 f3r3 tragere de inim3. Ambele parti au acceptat s3 nu incheie o pace separat3. Guvernul rom an nutrea tem eri m ari in ceea ce privete lipsa de arm am ent m odern $i nm nitii dar, avind de-a face cu un posibil ultim atum al Aliajilor, cuplat cu necesitatea de a sincroniza intervenjia Romaniei cu ofensive puternice in Bucov ina, Galijia ?i M acedonia, M arile Puteri au scm nat tratatul de alianja la 17 august 1916, $i au declarat im cdiat r3zboi.
IS 19 Vestoa cn Italia a adoptat aceasta atitudine a sosit In timp ce Consiliul era inca in jedinfa 51 intaroa argumentul (n. a.) (111 I Itifltinnu. Originas etform ation de I'U niteR ottm ainc, Bucurejti, 1941, p. 286 (n. a . ).

58

Fred eric C. Nanu

Rezistenja austro-ungani a fost uor deposits, dar fronlurile de la Salonic i rusesc nu num ai ca au ram as inactive d ar divi/.iile ruseti, care trebuiau sa colaboreze la pastrarea Dobrogei, nu au ap1rut la tim p, pcrm itind Com andam entului G erm an sa concentreze forte supcrioare 111 T ransilvania i Bulgaria. Rom ania a fost prinsa intre doua focuri. Cu tim pul, au apSrut for|e ruseti substantiate in M oldova, mai m ult de 2/3 din |arfl fiind ocupata, dei arm ata i guvernul rom an nu au putut sa paraseascS Moldova de sud, cea mai saraca parte a tarii. D in fericire, in vara lui 1917 a sosit din Franfa arm am ent m odern i 0 m isiune m ilitara, aa ca 0 incercare germ ana de patrundcrc a fost respinsa cu succes. Succesul acesta aducea doar un ragaz tem porar pentru Rom ania, indiferent cit dc m ult putuse ea sa potoleasca presiunea din partea altor fronturi aliate. Dupa citigarea puterii; in octom brie 1917, bolevicii au incheiat un arm istijiu cu Puterile Centrale. Partea dreapta a arm atei rom ane a fost lasata in acr. Inca mai rau, 0 parte substanjiala a trupelor - care nu ascultau incitarile la dezertare ce-i copleeau din partea tovarajilor ru$i de arm e - a trebuit sa fie deviata in ariergarda, pentru a proteja oraele de bandele de soldafi rui vagabondind spre casele lor. Rom ania nu avea alta ansa decit sa urm eze exem plul ruilor $i sa adere la arm istijiu (28 noiembrie 1917). Ea a avut satisfacjia de a prim i, citeva zile mai devreme, un mesaj de la preedintele W ilson care 0 asigura ca, indifcrcnt ce se intim pla, Statcle U nite ii vor restitui, pina la urma, inde p e n d e n t de care nem jii i bolevicii o lipseau 20. Guvernul rom an a trebuit sa aleagS intre variantele unei alternative : aceea a predarii sau aceea a negocierilor pentru 0 pace separata. Din punctul de vedere al A lia(ilor vestici nu exista, aici, decit o m ica diferenja. Dar pentru Rom ania problem a se punea daca era mai im portant pentru jara sa evite orice discujie asupra validitajii tratatului din 1916 de la C onferinja de pace, sau s3 aiba un guvern organizat ?i un nucleu de forje arm ate capabile de acjiune 111 tim pul haosului care avea sa urm eze caderii Puterilor Centrale in vest, i care agrava condijiile deja create de revolujia bolevic3 la frontiera de est a tarii. Aceasta ultim a solujie avea sa fie adoptala. G uvernul rom an era increzator in faptul ca ar putea sa pledeze cu succes in apararea accstcia, mai ales pentru ca Puterile vestice i-au evitat cu grija responsabilitatea, ab(inindu-se de la orice protest. Dim potriva, 0 nota colectiva din 21 decem brie 1917, sem nata de minitrii Franfei, Angliei, Italiei i StatelorU nite, conjinea urm atorulpasaj : ...D aca Romaniei ii este imposibil sa rezolve hotarirea sa exprim ata continuu de a-i evacua integral sau partial arm ata, sau chiar de a organiza plecarea fam iliei regale i a guvernului, A ntanta va trebui sa considere ca A liata ei i-a facut datoria i i-a Jinut loial toale prom isiunile21. Aa cum baronul Sonnino a explicat m inistrului rom an de la Roma, Alia(ii nu putcau decit foarte greu sa mcarga mai departe 51 sa aprobe explicit o pace separata. D ar el a adaugat : D om nul B ratianu ar trebui sa tie ca biserica ofera uneori absolvirea dupa pacat, niciodata inainte. Guvernul rom an a injeles aluzia i, cum razboiul civil violent din Rusia lacea im posibila indeplinirea
20 21 Harold W. V. Temperley, A H istory o f the Pace Conference o f Paris, London, 1920, 1, p. 198 (. a.). Observations by the A llied M inisters o f the lassy with regard to the Conditions o f Peace im posed upon Roumania by the Central Powers, London, Published by His M ajestys Stationary Office, 1918 ( n.ed.)

Politica Externd a Romaniei

59

proiectului nebunesc 22 de a cauta salvare dinspre rasarit, B ratianu a dem isionat la 8 februarie 1918, pentru a face loc unui nou cabinet, condus de generalul Averescu, basarabean prin natere, care trebuia sa negocieze cu Puterile Cen trale. G eneralul ii citigase popularitate p rin aceea ca se opusese la solu|ia rezistenjei pina la ultim a picatura de singe, un gest eroic dar nefolositor. care fusese intenjionat la u n mom ent dat.
*

Dreptul na|ionalita(ilor la autodeterm inare, proclam at dc revolu(ia din Rusia, a condus in B asarabia la proclam area, la 2 decem brie 1917, a unei Republici Federative Democrate Moldovene$ti. Totui, ca i in alta parte, elem entele bolevice, im boldite de succesul Revolujiei din noiem brie la Petrograd i M oscova, au incercat sa rcpete isprava i sa dobindeascS controlul elem entelor moderate. La inceputul lui ianuarie, Consiliul D irectorilor i Sfatul p ir ii (Sovietul Basarabean), au trebuit s3 fug3 din capitala. Chiinaul a fost ocupat de bolevici, iar unitajile bol?evice mse, conduse de Racovski au facut o incercare de a aresta guvernul in Iai23. Controlul bol$evic in Basarabia inseinna sfiritul Romaniei libere. Deodat3, toate parfile interesate au cazut de acord. P uterile C entrale doreau sa slabeasca Rusia ?i sa compenseze Rom ania pentru cedarea tcritoriala pe care ele o pretindeau p rin eventuala U nire cu Basarabia. Conduc5torii basarabeni au injeles ca ajutorul furnizat de Rom ania era suficient ca s3-i faca sa reziste bolevicilor; au trim is deci o d e le g a te numeroasS la Iai sa ceara asistenja. Guvernul rom an a fost, in mod firesc, doritor sa-i ajute com patrio|ii, iar Aliajii nu se puteau arata mai anti-rom ani decit germ anii. Pe linga aceasta, ei preferau ca hrana i m unijiilc depozitate in Basarabia s3 fie in m iinile rom anilor decit in acelea ale nem jilor sau bolevicilor. Tocm ai de aceea, cu aprobarca explicita a Puterilor A liate24, la 13 ianuarie 1918, o divizie romaneascS a traversat Prutul i a curajat B asarabia de forjele bolevice. R aspunsul Sovietelor din M oscova a fost declarajia de r3zboi adresatS Romaniei i confiscarea rezervei de aur a Bancii N ajionale, expediata la M os cova pentru pastrare, sub garan{ie aliata, in mom entul inaintarii germ anilor25. Intre tim p, U craina ii proclam ase independenta pe baza recunoaterii, de cdtre Guvernul sovictic, a drepturilor la autodeterm inare a tuturor popoarelor inclusiv dreptul la scpararca com plete ; la 6 februarie 1918, exem plul a fost urm at de Basarabia. D ar basarabenii i-au dat curind seama c3 erau prea saraci pentru a ram ine independenti, aa ca singura solujie ram inea unirea cu compatriojii lor, care a fost votata in Sfatul J 3 rii, la 6 aprilie 1918, cu o m ajoritate de 8 6 la 3 i 36 abpneri. Rom ania a trebuit sa accepte, totuji, sa respecte legea foarte radicals a reformei agrare, drepturile m inoritafilor, votul universal, ca i acordarea autonom iei provinciei i declararea am nistiei generale.

22 23 24

Robert Seaton Watson, H istory o f the Rumanians, Cambridge, 1934, p. 498 (n. a.). lnform a|ie transmisa de Misiunea militara franceza de la Petrograd. (Arhivele Ministerului Roman al Afacerilor Extem e) ( n.a .). A. J. Toynbee, Survey o f International Affairs, 1920-1923, p. 276 (n.a.). V. F. Dobrinescu, llatalia diplom atic5 pentru Basarabia (1918-1940) Iaji, Junimea, 1991, p. 76 (n. ed.).

u v

Frederic C. Nanu

* * *

Negocierile cu Puterile C entrale au condus la scm narea prelim inariilor de la Buftea, la 7 m artie, trei zile dupa scm narea tratatului de la Brest-Litovsk. N egocierile au fost purtate dc Al. M arghilom an, iar tratatul a fost seninat la Bucureti, la 7 m ai 1918. Clauzele erau severe : R om ania trebuia sa cedeze Dobrogea i o fiie de-a lungul frontierei austro-ungare, care includea creasta strategic^ a Carpafilor; ea trebuia, de asem enea, sa accepte raspunderea pentru intreaga c irc u la te monetara einisa de puterile de ocupajie, sa cedeze controlul petrolului, al producjiei de griu i al expedierii lor. D ar Regele a refuzat sa semneze docum entul, care nu a fost nici ratificat de Parlam ent, iar Puterile C entrale erau prea absorbite cu altc problem e i prea divizate in opiniile vizind problema rom aneasca pentru a rezolva dilem a fara echivoc. G erm anii i austriecii nu erau cu totul de acord cu ungurii i bulgarii, in ceea ce privete destinul Romaniei. C hiar inainte de caderea cortinei, la actul final al dram ei, ungurii s-au vazut pui in defensiva. La 18 octom brie, dom nul Vaida s-a ridicat in Parlamentul m aghiar i a citit o declarajie a parjii romane, afirm ind intenjia ei de a-i folosi dreptul la autodeterm inare, a$a cum fusese proclam at de preedintele Wilson. La sfiritul lunii, dom nul M aniu se intorcca de pe front i infiinja, cu alfi conducatori rom ani, Consiliul N ational Rom an al T ransilvaniei i Ungariei de la Arad. Statul auslro-ungar insu$i incctase sa mai existe, caci la 17 octombrie ungurii proclam asera completa lor separare de Austria. Ei fusesera precedaji de polonezi, cehoslovaci i iugoslavi, incurajaji de aserjiunea preedintelui din 28 iunie, intarita in 18 octom brie, in idcea c3 toate ram urile etniei slave se pot elibera complct de sub conducerea germ ana i austriac3. In aceste circum stanje, nu-i deloe surprizStor c3 oferta intirziata a autonom iei, lansata, la 10 noiembrie, de O scar Jaszi, noul m inistru al najionalita(i!or in guvernul K arolyi, avea sa fie respinsa dispre|uitor. Domnul Jaszi i-a afiat oferta i a propus indcpendenja pentru T ransilvania, in cadrul unei federa{ii dunSrene. D ar cl a fost inform at ca rom anii nu erau satislacuji decit cu separarea com plete de U ngaria i U nirea cu Rom ania. A r fi fost, intr-adev3r, ciudat dac < 1 rom anii, singurii dintre na(iile m onarhiei dualiste, ar fi ales s3 fie parteneri cu fotii lor conducatori i nu ar fi profitat de dreptul de separare invocat chiar de m aghiari. Dup3 colapsul mainii dc rSzboi a Putcrilor C entrale nu mai exista nici un motiv ca R om ania sa se supuna ocupa}iei inam icului. La 6 noiem brie, cabinetul M arghilom an a dem isionat i trci zile mai tirziu noul guvcrn, condus dc Ion I. C. B ratianu, a remis un ultim atum Com andam entului G erm an de la Bucureti: s3 evacueze jara:". Dar, inainte ca acesta din urma s3 poata raspunde, arm istijiul dc la 11 noiembrie punea capat pentru m oment aspirajiilor m ilitare.

26

Idem, Rclalii romdno-cngtczc. 1914-1933, Ia$i, 1986, p. 12 (n. ed.).

Capitolul I

Reglementarea pacii (1919-1920)

Saptam inile care au urm at incheierii arm istijiului au fost caracterizate de o activitate intensa in fosta m onarhie austro-ungara - activitatea guvernainentala se intrenipsese i era urgent sa se stabileasca baze pentru structurile noi care trebuiau sa ia fiinja. Printre rom ani nu se sim jea nici o ezitare in ceea ce privete dorinjele lor, dar ele ram ineau s;1 fie form ulate cu solcm nitatea necesar<1 . Congresul najional al rom anilor din Bucovina a avut loc la CernSu(i, la 28 noiem brie, i a proclam at unirea necondijionata a .provinciei cu Regatul Romaniei. Consiliul national germ an al provinciei a facut im ediat publica o proclam ajie exprim ind adeziunea populajici germ ane la dccizia rom anilor. Dupa doua zile, rom anii din U ngaria au votat o rezolu{ie care se incheia cu urm atoarele cuvinte : A dunarea Na{ionala a tuturor rom anilor din T ransilvania, B anat i J a ra ungureasca, intrunita la Alba Iulia, la 1 D ecem brie 1918, decreteazS Unirea cu Rom ania a tuturor acestor rom ani i a intregului teritoriu pe care ei locuiesc. Ca i compatrio{ii lor din Bucovina, gcrm anii din Transilvania (sa?ii) au votat o declarajie sim ilar^ la Mcdia (8 ianuarie 1919). Concom itent, Sfatul J a r ii din Basarabia, urm ind excm plul Bucovinei i Transilvaniei, a hotarit, la 10 decembrie 1918, s3 inlaptuiasca necondi{ionat Unirea. Principiile votului universal i drepturile egale pentru toji cetajenii fiind votate de Parlam entul Regatului, nu se mai faccau necesare garanjii specifice. La sflritul anului 1918, aa-zisul m iracol al unirii tuturor rom anilor intr-un regat independent fusese realizat, dar ansele de cliberare sim ultana a rom anilor din im periile rivale, austro-ungar i rus, p3reau a fi foarte mici. Mai mult decit atit, revolutia din Rusia eliberase Rom ania de un comar : controlul rus asupra Strim lorilor, pe care Franja ?i Anglia il acceptasera prin tratatul secret din m artie 191527. D ar r3m inea sarcina dificiia de a stabili grani|elc exacte ale Romaniei M ari. Acesta trebuia sa fie prcrogativul Conferinjci de Pace ?i era deja evident c3 apareau confiicte nu doar cu fojtii inam ici, dar ?i cu alia{ii invecinaji, i cu M arile Puteri. D ar m ult inainte ca pregatirile C onferinjci sa fi intrat in stadiul final, in Ungaria s-a declan$at un conflict serios. A rm istijiul cu aceasta {ar3 fusese
27 Arh. M. A. E., fond 71, Londra, vol. 29, 1914-1924 (t. ur. 213 4/A martie 1915, M. Bocrcscu cfllrc Extomc dc la Londra f. 34-35 (n. cd.).

62

Frederic C. Nanu

sem nat la 13 noiem brie la Belgrad, in num ele com andantului ef francez al forjelor aliate din Europa de sud, de un general francez i unui sirb. in aceste condi|ii, nu e surprinzator ca nu fusesenl suficient form ulate intereseleR om aniei i ale Cehoslovaciei; zona sirba de ocupa(ie se intindea m ult dincolo de pretenfiile ei teritoriale, incluzlnd intregul Banat. Aproape jum atate din T ransilvania i regiunile inconjuratoare, cu o p o p u la te roman;! m ajoritara, au ram as in m iinile m aghiarilor. Este adevarat ca p rin Conven{ie se prevSzuse dreptul de a extinde zona de ocupajie atit cit era necesar i de asem enea dreptul a dem obiliza arm ata ungara, cu excepjia a 8 divizii, dar o m are parte a neinjelegerii putea fi evitata daca liniile de d e m a rc a te a r fi fost trasate corect de la inceput28. Aceasta s itu a te concreta a creat un handicap suplim entar pe care delegatul rom an a trebuit sS-1 suporte la Conferinja de Pace de la Paris. C3ci Ion I. C. B ratianu care conducea, inca o data, guvernul, hotarise sa se sprijine pe tratatul din august 1916, iar vctilc dc la Paris erau dcparte de a fi roze. V. Antonescu, m inistrul rom an in Franja, a telegrafiat la 23 noiembrie 1918, sesizind o ezitare considerabiia in cercurile diplom atice aliate de a recunoate Rom ania ca aliat, in ciuda faptului ca prin convenjia de arm isti(iu, din 11 noiembrie, se anulase, explicit tratatul - neratificat - al Bucure$tiului cu Puteri le Centrale. M a tem, a adaugat el, c3 asemenea metode ascund intenjia de a ne lipsi de lucrul dorit, ca mijloc de presiune pentru a ne subordona i a ne face mai m aleabili29. Devenise, de asemenea, din ce in ce mai clar ca prejedintele W ilson n-ar recunoate validitatca nici unui tratat secret inchciat in tim pul r3zboiului. i, in fine, se cuno$tea ca la Paris Consiliul (Na(ional) Rom an 50 discutase deja despre o reglem entare de comprom is cu sirbii. Consiliul (N ational) Rom an se compunea dintr-un num3r de rom ani mai mult sau mai pu(in cunoscu{i, care ajunsesera la Paris dupa pacea de la Bucureti i ap3rau neoficial interesele cona{ionalilor. Dc fapt, Consiliul se rczuma la Take Ionescu, conducatom l laturii pro-aliate a Partidului Conservator, cu prieteni m ulji la Londra i Paris. In 1918, el sprijinise crearea unei alianje largi a puterilorinvingatoare cuprinzind terito riul dc la M area Egee la M area Baltica. D iplom atul vedea o asemenea alianja ca cel mai eficient cordon sanitar care s-ar putca pune intre U ngaria ?i Rusia, Bulgaria i U ngaria i a?a mai departe. Take Ionescu intuise, de asemenea, c3 puterile cu interese lim itate s-ar afia intr-o pozijie dificiia, daca i-ar infrunta singure pe Cei Trei M ari la viitoarea conferinta de pace, pe cind un bloc, alcatuit din Polonia, Cchoslovacia, Romania, Serbia i Grecia, a r putea vorbi cu autoritatea unei puteri - de aici, preocuparea sa de a indcp3rta cauzele posibilelor fric|iuni intre puterile mai mici. Dupa cum vom vedea mai tirziu, concepjia supradim ensionata a lui Take Ionescu a trebuit sa fie inlocuita cu scopurile mai modeste, i deci mai uorde atins, ale Micii Antante, dar, in acelai timp, dorinja sa de a pregati bazele pentru un proiect cu bataie mai lunga 1-a determ inat sa prom ita sirbilor c3 va susjine pretenjiile lor vizind partea de vest a Banatului, singurul teritoriu im portant in disputa dintre Rom ania i alia{ii ei invecinap. Aceasta ini^iativa unilaterala 1-a adus in contradic{ie cu politica lui Bratianu, care insista asupra respectarii tratatului din 1916 i 1-a format, pe cel din urm3, sa renunfe la inten{ia sa de a-1 include pe Take Ionescu in dclegafia rom ana - ceea ce avea s3-i aduca, insa, dificultaji sporite pentru B ratianu la Conferinfa de pace.
28 29 30 Arh. M. Ap. N, fond 3 831, dosar 7, 1919, Pozijia 2 688 , f. 5 ( n. ed.) Gh. I. Bratianu, Origines, p. 300 (n. a.). Harold Nicolson, Quand on fciisait le Paris, Paris, 1936, p. 6-7 (n. a.). John D. Crane, The Little Entente, New York, 1931 ( n. a.).

Politica Externa a Romaniei

<3i

B ratianu s-a decis sS piece im ediat la Paris. Fac un ultim efort, a telegrafiat el, la 7 ianuarie 1919, de a face injeleasa situa|ia Rom aniei i sint deci decis sa dem isionez chiar la Paris, daca tratatul nostra nu este recunoscut 3I. Pe drum , Bratianu, s-a oprit la Belgrad pentru o intilnire cu prinful regent A lexandru, pe care a incercat sa-1 convinga de faptul cS D unarea era singura frontiers capabilS sS previnS conflicte viitoare intre Rom ania i Serbia. Prinjul A lexandru a fost rczervat, d ar unui corespondent al lui Temps el i-a exprim at nedum erirea ca Bratianu nu m enjionase infelegcrca dintre Take Io nescu i Paici: dc a ceda Scrbiei partea de vest a B a n a tu lu i32. in aceastS privintS, scrie Gh. I. B ratianu , nu exists nici o indoiala ; ca i in 1878, dar mult m ai zgomotos i spectaculos, metoda com prom isului i oportunis^mului a infruntat intransigenja in problema realizarii depline a unitSJii romane. In mod traditional, ca $i prin tem peram ent, eful dclega^iei Rom aniei nu a putut sa nu priveasca problema B anatului altfel decit a f3cut-o tatal sau, in cazul B asarabiei de sud, la Congresul de la Berlin. C ircum stan|elc puteau fi ostile, d ar ccca ce era dc drept trebuia aparat : cind sint im plicate problem e m ari, dcclara el mai tirziu, problem e care afectcaza teritoriul unui popor, intcresele sale najionale i onoarca sa, nu exista nici un motiv oportunist sau comercial, care sa trebuiasca sa determ ine pc cineva sa le prim ejduiasca renunfind la principiile de securitate. BrStianu i-a dat seama, im ediat ce a ajuns la Paris, cS, pentru a-i susline cauza, trebuia sa foloseascS alte argum ente dccit tratattrl din 1916 pe care M arile Puteri, cu exccpjia Italici, nu-1 mai recunojteau datoritS faptului cS fusese declarat nul i neavenit prin pacca separata sem nala de Rom ania, in expunerea sa verbala, din 31 ianuarie 1919, el a am intit discutiile care au precedat sem narea tratatului de alian(a, dar a folosit ocazia de a intari argum cntajia in favoarea drcpturilor Rom aniei cu argum ente suplim entare, dc o naturS mai generals. Acestc prctenjii sint legitim ate dc principiul etnografic. Tocm ai le-am form ulat in virtutea acestui principiu al dreptului nostra la unitatea nationals. D ar acest principiu trcbuie sS coincidS cu celelalle necesitSji ale viejii unui popor. intr-u n m em orandum , inaintat citcva zile mai tirziu, BrStianu s-a explicat mai in dctaliu : Daca s-ar pune problema sa se aplice, in mod absolut, principiul gruparii ctnografice i ling\ istice, atunci Rom ania ar fi trebuit sa prctm da. larS discu^ii ulterioare, unirea sutelor de mii de rom ani prin limba, obicciuri $i inim a carc loeuiese in grupuri com pacte pc malul sting al N istrului 51 in teritoriile de dincolo dc Bug pinS la N istru. Ea ar fi trebuit sa pretindS sutelor dc mii dc romani ce trSiesc dincolo dc D unare, in Serbia, intre vSile Tim oc-ului $i M oravei, aproapc 0 suta de mii pe m alul bulgaresc al DunSrii, satcle rom ane?ti rSspindite pe cim pia ungara pina la Tisa $i intr-u n num ar de provincii ale Im periului |arilor. Ea ar fi trebuit sS aducS in discutie i cxisten(a vechilor aez3ri romaneti din chiar inim a Balcanilor. Pretinzindu-i pe to<> aceii rom ani, ea a r fi clarificat u?or chcstiunea clcm cntclor strainc care s-au stabilit intre frontiercle naturale ale patriei romane. Dar Rom ania a r fi construil, astfel, un stat artificial i ncinchegat, a canii dezvoltare economica ar Fi intilnit, poale, dificultSji insurm ontabile, i a carui ajczare tcritoriala ar.fi fost sursa dc con flicte infinite cu (arile vecine (...) Rom ania nu ccre includerca in statul rom an a
31 32 33 Take Ionescu a fost invitat in jara pentru consultari i o eventuala numsre In dclcgafie, dar a refuzat (n. ed.). Aih. M. A. K., fond 71, Conf. Pacii, 1919, dosar 222, f. 75 (t. de la Belgrad 31 decembrie 1918/ 13 ianuarie 1919, semnatd I. I. C. Br&tianu {n. ed.) (li I 1tiAtiiinii, Origincs, p. 301 (n. a.)

64

Frederic C. Nanu

tuturor acestor oam eni de dincolo de Dunarc, N istru i Tisa, nici chiar a acelora de care e separata doar de albia unui riu. Rom ania nu cere vecinilor s3i decit s3 arate aceeai m o d erate i sd consimtS la accla$i sacrificiu in intcrcsul pScii, al dezvoM rii libcre a popoarelor $i al progresului economic al Europei34. intr-u n m em orandum trim is, apoi, Prcedintelui am erican la sfiritul lui aprilie, B ratianu afirm a mai raspicat ca pcntru a realiza frontiere naturale putcrnice, romanii s-au abfinut de la a pretinde aproxim ativ un m ilion de compa tr io t de-ai lor ... 33 La 22 februarie, frontiercle rom ane au fost supuse unui scrutin dc sondaj dc catre Com isia pentru Afaccrile Romane, condusS de Tardicu. Discu^iile au fost rezum ate de Gh. I. B ratianu dupa cum urm eaza ; in ceea ce privc$te Basarabia, BrStianu a enum crat condi|iile in carc se realizase inapoierea acestei provincii anul trecut, cit i situa^ia din punct de vedcre etnografic, care arata o m ajoritate rom ana de 72% , in tim p ce restul de 28% e rcpartizat in trei grupuri diferitc: gcrm anii, bulgarii - recent a$ezati - i clem cntul nitcan in nord, a carui prczenja sc datoreaza unui fcnomcn de interfercn|S rcciproca, intrucit dincolo dc N istru se afla aproape 500.000 de romani (...) in ceea ce privete frontiera dc vest, s-a declan$at o discujie indelungata asupra linici de calc ferata Satu M arc-Carei-O radea-A rad, pc carc rom anii voiau s-o pastreze in frontierele lor. U nitatea Banatului a fost aparata energic de delega(ia rom ana : (...) o frontiera a r tif ic ia l ar producc cele mai grave deplas3ri sociale, ar dezorganiza agricultura i ar im picdica activitajilc industriale. Bratianu a g3sit raspuns pentru toate obiecjiile ; Sirbii sc pling, a adaugat el, im potriva abanaonarii com patrio|ilor lor dincolo dc DunSre, dar rom anii din valca Tim ocului nu r3min in Serbia ? Daca almosfera in carc sc stabilcau frontierele Rom aniei era dcparte de a fi linitita, ca nu se prczenta mai bine nici la fajajo cu lu i. Pe N istru, raidurile bolevice trcbuiau sa fie respinse in pcrm ancn|a. in vest, situajia era inca mai nesatisfiScatoare linia de arm istifiu in U ngaria fund fixata doar de-a lungul riului Murc. De fapt, o zona delim itind Rom ania ?i incluzind oraclc Cluj i Sighet sc afla sub controlul batalionului rccm tat dc Consiliul N ational Rom an i intarit dc trupe romaneti regulate care trecusera Carpa(ii in prim a zi a lui noicmbrie, dar se oprisera din rcspect pentru M arile Puteri. O mare parte a provinciei era inca sub ocupa(ic m aghiara, in dispre{ul total al declarajiei de independenja a locuitorilor. Ar fi fost iluzoriu sa se fi atcptat la altceva. Altfel, ungurii trcbuiau s3-i considerc rebeli i sa-i trateze in consecinja. Din respect pentru protestul puternic al Romaniei i pentru dovada ce arata ca, for|ele m aghiarc, regulate sau neregulate, tcrorizau parjile romaneti ale U ngariei r3mase sub ocupajie m ag h iara 36, C onfcrinja a decis sa mute linia de ocupa{ie catre vest, aa incit s3 includa cele 3 orae: Arad, O radea i Satu M are, pentru a coincide aproxim ativ cu frontiera pe care urm area s-o stabileasca. Trupele ungare trcbuiau rctrase pe linia trasata dc tratatul din 1916, in tim p ce zona dc in te r v e n e trebuia neutralizatS. Acest aranjam cnt, s-a explicat, era provizoriu i nu prejudicia decizia finaia a Confcrinlci de Pace privind frontiera perm anenta. Com unicatul Consiliului Suprcm a fost inm inat, la 19 m artie, contelui Karolyi, eful guvcrnului m aghiar, de colonclul Vix, eful francez al misiunii
34 35 36 Arli. M. A. E., fond 71, Conf. IAcii, 1919, vol. 181, f. 94 (n. ed.). Marile Puteri, aprecia Bratianu, fac conipromisuri in detrimentul micilor state* ( Idem, vol. 222, f. 133-134) (n. ed.) II. W. V. Temperlcy, op. cit. vol. II. p. 353 (n. a.).

Politica Externa a Romaniei

65

m ilitare de la Budapesta. Contele Karolyi se pare c3 a luat acest aranjam ent tcm porar ca un pretext binevenit pentru a face loc com unitilor, c3ci i-a explicat dcm isia prin incapacitatea de a accepta fronticre injuste. RezultS clar c3 pozifia com uni$tilor era mai prielnica ap3r3rii intereselor m aghiare - evident, cu ajutorul Rusiei. La 21 m artie, in ziua urmStoare, noul guvern com unist s-a constituit sub prcedin(ia lui Garbay, dar sub controlul lui M oritz Kohn alias K un Bela, care $i-a anun{at im ediat intenjia dc a se alatura Cruciadei bolevice pentru o revolu(ie m ondiaia i a neglijat s3 r3spund3 cererii Alia(ilor, bazatS pe arm istijiu, de a retrage trupele m aghiare pc linia specificata. Faptul cS la Paris Consiliul Suprcm era contient de pcricolele situa|iei este dem onstrat de urm atoarele extrase din m em orandum ul, inaintat lui Lloyd George, la 25 m artie 1919 : ...Intrcaga Europ3 este str3b3tut3 de spiritul dc rcvolu{ie (...) Dac3 G erm ania trece de partea Spartakitilor 37 ea va trebui inevitabil s5-$i puna soarta in jo c alaturi de bolevicii ru?i. O data ce se intim pia aceasta, toata Europa de est va fi atrasa pe orbita revolujiei bolevice i, in aproxim ativ un an, vom putea asista la spectacolul a aproape 300.000.000 de oameni organizaji intr-o vasta A rmata ro$ie condusa de (...) generali germ ani (...) i pregatita pentru a reinnoi atacul asupra Europei de vest (...). Iar vetile care au venit ieri din Ungaria arata dureros de clar c3 aceasta prim ejdie nu este o fantezie. D ar, dei riscul dc a-i 13sa pe comunitii m aghiari s3-?i consolideze puterea i s3-?i uneasca for|ele cu sovieticii era evident 38 iar marealul Foch cerea s3 se treac3 la acjiune m ilitary im ediata im potriva Budapestei cu trupe franceze i rom ane, M arile Puteri au fost inexplicabil de ezitante39. Rom anii doreau s3 acjioncze in interesul com un i Br3tianu putea s3 fie m indru c3 evenim entele ofereau J3rii sale un prilej favorabil s3-i im bunataJcascS pozijia fa|3 de M arile Puteri. Dar, probabil,ele nu se gr3beau s3-i asume o b lig a ti fa{3 de Rom ania i aceasta aversiune poate furniza cel pujin o e x p lica te parjiaia a deciziei neatcptate de a-1 trim ite pe generalul Smuts la Budapesta s3 aduc3 r3spuns la cererea lor. Ca o stim ulare suplim entar3 injelegerii, generalul Smuts a oferit concesii im portante. Dac3 ungurii consim jeau sS se retrag3, linia ncutr3, specificatS, ar fi fost ocupat3 de forjele aliate i 13rgit3 prin reducerea zonei rom ane de ocupatie. Dar, aceste concesii au fost apreciate ca insuficiente de la Bela Kun; rom anii, a insistat el, trebuie s3 se rctrag3 inc3 mai m ult pe linia Mure. G eneralul Smuts a g3sit inacceptabile aceste condi(ii i s-a intors la Paris40._ inainte ca Alia{ii s3 poata stabili ce au de f3cut in continuare, ungurii au atacat la 16 aprilie linia romaneascS i cehoslovac3. Totu$i, ei au fost infrinji repede i la 2 mai trupele rom ane au ajuns la Tisa. Drum ul c3tre Budapesta era
37 38 Bavaria a fost ocupatS de comuni;ti la 5 aprilie (n. a.). La 26 martie, Vatzetis, comandaritul $ef sovietic, a ordonat $efului sectorului Kiev sS se indrepte spre Galijia i Bucovina, pentru a stabili un contact direct cu comunijtii unguri (citat din Arhivele Comisariatului Sovietic de Razboi, dupS Louis Fischer in The Soviet in World A ffairs p. 194). De asemenea, nu era o simple coinciden(3 nici faptul cS, la 112 mai, Cicerin $i Racovski au trimis prin radio un ultimatum la Bucurejti, cerind evacuarea Basarabiei ;i a Bucovinei in 48 de ore. Romania a fost aten|ionat3 cS muncitorii din Ucraina nu pot suporta o BucovinS inrobitS intre Ungaria $i Ucraina (Arhivele Ministerului Roman al Afacerilor Externe). Se poate adSuga cS ultimatumului nu i s-a acordat nici o aten|ie (n. a.). Arh. M. A. E., fond 71, Conf. PScii, 1919, vol. 58, f. 87 (telegrams din 4 iulie 1919, colonel Tomn Dumitrescu ciitre I. I. C. Bratianu) - (n. ed.).

39

40

V. 1 \ Dobrinoncu, Retain..., f. 58 (n. ed.).

66

Frederic C. Nanu

liber i condueatorii comuniti se pregateau s3 fuga. D ar ei, evident, subapreciasera sim patiile de care se bucurau la P aris - sau d izgrajia in care se aflau rom anii. C3ci, dup3 cuvintele doctorului E. J. D illon, Clem enceau a triinis dupa B ratianu i a votat im potriva marului in term eni perem ptorii, care faceau foarte pu{in3 dreptate serviciilor i sacrificiilor aduse de statul roir an. Se optea c3 aranjam cnte secrete avuseserS loc intre agen(i ai Puteritor (Aliate) i Kun. In m om entul respectiv nim eni nu a in^eles motivul schimbSrii subite de disparijie m anifestata de A liaji fa{3 de bolevicii m aghiari. P uterile A liate au ram as absolut inactive i au lipsit pe rom ani de posibilitatea de a-i im piedica pe bolevici s3 prcgatcasca un nou a ta c 41. Inc3 m ai r3u decit atit, s-au inijiat planuri pentru a-1 invita pe dictatorul com unist la convorbiri la Paris - singurul dintre conducatorii natiunilor invinse care aveau privilegiul de a participa la negocierea pacii. Astfel, pozi|a lui Bela K un in {ar3 s-a intarit, c3ci atitudinea C onsiliului Suprem i-a dat acestuia prilejul de a impr3$tia, prin toata U ngaria, ideca c3 forum ul era de partea lui, im potriva Rom aniei 42. ^_G u v ern u l Rom an era conjtient de pcricolul situajiei, dar a decis s3 se incline in fa|a ordinului Consiliului Suprem $i i-a oprit arm atele la Tisa. C3ci mai erau i alte lucruri ce trcbuiau avute in vcdere. Decizia finaia, privind viitoarele frontiere ale Romaniei, ram inea s3 fie stabilita aa c3 Br3tianu a crezut c3 e infelcpt s3 nu incing3 rela(iile deja tensionate dincolo de punctul lor maxim. Intr-adevSr, relatiile Consiliului Suprem nu erau, cu nici un alt cabinet prezentat la Conferinja de Pace, atit de incordate cum erau cele cu guvernul rom an - un fapt despre care m 3rturisesc toate cronicile de istorie intimS a Conferin{ei. Principalul m otiv trebuie c3utat in tratatul secret din 1916 de prejudiciile cauzate Puterilor vcstice, cu excep(ia Italiei, care avea i ea un tratat secret de sus(inut, i de insistenja lui B ratianu privind validitatea acestui tratat. Englezii erau, in mod spccial, incom odaji pentru c3 fuscsera de acord cu frontierele. Balfour, de exemplu, a explicat laudativ Cam erei Com unelor, la 20 iunie 1918, c3 ele fuseser3 stabilite datorit3 unor motive care a r fi deterininat orice guvern la putcre s3 ia acccai decizie sau una sim ilar3. A squith a declarat c3 acestea erau aranjam ente in slujba obiectivului vital de a aduce Italia i, apoi, R om ania de partea A lia(ilor. Dar, insista acesta, el era pregatit s3 demonstreze, in orice circum stanje ale cazului, c3 oricare dintre aceste condi(ii erau justificate pe baza unor considerajii etnice, istorice sau strategice 44. T otuji, preedintele W ilson nu era de aceeai opinie, sau cel pujin a sim jit c3 principiile etnice fusesera nejustificat subordonate ultim elor dou3 i cind s-a ajuns la oferirea aplic3rii lor stricte, Anglia i Franja, nu nefiresc, au preferat s3 lupte pentru excep(iile pe care le crcdcau mai vitale pentru interesele lor ; de exem plu, Anschluss-ul, Sudeten-land, Tirolul etc. Obiecjia c3 ei erau legaji cu Rom ania printr-o convenfie scris3 a fost data de o parte cu argum entul c3, ratificat3 sau nu i fara sa vizeze vis m oise, Rom ania sem nase o pace separatS i, deci, din punct de vedere tehnic, violase tr a ta tu l45.
41 42 43 44 H. W. V. Temperley, op. cit., II, p. 183 (n. a.) Ibidem, p. 355 (n. a.) E. J. Dillon, op. cit.; Stephen Bonsai, Sociators and Suppliants, New York, 1946, Harold Nicolson, op. cit. (n. a.). Cuvintare red.it,i in The M anchester Guardiann, din 6 februarie 1920. Ultima propozi[ie a fost spusS in legSturi cu tratatul italian, dar e rezonabil sS conchidein ca se aplica ji la tratatul cu Romania (n. a.). II. W. V. Temperley, op. cit., vol. IV, p. 222 (n. a.).

45

Politica Externa a Romaniei

67

>vTotui, se poate eonstata c3 oam enii de stat ai Puterilor vestice aveau un sentim ent de inconfort pentru c3 mai intii sem nasera tratatul, iar apoi nu au HScut nici un efort de a-1 aplica dacS, a$a cum pretindeau Balfour i Asquith, el fusese justificat din toate punctcle de vedere. M ai exista o precizare In tratatul din 1916, care a cauzat fric{iuni ; egalitatea la masa Conferin(ei prom ise Rom a niei. Aceasta explica partial de ce B ratianu a protestat foarte clar im potriva tratam entului disprejuitor acordat efilor de guvern ai puterilor mai m ic i A 6. Alt motiv a fost c3, spre deoscbire de Polonia i Cehoslovacia, care erau in tr-un fel crea{ii ale Consiliului Suprem, Romania era un stat suveran de mai mult3 vrcm e, obinuit s3 fie tratat radical diferit la intilnirile interna{ionale. Observatorii din Paris 47 au inregistrat aceasta impresie, cS Rom ania, in general, a fost de la inceput handicapata din pricina unei pretinse lipse de democra{ie i a antisem itism ului care a r fi caracterizat-o. D aca este adevarat, atunci s-ar confirm a criticile frecvente aduse conducatorilor Puterilor vestice, intrucit erau extrem de prost in fo rm a l asupra condijiilor din afara {Srii lor. Ei nu erau constienji de faptul ca oligarhia rom ana m ersese in trecutul apropiat atit de departe $i atit dc repede pe linia dem ocra|iei sociale $i politice, incit se pusese de acord cu bunul sim{. Partidul liberal, condus de B ratianu, objinuse m ajoritatea, in alegerile d in m artie 1914, p eb aza unei platform ece includea, ca proiecte principale: votul universal i exproprierca suprafejclor m ari, care trebuiau s3 fie divizate in loturi mici - doar izbucnirea prim ului razboi m ondial a format am inarea lor. Trebuie s3 se sublinieze c3 aceste m asuri au fost adopTate in tim p de pace i calm international, cu trei ani inainte de izbucnirea revolutiei din Rusia, i au fost aprobate de un electorat controlat sub un sistem de privilegii lim itate i bine cintarite chiar de m arii mo$ieri care au dat, astfel, un exem plu de sacrificare voluntara a intereselor lor politice i economice, far3 precedent in istorie 18. R3zboiul a im picdicat em itcrca im ediata a lcgilor necesare, dar principiul expropierii pam intului a fost votat in 1917, iar actcle respective au fost prom ulgate curind dupa arm isti|iul de la 14/15 decem brie 1918. D in lipsa de tim p, votul universal, hotarit, in principiu, in 1917, a fost stabilit prin decret la 2 iunie 1919. D repturile de ceta}enie fusesera dcja acordate tuturor evreilor la 27 mai, in acelai an. D ar aceste fapte au fost evident ignorate la Paris. U na dintre consecinjele nefericite ale punctelor de vedere divergente ale guvem ului rom an i ale celor trei M ari Puteri, aiaturi de lipsa de informa^ii privind condijiile din Rom ania, a fost o antipatie personaia fa{3 de delegajii rom ani, cu care efii anglo-saxoni foarte rar au purtat convorbiri 49. M ulte neinjelegeri poate c3 nu ap3reau niciodatS dac3 s-ar fi purtat mai m ulte conversa{ii particulare de la bun inceput. Cind accstea au fost angajate, ele puteau cu greu duce la o mai bun3 intelegere, aa cum ilustreaz3 convorbirea lui Br3tianu cu colonelul House, de care a fost in final prim it in locul lui W ilson, datorita aversiunii preedintelui pentru e l ; Pledoaria lui a inceput printr-o relatare violent3, dar deloc neadev3rat3, a modului in care Rom ania, dup3 intrarea in
46 Textul Tratatului de la Versailles, de exemplu, le-a fost inminat, la 7 mai 1919, cu cinci minute inainte de a-1 semna. Cind, in alt ocazie, anumite clauze ale tratatului de pace le-au fost citite, iar Britianu a ridicat obiecjii, Clemenceau 1-a infonnat ca se afla acolo pentru a asculta ;i nu pentru a comentaw. Multe alte exemple sint citate de autorii mentionafi mai sus (n. a.). Cf. E. J. Dillon, op. cit., p. 539; pe care Seton Watson il descrie ca pe un observator excep tional de fidel (n. a.). Abondonorea de cStre nobilimea francezS a privilcgiilor lor, in 1789, s-a produs dupS izbucnirea revolu|iei (n. a.). Cf. I.. J Dillon, op. cit., p. 199 (n. a.).

47 18 49

68

Frederic C. Nanu

r3zboi, a fost parSsita de Alia^ii plini de prom isiuni. D ar ei n-au invafat leejia i aceasta ne-a costat devastarea complete a |Srii noastre ; deci, pentru restaurarea ei, cerem , in mod firesc, ceva mai substantial decit prom isiuni verbale. Acum tim cit valoreazS ele 50 . Este, f3r3 indoiaia, ironia soartei c3 tocmai atitudinea vehem enta i categoric^ a lui B ratianu i insisten(a lui privind repetarea principiilor, printre care acela al tratatelor, i-a adus asem enea nepopularitate in cercurile anglo-saxone, care s-au plins intotdeauna de viclenia, oportunism ul i lipsa de principii ale politicienilor est-europeni. Trcbuie aratat, totui, c3 nu exista nici o proba care s3 dem onstreze ca prevederile tratatelor de pace, in m asura in care afectau Rom ania, au fost influ e n c e de pozijia sau personalitatea lui Bratianu. Totu$i, sc poate ca ele s3 fi avut o influen{a distincta asupra atitudinii Consiliului Suprem in ceea ce privete conflictul ungaro-rom an ?i gra(iilc m isterioase indreptate spre bolevici (...), nicaieri mai evidente decit in tratarca Romaniei la C onferin(a31. Dar au existat far3 indoiaia al{i factori cu pondcrc mai mare. La fel ca toate {3rile inapoiate din punct de vedere tehnic, suferind de o suprapopula[ie ruraia, Romania a trebuit s3 se confrunte cu problemele exploatarii resurselor naturale i ale industrializarii cu capitalul strain in tim p ce evita colonialism ul - o linie dificil de urm at in orice caz. Partidul liberal, condus de B ratianu, se tem ea pentru indepcndenja econom ica a (arii. Ei luau in nume de r3u orice ar fi putut constitui o afacere - concesii economice in schimbul recunoaterii a ceea ce ei considerau a fi drepturile jurid ice sau m orale ale {3rii i este clar c3 asem enea incercari nu au lipsit. Rezultatul inevitabil a fost c3 lui Bratianu i s-a confirm at convingerea c3 atitudinea M arilor Puteri nu era dictata doar de principii32. Un conflict inca mai serios a aparut in priv in |a protectiei minorita{ilor. M ijlocul de a ob(ine recunoajterea de c3tre M arile Puteri a noilor state prin acceptarca achizijiilor teritoriale ale puterilor mai mici i prin acceptarea clauzelor pentru protejarea m inorit3(ilor nu era o inven}ie, c3ci fusese deja aplicat in 1830, in cazul Greciei. in 1878, el fusese folosit in cazul Rom aniei cu privire la evrei. Pe linga clauzele asigurind libertatea cultului i nediscrim inarea supu$ilor puterilor str3ine A rticolul 44, din tratatul de la Berlin, interzicea discrim inarea pe baza rcligiei. Totui, s-a intim plat c3 m ajoritatca evreilor, fiind recent im igraji din G alijia austriaca, nu erau supui rom ani, pentru c3 prefcrasera s3-i p3streze cetajenia str3in3 care le oferea, la un m om ent dat, anum ite avantaje 33 Cind mai tirziu aceasta a devenit un handicap, ei s-au confruntat cu o lege care f3cea naturalizarea o chcstiune individuals i cu o alta intcrzicind pentru strSini dobindirea pSmintului sau a vinzarii bauturilor in com unitajile rurale. Nu exista o baza pentru a protcsta im potriva unor asem enea legi, care nu erau aflate num ai in Rom ania, dar evreii le-au luat in nume dc r3u i pentru a scapa dc efectele lor au cerut neutralizarea in mas3. Principala plingerc, pe care au afirm at-o deschis i
50 51 52 Stephen Bonsai, op. cit., p. 169 ( n. a.) Robert Seton-Watson, op. cit., p. 538 ( n. a.) Cf. Le Temps, 8 iulie 1919; probabil Romania ar fi fost mai bine tratata daca ar fi consimjit la unele propuneri de imprumuturi in termeni zdrobitori sau ar fi acceptat anumite cereri privind eoncesiuni ale petrolului. Cf. St. Bonsai, op. cit., p. 543, care vorbete de pretinse incercari de a smulge Romaniei concesii industriale pe termen lung pentm un grup de bancheri evreo-americani, sub amenin|irea de a picrde suportul Americii la ConferinJa. In mod similar, Dillon, op. cit., p. 200 ^i urmfltoarcle (n. ci.). De aici apelativul popular tirtan, din O stcrrcichischcr ( n. a.).

53

Politica Externd a Romaniei

cu o oarecare justificare, a fost supunerea lor la legea serviciului m ilitar obligatoriu in m om entul in carc recrutarea non-cetajenilor nu era acceptata in practice. Ei s-au plins, de asem enea, de discrim inare social^ dar, ca in nici o alta {arS, nici in Rom ania prcjudecatile rasiale nu ar fi putut fi legiferate. In Rom ania, nu s-au cunoscut cazuri de linaj sau pogrom uri im potriva evreilor, aa cum au aparut in Rusia. De aceea, opinia publica din Rom ania a fost practic unanim d in credinja ei; in tim p ce lupta descendcn(ilor em igranjilor evrei pentru o egalitate com pleta era de in |eles, situa^ia lor nu se com para nefavorabil cu aceea a grupurilor sim ilarc din dem ocrajii m ult mai avansate. Totui, evreii au apelat persistent la Puterile Stniinc pentru a objinc presiuni in favoarea lor $i au fost adesea, poate nu pe ncdrept, suspectaji de a fi responsabili pentru atitudini nefavorabile cu care nu aveau nim ic de-a face. A rezultat un cerc vicios. Cu cit ei stirneau resentim ente im potriva Romaniei in strSinSlate, cu atit deveneau mai ncpopulari i aveau mai m ulte motive sa se plinga 3\ R elajiile intre cele doua najii s-au inrSuta{it in tim pul rSzboiului, c5ci m ul|i evrei din Rom ania nu i-au putut ascunde op|iunea pentru o victorie a Austro-Ungariei i Gcrm aniei, unde nu aveau de ce s3 se plinga, fa{a de o victorie a tabcrei care includea Rusia i Rom ania. Sim patiilc lor nu erau deplasate, caci Articolele 27 i 28 ale tratatului de la Bucure$ti din 1918 au stipulat drepturi egale pentru toate religiile, inclusiv drepturi politice i civile, cu rcfcrire explicita la evreii statenlose. O lege im periala urm a sa fie prom ulgata chiar inainte de ratificarea tratatului, garantind, in general, cet 2 [eme deplina acclora care luptasera in arm ata in tim pul razboiului. In acest caz, cel putin, germ anii aratau o neobinuita m arinim ie. V ictoria finala a A liatilor, carc a insem nat anularea tratatului de la Bucureti i faptul ca T ransilvania, Bucovina i chiar B asarabia, cu numeroasa ei p o p u late evreieascS, ar putea deveni romaneti, a provocat o alarm a serioasa in cercurile evreiejti de pretutindcni. Ele erau, de asem enea, tem atoare fa}a de destinul unei populajii inca mai num croase de evrei din Polonia. i, alaturi de evrei existau i altc m inorita|i num croase in statclc ce trcbuiau sa se formeze sau s3 se extinda intrucit era imposibil sS se aplice strict i oriunde principiul autodctcrm inarii. De aceea m ulti gindeau c3 M arile Puteri aveau datoria de a furniza cel p u |in garanjii internajionale, pentru to|i ce erau supujii conducerii unei m ajorita|i straine. N im eni ne se indoia, desigur, ca unele state ii vor fine prom isiunile dcm ocratice, dar se afirm a ca garanfii adijionale nu provoacS nici un nlu. Totui, era evident ca aceste slate ar obiecta vehem ent fa{a de un tratament discrim inatoriu aplicat suveranitatii lor, $i nu erau, in acel moment, rnulji care sa susjina cererile germ anilor, m aghiarilor sau bulgarilor. Dar evreii erau o nafie cu prieteni influenti, persistenfi i infiacarafi : evreii din Europa de Vest i din America. Problem a a fost, intii, adusa atentiei Consiliului Suprem la sfiritul lui aprilie, dc dclcgajiile am ericana i britanica. Americanii au atras atenjia asupra nccesitajii de a apara egalitatea religioasa in Polonia, facind referire specials la po/.i}ia evreilor55. Cum era prea tirziu sa se formuleze clauze
54 Sursa problemei evreieti 111 Romania (ca i 111 Polonia) a fost numarul relativ mare de evrei 111 anumite regiuni, mai ales in Moldova, unde ei monopolizasera comerful i deci personificau, in ochii Jaranilor, exploatarea urban#. Cind la inceputul secolului al XlX-lea, grecii ob|inuser5 o pozifie similar# in Valahia - aceasta a condus la o rascoala populara, ceea ce aratS ca aceleai cauze pot produce acelea$i efecte. Nepopularitatea chinezilor , ori de cite ori apar in numar mare, este un alt exemplu ( n . a.). II. W, V, Temperley, op. cit., vol. 5, p. 122-123 (n. a.).

55

68

Frederic C. Nanu

r3zboi, a fost parSsita de A liapi plini de prom isiuni. D ar ei n-au invajat lec{ia i aceasta ne-a costat devastarea complete a (ani noastre ; deci, pentru restaurarea ei, cerem , in mod firesc, ceva mai substantial decit prom isiuni verbale. Acum tim cit valoreaz<1 ele 50 . Este, f3ra indoiaia, ironia soartei c2 tocmai atitudinea vehem enta i categories a lui B ratianu i in s is te n t lui privind repetarea principiilor, printre care acela al tratatelor, i-a adus asem enea nepopularitate in cercurile anglo-saxone, care s-au plins intotdeauna de viclenia, oportunism ul i lipsa de principii ale politicienilor est-europeni. Trebuie aratat, totui, c3 nu exista nici o proba care s3 dem onstreze c3 prevederile tratatelor de pace, in m3 sura in care afectau Rom ania, au fost influ e n c e de pozijia sau persona Iita tea lui Bratianu. Totui, se poate ca ele sa fi avut o influenjS distincta asupra atitudinii Consiliului Suprem in ceea ce privete confiictul ungaro-rom an i gra|iile m isterioase indreptate spre bol$evici (...), nicaieri mai evidente decit in tratarea Romaniei la Conferin{351. Dar au existat far3 indoiaia a lp factori cu poridcre mai mare. La fel ca toate jarile inapoiate din punct de vedere tehnic, suferind dc o suprapopulajic ruraia, Rom ania a trebuit sa sc confrunte cu problemele exploatarii resurselor naturale ?i ale industrializarii cu capitalul strain in tim p ce evita colonialism ul - o linie dificil de urm at in orice caz. Partidul liberal, condus de B ratianu, se tem ea pentru in d e p e n d e n t econom ica a J3rii. Ei luau in nume de r3u orice ar fi' putut constitui o afacere - concesii economice in schimbul recunoaterii a ceea ce ei considerau a fi drepturile juridice sau morale ale (3rii i este clar c3 asemenea incercari nu au lipsit. Rezultatul inevitabil a fost c3 lui B ratianu i s-a confirm at convingerea c3 atitudinea M arilor Puteri nu era dictata doar de principii52. Un conflict inc3 mai serios a aparut in priv in |a protectiei minorit3{ilor. M ijlocul de a objine recunoaterea de catre M arile Puteri a noilor state prin acceptarea achizijiilor teritoriale ale puterilor mai mici $i prin acceptarea clauzelor pentru protejarea m in o rita|ilo r nu era o inven(ie, c3ci fusese deja aplicat in 1830, in cazul Grecici. in 1878, el fusese folosit in cazul Rom aniei cu privire la evrei. Pe linga clauzcle asigurind libertatea cultului i nediscrim inarea supujilor puterilor straine A rticolul 44, din tratatul de la Berlin, interzicea discrim inarea pe baza religici. Totui, s-a intim plat c3 m ajoritatea evreilor, fund recent im igraji din G alijia austriaca, nu erau supui rom ani, pentru c3 prcferasera s3-i pastreze cctajcnia straina care le oferea, la un m oment dat, anum ite avantajc Cind m ai tirziu aceasta a devenit un handicap, ei s-au confruntat cu o lege care facea naturalizarea o chestiune in d iv id u a l $i cu o alta intcrzicind pentru straini dobindirea pam intului sau a vinz3rii bauturilor in comunita{ile rurale. Nu exista o baza pentru a protcsta im potriva unor asem enea legi, care nu erau aflate nurnai in Rom ania, dar evreii le-au luat in num e de r3u i pentru a sc3pa de efectele lor au cerut neutralizarea in mas3. Principala plingere, pe care au afirm at-o deschis i
50 51 52 Stephen Bonsai, op. cit., p. 169 ( n. a.) Robert Seton-Watson, op. cit., p. 538 ( n. a.) Cf. Le Teinps, 8 iulie 1919; probabil Romania ar fi fost mai bine tratata daca ar fi consim|it la unele propuneri de Imprumuturi in termeni zdrobitori sau ar fi acceptat anumite cereri privind concesiuni ale petrolului. Cf. St. Bonsai, op. cit., p. 543, care vorbete de pretinse incercari de a smulge Romaniei concesii industriale pe termen lung pentru un grup de bancheri evreo-americani, sub amenin|area de a pierde suportul Americii la Confcrin|a. In mod similar, Dillon, op. cit., p. 200 i urm<1toarele ( n. a.). De aici apelativul popular tirtan, din Ostcrrcichischcr {n. ct.).

53

Politica Extern^ a Romaniei

cu o oarecare justificare, a fost supunerea lor la legea serviciului m ililar obi toriu in mom entul in care recrutarea non-ccta(cnilor nu era acceptatS in praclicfl Ei s-au plins, de asem enea, de discrim inare sociala dar, ca in nici o alt A |ar3, nici in Rom ania prcjudcca[ilc rasiale nu ar fi putut fi legiferate. in Rom ania, nu s-au cunoscut cazuri de linaj sau pogrom uri im potriva evreilor, aa cum au aparut in Rusia. De aceea, opinia publica din Rom ania a fost practic unaniniS in credinja ei; in tim p ce lupta desccndenjilor cm igran|ilor evrei pentru o egalitatc com pleta era de injeles, situajia lor nu se com para nefavorabil cu aceea a grupurilor sim ilare din dem ocra|ii m ult mai avansate. Totui, evreii au apelat persistent la Puterile StrSine pentru a objinc presiuni in favoarea lor i au fost adesea, poate nu pe nedrept, suspcctaji de a fi responsabili pentru atitudini nefavorabile cu care nu aveau nim ic de-a face. A rezultat un cerc vicios. Cu cit ei stirneau resentim ente im potriva Romaniei in strainatate, cu atit deveneau m ai ncpopulari i aveau mai m ulte motive sa se plinga 54. Rela(iile intre cele doua najii s-au inr5utatit in tim pul razboiului, cSci mul^i evrei din Rom ania nu $i-au putut ascunde op(iunea pentru o victorie a Austro-U ngariei $i Germ aniei, unde nu aveau de ce sa se plinga, fa{3 de o victorie a taberei care includea Rusia i Rom ania. Sim patiile lor nu erau deplasate, caci Articolele 27 i 28 ale tratatului de la Bucure$ti din 1918 au stipulat drepturi egale pentru toate religiile, inclusiv drepturi politice i civile, cu referire expli cits la evreii statenlose, O lege im perials urma sS fie promulgatS chiar inainte de ratificarea tratatului, garantind, in general, cetattnie deplinS acelora care luptaserS in armatS in tim pul rSzboiului. In acest caz, cel pu{in, germ anii arStau o neobinuit3 mSrinimie. V ictoria finala a Alia{ilor, care a insem nat anularea tratatului de la Bucureti i faptul cS T ransilvania, Bucovina i chiar Basarabia, cu num eroasa ei p o p u la te evreieascS, ar putea deveni romaneti, a provocat o alarm s serioasS in cercurile evreieli de pretutindcni. Ele erau, de asemenea, temStoare fat3 de destinul unei populajii incS mai num eroase de evrei din Polonia. i, alSturi de evrei existau i alte minoritSJi num eroase in statcle ce trebuiau s3 se form eze sau sS se extindS intrucit era imposibil sS se aplice strict i oriunde principiul autodetcrminSrii. De aceea m ulji gindeau c3 M arile Puteri aveau datoria de a furniza cel pu{in garan^ii interna|ionale, pentru to^i ce erau supuii conducerii unei majoritSti strSine. N im eni ne se indoia, dcsigur, cS unele state ii vor fine prom isiunile dcmocratice, d ar se afirm a c3 garan^ii adijionale nu provoacS nici un rSu. Totui, era evident cS aceste state ar obiecta vehem ent fajS de un tratam ent discrim inatoriu aplicat suvcranit3{ii lor, i nu erau, in acel moment, m ulji care sS susJinS ccrerile germ anilor, m aghiarilor sau bulgarilor. Dar evreii erau o najie cu prieteni influenji, persislen(i i infiac3rati : evreii din Europa de Vest i din America. Problem a a fost, intii, adusS atcn[iei Consiliului Suprem la sfirjitu l lui aprilie, de delegajiilc americanS i britanicS. Americanii au atras aten{ia asupra necesit3{ii de a apSra egalitatea religioasS in Polonia, facind referire specials la pozijia evreilor . Cum era prea tirziu s3 sc formuleze clauze
54 Sursa problemei evreieti in Romania (ca i in Polonia) a fost numarul relativ mare de evrei in anumite regiuni, mai ales in Moldova, unde ei monopolizasera comerjul i deci personificau, in ochii Jaranilor, exploatarea urban#. Cind la inceputul secolului al XlX-lea, grecii objinuser# o pozijie similar# in Valahia - aceasta a condus la o rascoala popular#, ceea ce arat# c# aceleai cauze pot produce aceleai efecte. Ncpopularitatea chinczilor, ori de cite ori apar in num#r mare, este un alt exemplu ( n. a.). II. W, V. Temperley, op. cit., vol. 5, p. 122-123 (n. a.).

55

Ictaliate, Inscrato in lim p util in tratatul germ an, Poloniei i s-a t a u t cn a iceeptat includerea unci clauzc generate, cc o obliga sA scnm c/c un tratat ;on(inind prevederi privind protejarea drepturilor m inoritaiilor, cum ar li accla it libcrl<1(ii tranzitului. M andatul original al cclui angajat s3 elaboreze detaliile rebuia sa aibS In vedere Polonia $i alte state noi, d ar a fost am plifieat mai irziu referindu-se i la statele Europei de sud-est care urm au sS fie recunoscute llterior. Polonia nu a acceptat f3r3 proteste clauzele m in o rita ilo r ; fu n d un stat nie i trebuind s3 infrunte M arile Puteri, rczistenja ei a fost m ult mai slaba lecit aceea a Serbiei i, mai ales, a Rom aniei care i-a asum at iniliativa unei >pozitii organizate fata de Consiliul Suprcm 56. Ele au fost invitate s3-i prezinte >arerile privind tratatcle la Sesiunea plenara din 29 i 31 m artie 1919. Princitalul obieetiv al statelor mici era caracterul unilateral al rezolu{iei pe care ele o onsidcrau a fi o discrim inare um ilitoare, c3ci nu se aplica pentru toate statele em natare ale Pactului Ligii Na(iunilor. R3spunsul dat acestei critici a fost ca Consiliul Suprem nu pretinde s3 apcre principii gencrale cu aplicare u n iv e rs a l, i trateaza doar anum ite dificultaji pozitive urgente ale aplicarii lor37. Liga Ja[iunilor ar fi putut Intr-adev3r s3 fie chemat3 s3 garanteze respectarea clauelor m inoritatilor dar nu in virtutea vreunei autorit3{i generale, care ar fi sigurat o bun3 guvernare (...) ci pur i sim plu, ap3rind $i garantind anum ite repturi specifice cerute de diverse tratate5S. In im portantul s3u discurs, in sesiunea din 31 mai 1919, pre$edintele Vilson a dezvoltat ideea c3 nim ic nu mai poate s3 distruga pacea lum ii decit atam cntul care ar fi aplicat m inoritatilor $i c3 M arile Puteri erau indrept3tite 5 spun3: dac3 sintem dc acord cu aceste alipiri de teritorii, atunci avem dreptul 5 insist3m asupra unor garantii de pace ; c3ci, in ultim a analiz3, puterea iilitar3 ?i naval3 a M arilor Puteri va fi garanjia ultim 3 in lume. Preedintcle m ers inc3 mai departe cu afirm a{iile; Toate aceste tranzac{ii, subliniazS )eran(a Rom aniei, Cehoslovaciei i a Serbiei c3, dac3 nu se respects nici una in aceste prevederi ale injelegerii, Statele U nite i$i vor trim ite arm atele i avele pentru a controla dac3 ele sint respectate. Indiferent dac3 scepticul B ratianu i-a im aginat sau nu M unchenul din J38 - fapt este c3 el a r3mas neconvins: el a declarat c3 nu poate s3 accepte earea a difcrite clase p rintre statele suverane i nici ca responsabilitajile atelor s3 nu fie intodcauna propor{ionale, cu mSrimea lor. fn prezent, a >ntinuat el, Rom ania, de exemplu, este obligata sa asigure cu arm ata ei ap3raa nu doar a frontierelor sale, ci i o cauza care intereseaza Europa Centraia. ratianu a resim jit puternic neincrederea de care se bucura guvernul Roman. ; inform ase Consiliul in acest sens, la deschiderea sesiunii. Problem a a ram as suspensie. C lasificarea trebuia sa vina in septem brie, cind tratatul de la lint G erm ain a fost gata pentru semnat. Sperind s3-i im bunatajeasca relajiile cu M arile Puteri, B ratianu a oprit ansarea trupelor rom ane pe Tisa in mai, iar Bela Kun a profitat im ediat de easta am inare, ca i de evidenta rezistenja a M arilor Puteri in a lua m3suri lergice im potriva lui, pentru a-i reorganiza arm ata i a incepe'alta ofensiva lpotriva Cehoslovaciei, care p3rea a fi cea mai vulncrabiia. M ai intii, ea nu se cura de avantajul unei linii la fel de favorabile ca aceea de la Tisa i, apoi, in
Ibidem, vol. V, p. 129 (n. a.) Ibidem, (n. a.) Ibidem, p. 130 (n. a.)

i fiium I'virrnn n i\ < > m n n iri


armata cchoslovatft nn exista doar o lipsS de arinc $i m uni|ii, ci $i o anumitS npatie $i un curcnt socialist#59, slAbiciunc dc carc armata R om aniei a fost, din fcricirc, ocolitS.

Obicctivul ungar im ediat era reocuparea m inclor de cSrbuni de la Salgotrtrjan i M iskolcz. Dar, scopul strategic il facca proiectul de a separa pe cehoslovaci de rom ani i de a merge alSturi de arm atele sovietice. In citeva sSptSmini, ungurii avansasera adinc in Cchoslovacia. In acest m om ent, Conferin(a a decis sit im pun3 o acjiune fcrm3. Ea a luat forma unui ordin c3tre rom ani, trim is la 10 iunie la Bucureti, prin radio, din partea prim ului m inistru de la Paris, de a cvacua linia Tisei i de a se retrage in spatele noii frontiere romane$ti. Br3tianu a rSspuns cS Tisa constituia o linie de aparare strategics, la fel cum fusese Rinul pentru Puterile Vestice i ca, pc linga aceasta, lui nu i se com unicasera noile frontiere Aceasta neatenjie a fost corectata in ziua urmStoare, iar harta i-a confirm at lui B ratianu c3 frontiera, la carc consim jise in 1916, fusese modificatS considerabil in favoarea m aghiarilor. U ngurii au prim it un ordin sim ilar, s3 se intoarcS la noua frontiers cehoslovacS. Decizia lor de a se supune a fost foarte uor de luat cSci arm ata cchoslovacS i$i rcvcnise deja, sub indrum area unei misiuni m ilitare franceze. Dar, acum ungurii insistau cS rom anii ar trebui $i ei sS se retrag3. Rom anii au ar3tat cS ungurii ar trebui sS respcctc articolul din convenjia de arm istijiu $i s3 demobilizcze toate forjele ce dep3eau cclc opt divizii permise. Intre timp, A lia|ii au trebuit sS accepte cS exista o justificare in afirm a(iile Rom aniei, chiar dac3 politica gcneral3 a lui Bela Kun ajunsese la coinplcta violare a tcrm enilor arm isti{iului61. Dac3, pentru moment, situajia in U ngaria rSminea neschimbat3, la Conferinta de la Paris diferendele dintre Consiliul Suprem i rom ani au crescut, caci, im ediat dupS ce problem a m inoritajilor a fost tcm porar abandonat3, chestiunea Basarabiei a fost adus3 in discu{ie. AceastS tcmS va fi dezbStutS intr-un capitol ulterior i este suficient sS se m enjioneze aici cS nici o injelegere nu a putut fi ob(inut3, aa cS la 2 iulie, BrStianu a pSrasit Parisul pentru a se reintoarce la B ucurejti. La 11 iulie - o luna fiind deja trecutS de la cea mai recentS dcplasare pe tabla de $ah m aghiarS - Consiliul Suprem a decis sS mai facS un pas $i i s-a dat m are$alului Foch sarcina formSrii unei forje interna{ionale suficiente pentru a invinge A rm ata Roie, iar principalul contingent a fost furnizat de Rom ania. Dar, ca rSspuns la cererea form ulatS la 17 iulie, sub am cnintarca cu intcrvenjia militarS, cS Bela Kun ar trebui s3 dcm isioneze i sS fac3 loc unui guvcrn dem ocratic, accsta a lansat inopinat o ofensivS im potriva frontului rom anesc de pe Tisa. El avusesc tim p sS conCentreze diviziile retrase de pe frontul din Cchoslovacia $i s3 recrutcze mul(i ofiteri activi ai fostei arm ate austro-ungare. Ofensiva surprinzStoare a fost mai intli victorioas3 i, in prim ele ore ale lui 20 iulie, Armata Roie traversase riul i incepuse inaintarea de-a lungul cimpici. Dar, contraatacaji pc ambcle flancuri, ea a trebuit sS se rctragS in dezordine, traversind Tisa (26 iulie). Ce trebuia sS fac3 guvernul rom an mai departe? CQnsiliul Suprem era evident inclin at la indulgen|3. La 25 iulie, Confcrinja a declarat formal cS este
59 Ibidem, Noi nu avem - declara Bratianu - nici un interes dc a consolida vreun guvem ungar inainte ca el sa nu-ji fi luat angajamcntul sa recunoasca revendicarile noastre ?i sa colaboreze la dezvoharea rela(iilor amicale cu noi (Arh. M. A. E., fond. 71, Conf. Pacii, 1919, vol. 181, f. 125) - (. ed.). Arh. M A. E fond 71, Conf. PScii, 1919, vol. 222, f. 207 - (n. ed.). H. W. V. Temperley, op. cit., V, f. 356 (n. a ).

60 61

72

Frederic C. Nanu

prcg3tit3 sa inceapa negocieri de pace cu U ngaria, dac3 ea a r stabili un guvern reprezentativ62. D ar rom anii au sim jit ca nu exista nici un m otiv pentru a le da tim p com unijtilor s3-i refac3 inc3 o data forjele. La 30 iulie, arm ata rom ana a trecut Tisa i la 3 august avangarda a intrat in Budapesta, de unde Bela K un a fugit in Rusia; la 8 august toata U ngaria de la est la D unare fusese ocupatS. T elegram a C onferinjei, cerind ca arm ata rom ana sa-i opreasca inaintarea, a fost am inata nejustificat in transm itere, i prim ita dupa ocuparea Budapestei. Sirbii evacuasera sim ultan Tim isoara, intr-o cuvintare, {inuta cu acea ocazie la Consiliul N ational al T ransilvaniei, la Sibiu, B ratianu a spus ; Un popor trebuie s3 aiba contiin{3 elara a ceea ce reprezinta el, pentru a ti clar ce trebuie s3 realizeze (...) in lupta cre$tinat3{ii impotriva turcilor soldajii lui tefan cel M are s-au b3tut nu doar pentru apSrarea Moldovei, ci i a intregii cre$tinata(i (...). Astazi, soldatul rom an pe Tisa $i in spatele ei ap3r3 nu doar frontierele Rom aniei, ci ajuta civilizajia europeana ap3rind-o im potriva potopului destructiv al bolevismului. Tocmai pe Tisa i pe N istru trebuie oprit3 am enin(area adus3 Europei C entrale..,63. La Paris, reacjia fa{a de acjiunea Rom aniei a fost contradictorie. Efectul ei printre delegajii puterilor mai mici este descris dc Stephen Bonsai, care adm ite c3 B ratianu sc bucura de pujina popularitate ; C ind arm atele sale au invadat U ngaria ?i au spulberat veto-ul C onsiliului Suprem, mulfi delcga{i ai ISrilor care a r fi vrut s3 fac3 acela?i lucru au indr3znit sa-1 aclam e pe Br3tianu - ccl pujin in sinea lor. Totu$i, in cercurile cele mai inalte ale Conferinjei, reac{ia a fost clar nefavorabilS ; o m isiune, com pusa din p atru generali, a fost trim isa la B udapesta s3 supravegheze ca dezarm area s3 fie realizata ?i s3 im piedice ca arm atele rom ana i iugoslav3 s3 ia vreo m3sur3 astfel incit s3 prClungeascS existenja condijiilor perturbate din U ngaria64; in acela?i tim p, au fost trim ise la Bucureti mai m ulte note protestind im potriva term enilor arm istijiului im pus Armatei Roii i cerind ca Rom ania s3 demonstreze, de acum inainte prin fapte, c3 a acceptat de bun3 credin{3, politica elaborat3 de Conferinta. in particular, B ratianu ar fi rem arcat c3 aceasta este prim a data cind vede cum C onfcrin|a are, intr-adev3r, o politic3 faJ3 de U ngaria; in r3spunsul s3u oficial, el a dat asigurari c3 {ara sa este decisa s3 ac{ioneze in concordan{3 cu politica pe care C onferinja o formuleaz3 de acum inainte fa(3 de U ngaria, aceasta datorita noii situafii create p rin intervenjia arm atei romane, Rom ania fiind totui convinsa c3 a contribuit m asiv la restabilirea p3cii .63 Rom ania a fost atacata violent pentru severele rechizijii de resurse ma ghiare, dar s-a ap3rat spunind c3 Puterile Centrale au stors de vlag3 (ara i c3 era pe deplin indrepta(it3 s3-i ia inapoi ceea ce ii fusese furat. Rom anii au ridicat, de exem plu, peste dou3 m ilioane de tone de griu, cantit3{i neinregistrate de eptel i 1.150 din ccle 1.200 de locomotive ce fusesera ale lor. Pe ling3 aceasta, Rom ania trebuia s3 duc3 un al doilea razboi cu U ngaria, in m are m3sur3 datorita politicii greite a C onsiliului Suprem , care-i solicita sacrificii sporite. Conferinja a fost ner3bd3toare s3 forjeze Rom ania s3 evacueze Ungaria, caci, pe ling3 problem a prestigiului im plicat, francezii se grabeau s3-l instalaze
62 63 64 65 H. W. V. Temperley, op. cit., p. 356 (n. a.). Gh. I. BrStianu, op. cit., p. 317 (n. a.). H. W. V. Temperley, op. cit., II, p. 356 (n. a.) Robert Seton Watson, History o f the Roumanians, p. 546. F3r5 indoialS ca BrStianu, eunoscind din interior povestea dezonorantS a vitizSrii de concesii ;i in Banat, Ucraina ji alto zone, a simjit cii nu exista un prestigiu moral in izbucnirile Consiliului Suprem impotriva sa (n. a.).

Politica Extern^ a Romaniei

73

la Budapesta pe am iralul Horlhy care, sub protecjia lor, strinsese in jurul sau la Szeged elem entele adm inistrajici i ale arm atei sale viitoare. U ngurii, inii, erau sfiia|i de emo(ii conflictuale, dupa cum se ilustra izbitor, in raportul Cfului de personal al am iralului Horthy, generalul Soos, care, la 28 august 1919, protestind im potriva ocupa(iei rom ane, a prevenit m isiunea inter-aliata de pericolui unci evacuari pripite, intrucit semnele unei noi erup|ii de bolevism ar fi din nou acute. El a cerut doar evacuarea treptata a T ransdanubiei, rom anii m enlinind, totu$i, un pod dincolo de Budapesta, pentru a fi gata in caz de urgen|a. U ngurii au trait atit sub ocupa(ie com unista cit i sub ocupajie roman3; evident, au preferat-o pe cea din urm a, cel mai mic dintre relcle posibile. D ar Consiliul Suprem a fost prea tare lovit de afront i i-a asum at responsabilitatea de a dicta puterilor mai mici, aliate sau inam ice, sa poata sesiza sau recunoa$te ceea ce intreaga Europa de sud est sim te, i anum e ca Rom ania, prin acjiunea ei hotarita, a salvat toata acea parte a lum ii de com unism sau anarhic66. Sir George Clerk a fost triinis la Bucure$ti pentru a for{a o rezolvare atit in problem a inaghiara cit $i privind tratatul de la Saint G erm ain, pe care Rom ania refuzase sa-1 semncze67. B ratianu a dem isionat in ziua sosirii acestuia, la 11 septembrie, inform ind ca nu ar putea accepta condi(ii care erau, dupa parerea sa, incom patibile cu dem nitatea, indepcnden{a i interesele econom ice $i politice ale Rom a n ie s . O rdinul in care B ratianu i-a scris obiecjiile asupra tratatului, ne ofera cheia pentru intelegerca atitudinii sale fa^a de C onsiliul'Suprem . Dupa aceea, regele a incredinjat unui guvern f3r3 partid, condus de generalul V aitoianu, misiunea de a organiza alcgeri gcncrale. Libcralii au fost infrinji de Partidul N ajional, condus de M aniu i V aida, care a ci$tigat cea mai m are parte a locurilor in Transilvania, in tim p ce tinarul Partid Taranesc condus de M ihalache, in v e s to r de jar3, dc origine {ar3neasca, a invins in Regat i in Basarabia. Imediat, cele doua partide au inchciat o alianja i au form at Blocul N ajional Jaran esc, care a ob|inut o m ajoritate parlam entara covir^itoare. N im eni nu a contestat libertatca accstor alcgeri, susjinute pentru prim a data in istoria rom a nilor sub vot secrct i universal. Intr-adcvar, a r fi fost dificil sa fie ele puse sub semnul intrebarii c3ci rezultatul a fost o infringere severa pentru Partidul Liberal condus de un om ale c3rei legaturi strinse cu B ratianu erau cunoscute de toji. in arena internajionaia, sem nificajia acestor alegeri a constat in aceea ca ele constituisera un virtual plebiscit i nici una din provinciile noi nu s-a zbatut pe o pozi{ie reaia sem nificativa pentru secesiune. Situatia politica interna, creata de alegeri, se complicase. E ra'evident ca, la Paris, for|ele care se opusescra hotarit politicii intnichipate de Bratianu vor predom ina ?i c3, daca Rom ania persista in aceasta conduita, era de necvitat o ruptura deschisa. Dar, conducatorii Partidului Na{ional T ransilvanean, care im preuna cu alia^ii s3i, faranijtii, au dobindit o m ajoritate parlam entara covirjitoare, au ezitat s3-i asume responsabilitatea nepiacuta a acceptarii cererilor Alia(ilor i a tratatului m inorita(ilor6S. Guvernul V aitoianu a continuat deci sa func[ioneze dar, in ciuda evacuarii Budapestei la 14 noiem brie, politica sa ncglijenta a provocat un ultim atum din partea M arilor Puteri care au pretins Romaniei s3 aleaga intre conform area la cererile lor sau ruperea coinpleta a rclajiilor. Dc aceea, V aitoianu a d e m isio n a t; cum M aniu a prcferat s3 ram ina
66

67
68

H. W- V. Temperley^ op. c i t vol. IV, p. 232 ( n . a.) Cclclaltc Puteri Aliate, cxccptind Iugoslavia, 1-au semnat la data dc 10 septembrie (n. a.). II. W. V. Temperley, op. cit., p. 235 (/?. a.).

74

Frederic C. Nanu

in afara cabinetului, Dr. Vaida a fost insarcinat, la 5 decem brie, cu form area noului guvem ce-i includea pe conducatorii Partidului Jaran esc. Patru zile mai tirziu, delegajia rom ana la Paris a sem nat tratatul de la Saint G erm ain, carc-i recunotea Rom aniei Bucovina; ca i o infelcgere obligind statele succesoare sa contribuie, cu anum ite sume69, la plata eliberarii teritoriilor fostei m onarhii austro-ungare ce fusese pretinsa de M arile Puteri; i tratatul pentru protejarea m inoritafilor, din care lipsea referinja la tratatul de la B erlin din 1878. T ratatul de la N cuilly sur Seine cu B ulgaria, care nu a adus nici o modificare teritoriaia, fusese apoi sem nat la 27 noiem brie de guvernul Vaitoianu. Intrucit i guvernul Vaida fu de acord cu evacuarea estului U ngariei, M arile Puteri au fost satisfacute. Cind, pu(in dupa aceea, Dr. Vaida a venit la Paris i la Londra, el a fost bine prim it. R elajiile sale cu Lloyd George au fost, in mod special, cordiale70. Este adevarat ca el a trebuit s3 justifice.increderea acordata oferind o atitudine conciliatorie 71 in controversa privind frontierele cu Serbia i intr-o mica disputa privind frontiera cu Cchoslovacia, care s-a tcrm inat prin divizarea Banatului $i rcnun}arca la citeva sate romane$ti din Carpafi, dar a fost rccom pcnsat prin rccunoa$terca, la 3 m artie 192072, a Basarabiei ca parte integranta a Romaniei. Totu$i, datorita unei schim bari de guvern, pe motive politice interne, sub conduccrea guvernului Averescu, succesorul lui Vaida, s-a sem nat tratatul de la Trianon cu U ngaria - cel mai im portant dintre tratatele de pace ale Romaniei. Frontiera dintre cele doua (3ri a r3mas aa cum fusese facuta publica la l'3 iunie 1919 i a constituit opera unci com isii de experji, compusa din cite doi m cmbri desem nali de America, A nglia, Franja $i Italia, care au luat ca baza a propunerilor statisticile oficiale m aghiare; aceste propuneri au fost adoptate de C onfcrin|a far a schimbari. Considcra(iile etnice au ocupat prim ul loc in determ inarea deciziilor Com itetului, d ar nu au putut fi exclusiv etnice, intrucit existau anum ite principii largi de geografie $i economie, anum ite considera{ii im perative privind transporturile i com unica(iile, carora trebuia s3 li se perm ita s3-i joace rolul lor73. Tocmai acestea din urm a i-au determ inat pe experji s3 traseze linia la citeva mile vest de cele trei orae cu m ajoritate m aghiara74: Satu M are, O radea, Arad, dei frontiera dintre ccle doua na(ii mergea mai la est dc ele. i aceasta pentru c3 prin ele trccca principala linie de calc fcrata legind nordul i sudul T ransilvaniei, care trebuia, insa, s3 ocolcasca drum uri de acccs. C onstruirea unei linii paralcle, de-a curmeziul lor, ar fi fost foarte scumpa i ar fi durat m ulji ani. D ar intr-un singur loc, intre Salonta ?i Kisjeno, se putea construi o linie dc rezerva de-a lungul cim piei, iar aceasta rcgiune a fost, in consecinja, acordata Ungariei. In Banat, unde disputa se purta intre Rom ania i Iugoslavia, cel mai vestic dintre tcritorii: Torontal, in care sirbii dejincau o relativa m ajoritate, a
69 70 71 72 73 74 Contribu|ia Romaniei a fost fixata, mai tirziu, la 235.000 de franei aur de catre Comisia Repara(iilor(n. a.). R. Seton Watson, op. cit., p. 350 (n. a.). Ibidem, (n. a.). Despre misiunea lui Al. Vaida-Voevod, vezi: V. F. pobrinescu, Batalia..., f. 82-85 ( n. ed.). H. W. V. Temperley, op. cit., p. 227 (n. a.). Totuji, preponderen(a maghiara nu a fost atit de mare pe cit a aparut caci, statisticile maghiare i-au cuprins pe evrei ca maghiari, iar e\Teii erau numero^i in cele trei orase. Mai mult decit atit, o parte din populafia maghiara era formats din reprezentan|ii guvemamentali ?i familiile lor care a^teptau sit sc mute inapoi in Ungaria ( n. a.).

Politica Externa a Romaniei

75

fost cedat lugoslaviei, d ar aici principiul aplicat la trasarea frontierei cu Ungaria a fost neglijat, iar ora$ele Vrscc i Bela Orkvo au fost acordate lugoslaviei; consecinja a fost ca se intrerupca com unicarea intre D unare i cele mai m ari ora$e romaneti: Tim isoara i Arad, in detrim entul econom iei locale. Com unicarea tcrm enilor tratatului a fost m ult intirziata de lipsa unui guvern m aghiar recunoscut pina la 26 noiembrie 1919 $i abia la 16 noiem brie 1920, delegajia m aghiara, condusa dc contele Apponyi, s-a prezentat pentru a primi condijiile p3cii. C ontele Apponyi a protestat, cum era $i de ajteptat, impotriva clauzclor teritoriale i a rechizijiilor rom ane, ca i a imposibilit3{ii de a face apel! Mai pujin ateptat a fost argum entul sau in favoarea p3str3rii provinciilor fostei U ngarii pe baza culturii supcrioare a m aghiarilor. In fine, el a cerut un plebiscit in toatc teritoriile ce trcbuiau cedate. Obiec{iile scrise ale delcga(iei m aghiare, prezcntate la 10 februarie, au acopcrit, in general, acelea$i probleme. Dar, protcstul im potriva oricarei am putari teritoriale a fost rcpctat - oricum , fara plebiscite - $i suplim cntat de oferirea unei largi autonom ii culturale i teritoriale a m aghiarilor i a unci, deocam data neformulate, solujii speciale pentru Transilvania; s-a pus accentul, in mod special, pe pierderea a 1.800.000 de m aghiari care, dupa cum se afirm a, trdiau in zone invecinate cu teritoriul ungar i pe jum atatc de m ilion de secui ce traiau in partea cca m ai estic3 a T ransilvaniei, pe frontiera cu Rom ania. S-a propus unirea acestei insulc m aghiare cu U ngaria printr-un coridor care ar fi inclus Clujul - capitala provinciei. S-au ridicat obiec(ii $i asupra rcparajiilor, a reducerii for(elor arm ate la 35.000 de oam cni (se dorea creterea num arului la 85.000), asupra inadccv3rii m 3surilor de protectie pentru protccfia minorit3{ii m aghiare etc. in raspunsul lor, la 6 mai, trim is cu o adres3 inso{itoare sem nata de preedintele M illerand, Puterile au afirm at c3 orice m odificarc a frontierelor publicate la 13 iunie 1919 va fi privita ca o tradare din partea statelor succesoare i era, deci, im posibiia. Adresa insojitoare ad3uga c3, in opinia Puterilor, plebiscitele nu erau necesare, in tm cit ele nu puteau decit s3 notifice concluziile la care ajunsesera expcrjii. V oin|a popoarelor a fost exprim at3 in zilele din octom bric/i noiem brie 1918, cind m onarhia dualists s-a nSruit $i cind popula{ii de m ult tim p oprim ate s-au unit cu fra[ii lor romani, iugoslavi i cehoslovaci. (...) Dreptul istoric nu funcJioneaz3 im potriva dorinjei popoarelor, iar in aceast3 parte nu incape indoial375. Puterile adm it totui c3, pentru anum ite cazuri, frontierele trasate de ele nu pot corespunde precis necesit3(ilor etnicc sau econom ice i c3 o cercetare la fa{a locului va ar3ta probabil nevoia dc a m odifica prevederile din tratat, intr-un anum it loc. D ar Comisia de D clim itare a raportat c3 nu orice aspect pe care 1-a avut in vedere corespunde neccsitSJilor etnice i economice iar Liga N ajiunilor i-a oferit, atunci, oficiile pentru a aranja o rectificare prin acordul prietenesc al par^ilor. Puterile Com isiei de D clim itare au fost specificate in Articolul 29 care a ap3rut in forme sim ilare in tratatelc austriac, bulgar i turc $i autoriza s3 revizuiasc3, cind este cazul, - zonele definite prin lim ite adm inistrative, avind in vedere,cit se poate de m ult, interesele econom ice locale, $i stipulind s3 urmeze, cit mai fidcl, rcform uiarilc din tratatc Singura diferent3 dintre drepturile cclor patru na(iuni invinse, in ccca ce privc$tc frontierele, a fost privilegiul acordat U ngariei, in scrisoarca prc$cdintc75 II. W, V Tumpcrloy, op. cit., vol. IV, p. 229 fi R. Set011 Watson, op. cit., p. 543 ( n. a.).

76

Frederic C. Nanu

lui M illcrand, de a apcla la bunelc oficii ale L ig ii; s-a procedat la rectificari m inore pentru anum ite cazuri special). D ar acest com proinis a fost perm anent interpretat de unguri ca o prom isiune a revizuirii tratatului pe scar3 larga i, in m asura in carc a incurajat false speranfe in U ngaria, cl a contribuit, in mod nefericit i far a folos, la creterca fricjiunii in acea parte a lu m ii; orice altccva s-ar putea spunc, in favoarea revizuirii tratatului, im plinirea unci prom isiuni a Alia{ilor nu era un argum ent valid. Celelalte ccreri ale m aghiarilor au fost sau rcfuzatc, exceptind cazul unor m odific3ri m inore, sau 13satc far3 raspuns. S-a crezut cS nu e necesar, de exem plu, sa se arate ca acea cultura superioar3 a populajiei m aghiare, prin care se indica probabil o rat3 mai m are de oaincni educaji (carc tiau sa scrie i s3 citeasc3), se datora lipsci masive de coli elcm entare ?i suprim 3rii colilor superioare ale nafiilor ne-m aghiare dc c3trc oficialii unguri75. Tratatul de la T rianon a fost sem nat dc U ngaria la 4 iunie 1920. Unirea teritoriilor romaneti, inceput3 in 1859 cu unirea Valahiei i a M oldovei, fusese realizata, dar costul platit era foarte mare. Picrderea dc vieti om enejti, doar pin3 in mai 1918, a fostestim ata d ev o n K uhlm ann, secretarul gennan cu afaccri externe, intre 800.000 i 1 .0 0 0 .0 0 0 , ca rezultat al razboiului i al epidem iilor care au urm at77, la care trebuie addugatc picrderilc din cam pania ungara. Pc dc alta parte, Rom ania era acum dublata in intindcre i p o p u late. inainte de r3zboi, :a avea o suprafaja de 139.000 de km i o p o p u la te de 7 1/ m ilioane. in 1920 Jinclusiv cu Basarabia) suprafafa ci crcscuse la 295.000 km , iar popula(ia ci la peste 16 milioane. Potrivit datclor furnizate de profesorul Tem perley, carc se :>azeaz3 pe statisticile austro-ungare i ruseti din 1910, din 8.593.000 de cetareni noi, 4.809.000 erau romani, pc cind 3.784.000 aparjincau m inoritajilor. Dintre acctia, 1.560.000 erau m aghiari, 670.000 germ ani, 510.000 ruteni, 138.000 m?i, 470.000 evrei79; mai existau mici enclave de bulgari, sirbi, Jigani :tc. Potrivit statisticilor rom ane de dupa razboi, cifrele erau aproxim ativ mai c3zute, mai ales in ceea cc-i privete pe m aghiari, datorita repatricrilor vountare. Aa cum s-a m enjionat, schim barca de g m c rn din Rom ania, in m artie 1920, s-a datorat mai ales unor cauzc politice interne. Politica lui Vaida, dc initire i dc intclegere cu M arile Puteri, a fost aprobata dc m ajoritatca rom anior, care au in(cles c3 o |ar3, in situajia Rom aniei, nu putea spera s3 supraviejuasc3 f3r3 prictcni puternici i ca dc aceea argum entele lui BrStianu nu convcni;cr3 Consiliul Suprem ; nu exista alta solujic decit s3 cedeze. D ar Romania era imenin(at3 atit dc pcricolc interne cit i externe. Dei evolujiilc din ultim ii trei ini dcmonstrascrS c3 rom anii, cu un grad m arc de im unitate naturala fa{3 dc iomunism, se putea obsers a c3 luarea puterii de catre sovietici in Rusia a fost irmata dc o scrie dc conccsii c3trc stinga. Regele a sim{it, lar3 indoiaia, c3 exista o lim ita dincolo de care reformele levin jocuri dc copii pentru extrcmiti i c3 unii dintre oam cnii noi i necxpcim entaji din cabinetul lui Vaida, dau sem nc c3 se apropie in mod pcriculos dc
6

7
8

Ibidem, p. 424 (n. a.). vNordentsche Altgemeine Zeilungn din 23 mai 1918 (n. a ). H. W. V. Temperley, op. cit., vol. II, (. a ). Temperley da cifra de 390.000 de e\rei pentru Basarahia ;i Transilvania. dar nu menJioneazS nici unui in cazul Uucovinci, care avea o populate evrciasca numeroasA, prohabil 1 0 % ca $i Basarabia. De aceea, se avansa cil'ra de 80.000, iar numSrul de germani ftisese redus in mod corespunzfilor ( n. a.).

Politica Extern^ a Romaniei

77

acca lim its80; accjtia, in ccea cc-i privete, au sim(it cS tocm ai rcformele suplimcntare, mai ales o noua cxpropicre de pSmint, mai radicals, a r imbunSt3(i condi{iile sociale i ar preveni orice pericol dc revolts violentS81. Cu alle cuvinte, apSrea vechea dilem Srpace i ordine prin concesii sau prin fcrm itate? Regele s-a decis in favoarea solu{iei din urmS i a cerut lui Vaida sS dcmisioneze ;dem isia i-a fost prezentata la 15 m artie 1920. Form area noului guvern a fost incredinJatS lui Averescu, care nu a contestat ultim ele alegeri, i a cSrui popularitate i prestigiu fusese recunoscule larg la alegerile din iunie 1920 ; noul sSu Partid al Poponilui a ob(inut m ajoritatea, iar cabinetul sSu a devenit m ult m ai puternic prin includerea lui Take Ionescu ca m inistru al Afacerilor Externe $i a lui Titulescu - ca m inistru de f i n a l e . Sarcina principals a Conferinjci de pace fusese, in acea perioadS, indeplinitS cu o singurS excepjie : tratatul de la Sevres cu T urcia, care a fost sem nat la 10 august, d ar nu s-a aplicat niciodatS i nu a afectat interesele im ediate ale Romaniei, dei interesele ei pe tcrm cn lung erau puternic im plicate in mSsurile dc prccaujie pentru controlul Strim torilor - controlul ii revenea p rin tratat Angliei, o solujic ce convenea perfect Romaniei. Totu$i, mai apSrusera anum ite acorduri, ca acela privind plata repara{iilor i teritoriile pierdute de Austro-U ngaria, ce trebuiau irtcluse intr-un tratat form al, cSci m ajoritatea teritoriilor fuseserS ccdate in bloc A lialilor principali i Puterilor Asociate, i rSmSseserS sS fie atribuite formal statelor succesoare. Acesta a fost obiectul Tratatului rclativ la anum ite frontiere din Europa CentralS, sem nat la Sevres, la 10 august 192082 dar, care, totui, nu s-a aplicat, dcoarece ratificSrilc neccsare nu s-au rcalizat. Frontiera romaneascS cu Cehoslovacia a fost stabilita, in final, in Protocolul de la 4 mai 192183, iar cu Iugoslavia - intr-o serie de protocoale, prim ul la 20 septembrie 1921, iar ultim ul la 13 m artie 1933. Se stabileau aici mSsuri pentru o rectificare a frontierei pe baze etnice, in m are inasura in avantajul lugoslaviei. Cu Polonia, linia exacts de frontiers nu a fost acceptatS pinS la 10 octom brie 1928. U n ecou al nein(clegerilor inijiale intre Rom ania i Puterile Vestice s-a resim jit la C onferinja de la Spa84, in privin{a rcparafiilor ce trebuiau platite de in v in i; - nesatisIacutS de cota-parte rcpartizatS, Romania a refuzat sS semneze in{e!egerilc din 16 iulie 1920. Refuzul a aruncat doar o umbrS trecatoare asupra rclajiilor Romaniei cu M arile Puteri i, la 28 octom brie 1920, aranjam entul din martie, a fost cuprins intr-un tratat form al, rccunoscind unirea Basarabiei cu
80 Faptul ca Vaida ini|iase convorhiri cu sovicticii a lost, dc asemenea, menjionat drept o cauza ce a contribuit I? formarea impresiei ca el s-a inclinat prea mult spre stinga. Totui, aceste convorhiri au fost continuate de guvernul Averescu (Vezi partea a Ill-a, cap. 2) - (n. a.). Cf. R. Seton Watson; Factorul decisiv, in ceea ce a fost, intr-adevar, o loviturS de stat u$or mascata - era problema agrarS. Dc$i foarte critic la adresa acestui episod, A adauga faptul c3 a doua expropriere de pamint, realizata in 1921 de guvernul Avere n <doji nu a fost dusS atit de departe cum spcrasera spiritele cele mai ar/atoare (...) poate 11 clar desci is5 ca un compromis rezonabil. Ca rezultat, 80,4% din pamintul arabil era de|inut in ferme de mai pu|in de 125 acri (. a.). El a fost semnat de Romania la 28 octombrie 1920, in acelai timp cu tratatul rccunoscind Unirea cu Basarabia. Polonia nu a semnat. (. a.). Arh. M. Ap. N., fond 950, dosar 2, 1921, Pozijia 22, f. 651-652; Bibl Acad., Arh. Ion I. C. Bratianu II Varia 3, f. 27 (n. cJ.). Romania a trebuit sil imparta cu Grecia $i alji reclamanji, aici nespecilicajii, 1,5% din repara|iile germano, iar cu Grecia, Iugoslavia ^i al(i reclamanji, nici 30% din rcpara|iile austriece, ungare $i bulfarc, mai pujin decit valoarea rechizijiilor din Ungaria. Pe de altfl parte, Romania a trebuit sfl plAb iiN vA Principatelor Puteri Aliate o cotfl parte din costurile cliber<1rii (n. a.).

81

82 83 84

h'raJerlc C. Nanu

Romania. Toalc fronlicrclc noii Rom anii au otyinut astfel ratificarea interna(ionaia. Fre/cntarea relajiilor Romaniei cu vccinul ei redutabil va face obiectul unui capitol viitor.

Capitolul II

De fa Trianon S a Locarno (1920-1925)

La Paris, preedintele W ilson nu fusese satisfacut de tratatele care stabileau condijiile de pace caci, impasibil la ejccul unei incercari sim ilare facute cu un secol mai devreme, m area sa am bijic era sa ofere un sistem care ar asigura pastrarea unci paci realizata cu un pre( atit de scump; a crezut ca gase?te acest sistem in Liga N afiunilor. A rticolul 10 al C o n v e n e d ii dctcrm ina pc toji mcrnbrii sa respecte i sa m enjina intcgritatea teritoriala in faja oric3rei agresiuni teritoriale i, de asem enea, independenja politica a tuturor m em brilor Ligii, in limp cc A rticolul 16 dezvolta i dcfinca principalcle-flc|iuni colective im potriva agresiunilor. Precdintclc W ilson a mcrs i mai departe. Am vazut ca la 31 m ai, pentru a dcpai obiecjiile lui B ratianu privind tratatul m inoritafilor, prccdintcle daduse asigurari ca, in cazul in care oricare dintre clauzele tratatelor vor fi fost violate, Statele Unite a r trim ite arm ata i flota sa pentru a salvgarda respcctarca lor. Aceasta asigurare a fost lansata fara referire la Liga N aliunilor i a putut fi interpretatS ca o extindcre a doctrinci M onroe85. O garanjie suplim entara a pacii i a stalu-quo-u\ui a fost furnizata de dezarm area najiunilor invinse. in ultim ul rind, tratatul spccial anglo-am erican, garantind ajutor Fran(ci im potriva oricarei agresiuni germ ane ncprovocate, constituia o garan|ic adijionaia, dci indirecta, a sccuritajii Rom aniei. Fran(a fusese aparatom l fircsc al statu-quo- ului pc continentul europcan i orice acjiune ce intarca pozijia ci era in bencficiul statelor im partaind acelai intcres. G aranliile im p o tri\a agresiunii uncia, i nu cea mai form idabila, dintre najiunile im inse, Rusia, care nu fusese dczarm ata i nici constrinsa prin vrco proinisiune, erau dcci mai slabc. Ele sc bazau pc m asurile dc prcvcdcrc privind asistenja reciproca form ulata de C om cnlic i pc asigurarea de ajutor a prc?cdintelui W ilson. Dar, sentim entul sccuritajii, al faptului c3 lumea prim ise asigurari pcnim dcm ocrajie a avut via(3 scurta. Tratatul de la Versailles, care includca i Pactul Ligii, a fost sem nat la 28 iunie 1919. La mai pujin de cinci luni dup3 aceea, la 19 noiem brie, Senatul le-a respins, iar aceasta a im plicat i dcccsul garanpci anglo-am ericane pentru Franja. Totui, nu s-a mers inapoi. N ajiunile victorioasc ale Europci au trebuit s3 sc sprijine pe propria lor sccuritatc i s3 sc slr3duiasc3
85 Al cincilea preedinte al S.U.A. a propus, la 2 decembrie 1823, anularea oricArui drept pentru reciproc, ol angajn S.U.A. sa se ab|in1 de la orice intervenjie in Kuropn (^7. o d).

yteo putere europena de a interveni sau de n eoloni/a pe continentul american;

80

Frederic C. Nanu

sa m entina pacea im potriva inccrcarilor de a li se pune hotaririle sub sem nul inlrebarii. Din punct de vedere geografic, ele au intrat in doua g ru p u ri; M arile Puteri vestice : F ranja i Anglia, i Puterile estice mai mici : Polonia, Rom ania, Cehoslovacia, Iugoslavia $i Grecia. Italia statea geografic la m ijloc i nu prezenta, din punct de vedere politic, prea m ulta incredere c3ci, spre deosebire de Rom ania, ea nu s-a resem nat complet in a-$i sacrifica am bijiile m axim e, aa cum erau form ulate in tratatul s3u secret. Era destul de clar c3 principalul reazein al structurii p3cii il ofcrea unitatea anglo-francez3, d ar dublata de unui sau mai m ulte grupuri regionale ale najiunilor estice. Accstca fiind intr-o pozijie mult mai cxpusa decit cele din vest, c3ci erau am eninfate pe dou3 fronturi, f3r3 iejirc la m3ri deschise, nedezvoltate industrial (exceptind Cehoslovacia) i, dei egale Franfei i Angliei ca popula[ie, sufereau datorita fragm cnt3rii lor in ase state separate. Iar principalul rol atribuit lor nu a fost unui uor. C lem enceau declarase, la 23 decem brie 1919, c3 pentru a preveni n3v31irea bolevicilor pcste lumea civilizata ii vom inconjura cu un gard de sirm3 ghim pat3. Ca toate m ctaforele, aceasta con{ine doar o jum Statc dc adev3r. Statele baltice, Polonia $i R om ania, in orice caz, nu au fost create pentru a opri Rusia, ci s-au intim plat sa fie situate pe frontiera de vest a accsteia sau, mai degraba, pe linia atins3 de Rusia; ele ar fi incctat s3 fie o barierS pentru alte agresiuni num ai sinucigindu-se. Un gard poate s3 fie s3rit i el ar fi putut foarte bine s3 r3min3 nev3t3mat, dar o |ar3 invadatS de Rusia ar fi fost nim icita. O com para|ie mai potrivita ar fi poate aceea c3 ele erau ca nite structuri de cladiri in calca unui buldo^er uria; doar cu cel mai puternic sprijin ar fi putut spcra s3 rcziste. Totu$i, in m intea lui Clem enceau $i a unora din succesorii s3i, lucrurile stateau exact invers. Politica privind cordonul sanitar insem na c3 Fran (a nu poate furniza trupe pentru a-i opri pe bol$cvici i c3 aceast3 sarcinS ar trebui s3 fie indeplinita dc statele estice. Alegerile din 1920 au pus cap3t oric3rei speranje c3 asistenja promis3 de prejcdintele W ilson s-ar m aterializa, in tim p ce politica englez3 a virat c3tre linitirea G erm aniei i Rusiei. In februarie 1920, O Grady, parlam cntar laburist, s-a dus la Copenhaga pentru a stabili contacte cu ru$ii; la indem nul lui Lloyd George, Vaida, care era atunci la Londra, a trim is un diplom at rom an in D anem arca, pentru acelai scop8S. M isiunea britanic3 a ajuns, in m artie 1921, la ideea unei injelegeri com crciale cu Rusia, in tim p ce convorbirile rom ane s-au dovedit nercu$ite, mai ales datorita influenjei negative a Franjei. M oti\ ul care a activat cele dou3 puteri nu erau chiar filantropice. R enticrul francez n-ar fi acceptat s3 aib3 de-a face cu sovieticii atita tim p cit ci dcnun{aser3 im prum uturile {ariste, in tim p ce omul de afaceri englez era hipnotizat de posibilitSJile de profit reprezcntate de recoltele de griu imbel$ugate ale U crainei, dup3 expresia lui Lloyd George. M ai mult decit atit, erau m ulji cei care se tem eau de o injclegere ruso-germ an3 i in tim p ce englczii sperau s3 previn3 accasta p rin concesii f3cute ficc3ruia dintre ei, francezii credeau c3 aceast3 injelegcrc a r putea fi im piedicata cel mai bine jinind la distan(3 Germ ania i sprijinind {3rile de in te n e n jie , mai ales Polonia. Semnele unei divcrgenfe crcscinde in politicile Angliei $i Franjci au provocat o alarni3 puternic3 in Europa de est. Rom ania s-a indreptat spre o concluzie oricum inevitabilS. Legaturile sentim entale cu F ranja erau mult mai puternice decit cu Anglia, iar intrebuin|arca de catrc francezi a arm atclor sale pentru
86

Este vorba de discu|iile intre I). N. Ciotori ;i M. Litvinov (n. ed.).

Politica Externd a Romaniei

81

a m enjine pacca ca i politica ei fcrm3 faj3 de invini convenea m ai m ult Romaniei, care se infrunta cu iredentism ul m aghiar, decit tendinja britanica spre conciliere, dczarm are i intoarccre la insularitale. Pe linga aceasta, in tim p dc pace, Anglia nu dcjinca arm ata capabiia s3 opcrcze pc continent, in tim p ce laurii dc la M arna i V erdun erau inc3 vcrzi. Inlr-adevar, atit dc fcrm a fost ata$atS Rom ania de politica inviolabiliiajii tratatelor i atit de nerabdatoarc a fost ea s3 vada c3 Anglia se angajeaza la aceasta incit, atunci cind, in 1922, printr-o stranie ironie a istoriei, A nglia se 13sa m inata de interesele sale navale prioritare in loc a sc opune inaintarii trupclor lui K cm al Pa$a catrc Strim tori i a ap3ra tratatul dc la Sevres, iar Franja ii infrunta pc greci i il sprijinea pe Kcm al, Rom ania a raspuns afirm ativ ccrerii lui Lloyd George dc asistenja arm ata. in ultirn moment, este adevarat, cnglezii i-au schimbat pozijia $i au acceptat arm istijiul dc la M udania ; dar, cu toate accstea, episodul este scm nificativ, mai ales dac3 se amintc$te in s is te n t britanica privind dezarm arca unilateraia a invingatorilor. Accsta a fost prim ul conflict dcschis dintre Franja i Anglia privind incheierca unui tratat de pacc $i cl a aratat c3 accasta este imposibil dac3 cele dou3 puteri nu sint de acord. Pc ling3 tradijionala sim patie britanic3 pentru cci slabi, m ulji alji factori au influenjat politica dus3 de Downing Street. Printre cei mai im portanji se num 3rau : crcdinja c3 era mai mult dc cijtigat prin comcrjul cu fo?tii inam ici decit prin incercarca de a aduna reparajii astronom icc ; aversiunca britanic3, puternic3, faj3 dc angajam cntc difcrite i clare, pe c o n tin e n t; i, nu in ultimul rind, echilibrul tradijional al puterii. In Europa dc dup3 r3zboi, arm ata francez3 avea suprem ajia, iar Franja a exercitat o hegem onie indiscutabiia, pc continent. Proicctul unci crc$tcri a puterii sale politice i m ilitare, prin asocicrea strins3 cu statele estice ale c3ror arm atc nu erau subm inate dc com unism i aveau nevoie doar dc echipam cnt modern pentru a sc a$eza printre cei mai buni, nu a fost deloe pe gustul majorilSjii oam cnilor de stat cnglezi. In aceste condijii, dizgrajia cu carc Downing Strcct-ul privca tendinja statclor Europei dc est de a se uni sub cgida Quai d Orsay-ului, pentru ap3rarea im potriva pcricolelor comune, nu este deloc surprinz3toare. Idcea M icii A ntantc87, scria profcsom l M asaryk88, rcfcrindu-se la ulti ma parte a anului 1918, cstc, s-o spuncm pc $lcau, compromis3. A$a cum s-a ar3tat mai inainte, Take Ionescu fusese, dup3 r3zboi, unui dintre inijiatorii unei grupari mai mari de najiuni din Europa Ccntraia i de Est. Intr-un articol scris in 192189 el i-a form ulat astfel ideile : prcvcdcrea pericolclor viitorului ?i necesitatca dc a se preintim pina situajia ca schim barea Europei C entrale s3 dc\ in3 pcriculoas3 pentru bun3starea gcncral3. Aceast3 strategic s-a im pus dc altfcl politicicnilor care, in 1918, au v3zut c3 prin m aterializarea visului lor secular, m ari responsabi!it3ji vor atirna de acum inainte asupra najiunilor lor, rcchcm ate la viaja najionaia $i libcrtate, dar obligate, de acum inainte, s3 lupte pentru m enjinerca ordinii i libert3jii tuturor. In acest spirit au inceput, in toam na lui 1918, negocicrilc dintre Bcnc, Venizelos, Pasici, ?i apoi la Paris i Londra. La un m om ent dat, Venizelos, Paici i cu mine discutam ordinea v iito arein Peninsula Balcanic3 ; in altul, Bene, Pasici i cu mine, am exam inat
87 Denumirea, care vrea sS fie batjocoriloare, iji are originea intr-un articol publical in Pcsti ilirla p din 21 februarie 1920. Ea a fost prompt autorizatS prin folosirea general.1 {i adoptatS olicial de mcmbrii sai (n. a.). 88 Pormnron unui stat (n. a.). 89liuropii ill / numfirul din noiembrie 1921 (n. a.).

Frederic C. Nanu

rclajiilc noastrc viitoare, ca inlocuiloarc ale Im periului Habsburgic... Am elaborat un proicct de a uni {3rile noastrc prin legSturi perm ancnte i 13r3 echivoc... Am a\'ut doar o am bijie clara : s.1 aparcm , in fa(a viitoarei C onfcrinje de Pace, cu diferendcle noastre rcglcm cntale, daca este necesar, p rin arbitri ale?i de noi, in orice caz, hotariji s3 arStSm Puterilor ca nu este nevoie ca ele s3 intcrvina in disputcle noastre (...) (Cu prof. M asaryk) am vorbit dcsprc nccesitatca dc a largi Antanta noastra dc la Baltica la M area Egee, inlroducind Polonia i, rcspectiv, Grecia. Totui, acest plan am bijios, ca m ulte altele, era destinat sa se bazeze pe vcchile rivalitSJi teritoriale, pe intercse im ediate divcrgente i pe lupte pentru simpla supravicjuire. Conflictul dintre Rom ania $i Iugoslavia in ccea ce prive$te Banatul a fost rezolvat repede i nu a lasat nici un resentim ent, dar cearta pentru Teschen dintre Polonia $i Cehoslovacia nu avea sa fie inchciatS ani de-a rindul $i, aa cum au dem onstrat-o evenim entele din 1939, a continuat sa doara ; grecii, polonezii i iugoslavii aveau prea pujine intercse imediate in comun $i au gasit prea pujin de citigat prin agravarca ccrturilor; in ultim ul rind, toate cnergiile liderilor polonczi, pina in 1921, au trebuit s3 fie destinate razboiului cu sovieticii, iar cele ale liderilor greci, pinS in 1923, razboiului cu Turcia. Totu$i, in uncle cazuri, statele succesoarc au rcuit sS form cze un front comun ; de exem plu, Cchoslovacia, Rom ania, Polonia i Jugoslavia au respins impreunS i cu succes o clauza a tratatului de la Saint-G erm ain (la 26 mai 1919), care i-ar fi impovSrat cu plata rc p a ra jiilo r; in februarie 1920, Romania, Cchoslovacia i Iugoslavia i-au cuprins obicc{iile lor la rcplica lui Apponyi intr-un m em orandum com un catre Consiliul Suprem. Dar, a existat o alta pro blem s care devenisc acuta i carc, probabil, a contribuit mai m ull dccil orice altceva la o in(elcgcrc concrcta intre statele succesoarc (afirm indu-sc prin Mica Antanta, dar trcbuind sa abandonczc planul mai vast al unei Federajii a Europei de Est): problem a restaurajiei H absburgilor. Exista team a cS, prin anum ite precepte spccificc conccptului constitujional al Coroanci Sf. tefan, un Habsburg pe tronul m aghiar ar stim ula ircdcntism ul m aghiar ji ar sfiri prin rcunirea U ngariei cu Austria. D intre ccle trei state succesoare, Cehoslovacia a fost aceea care s-a tem ut ccl mai mult dc o rcstaurajic habsburgica, probabil pentni ca era singura republics printre clc, iar sistemul m onarhic avea inca un num ar mare dc aderenli $i, de asem enea, pentru ca, dintre toate minoritS(ile, cchii se simjiscrS ccl mai bine, dupa polonczi, sub Habsburgi. Iugoslavia sc tcmea de o rcinvicrea loialitajii faja dc Habsburgi din partea croajilorcatolici, dar Romania nu avea asemenea pcricole interne dc carc sa sc teama. Dc aceea, cind arhiduccle Joseph a devenit adm inistrator al Ungariei dupa cadcrea lui Bela Kun, Bene? a trim is un protest vehem ent Confcrinjci de Pace carc, la 22 august 1919, a cmis o dcclara(ie prin care se opunca restaurajiei Habsburgilor. In tim p cc sc discuta tratatul dc la Trianon, Bene? a objinut o rcintarirc a dcclarajici, la 2 februarie 1920, de catre Franja $i Anglia. In dcccm bric 1919 au inceput inlre Belgrad i Praga convorbiri pc tema unci convcnjii defensive formalc90. La 5 ianuarie 1920 Bene? i-a scris lui Vaida ca interesele (Srilor lor Hind idcnlicc, in ceea cc privc^te pcricolul m aghiar, el sugcreazS acjiunea imcdiatS, adaugind ca jinc strins legatura cu Iugoslavia, cu privire la accst subicct. O lima mai tirziu, Bucurctiul a acccptat, in principiu, propuncrile sale pentru o apararc com una, dar, in tim p ce negocierile dintre
90 Pentru tcxtc vczi; The Czech White B ook - Documcntcle diplomatics privind Convcnjiilc aliaujoi inchciatc ctc., Praga 1923 ( n. a.).

Politica Externa a Romaniei

83

Iugoslavia $i Cehoslovacia s-au dcm lat rapid - la 17 aprilie 1920 Bclgradul inform ase Praga ca a aprobat proicctul convenjiei i s-a angajat s3-i indcplineasc3 prevederile - Romania a acjionat mai lent pentru ca Rusia era o problema m ult mai im portanta dccit Ungaria; deci, ca a opus rezisten{3 in incheierea acordurilor definitive, atita tim p cit m ai ram incau speranje ca ?i Polonia s3 fie atrasa in grup. Dar relajiile Cehoslovaciei cu Polonia erau tensionate datorita conflictului pentru Tcschen91. Polonia nu avea nici o disputa cu Ungaria, mai degraba i-a aratat sim patie, in lim p cc in Cehoslovacia se m anifcstase intotdeauna un curcnt subteran de sim patie pentru Rusia. Nici Iugoslavia nu avea dispute cu Rusia, dar sentim cntul rusofil facca o distincjic ncta intre ruii roii $i albi. in sfirjit, i iugoslavii $i cchoslovacii crcdcau $i spcrau ca M area Rusie va ap3rea curind ca o m are putcre dem ocratica $i va rccijtiga rolul s3u tradijional de protector al statelor slave. Dc aceea, ele nu doreau s3 se lege dcfinitiv de o Polonie care intotdeauna s-a tem ut i nu a avut incredcre in Rusia, lar3 vreun avantaj corespunz3tor ca de pild3 cele oferite dc Romania im potriva U ngariei. Pe de alta parte, este indoielnic dac3 m indria poloneza le-ar fi pcrm is polonezilor s3 intre intr-o organizajic pentru care ei nu au fost ini(iatorii. Dup3 ce Take Ionescu a preluat portofoliul Afaccrilor Str3ine, in guvernul Averescu, in iunie 1920, convorbirilc s-au dcm lat intr-un ritm mai alert. Totui, Romania nu era inc3 gata s3 semnczc cind Bene? a vizitat Bclgradul, in acest scop, la 14 august92. Bcnc i-a continual c313toria m ergind la Bucurc$ti, unde a solicitat, din nou, participarea Romaniei. Dar, aa cum sc formulase in M em orandum ul alc3tuit de Bene? i de Take Ionescu, la 19 august, scopul politicii Romaniei era constituirea unei alian(e a cinci state imp3rt3ind victoria comun3. Ionescu nu era pe moment in pozijia dc a acccpta dcplin sugcstia ofcritS de Cehoslovacia i Iugoslavia95. Cu toate accstea, Rom ania a prom is asistenja ei m ilitar3, dac3 una din aceste dou3 {3ri ar fi atacate de U ngaria; nu s-a inchciat, ins3, o injelegere forma 13. F3r3 indoialS c3 sc putcau spune m ulte in favoarea politicii rcaliste a lui Bene? dc a rcstringe grupul la J3rile cu intcresc idcntice, idee care p3rea s3 favorizeze o mai mare cocziune - evenim cntele ullerioarc aveau s3 arate c3 $i aceasta speran(3 era zadarnic3. D arcriza din 1939 a dcm onstrat c3 Take Ionescu avuscse drcptate. N um ai o grupare a tuturor puterilor estice a r fi fost destul de
91 O alta cauzS de tensiune a ap3rut curind prin refuzul muncitorilor cehoslovaci de a l3sa ca materialul de razboi sa fie trecut prin Jara lor spre Polonia, atunci cind Varovia era ameninjata de Armatele Roii in vara lui 1920 (n. a.). S-a spus c1 o com plicate suplimentara a fost adusa in discujie de incercarea Franjei de a objine ajutor militar maghiar pentru Polonia, in schimbul retrocedarilor de teritorii pe seama Roma niei, Cehoslovaciei i lugoslaviei. Dupa Mdgyarsag, care a publicat la 28 septembrie 1927 pretinsul text al unui Aide memoire din 15 septembrie 1920, semnat de Paleologue i de un oficial englez, concesiile teritoriale trebuiau pretinse doar de la Romania. Aceasta opinie ii primete confirmarea prin cuvintul lui Bene din 1 septembrie 1920, in care se neagfl faptul ca negocierile franco-ungare ar ft fost anti-cehoslovace. Nu se cunoa^te de ce n-a rezultat nimic din plan dar, dupa Toynbee, din pricina unor asemenea negocieri, tara indoiaia ca a intirziat reconcilierea cehoslovaca cu Polonia $i c5 s-a grabit formarea Micii Antante {op. c/7., vol. Ill, 1920-1923, p. 282). Vezi, de asemenea, articolul lui Robert Seton Watson in uThe New Europe, din 14 octombrie 1920; A. Mousset,./,tf Petite Entente , Paris, 1923, p. 18 $i 131, ^i I I ' i n c h o r , op. cit., I, p. 257 (n. a.). Robot I Niaokruy, The I.ittle Entente, London, 1929, p. 125 (n. a.).

92

93

84

Frederic C. Nanu

putcrnic3 penlru a prcveni dczastrul - ccca ce ar fi ccrut m ulta injclcpciune din parlca acelor najiuni, pentru a-i da seama ca, daca fiecarc i-ar asum a responsabilita(ilc celorlalji, sarcina a r fi mai uor de suporlat, faj3 dc cazul cind fiecare i-ar purta-o pe a sa. Dar, omul politic rom an nu a gasit sprijin in stniinutate ; era mult prea mult inaintea tim pului s3u. C hiar 111 aceste condi Jii, M ica A ntanta i Polonia dadeau impresia unci im agini mai bune, in ceea ce privejte unitatea lor, decit M arile Puteri din Vestul Europei. Nucleul Convcnjiei din 14 august dintre Iugoslavia i Cehoslovacia il constituiau articolcle in carc fiecare promitea asistenja m ilitara pentni ceiaialt, in cazul unui atac ncprovocat din partea Ungariei. Articolul 2 conjinea m3suri penlru elaborarca necesarclor injclegcri tehnice (adica militare). Articolul 3 stipula ca nici una din parji nu ar putea incheia 0 alianja far3 a o semnala celeilalte. La 1 septem brie, Bcnc a prczentat in Parlam entul cchoslovac un raport com plct asupra M icii A ntante, in care afirm a sem nificativ, ca o politica, intr-adev3r ncutra, fa{3 dc conflictul ruso-poloncz i faJ3 de problemele ruseti, in general, este posibiia in oricc condijii pentru cehoslovaci, iugoslavi i rom ani, acum c3 ei au ajuns la 0 injelegcre rcaia privind problemele lor com une... Avem incredere c3 vom putea s3 g3sim 0 baz3 pentru 0 politics intr-adev3r prieteneasca fa{3 de Rusia94. Reacjia in capitalcle Europei dc vest la formarea noii grup3ri politicc poa te fi apreciata pornind dc la faptul c3, in cursul unui turneu de bun3voin(3 al lui Take Ionescu la Roma, Londra ?i Paris, preedintclc M illcrand ii exprim ase aprobarea cordiaia faj3 dc M ica Antant3 i Puterile sale, in lim p ce Lordul Curzon nu lacu decit s3 fclicitc Romania pentru dczvollarea i consolidarea sa93. La intoarcerea in Bucure$ti, Take Ionescu s-a opril la Praga. A inform at pe Bcnc c3 fusese in situajia de a prczcnta asigurari Puterilor vestice privind scopurile M icii A ntante $i a promis s3 fac3 toate cfortttrilc pentru a convinge Var$ovia dc necesitatca unci injclegcri ferine cu Praga. Totu$i, la sosirea in capitala Poloniei, cl a gSsit o prea slab3 prcdispozijic pentru o injclcgere imediata cu cchoslovacii - tratatul dintre cclc dou3 {3ri nu a fost sem nat pin3 in anul urm 3tor - sau pentru lcg3turi mai strinse cu M ica Antant3. Pc de alta parte, ele erau interesatc intr-o alianja m ilitara cu Rom ania96, ambcle J3rii fiind am eninjate dc Rusia; i un tratat dcfensiv s-a inchciat la 4 m artie 192197. Solidaritatca M icii A ntante a fost curind pus3 la inccrcare dc intoarcerea nea$tcptat3 a fostului im p3rat Carol la Budapesta (7 m artie 1921). Cei trei membri ai s3i au acjionat atunci la unison i au am eninjat im ediat U ngaria cu blocada i chiar cu m3suri m ilitare, in cazul in carc Carol nu p3r3sc$te Jara. Cind, citeva zile mai tirziu, confcrinja am basadorilor i-a bazat aceast3 cercre pe repetarea ap3sat3 a Dcclarajiei din februarie 1920, fostul i mp3 rat nu a avut alta ans3 decit s3 sc intoarc3 in Elvcjia, neputind s3-i asigure sprijinul ungurilor care 1111 dorcau s3 fie im plicaji intr-un alt r3zboi f3r3 ans3 ?i au dcclarat c3 vizita fusese inoportun3. Totui, inainte de a plcca, Carol, foarte im prudent, a dat 0 proclam ajie pentru poporul m aghiar in carc ii anunja, de fapt, intenjia de a repcta inccrcarea.
94 95 96 97 Ibidem , p. 133. Recunoaterca cchoslovaca de fa cto a sovieticilor a fost inscrisa intr-o injelegere semnata la Praga la 5 iunic 1922 (n. a.). Ibidem p. 133 ( n . a.). Dcsprc discu|iilc cu LloydGeorge .^i Lordul Curzon, vezi: D. 13. F. P., First Series, vol. VIII, 1920. p. 796-797 (n. ed.). Arh. M. Ap. N., fond 876, dosar 1938, Pozi|ia 264, 1920, f. 131 (n. ed.). Lste vorba do tratatul roniano-polon ( n. ed.).

Politica Externa a Romaniei

85

A$a cum era de atcptat, react ia lui Bene a fost de a inccrca sS consolidcze M ica A ntanta, iar Take Ionescu, injelegind ca nu se poate citiga nim ic prin am inare, a fost de acord cu declararea formalS a apartcnenjei Rom aniei la Mica A ntanta. Convenjia cu Cehoslovacia s-a sem nat la 23 aprilie 1921; ca era identicS acclcia semnatS dc Cchoslovacia cu Iugoslavia, cu cxcepjia unui articol adi^ional prin care p3r{ile sc obligau s3 treacS, im preuna, la acjiune in problem ele de politick externS privind relajiile lor cu U ngaria. O conven|ie paralclS cu Iugo slavia s-a sem nat la 5 iunie; ea marea incS o extinderc a dom cniului M icii Antante, in m3 sura in care se aplica la agresiunea eventualS a bulgarilor ca i a ungurilor, atit Rom ania cit i Iugoslav ia avind acclcaji intercse In m enjinerca tratatului de la Neuilly-sur-Seine. Presa locals nu a scSpat prilcjul de a arSta cS, in mod contrar fa{3 de pSrcri larg rSspindite privind popoarelc balcanice, rom anii i sirbii, dei vecini, nu au fost niciodata in razboi unii cu aljii - o perform anja pe carc i popoarcle Europei dc vest ar putea-o invidia. intr-u n in te n iu acordat presei, Take Ionescu a insistat asupra a ceea ce numca latura perm anent3 a accstor convenjii, inlclegind prin accasta crearea unui instrum ent care sS perm its inlSturarca divergcnjelor dc opinie dintre ve cini, inainte ca ele sS degencrezc in conflicte. De asem enea, cl a folosit prilcjul pentru a am inti m arcle sSu proicct care m erits sS fie citat, cSci expresia rezumS am bijia tuturor succcsorilor lui Take Ioncscu la Ralatul Sturdza 98 piriS la izbucnirea celui de-al doilca rSzboi mondial : Dorin(a mea ar fi dc a dcscopcri formula carc sS acopcrc interesele generale ca i pe cele indircctc ale popoarelor victorioasc din prim ul rSzboi mondial. M ica AntantS ar devcni atunci o bazS pentru alianja tuturor invingStorilor din Europa C entrals i dc Est, pentru m cnjincrea tuturor tratatelor de pace im potriva oricarui atac. Spcranja mca este ca ceea cc am fScut sa cvolueze in acest sens in viitor. C onvenjiile care legau statele M icii A ntante au fost inrcgistrate dc LigS in tim p util, in concepjia autorilor, ele erau in|elcgcri rcgionale, cu scopul asigurSrii rcspcctSrii tratatelor dc pace i, dc aceea, sc inscriau in intregim e in cadrul Ligii i in spiritul Pactului. Situajia accasta avea sS fie intrutotul confirmatS intr-un articol scris pentru Europa de E st " dc Take Ionescu ; un rSzboi nu sc tcrm ina cu sem narea tratateloi dc pacc. El sc continuS chiar in sufietcle popoarelor, iar datoria oam cnilor dc stat este dc a crea i m cn(ine o stare a lucrurilor carc sS convinga pc cei ce ar nSzui sa rSstoarne ordinea nou stabilitS dc lipsa dc sens i chiar de pericolul unci asemenea inccrc3ri. in aceea?i publicajic, Bene? a pus un acccnt dcoscbit asupra celorlalte scopuri ale Micii Antante. Ea trebuia s3 rcconstituie politic, economic i social Europa C entrals a viitorului (...) Este expresia forjclor constructi\'e, carc lucrcazS in Europa C entrala. Este coloana vertobralS a noului sistem politic i econom ic din aceste regiuni. intr-adcvar, nu s-a pierdut nici o clipS pentru a im plcm enla obiecti\clc cconomice ale M icii Antante. U n tratat com crcial a fost sem nat intre Rom ania $i Cchoslovacia in acceaji zi cu pactul politic i, intr-un in te n iu acordat dupa scm narea convcnjiei cu Iugoslavia, Take Ionescu a fost in situajia dc a raporta cS profitasc dc ocazia de a rczolva probleme div erse rclativ la : frontiere, comerj, cSilc derate i navalc.
98 ClAdirou in enre sc alia Minislcrul Roman al Afaccrilor Mxlcrnc (n. a.). 99 N i i i i i A i ill dm duccmhrio 1921 (n. a.),

86

Frederic C. Nanu

Existenja M icii A ntante a facilitat intr-o m asura considerabila negocie rile telmice com plicate care au avut loc la Roma, in prim avara lui 1921, intre statele succesoarc incluzind Italia, Polonia $i Austria, in ideea de a furniza un cadru pentru solujionarea problem elor comune aparute prin dizolvarea m onarhici dualiste, ca, dc exem plu: distribuirca certificatelor publice, dobindirea sau pierdcrea drepturilor de cela(cnie, avcrile d efin ite in trust, pcnsiile civile i m ilitare, obligajiile com paniilor dc asigurare, datoriile pcrsonale, dcpuncrea cconom iilor i m ulte altelc. M ulte din aceste probleme au necesitat un studiu suplim entar i au fost discutate la o altS intilnirc din Roma, in anul urm ator. La 6 aprilie 1922, au fost sem natc 45 de convenjii separate. In accla$i timp, un numSr de acorduri fuscscrS sem natc la Porta Rosa la 23 noiem brie 1921, refcrindu-sc la vamS, cai feratc i problem ele potci, tclcfoanelor $i telegrafului. Acestc realizSri nu au fost spectaculoasc. Totui, ele erau de im p o rta n t vitala pentru m ilioane de cetajeni particulari i pentru reslabilirea com unica|iilor, comertului $i relajiilor feroviarc in acea parte a lumii. M ult mai scnzajionala a fost a doua incercare a e.\-regelui Carol de a recitiga tronul U ngariei. El a ajuns la Sopron la 21 octom brie 1921 dar, dei garnizoana locals s-a declarat de partea sa, guvernul am iralului Horthy a adoptat o pozi(ie fcrmS im potriva lui i dou3 zile mai tirziu i-a declarat dccizia de a -1 obliga sS parascascS (ara. Dar, prin vocca lui Bene?, M ica A ntanta a cenit sa fie pus capSt pcricolului creat de Casa de Habsburg in Europa Ccntral3 i i-a anunjat intenjia de a rccurge la for|a arm ata, daca este necesar. La 24 octombrie, Conferinja A m basadorilor a ccrut U ngariei s3 proclam e pierdcrea dreptului la tron pentru fostul rcge i, in caz dc Intirziere, $i-a declinat responsabilitatea pentru eventuala intcrven|ie a statclor vecine. In aceeai zi, Cchoslovacia i Iugoslavia au m obilizat o jum State de m ilion de oam cni, in tim p cc guvernul rom an s-a m ullum it sS autorizezc m obilizarca a opt divizii in sprijinul acjiunilor M arilor Puteri. Guvernul ungar a incercat s3 argum cnteze c3, in masura in carc fostul rege ar fi obligat s3 abdicc, chcstiunca poate fi considerat3 rezolvat3. Dar, dup3 cum era dc a$tcptat, Bcnc a insislat c3 abdicarea nu este suficient3 ?i c3 intreaga dinastic trebuie s3 fie privat3 dc drcpturile ci la tron ; c3 M arile Puteri ar trebui s3 perm its M icii A ntante s3 supcrvizeze im preun3 controlul asupra dczarm 3rii Ungariei ; c3 acordul austro-ungar dc la Vcnctia, privind diviziunca Burgcnland-ului, ar trebui s3 fie considcrat anulat - in fond, el ccrca ca i Ce hoslovacia $i Iugoslavia 100 s3 fie dcsp3gubitc pcntm costul mobilizSrilor. Pentru prim ul punct, Bene? a ob|inut suportul Confcrinjci A m basadorilor, dar ei au refuzat s3 susjina ccrcrca priv ind dcsp3gubirca i au evitat problema care viza controlul dezarm 3rii Ungariei dc c3trc Mica AntantS. Totui, scopul csential a fost atins, c3ci Ungaria a form ulat o lege prin care f3cca orice rcstaurajie habsburgicS imposibiia, iar M ica A ntanta in general, i dom nul Bene? in particular, au prim it astfel salisfacjie. C onferinja Am basadorilor a a\-ut mai pu(inc motive s3 fie satislacut3, c3ci nu poate fi ncgat c3 ci fuseserS um iliji de presiunca discreta dar viguroas3 i repetatS la carc dom nul Bcne i-a supus dc-a lungul crizci101. Mica A ntanta era acum libera s3-$i Hidrcpte atenjia spre celSlalt cim p al activit3{ii sale, extindcrca arici acordului in Europa C entrals. La 16 decembrie 1921, s-a sem nat un tratat intre Austria i Cehoslov acia care, in opinia lui Bene, dacS nu facea din Austria un meinbru al M icii A ntante, scmnifica un acord intre
100 Documcntc cliplomatice cchoslovacc (Habsburg), documentele 32 101 A. Toynbee, op. cit., p. 298 ( n. a.). 37 (n. a.).

Politica Externa a Romaniei

87

politica Austriei i cea a M icii Antante. Take Ionescu a afirm at, in Neue Freie Presse, ca Rom ania ar fi in d n ta ta daca Austria s-ar alatura, dar, in acelai timp, ea i-ar acorda acesteia toate avantajele cuvenite m em brilor. Eforturile sale continue, de a im bun3taji relajiile dintre Polonia i Cehoslovacia, s-au finalizat prin sem narea, de catre cele dou3 J3ri, a unci convenjii definitive la 6 noiem brie 1921. Dci accasta nu a fost niciodata ratificata, cum a afirm at Bene mai tirziu, pentru ca nu exista sufieicntS injclegcre nici intre noi in lin e $i nici in Polonia, totui, ea a dezvoltat legaturile dintre Polonia $i M ica A ntanta a$a cum a aparut evident la Conferinja de la Genova din anul urmator. Conferinja dc la Genova trebuia s3 conchida asupra unui plan englez de a opri dctcriorarca crescinda a condijiilor ccononiice din Europa i dc a preveni ocuparca franceza a Ruhr-ului care, gindeau britanicii, a r fi inr3ut3jit serios lucrurile ; i accasta printr-o reexam inare a problcmci rcparajiilor : securitate i rcconstrucjie la care i Rusia ar fi trebuit sa participc. Agenda C onferinjei a fost aprobata la Cannes, in ianuarie 1922, i a trezit un interes sporit in Europa de Est, caci Confcrinjcle de la Roma $i Porta Rosa aratasera ca posibilit3Jile de a imbun3t3Ji condijiilc com erciale i financiarc in J3rilc lor sint foarte lim itate, atita tim p cit M arile Puteri nu acJioneaz3 intr-un sens favorabil. intr-adcv3r, rczolujia britanica, adoptata la Cannes, afirm a cu francheje ; (Putcrile Aliate) privesc o asem enea conferinja (economica $i financiara) ca un pas urgent i cscnjial catre reconstrucjia econoinica a Europei C cntraje $i dc Est (...) Un efort unit al Puterilor mai dezvoltate este nccesar pentru a rcmcdia paralizia sistem ului european102. Agenda dc la conferinja cc trebuia s3 aib3 loc la Genova m enjiona in fruntea problem elor tehnice : stabilirea p3cii europene pe o baz3 ferm3 i condiJii esenjialc pentru rcstabilirca incrcderii, f3r3 a leza tratatele e.\istentc. D ar proicetele Confcrinjei au fost vagi din start. In locul proiectelor unei reconcilicri intre punctcle de vedere divergente ale Puterilor vestice, intilnirea preliminar3 dc la C annes s-a incheiat cu o bre3 inca mai m arc ; inloeuirea conciliantului Briand cu intransigentul Poincare ca prim m inistru al Franjei i rcfuzul Statelor U nite de a participa. A larm ate dc turnura c\en im cntelor i dc faptul ca statele europene nu fusesera im itate sa asiste la conferinja prelim inara a experJilor din Londra, Bcnc a vizitat Parisul $i Londra in februarie. Cu ajutorul Franjei, carc putea conta pc suportul politicii sale dc susjinere a intangibilitajii tratatelor de pace i dc opozijie faja de Mica A ntanta i Polonia, cl a objinut doritcle invitajii. Dar, eforturile lui dc a rcconcilia punctcle de vedere francez ?i englez au reuit doar superficial103. N ecesitatca unui acord m ai strins intre statele estice era evidcnta, iar convorbirile au inceput imediat. in lim p cc Bene? se afla inca la Londra, logodna prinjesci M aria a Romaniei cu regele lugoslaviei a ofcrit un bun prilej pentru un schim b dc vederi la Bucurcti intre minitrii iugoslavi i rom ani 104 i tnm iii polonczi i cehoslo\ aci, - schim b dc vederi urm at de o intilnire intre iugoslavi i cchoslovaci la Bratislava i o Conferinja a M icii A ntante i a expcrjilor polonezi la Belgrad (9-12 m artie 1922), in care a fost claborat un program comun dc acjiune in problem ele financiare i comerciale. Delcgajiile statelor estice nu au fost im itate, in ciuda eforturilor Franjei, la intilnirea prelim inara din Genova la 9 aprilie. in consecinJ3, accstca s-au
102 British White Papers, 1621 din 1922 ( n. a.). 103 Ve/i u n rc/.umnt al M cmorandumului in L 'Europe Noiivellc din A martie 1922 (n. a ). 104 Mini* tinl do oxtcrno roman era 1 . Oh. Ducn, din cahinetul condus de loncl MrAiianu (/?. a ).

88

Frcdcric C. Nanu

intilnit separat, dem onstrindu-i dccizia de a acjiona in bloc. Aceasta decizie a fost, in cele din urmS, realizata, d ar ca o consecinJS indirecta a tratatului secret, sem nat la Rapallo la 16 aprilie intre Germ ania $i Rusia, Conferinja nu a fost prea fructuoasa. D atorita num croaselor condijii restrictive im puse de Franja i sprijinitc in m arc mSsurS de prictenii ei estici, imbunStSJirea rclajiilor econornice cu Rusia a ram as cea mai im portanta problema susceptibiia dc solujionare. T otuji, Belgia a insistat asupra unei clauze privind restituirea proprietajilor straine, particulare, din Rusia i a fost susjinuta in accst punct de Franja. Cind ruii au pus apoi condijii pc carc Belgia ?i Franja le-au rcspins, nu mai era nim ic dc f2cut, ci doar s3 se maschczc cjccul Conferinjei, acceptind propunerea accstora dc a incrcdinja discujiilc viitoare unui comitct de expcrji care urm a sa scintilncasca la Haga, la sfir$itul lui iunic105. Dar, dorin d ca niii s3 fac3 anum ite concesii in ceea cc p riv a te datoriile guvcrnam entale dc dinaintca razboiului in schimbul unor im prum uturi substanjiale, Puterile occidcntalc au rainas dc ncclintit in privinja rcstituirii proprictSJii private, aa c3 aceasta ultim a incercare catre o rczolvare dc com un acord cu Rusia s-a vadit a fi la fel dc ncreu$ita. In tim p ce la Genova, C onferinja, ca mijloc dc dczvoltarc a M arii Antante a e$uat, s-ar putea conclude tolui, dupa cuvintcle lui Bcne106, ca Mica A ntanta s-a m anifestat ca un elem ent de consolidare in politica Europei. Referindu-sc la dezacordul dintre Franja $i M area-B ritanie, acelai Bene? a fost in m asura s3 afirm e ca noul bloc din Europa dc Est a adoptat in mod consecvent o atitudinc moderata $i conciliatoare. Trebuie adaugat, aici, c3 mem brii sai au ap3rut la reuniunca intcrnajionaia la carc erau rcprczcntate 28 dc state. A fost o marc difcrenja intre modul in carc accstea au fost tratate la Genova in 1922 i la Paris in 1919. Incurajata dc succcs, M ica A ntanta a trccut la un acord la Belgrad (9 iunic 1922) privind o atitudinc comuna la Haga i, ceea ce s-a dovedit a fi im portant, a inceput s3 sc intilncasca rcgulat, dc doua ori pe an, pentru a discuta probleme comunc. Bene? i N incici, m inistrul iugoslav de externe, au discutat, de asemenea, i rcinnoirca convcnjici dintre cele doua J3ri, care trebuia s3 aib3 loc la 31 august, cu un cim p de acjiunc in marc m3sur3 13rgit. Pc ling3 dcfinirca sa ca tratat de alianjS, cl conjinca prevederi mai detaliate pentru colaborarca politics, diplom atics i econom ics - un exemplu carc nu a fost totui urm at cind convcnjia dintre Cchoslovacia i Rom ania a fost i ca largitS, la 7 mai 1923. Prim a intiln irc periodica, fixata la Belgrad, a avut loc la Praga la sfiritul lui august, cu participarca trim isului poloncz pentru a exam ina agenda intilnirii din septembrie a Adunarii Ligii. Principalcle tcmc au fost : reconstrucjia econo mica a Austriei i ccrcrca inaintata dc Ungaria dc a deveni membru. Planul adoptat pcntni Austria in octombrie a c3p3tat sprijinul M icii Antante, in tim p cc planul italian a fost rcspins, iar U ngaria a fost admisS ca mcmbru. U ngaria s-a sim jit de aceea libera s3 rcspcctc integritatea tcritoriaia a vecinilor i aceasta a fost, intr-o epoca in care se acorda o valoarc dcoscbita injclcgcrilor scrise, considcrata ca un succcs substanjial, dci U ngariei nu i s-au interzis acjiunile dc revizuire a tratatului dc la Trianon prin mijloace panice. Urm atoarea in tilnirc intcrnajionaia afectind interesele m em brilor Micii Antante a fost Conferinja dc la Lausanne, carc s-a intrunit cu scopul dc a incheia pacca cu Turcia. Cum Franja $i Anglia ii rcconciliascra intre timp, in marc
105 Conversajiilc separate dc la Genova dintre delega(ii romani $i cei sovietici sint tratate intr-un capitol ulterior (n. a.). 106 Cuvintare in Parlamcntul cclioslovac, la 23 mai 1922 (n a.).

Politica ExtcrnU a Romaniei

89

m asura, punctele de vedere, Rom ania i Iugoslavia nu puteau decit sa le susjina. De fapt, doar Rom ania avea un intercs direct in aceasta chcstiune, cSci, legat3 de tratatul de pace era i o convenjie stabilind regim ul Strim torilor. Rezistenja la cercrea A liajilor, faja de un regim care, practic, inscm na dcschiderea Strimtorilor pentru vaselc dc razboi, a vcnit mai ales din partea ru$ilor. DupS cum a recunoscut Lordul Curzon : Politicile rcfcritoare la Europa i Rusia au fost acum rasturnate 107 e3ci, atunci cind Rusia se simjea puternica, ea dorea slrim tori dcschise, iar cind era slab3, ca in 1923, i se temea de bom bardam entele navale la porturile de la M area Neagr3, ea dorea ca Strim torile s3 fie inchise pentru vase de rSzboi. Politica puterilor occidentale era evident inversS. Iar Romania era, a$a cum pretinsese Ciccrin, m ult mai \ ulncrabil3 faJS de un atac rus pc uscat - in lim p cc sc ncgau oricc intenjii agresive - dar puteau s3 apar3 circum stanje in care eom unicajiile pe mare cu vestul ar fi fost de importanJS crucialS. De aceea, Rom ania a fost foarte mulJumitS cind convenjia, conjinind principiile dcm ilitariz3rii i ale libcrtSJii trecerii prin Strim tori, a fost semnat3 Ia 24 iulie 1923. Rusia sc numSra printre scnm atari, dar nu a ratificat convenjia. Cu scm narca T ratatului de la Lausanne, sarcina stabilirii noii ordini politice i teritoriale a Europei a fost incheiatS. in acclaji tim p, s-a m areat astfel inceperea fazei finale a edificiului inSIJat la V ersailles, realizat prin rezistenja armat3 im potriva unei p3ci dictatoriale - i, inc3 mai rem arcabil, Franja a fost aceea care a sprijinit accastS opozijie. _ RSmin de adSugat citeva cuvinte privind un acord de considcrabilS importanJS pentru Europa centrals i de est, intitulat, intrucitva optim ist, Statutul dcfinitiv al Dun3rii. De la portul GalaJi pin3 la M area NeagrS D unarea fusese sub control internajional din 1856, Comisia Europcana fiind compus3 din rcprezentanji ai M arilor Puteri $i ai Rom aniei. Acest regim a convenit adm irabil R om aniei108, cSci a scutit-o dc povara grea de a drcna singur3 gurile fiuviului i, mai im portant, oferca Europei o responsabilitate direct3 in rezistenja fa{3 de inc31c3rile rusc$ti. intr-adcvSr, tocmai pentru a indepSrta aceastS presiunc, Rusia a fost nevoitS, eu acecafi ocazie, sa retroccdezc Romaniei sudul Basarabiei - reanexarea sa forJatS, in 1878, fusese, larS indoialS, in mare masura motivata de dorinja Rusiei de a rccitiga acccsul la Dunare, o pozijie strategics din care putea s3 am eninje interesele intregii Europe. Puterile C entrale au profitat dc pacca dc la B ucurejti din 1918 penlru a cxcludc Rusia, Franja, Anglia i Italia din com isie, in carc doar celc patru Puteri C entrale $i Rom ania trcbuiau s3 fic reprezcntate de aici inainte. Aliajii victorioi s-au r3zbunat elim inind in v in jii cSci, in noua comisic curopeanS, reorganizat3 prin tratatul de la V ersailles, doar M arca-B ritanie, Franja i Italia figurau printre M arile P uteri109. in acela?i tim p, vcchiul proiect al unei comisii internaJionale, cu jurisdicjie asupra navigajici de la Ulm la G alaji, a fost reinnoit, detaliile urm ind sS fie elaborate intr-un statut definitiv. AnimozitSJile dintre statele riverane, scoase la ivealS dc r3zboi, pSreau s3 im parts DunSrea in tot atitca com partim ente inchise, aa cS sc lacea necesara o autoritate internaJionalS capabilS sS asigure tuturor navigajic libcr3 pc intregul parcurs. Statutul definitiv al DunSrii a fost semnat la Paris, la 23 iulie 1921, de Puterile Aliate in prezenja $i cu participarca plcnipotcnJiarilor fostelor puteri
107 British Blue Book, 1923 C, M. D. 1814, p. 139 (n. a.). 108 Dci a cxistat o nein|clcgerc constanta intre Romania i Comisia Europeans privind capacitatea sa de men|inerc a ordinei, Ducure^tii s-au opus cu succes extindcrii jurisdic(iei dincolo de 1IrAila ( n. a.). 109 Articolul VI6 |i urmAtoarele. Totu^i, posibilitntca de a Iflrgi componenja era asiguratfl ( n. a.).

90

Frederic C. Nanu

inamice. El asigura libcrtatea navigajiei pentru toate steagurile, repartiza costurile nienjinerii i im bunatajirii faeilitafilor de navigare, stabilea reguli unifor me pentru supravegherea riului, pentru ineasarea obligajiilor vam ale etc. Com i sia internajionala trebuia s3 fie com pusa din doi reprezentanji ai G erm aniei i cite unui din statele riverane i ai Puterilor reprezcntate in Comisia europeanS. Evenim entele anului 1923 nu au contribuit decit foarte pu{in la im bunat3{irea rclajiilor interna{ionale. Au dcbutat cu injclegcrea Franjei $i Angliei de a nu fi de acord cu reparajiile germ ane i cu ocupajia francezii a Ruhrului (10 ianuarie 1923). In acceai zi, arm ata am ericana dc ocupajie a fost retrasa din zona Rinului. Relajiile M icii A ntante cu Ungaria au fost pcrturbate de o scrie de incidente la frontierele acestcia cu Cehoslovacia i Rom ania - Budapesta incerca sa acuze statele din M ica A ntanta de lipsa unei delim itari precise a granijelor. La Geneva, U ngaria a ridicat problem a o ptan|ilor, care era destinata s3 lincezcascfl m ulji ani i s3 dcvin3 o chcstiune cclcbra. Disputa a izbucnit odata cu aplicarca ci la m aghiarii dejinatori de pam inturi din Transilvania, care ii exercitasera op{iunea, prin tratatul de pace, de a-i m en(ine cetajenie ungara, ca i aplicarea legii rom ane privind exproprierea loturilor in beneficiul faranului fara pam int. U ngurii au argum entat ca legea ar trebui sa nu se aplicc la optanji, sau cel pujin ca acetia ar trebui sa fie com pensaji in aur la intreaga valoare a pam intului in loc de a li se plati, a?a cum se facea in cazul proprietarilor rom ani, o parte a valorii in creanje depreciate. Rom anii au argum entat ca legea trebuie aplicat3 egal la to{i i ca nici o cxccpjie nu se poate face. Consiliul Ligii a invitat pe cci carc susjineau disputa sa rezolve problem a p rin negocicri dirccte la Bruxelles, sub auspiciile delegatului japonez Adatci. Raportul lui, cuprinzind recom andari pentru o rezolvare am icala, a fost aprobat de Consiliu la 5 iulie 1923, dar guvernul m aghiar a rcfuzat sa-1 accepte i a notificat ca ii rezer\a dreptul de a m erge mai dcparte, p rin T ratat i Convenjie. Injelegerea nu a fost incheiata decit abia in 1930". In general, problema m inoritajilor nu fusese rezolvata satisfneator. Principii gcncrale fuscscra discutate din nou la Geneva, in septem brie 1922, i s-a adoptat o rczolujic sud-africana in carc, printre altclc, se punea accent asupra datorici, sprijinite pe m inorita(i, de a coopcra ca cctajcni loiali cu najiunea c3reia ii aparjin. Este aceasta o inccrcare de a echilibra drepturile i datoriile m inoriiajilor ; dar se pune, intr-adcvar, problema daca accasta chestiune va fi vreodata susccptibiia de o solujie satisfacatoare, dac3 va fi vreodata posibil sa se trasezeo linie obiectiva distingind intre dreptul la rcvolujie i datoria loialit3|ii fa{3 dc guvcrn. Evident, protcjarca m inoritajilor era doar zgindarita, pentru a stirni ncinjclcgcrea intr-un stat vecin, pentru a-i detcriora reputajia in strainatate i astfel a -1 slabi pin3 la desfiinjarea totala. In conflictul care a im p3rjit Europa de est, statele M icii A ntante sperau s3 poat3 c\ ita divizarea in p3r|i i s-au conccntrat astfel asnpra sarcinii de a consolida pacea in Europa de est. Practic, ca problcm3 de rutin3, convenjiile alianjei defensive din 1921 dintre Rom ania pc de o parte, Cehoslovacia i Iugo slavia pc dc alta, fusesenl cxtinse pcntm al|i trei ani: prima la 8 mai, ultim a la 7 iulie 1923. Cei trei minitri dc externe sc intilniscr3 penlru conferinja lor obinuit3 de la Sinaia, la 27 iulie. Principalul subicct al discujiilor 1-a f3cut cererea m aghiara, form ulata la 22 aprilie catre Liga N ajiunilor, pentru un im prum ut; pentru a-1 objinc, U ngaria avea ncvoic de un m oraloriu al plajii reparajiilor i dc ridicarea drcptului general dc ipotcca asupra bunurilor sale. Guvcrnclc Micii
110

Ciroat Britain, P. R. ()., F. O. 371, 13.699 (n. ed.).

Politica Externa a Romaniei

91

Antante au hotarit sa susjina cererea dar, aa cum a explicat Duca, intr-o declarafie pentru presa, ele cereau garanjii serioase ca un im prum ut m aghiar nu ar fi folosit la Budapesta impotriva lor, nici penlru escaladarea inarm arii, nici pentru finanlarea propagandei iredentistc. Ei au cerut, anume: control financiar pen tru a preveni folosirea greita a im prum utului, tratam entul najiunii celei mai favorizate pentru U ngaria in obligajiile ei financiare e2tre principalcle puteri; garan|ii politice ale inten[iilor U n g a rie i; solujia finala a problemei dezarm arii. C onferinja a subliniat c2 relajiile cu B ulgaria erau satisfacatoare i ca se poate intrevedea o dezvoltare a lor, cu condijia ca noul guvern Ja n k o v , care venise la putere dupa asasinarea lui Stamboliski, sa-i jina prom isiunea de a continua politica de respectare a tratatului dc la N euilly-sur-Seine. Pe de alta parte, relajiile cu Polonia nu puteau fi apreciate ca im bunatajite. Polonia era reprezentat.l, dc aceasta data, doar de un observator, in tim p ce presa poloneza i cehoslovaca se intrecusera in polemica pe tema : Nu este adevarat ca Polonia intenjioneaza sa se alature M icii Antante. Noi nu v-am cerut accasta i o ducem foarte bine i lara voi. La intilnirea din septem brie a Ligii, Benc - carc fusese ales m em bru al C onsiliului, cu sprijinul altor incmbri ai Micii A ntante - a acjionat ca principal purtator de cuvint pentru grupul problem clor m aghiare, dar discufii prelungite au avut loc pe secjiuni intre Bene?, Titulcscu, Nincici, pe de o parte, i contcle Bethlen, m inistrul ungar de externe, pe de alta. Accasta, j)cntru ca era im perativ s3 se crceze o atm osfera favorabila pentm concesiile cc trebuiau lacute prin rezolvarea tuturor problcm elor practice, pe liniile convcnite in principiu la Roma $i la Porta Rosa in 1921. Scopul a fost atins. D ar negocierile tehnice prelungite intre parjile intercsate, Comitetul financiar al Ligii, Com isia Reparafiilor etc. au durat mai m ulte luni $i abia la 14 m artie 1924 au fost sem nate la Geneva cele doua protocoalc " 1 cuprinzind planul reconstrucjiei. Prim ul protocol a fost tehnic. El asigura variate reform e financiare interne in U ngaria, controlul international, eliberarea de dobinzile impuse de T ratatul de pace pentru veniturile atribuite prin im prum utul international de 11 .0 0 0 .0 0 0 de dolari pe douSzeci de ani etc. R e p a ra b le m aghiare i plajilc de rcstituire au fost lim itate pentru aceeai perioada la o suma anuala de 2 .0 0 0 .0 0 0 dolari aur, cu un m oratoriu pentru prim ii ani. Prim ul protocol era dc m arc im portanja : cl a m arcat un nou inceput in relatiile dintre invingatori i invini, in masura in care invingatorii au prom is sa respecte independenja politica, integritatea teritoriala $i suveranitatea Ungariei, in tim p ce aceasta s-a angajat, de bunavoie, sa indcplincasca strict i loial hotaririle tratatului dc la T rianon, acccptat initial prin eonstringere. De acum inainte, ei erau angajaji nu doar juridic, dar i moral. intelegerile verbale la carc s-a ajuns la Geneva, in septembrie, intre minitrii de externe m aghiar i cei ai M icii A ntante au fost tradusc in practica in cursul priniavcrii i vcrii urm atoare : Romania i U ngaria au sem nat, la 16 aprilie, 13 convenjii i un protocol final vizind com crtul, extradarca, probleme ale legii internationale p rh ate, restituiri, datorii i prctenjii in coroane, fonduri de trust, controlul riurilor ctc. C onvenjii sim ilare au fost semnate de Ungaria, cu Italia, Iugoslavia $i Cehoslovacia. Alte acorduri au fost inchciate cu Austria, la 29 iulie la Viena, dintre care opt cu Rom ania. La mijlocul lui 1924 condijiile din bazinul Dunarii se norm alizasera.
1 11

'I'oxlo din leag u e of Nations, Kfonthlcy Summary, documcntul 7 ( n. a.).

92

Fredcric C. Nanu

Solidaritatea strins3 dintre m em brii M icii Antante a fost raza de lum ina din im aginea intcrnajionaia de la sfiritul anului 1923. N cinjelcgerile dintre o Franja guvernata dc Poincare, i o Anglic guvernata dc MacDonald, priniul opunindu-se la orice discujie cu bolcvicii, ultim ul prom ijind sS-i recunoasca pe sovietici i sS reduca reparajiile, au continuat sa fie lente, in pofida abandon3rii rezistenjei pasive din zona R uhr de catre Germ ania in septembrie 1923. La acea da ta, condijiile sociale i financiare din G erm ania devenisera disperate i era evi dent ca Germania, ca i Austria i Ungaria, trebuia sa fie ajutatS. O rice fel de satisfacjie a r fi putut provoca capitularea guvernului germ an i aceasta eventualitate a fost, in marc masura, com pensata de atacul italian asupra Greciei in cursul aceleiai luni - datorita, mai ales, oportunism ului de care guvernul francez i-a perm is s3 fie dom inat cu aceasta ocazie - a fost o prevestire ingrijoratoare. O am enii de stat ai M icii A ntante au fost, lara indoiaia, sinceri in decizia lor, exprim ata frecvent, de a nu intcrveni in neinjelegerea franco-englez3; mai ales prin pre$edintele M asaryk, in cursul vizitei sale la Paris i Londra in octombrie 1923, au incercat a convinge cele dou3 Puteri s3-i reconcilieze divergcnjele. T3ri!c lor aveau nevoie mai ales de pace pentru consolidarea econo mica i intern3 i era foarte evident c3 cea m ai bun3 garanjie o oferea injclcgerea solida intre Franja i Anglia. M ai m ult decit atit, spre deosebire de ceea cc se intimpia in B eggar Opera, ele erau ingrozite de perspectiva unei opjiuni necesare. D ar dorinjelc i indcm nurilc nu pot dom ina realitajilc. Conferinja M icii Antante, care s-a intrunit la Belgrad la 10-12 ianuarie, s-a incheiat cu obinuita isigurarc privind intenjiile de pace, im parjialitatea fa{3 de Puterile occidentale ji libcrtatca de acjiune a m cm brilor ci in ceea cc privejte rclajiile cu Rusia. i 'aptcle au vorbit mai tare decit cuvintele. Cel pujin unui din partcnerii M icii A ntante (Iugoslavia) a acceptat 112 un ;rcdit de 300.000.000 franci pentru plata m unijiilor oferite de Franja. Reacjia Angliei la gestul Franjei reiese din notele adresate de M inistcrul inglcz de externe celor patru guvcrnc interesate, intrebind dac3 aceste datorii i u vor avea prioritatc asupra datoriilor dc r3zboi fa)3 de A nglia? RSspunsurilc i u fost ambigue. N em uljum irea engleza s-a acccntuat la incheicrea, pe 25 ialuarie 1924, a tratatului de alianja dintre Franja i Cehoslovacia. Acesta a fost ntocm it dupa m odelul tratatelor M icii A ntante, exccptind faptul ca scopul ci leclarat era de a m enjine ordinca stabilit3 p rin toate tratatelc sem nate in co nun - o prezicere carc s-a resim jit in Polonia - nu doar acela de la Trianon, i :e asigurau num ai consultajii i nu asislcnja m ilitara, in cazul in care una din 3ri era am eninjata. De asemenea, ncajtcptat a fost Pactul de prietenie cordials ;i colaborare dintre Italia i Iugoslavia, sem nat la 27 ianuarie 1924 la Roma, leoarece, cu num ai citeva sSptSmini m ai devrcmc, fusese prevSzut un tratat ranco-iugoslav. D ar, aa cum scria ziarul din Belgrad, P o litik a "\ un tratat u Franja nu era urgent, c3ci cu acea jar3 Iugoslavia avea o alianja natural3. ^celaji lucru se putea spunc despre Rom ania. Dci nu era inc3 timpul pentru o incheiere a tratatului franco-rom an, ;uvcrnul Poincare a supus Parlam cntului francez, la 11 m artie 1924, pentru
12 PinS la 28 ianuarie 1924 doar Romania refuzase (la 22 ianuarie) creditul oferit de 100.000.000 franci. Polonia a acceptat un credit dc 100.000.000, Cehoslovacia a rcuit sa-i produe.i materialul neccsar la uzinele Skoda i nu a avut nevoie de asemenea credile (n. a .). M anchester Guardian)) din 15 ianuarie 1924 ( n. a.).

13

Politica Externa a Romaniei

93

ratificare, tratatul din octombrie 1920 privind Basarabia, care a produs protcste violente, de altfel previzibile, din partea Moscovei (16 m artie). Ratificarea, in ajunul conferinjei ruso-rom ane de la Viena $i im ediat dupa recunoaterea guvernului sovietic de c3tre itaiieni (31 ianuarie) i englezi (1 februarie), nu a fost o simpia coincidcnja. T ratatul dintre Italia i Iugoslavia, in ciuda titlului sau eufemistic, a fost pur i sim plu rezultatul presiunii externe, exercitate de M ussolini asupra guvernului iugoslav, la care era mai injelept s3 se cedeze. Dar, tocm ai din acest motiv, solujia conflictului privind Fium e nu era de naturS sa favorizeze relajiile dintre cele doua jari. Totu$i, reiterarea garanjiei Italiei referitor la deciziile teritoriale cuprinse in tratatele de la Trianon, Saint-G erm ain i Ncuilly a putut fi socotita, cel pujin pe hirtie, o crc$tere a autoritajii puterilor M icii A n tan te"4. Pentru m om ent, se p3rea c3 $i Rom ania ar putea s3-i imbun3t3Jeasc3 relajiile reci cu Italia, prin incheierca unui tratat. Proicctata vizita de stat a suveranilor rom ani, carc-i purta in principalclc capitalc ale Europei, trebuia s3 inceap3 la Roma. D ar M ussolini a crezut c3 acesta este un bun prilej s3 fac3 presiuni asupra guvernului rom an in favoarea bancherilor itaiieni, care sebucurau de favorurile regim ului i dobindisera crcanje la Trezoreria roman3 pe un prej de nimic. A fost dezb3tut3 o injclegcrc in cursul anului, dup3 cum se cuvenea, dar suveranii romani ji-au am inat vizita in Italia. Odat3 cu venirea prim 3verii, trei evenim ente im portante din O ccident au conUibuit la imbun3t3Jirea rclajiilor internajionale : raportul Dawes care era, ca i M ac Donald, pe deplin increz3tor in Liga N ajiunilor, a fost prczcntat la 9 aprilie 1924, ca rezultat al alegcrilor din mai, Poincare a fost urrnat la conducerea guvernului francez de H crriot, iar in G erm ania noile alegeri au adus la putcre un guvern mai flexibil. C onferinja de la Praga a m in ijtrilo r dc externe ai M icii Antante (11-12 iulie 1924) s-a deslaurat norm al. Pozijia lui Duca a avut ca cfect im bunatajirea evident3 a rclajiilor cu U ngaria, i a indicat c3 Rom ania ar fi bucuroas3 s3 reia relajiilc norm ale cu Rusia, dae3 aceasta ii rccuno$tca frontierele. N incici a dcscris rcccnta vcste privind suprim3ri ale proprietajii operate de Rom ania in satcle ccdatc ale B anatului, ca o epurare foarte banal3, far3 ecou in cercurilc politico). A cordurile im portante, incheiate de curind cu Ro m ania115, erau cea mai bun3 dovada a injclcgcrii dcpline dintre cclc dou3 Jari. Frontierele, a aratat el, fusescra stabilitc f3r3 ncccsitatea vrcunci intcrvenjii a Ligii N ajiunilor (24 noiem brie 1923). Bcnc$ a subliniat libcrtatea de acjiune a tuturor m cm brilor in privinja Rusiei, adaugind c3 cl este in favoarea recunoaterii, dar c3 ateapt3 ccl mai potrivit mom ent in intcrcsul Cchoslovaciei i al intregii E urope1K. Ceea ce-1 lacea sa aib3 rc z c n c era, Iar3 indoiaia, pc ling3 solidaritatea cu Rom ania, intensificarea activitajii comuniste. G m ern u l eston anunjasc c3 a dcscopcrit un complot ce urm area sa ia puterea prin forja117; Moscova gazduia o scrie dc congress com uniste, iar pcricolul devcnise atit dc acut in Balcani, incit partidul com unist a fost scos in afara legii in Bulgaria la 3 aprilie. Rom ania a trebuit s3-i urm eze exemplul la 28 iuiic, iar Iugoslavia - la 3 dcccm brie 1924. Rcluarca rclajiilor diplom atice dintre
114 115 116 117 Cehoslovacia $i Italia au inchciat un tratat la 5 iulie 1924, interesul comun Hind opo/ijia fata dc restaurafia Ilahsburgica ^i fa|a dc Anschluss ( n. a.). Privind navigafia pe Dunare i circulajia la frontiere ( n. a.). R. Mackray, op. cit., p. 244 $i urmatoarele ( n. a.). 7 he Timcs , Londra, 4 februarie 1924. Ixn itura de stat a fost programatft, dc fapt, in deceml> i io |i nr fi putut rcu$i dacA nu se preveden la timp ( n . a ).

Frederic C. Nanu

Polonia ?i sovietici, in ianuarie 1924, a inrauiajit relajiile, deoareee guvernul polonez a avut mereu de protestat im potriva activit3jii subversive a Legajiei Ruse i a fost ncvoita sa-i ceara s3-i retraga o parte din membri. Oraul polonez Stilbce a suportat un raid de-a lungul frontierei la 3 august, iar un atae sim ilar a avut loc asupra oraului basarabean T atar B unar, la 15 septembrie. Cea mai mare scnzajie a produs insa infringerea guvernului M acDonald la 8 octom brie, ca o consecinja a nem uljum irii generale faja de proiectatul de tratat com ercial cu Rusia i publicarea ulterioarS a scrisorii lui Zinoviev (la 24 octombrie), care a pecctluit soarta Partidului laburist la alegerile din 29 octom brie. Relajiile diplom atice nu au fost insa rupte, dar erau extrem de incordate. Era, desigur, o coincidcnja izbitoare, dci Hcrriot a afirm at (18 noiembrie) c3 a fost pur i sim plu accidental - cu o zi inainte de alegeri, guvernul francez a inform at pe cel. sovietic asupra intenjiei sale de a-1 recunoa?te. Hcrriot a avut, totui, grija sS afirm e c3 guvernul sovietic este recunoscut doar de ju r e ca guvern al teritoriilor vcchiului im pcriu rus unde activitatea sa este recunoscuta de locuitorii lor; dar rccunoajterea nu ar viola nici o injelegere la care a subscris Franja i nici un tratat sem nat de ea118. Cum a explicat H erriot, la 18 noiembrie, se asigurau astfel angajam entele Franjei cu Polonia i Rom ania, ai c3ror reprezentanji fusesera consultaji din timp. Nu era insa accidentaia ncinjclegcrca fundam entaia dintre Anglia i Franja privind organizarea pacii i sccuritajii in Europa caci, intre timp, Liga Najiunilor se intrunisc, din nou, la Geneva, in septembrie 1924. Problema controlului forjelor m ilitare ale Ungariei, Austriei i Bulgarici a fost rczolvata spre satisfacjia M icii Antante, iar candidatul lor, Bcnc$, a fost rcalcs in Consiliu. Prezcnja sa in acest for prczcnta o importanja dcosebita, intnicit cl era unui din principals artizani ai Protocolului de la Geneva privind rezolvarea panica a disputelor internajionale, care a fost puternic susjinut de membrcle M icii Antante. Protocolul a fost produsul unui indelung travaliu. Punctul s3u inijial fuse sera tratatele neratificatc din 1919, in care Anglia i Statele U nite au oferit garanjii Franjei impotriva unui atac german. Urm atorul stadiu fusese proiectul unui pact anglo-franccz, discutat mai intii la Cannes, in ianuarie 1922, de Lloyd George i Briand. Neinjelegerea fundam entaia dintre politicile franceza i britanic3 este clar relevata in M em orandum ul1 1 * alcatuit de Lord Curzon, la 17 fe bruarie 1922, pentru cabinctul britanic. El a inceput prin a spune ca opinia public3 britanica ar fi, f2r3 indoiaia, dc acord cu o garanjie care va dcveni operativa in cazul in care o arm ata germana invadcaza, intr-adevar, solul francez, dar francezii doreau o garanjie care s3 se aplice, intr-un mod ncdefinit, la frontiera Poloniei $i a altor state cst-europcne, carc este privita de ei ca frontiera externa a (3rii lor. Lordul Curzon crcdca c3 ar putea ofcri o form3 foarte puternic3 $i efectiv3 de hegem onie european3, dar nici Anglia, nici restul Europei nu ar acccepta-o, c3ci putea duce doar la pacturi rivale intre alte puteri (de presupus, intre Germ ania i Rusia) i era in contradicjie cu statutul Ligii Najiunilor. Francezii au argum entat cu oarccarc justificarc c3 pcricolul real il reprezint3 agresiunca in d ire c t, ce arp crm itc G crm aniei s3 distruga mai intii Polonia i pe alji aliaji continentali ai lor, inainte ca injclegcrea cu Anglia s3 devina operativ3120. Dezacordul dintre politicile celor dou3 puteri s-a dovedit a fi prea mare pentru a fi dcp3it, iar convorbirile au fost, in final, abandonate in iulie
118 Text francez in 'EuropeNouvellen , din 1 noiembrie 1924 (n. a.). 119 British Blue Book, C. M. D. 2169 din 1924, mimfirul 44 (n. a.). 120 Idem, nr, 32 (n. a.).

Politica Extcrnd a Romaniei

95

1922. in mod ironic, cccul acestci viziuni asupra problemei sccuritajii se datora, in principal, tocrnai tradijiei dc forja a politicii externe engleze, in tim p ce, aa cum vom vedea mai tirziu, incercarea de a o rezolva in diverse puncte in Tratatul-proiect privind asistenja rcciproca nu a reuit, m ai ales datorita recentelor evolujii din structura Im periului britanic. N egocierile pentru un pact bilateral intre Regatul U nit ?i Franja au e$uat, in ultim a anali/.S, datorita faptului c3 perspectiva intcrnajionaia a poporului englez era inc3 profund insulara, scrie Toynbee121, in zadar au citat oam enii de stat francezi, i chiar britanici, progresul aviajiei $i subm arinelor, care a redus masiv securitatea britanic3, salvat3 de atitca ori in virtutea pozijiei sale insulare. Convingerea, lipsit3 dc suport, era c3 Anglia ar fi in continuare in siguran{3 atita tim p cit coasta Atlanticului nu este ocupat3 de o putere ostil3, iar aeeast3 situajie este evitata prin aceea c3 ca nu sc va alinia im potriva nici unei puteri sau grup de puteri am cninjind s3 ci?tige suprem ajia Europei. La inceputul anilor 20, Franja, im preun3 cu aliajii s3i est-europeni, p3rea destinat3 s3 fie acea putere. Mai exista un elem ent care a influen^at puternic politica englez3 : credinja in cficienja dezarm 3rii sau, mai exact, in lim itarea arm am entelor, pentru a reduce pericolul de razboi. A rajionaliza interesele cuiva este omenesc i cum, sub presiunea opiniei publice, A nglia a trebuit sa se dezarmeze dup3 r3zboi, li se p3rea firesc englezilor c3 pacea ar fi asiguratS doar dac3 fiecare ar face acelai lucru. Franja i aliajii s3i est-europeni au susjinut un punct de vedere opus : dispunind de ccle mai puternice arm ate din E uropa, ele au argum entat c3 dezarm area a r trebui s3 urmeze securit3Jii, inarm arile fiind conseeinja $i nu cauza insecurit3Jii. Punctul de vedere britanic a g3sit sprijin considerabil in Pactul Ligii, care ii constringea pe m embrii s3i s3 se dezarmeze i, cel pujin im plicit, nu era de acord cu alianjeie ; francezii, pe de alt3 parte, citau tratatele de garanjie pe carc A nglia $i Statele U nite fuscser3 de acord s3 le inchcie. Este m eritul lordului Robert Cecil dc a fi combinat am bcle mctode intr-un singur proicct, un proiect-tratat de asisten{3 reciprocS pe care 1-a lacut public in iulie 1922122, im ediat dup3 e?ecul negocierilor pentru pactul franco-britanic. C hiar din 1920, com itctcle Ligii studiaser3 diverse planuri pentru con trolul internajional al m anufacture private i al traficului internajional dearm e, ca i statistici globale i opinii guvernam cntale privind aceast3 tcm3 - $i aceasta doar cu un succes redus. Una d intre cele mai m ari piedici 1-a creat refuzul Romaniei $i Poloniei de a Inn in calcul orice plan dc dezarm are care nu ar include Rusia - aa num ita excepjie sovictic3 - iar aici ei erau puternic susjinuji dc Franja. La scrisoarea-circular3 a Consiliului, din 23 octombrie 1922, solicitind opiniile privind a X lV -a Rczolujie a A dunarii Gcnerale, Guver nul rom an a replicat, la 18 decembrie 1922, c3 socotete reducerea de arm am ent ca fiind extrem de necesarS, avind in vedere proasta situajie economica a lumii. De aceea, Rom ania ii redusese arm am entul la m inim ul com petitiv in circum stanjele date. Totui, ea rcgreta, continua ironic nota, c3 situajia sa geografic3 nu-i perm ite s3 opereze aceste rcduccri a$a cum lc-ar fi dorit, dar pe care nu i le poate perm ite pin3 nu objine garanjii cfcctivc ale sccuritajii125.
121 122 123 Toynbee, op. cit., 1924, p. 27 ( n. a.). Dc exemplu, Lordul Grey in Camera Lorzilor la 24 iulie 1924 (n. a.). Coil de-a patra Adunarc (1923). Dotalii a eelei de-a treia comisii (Supliment special, numSml 16, p 47) (n. a.).

FreJcric C. Nanu

La inceputul lui iulie 1922, Com itetcle au discutat propunerea lordului Robert Cecil i contraofertele francezilor care au fost, in final, cuprinse intr-un singur proiect in ain tat A dunarii i C onsiliului, in tim pul sesiunii din septembrie 1923. Cele mai im portante prevederi ale Proiectului-tratat au fost cele declarind razboiul de agresiune drept o crim a internajionaia i prom ijind asistenja comuna victim ei - C onsiliul avea m isiunea s3 desemneze agresorul in term en de patru zile ; se perm iteau tratate regionale de asistenja m utuaia, daca ele erau aprobate dc Liga $i dcci puteau fi puse im ediat in aplicare (dcclanarca autom ata); dar, daca ulterior Consiliul hotara c3 parjile au acjionat greit, acestea din urm a trcbuiau considerate agresoare; parjile participante la T ratat trebuiau s3-i reduca arm am entele, proporjional cu securitatea adijionaia prev3zuta prin tratatele generale $i regionale, s3 se supuna oric3rui plan general de dezarm are aprobat, i s3 ofcrc drepturi rcciproce dc investigarc ; nem cm brii Ligii puteau s3 adere la tratat in anum ite condijii, in sfirit, T ratatul trebuia s3 se aplice doar dup3 ce se realizasc o reducere substanjiaia a arm am entclor $i nici un slat nu trebuia asistat, exceptind cazul in care opcrase accasta reducerc. Consiliul a decis s3 inainteze proiectul tuturor guvernelor, inclusiv nemem brilor. Iar r3spunsurile la circulara din 23 octombrie 1923 au fost profund difcrite. Franja i Belgia au aprobat proiectul, dar accsta a fost respins de fostele state ncutre din vestul i nordul Europei i, de asem enea, de m em brii Commonwealth-ului, in principal, m otivul fiind faptul ca garanjiile erau insuficiente pentru a justifica o reducere a inarm 3rilor (pe care m are parte din aceste state le redusesera deja pin3 la un nivel deosebit dc scazut faJ3 de cel al m cm brilor altor grupuri), ci faptul c3 acestca im plicau o prea m are extindere a obligajiilor inter najionale cxistcntc124. In cscnj3, tocm ai opozijia Dom inioanclor, care sc temeau c3 ar trebui s3 im part3 costul opcrajiilor navale de pe coastele europene, far3 despSgubire din partea forjelor terestre europene, ca i teama unor com plicajii cu Statele U nite ale A m ericii-neutre, au fost decisive pentru atitudinea britanicilor. Politica englezilor nu mai putea fi dictata doar de intercse britanice. Dar, in nota ce denunja tratatul, guvernul englez a ar3tat c3 garanjiile pc care acesta le ofera erau prea precare pentru a justifica o rcducere a arm am entului - i n a r m3rile britanice a r trebui mai curind s3 creasc3 pentru a indcplini scrupulos noile obligajii. Nici atitudinea statelor din estul Europei nu a fost identica : Lituania, Letonia i Cchoslovacia s-au dcclarat in favoarea proiectului, dei Bene a avut citeva rezerve i sugcstii. Romania a criticat tratatul. in nota din 25 august 1924, Duca a declarat c3 nici o jar3 nu ar prim i cu mai m are satisfacjie decit Rom ania realizarea dezarm 3rii generale dar, din punctul dc vedere al pozijiei geografice $i al unor pericole speciale la care este e.\pus3, guvernul rom an nu poate, evident, s3-i asum e responsabilitatea grav3 a rcducerii arsenalului najional, exceptind cazul in care i se ofer3 garanjii reale i efective de securitate (...) Proiectul nu e de natur3 s3 ne ofere garanjii reale i efcctivc. Apoi, Duca a Tnirat un num 3r de neajunsuri : Articolul 17, asigurind adeziunca parjial3 sau condijionat3, pare s3 priveze pactul de eficicn(3 real3 ; nu exists o dcfinijie a agresiunii ; nu exist3 iimit3 de tim p in care trebuie inceputS acjiunea im potriva agresiunii, determ inarea contingcntelor m ilitare a fost lasata la discrejia C onsiliului, au loc prea
124 A. Toynbee, op. cit., 1924, p. 125 ( n. a.).

Politica Extern^ a Romaniei

97

multe incercari de a ajusta sisleme supracom plicate de garanjie reciproca ; nu apar prevederi pentru garanjii in tim pul procesului de dezarm are ; denunjarea de catre o m are putere face tratatul inopcrant in jarile care realizasera dezarm area i care sint 13sate fara nici o garanjie. Dac3 aceste neajunsuri ar fi corcctate, Romania ar fi bucuroasa s3 semneze, pentru a-i elibera propriul buget de greaua povara m ilitara din prezent125. Raspunsurile Italiei i Japoniei erau ncangajante, dar conjineau diverse rezcrve. Statele U nite au refuzat politicos sS fie parte intr-un asemenea tratat, in tim p ce sovieticii nu au g3sit nici un motiv sa renunje la atitudinea negativa pe care o m enjinusera inainte faja dc Liga N ajiunilor126. Eccul Proiectului-tratat dc asistenja mutunia s-a datorat, in prim ul rind, respingerii lui de catre Londra, pozijie care a fost sever criticat3 pin3 i in Anglia. Ceea ce nu realizeaz3 opinia publica din aceasta Jar3, a afirm at Lordul Grey in Cam era Lorzilor127, este c3, in condijiile m oderne, o politics de izolare i pasivitate im pune pentru aceasta Jar3 o politics a riscului unei calaStrofe care ar duce la alt razboi, pe o scara inc3 mai larga i in condijii mai ingrozitoare decit la ultim a conflagraJic. Problem a nu putea fi lasatS la intim plare. Nu doar c3 Pactul Ligii face dezarm area obligatorie - i devcnise evident c3 dezarm area i securitatea erau legate indisolubil - dar prestigiul Ligii a r fi avut de suferit grav dac3 golul dintre principiile nobile i aplicarea lor, care fusese acum -evidenjiat clar, ar fi fost um plut. P lanurile pentru un nou inceput erau bune cSci, practic, toate guvernele consultate subliniaser3 neccsitatca gSsirii unei solujii. M ai mult decit atit, schim barea de guvern in Franja arStase i ea o m odificare de am ploare in opinia publica francez3. H crriot $i cabinetul sSu reprezentau pozijia francezilor care erau convini c3 politica legalists i intransigent3 a lui Poincare nu le putea aduce pace $i securitate. Arm atele i alianjele m ilitare ar fi inadecvale dac3 alte najiuni puternice sint, prin aceasta, aduse in relajii antagonice. Nici o formul3 a asistenjei mutuale nu poate fi astfel formulatS incit sS dom inc o opinie publics ostilS in Anglia, iar asistenja automatS era sortita sS rSminS o iluzie periculoasS. In dezbaterea care a inceput in A dunare, la 4 septem brie 1924, MacDo nald a introdus, pcntni prim a oara form al, doua sugestii noi : includerea imediata a G crm aniei printre m em brii Ligii i solujia in problema definirii agresorului prin acceptarea de buna voie a supunerii la arbitraj ca test decisiv128. Doar dup3 ce m ajin aria necesara este montatS ar trebui sS se reia reducerea arm am entului. H erriot a acceptat, deci, sugestia, dar r3minea totui de construit o punte peste pr3pastia ce separa punctcle dc vedere francez i englez. M acDonald observase deja cS : o mainSrie a apSrSrii este uor de creat, dar ai grijS ca nu cumva, construind-o, sS distrugi ansa p3cii; Hcrriot, la rindu-i, declarase c3: arbitrajul este esenjial, dar nu suficient. Franja nu credea c3 forja singurS ar putea aduce securitate, ci arbitrajul nu trebuie transform at intr-o capcanS pentru najiunile pline de incrcdere. Protecjia trebuie acordata tuturor jSrilor care ii respects loial angajam entul.
125 126 127 128 A Cincea adunare (1924). Detalii ale cclei de-a trcia coniisii (Suplimenl special, numSrul 26, p. 162) (n. a.). Textele rSspunsurilor in Liga Na/iitnilor, Docunientc, 135, 1924-1X; a 35 (a) 1924, IX A 35 ( 6 ) 1924, IX (n. a.). 24 iulie 1924 ( n. a.). Gornmnii nu subliniat cu tSrie aceast# solu|ic in obscrvafiile lor la proicctatul dc Tratat dc aNtNlon|A imilualA (n. a.).

Frederic C. Nanu

Bene?, care era raporlor al cclui dc-al treilea com ilct pentru aceste pro bleme, a adoptat un punct de vedere sim ilar. Una dintre cele mai mari dificultaji era, dupa parerea sa, ca statele nu se situeaza pc aceeai pozijie. U ncle se temeau ca ar putea fi im pov3rate cu obligajii prea grclc, altele ca garanjiile lor ar fi inadecvate. D ar el a refuzat sa se consolcze cu idcea ca nu s-ar putea oferi un com prom is satisfacator. Concluzia acestor discujii a fost ca Bene? i Polilis (raportor al prim ci com isii) au fost im puterniciji cu sarcina claborarii schijei unui Protocol pentru rczolvarea panic5 a disputclor internajionale. Accst docum ent era gata pentru a fi supus Adunarii la 1 octombrie, iar in ziua urm atoare acccpUlrii lui a fost recomandattl unanim najiunilor mcmbrc. in acest nou instrum ent sc transfera acccntul de la prevcdcrile privind objinerea asistenjei m ilitare autom ate a statelor care ii lim itascra arm am entele i nim ineau astfel victim e ale agresiunii, la o definijie mai clarS a agresiunii i la o proccdura elaborata dc concilicrc i arbitraj. Sc anticipase ca aceste proceduri prelungite nu puteau sa nu scoata la iveala pc agrcsor. Pentru a sim plifica problem ele, s-a opcrat o distincjic intre dispute justifieabile (legitim e) i dispute nejustificabile. Prim ele erau tratate dc Curlca Pcrm ancnta dc Justijie Intcrnajionaia, iar sem natarilor Protocolului li se cerca sa sctnneze clauza opjionaia la 16 dccem bric 1920 acccptind, astfel, jurisdicjia obligatorie a Curjii. Ultim ul tip dc dispute trcbuiau dispusc procedurii concilicrii i arbitrajului i, daca aparea i o brc$;i, se asigurau sancjiuni morale i m ateriale pentru agresor, de asem enea i asistenja victimci. Extindcrea i forma sancjiunilor i a asistenjei cconomice $i m ilitare erau lasate in suspcnsic. O bligajiile nu au mers dincolo dc cclc form ulate de articolul XVI al Convcnjiei, angajind pur i sim plu sem natarele la colaborare loiala i efectiva i la rczistenj < 1 faja dc oricc act de agresiunc, in m asura in care pozijia lor gcografica i situajia lor anum e o perm it, in ccea ce privete armam entele. Se calculase ca m cm brii Ligii ar putea foarte bine sa accepte o obligajie clastica i pur m orala, care ar avea o ansa mai buna sa fie im plem entata, decit o obligajie rigida la carc m cm brii puteau oricind sa sc opuna. A lianjcle regionale existcnte deja - statele succcsoare i Franja - au sbjinut o masura dc satisfacjic prin rccunoatcrca validitiljii lor, totui in anutnite limite, dintre carc cca mai important.! stipula ca p arjilor nu li se pcrm itea ;a ia masuri dccit daca sancjiunile fuscscra hotarite dc Consiliu. Protocolul jrevedca, dc asemenea, participarca obligatorie la conferinja pentru lim itarea lrm am entclor, care urm a sa aiba loc la Geneva la 25 iunie 1925. La acca ntilnire, nefiind adoptat un plan, a trebuit sa fie invalidat protocolul insu$i. Briand, in numele Franjei, a anunjat im ediat, chiar la Geneva, ca jara sa iderase la pact, iar excinplul sau a fost urinat dc altc noua Jari ale Europei de :st, singura exccpjie fiind Romania, carc a dorit un ragaz pentru o exam inare uplim entara. Mai pujin atcptata a fost prim irca fa\orabila facuta de Jarile nvinse, inclusiv U ngaria. Cum c dificil sii se afirm e ca Ungaria sc rescmnase in >rivin(a pierdcrilor teritoriale pc carc tocmai le suferisc, cea m ai probabila xplicajie pentru atitudinea ei coopcranta, faja dc un instnnncnt international lestinat sa apere statu quo- ill, este ca oam cnii dc stat m aghiari nu se atcptau a -1 poata schimba prin mijloacc violcntc, iar pc de alta parte, sc tem eau ca pozijia lor rccunoscuta la Tratatul dc la T rianon a r putea conduce uor la o nvadare a Jarii. Atitudinea fotilor ncutri a fost, dc asem enea, in favoarea Protocolului.

Politica Externd a Romaniei

99

In mod surprinzStor, doar Anglia paru sa ezite, in ciuda rolului ju cat de primul s3u m inislru la ineeputul proieetului. incS o data, ea nu putea fi sigur3 de pozijia Dom inioanelor. N u era uor sa se preia povara pc am bii umeri : cel european i cel extra-europcan. La sfiritul lui februarie 1925, guvernul englez a objinut raspunsurile Dom inioanelor. Acestea erau, in mod unanim , negative, in ceea ce privete securitatca, obiecjia lor la Protocol ar putea fi rezum ata prin aceea ca el ofera prea pujin i cere prea mult de la ele. Dom inioanele au obiectat inca i mai puternic la o clauz3 inserata in textul protocolului in ultim a clipa, la cererea japonezilor, tem 3tori ca dreptul lor suveran de decizie in problem ele cm igrarii ar putea fi lim itat. C hiar in Anglia, Protocolul a intilnit numcro$i dctractori iar, printre criticile afirm ate de Comitetul pentru apararea im periului, avantajul pe care ma$inaria concilierii $i arbitrajului, marc consum atoarc dc timp, 1-ar da unui agresor crud, a avut, lara indoiaia, grcutatc129. De aceea, nu a fost nici o surprizii atunci cind Austen C ham berlain a inform at Consiliul Ligii, la 12 m artie, ca Anglia nu va senm a protocolul, o decizie care, in mod fircsc, i-a rostit sentinja. Totu$i, C ham berlain nu aparjinea colii izolajioniste i era ncrabdator sa g3scsc3 alta calc a colaborarii catre o securitate mai consid erab le in Europa. in cuvintul s3u cl dcclara ca : Guvernul Majcst3Jii Sale eonchide c3 cea mai bun3 cale pentru tratarca situajici este, cu cooperarea Ligii, sa se completeze Convenjia, lacind ca aranjam ente speciale sa satisfaca nevoi speciale. Ca accste aranjam cnte ar trebui sa fie pur defensive in caracterul lor, i a r trebui in c a d ra te in dcplina arm onie cu Liga i sub indrum area ei este evident130. D in context, ar aparea ca ceea cc Cham berlain avea in m inte, era un aranjam ent pe liniile sugcrate recent dc guvernul germ an i care trcbuiau s3 fie cuprinse in pactcle de la Locarno, dar deschidcrca sa se aplica perfect la tratatcle ce legau mcm brii M icii A ntante i la cele inchciate intre Franja i Puterile est-europcne la care Anglia se uitase intotdeauna cu neincrcdere. Pentru aceste Puteri, cuvintcle lui Cham berlain rcprczcntau o victorie m orala. D ar nu era o victorie de care ele sa se poata bucura, caci ccca cc doreau ele era un aranjam ent mai general, recurgind la aceste aranjam cnte speciale num ai cu titlu provizoriu pentru a tracasa convenjia, care aparea in ochii najiunilor drept un izvor de iluzii. Aceasta atitudinc avea s3 fie adm irabil exprim ata dc Briand: FranJa, pentru a stabili pacea pc baza cclor trei principii asociate: al arbitrajului, sccuritajii i dezarm drii, a fost intotdeauna, i inca ram ine, gata sa prim casca orice sugestic care poate ajuta o asem enea sarcina (...) Ea nu rcspinge ideca injclegerilor regionale asigurate dc Convcnjic i Protocol. Cu toate accstea, Franja, convinsa ca doar adcrarca najiunilor la un Protocol comun le poate dcterm ina s3 renunje la com petijia inarm arilor i com insa ca, daca sint abandonate principiilc pe care sc bazcaza Protocolul N ajiunilor, aceste najiuni se vor intoarce treptat la vechile lor obicciuri i la o solujionare prin forja a disputelor lor, ram ine credincioasa sem naturii pe carc ar trebui s-o dea prim a, cu spcranja ca de acum inainte s3 fie lipsita, ca i alte najiuni, dc ororile razboiului dc pe urma c3ruia ea a suferit atit dc groaznic131.

129 The TMicsn, Londra, 18 februarie 1925 (n. a ). 130 Li^a Naliimilor, Jurnalul Ojicial, aprilie 1925 (n. a.). 131 Ibidem (/, a,)

1UU

Frederic C. Nanu

In cuvintul sau, Bene? a subliniat valoarca arbitrajului obligatoriu, mai ales intre najiunile Europei centrale i de est. El a produs o im presie deosebitS cind a afirm at ca nu vede nici o diferenja intre un sistem ce conjine un m inim um de organizajii m ilitare, asigurate de Protocol, i Convenjia completat;i de un sistem intreg de mai m ulte sau mai pujine in|elegeri regionale posedind clauze m ilitare. Bene era convins ca aceste uijelegeri regionale, dacii era sa fie solide, sa dureze i sa ofere securitate reala, trcbuiau sa fie construite pe un sistem ca acela cuprins in Protocol. Dar zarurile fuseserS aruncate. Guvernul britanic, forlat sa aleaga intre dezm em biarea im cdiata a Coinmomvcalth-ului i proiectul indepartat al unui cataclism international, nu a putut fi clintit. Era acum rindul Lum ii Noi s3 zdruncine cchilibrul Lum ii Veclii, caci atitudinea negative a Dom inioanelor fusese puternic influcn(ata dc electul de ncparticipant al Statelor U nite la incercarile de a im pune sanc)iuni, dupa form ularea guvernului Canadian132, care, la rindul ei, a fost dccisivS pentm neparticiparea Angliei. Ca s3 salveze aparenjele, Consiliul a dccis, in final, sa se transfcre problem a in cea de-a asea Adunare, care s-a intrunit la Geneva in septem brie 1925; cel pu{in in teorie, s-au facut tot felul dc incercari dc a gasi o solujie general acccptabila. Duca a declarat ca Rom ania, avind in vedere situajia ei geografica, ar fi dorit un Protocol mai bine dcfinit, d ar i-a dat seama de dificultaji i s-ar muljum i cu prczentul proiect. Intre lim p, guvernul roman, care sprijina injclegeriie regionale, s-ar stradui sa creasca num arul celor pe care deja le semnase. in plus, arbitrajul trebuia extins, iar Rom ania a rin cerca sa inchcie cit sc poate de m ulte asemenea tratate. in fine, a continuat Duca, pentru a-i deinonstra idealurile sale de pace, in modul cel mai efectiv i practic posibil, Rom ania se ofera sa ineheie pactc de ncagrcsiunc perm anente, c3ci nicSieri la frontiera sa nu a intenjionat, nici acum, nici in trecut, sa com ita crima agresiunii. in general, a conchis Duca, ar fi de dorit ca Liga sa tie ca, oriunde se poate face ceva pentru a promova pacea intcrnajionaia acolo, doam nelor $i dom nilor, ne veji gfisi de partea voastra, gata pregatiji sa colaboram cu voi, pc m asura puterilor noastre 133. Titulescu, in prim ul Coinitet, a sugcrat intrunirea unui organism care sa studieze posibilitatca corclarii injeiegerilor regionale deja inchciate i transfermarea asistenjei datorate victim ci agresiunii intr-o obligajie lcgala i nu doar m orals, cum era pina acum; dar form a $i gradul asistenjei trebuiau lasate la aprecierea fiecarui m em bru134. De fapt, Protocolul dc la Geneva euase. Roata s-a invirtit inapoi in 1922 i chiar in 1919, caci dcvenise evident ca tot ce s-a putut objine era un pact regional, lim itat la Europa occidentaia. Totui, dc la intilnirilc dintre Lloyd George i Briand la Cannes aparuse un elem ent nou i im portant prin oferta lansata intii dc guvernul german, in dccembrie 1922 i apoi repctata de Stresem ann la 9 februarie 1925; Austen C ham berlain 133 avea sa o comenteze a s tf e l: ...Germania e pregStita sa garantcze voluntar ceea cc pina acum acceptase sub constringerca tratatului, i anum c statu-quo-vA din O c c id e n t; ca este prcgatita sa elim ine nu doar din Occident, ci ?i din Est, razboiul ca instrum ent prin care s3 se objina vrco modificarc a tratatului. Sugerind arbitrajul in Est, ea nu sugcieaza ca
132 133 134 135 C. M. D. 2458 din 1925 (n. a.). id u r n a l O fic ia ly Intilnirilc plcnare (Suplimcnt Spccial, numdrul 33, p. 86) ( n . a .). Octal ii ale Primului Comitet (septembrie 1925), p. 37 ( n. a.). Cuvint in Camera Comunelor, 24 martie 1925 ( n. a.).

Politica Extern fi a Romaniei

JLV./1

frontierele sale estice a r trebui s;i dcvinS subiect pentru asemenea tratate de arbitraj. Ea este pregatita sS spunS ca reriunja la ideea recurgerii la rSzboi, pentru a schimba frontierele in est, dar nu este pregatita sa afirm e c3 re nun J3 la speranja ca intr-o buna zi sa modificc uncle din prcvederile lor prin negocieri am icale.... in tratativele care au urm at, Rom ania, nefiind vecina cu G erm ania, nu a luat parte. D ar in mSsura in care rezultatul lor afccta securitatea Franjei i a aliajilor sai: Polonia i Cehoslovacia, ele o interesau indeaproape. Prim ul rezultat, extrem de im portant, d e ji indirect, al noii faze a problemei sccuritajii a fost apropicrca dintre Polonia i Cehoslovacia, caci vestea ca G erm ania a propus sa faca o dcoscbire intre gradul de securitate pe care il recunoajte pentru frontierele sale vestice i ccl pentru frontierele sale estice, nu putea decit s3 le puna aiaturi. La 23 aprilie 1925, trei acorduri au fost sem nate la Varovia : un tratat com crcial, o convcnjic stabilind ultim ele frontiere si un tratat de arbitraj. In consecinja, relajiile Poloniei cu M ica A ntanta, care fusesera deosebit dc reci in ultim ii ani, s-au imbunatSJit considerabil. Aceasta evolujie a fost rcccpJionatS favorabil de conferinja m ini$trilor de externe ai M icii Antante, carc s-a Jinut la Bucureti la 9 mai 1925. Rcdeteptarea in A ustria a miscSrii pentm unirea cu Germ ania a determ inat includcrea, in com unicatul final, a unui p aragraf insistind asupra necesitajii dc a m enjine integritatea tratatelor de pace. Un avcrtism ent ferm im potriva revizuirii frontierelor a fost determ inat de o dcclarajie rccenta a prem ierului m aghiar, contele Bcthlen, cS orice m aghiar trebuie sa fie convins iif'inim a sa de injustejea tratatului de la T rianon i c3 guvernul m aghiar va folosi orice prilej pentru a crca posibilitatea revizuirii lui136. Bulgaria tocmai trccuse printr-o criz3 scrioas3. Dci prevenit de descoperirea unor docum cntc incrim inatorii, guvernul bulgar nu putuse s3 preintim pine un atentat la viaja regelui Boris (14 aprilie) i, dou3 zile mai tirziu, o bomb3 a lovit C atcdrala de la Sofia, soldindu-sc cu picrderca a 120 dc vicji. Cu ajutorul a 3.000 de voluntari, a c3ror inrolare fusese autorizatS de Conferinja am basadorilor, guvernul a putut s3 menJinS controlul asupra situajici, dar numSrul com batanjilor era in su fic ie n t; s-a cerut perm isiunea de a inrola, piriS la 31 m ai, incS 7.000 de oam cni. C onferinja M icii A ntante nu a obieclat asupra acestei creteri tem porare a forjclor arm ate ale B ulgariei, dar a declarat cS, odatS euat3 revolujia, ei sc opuncau Ia orice crctere permancnt3. De m ai m are im portanja a fost aprobarea acordata la Bucuresti liniei adoptate de Bene? la Geneva $i innoirca m andatului s3u de a reprezenta intere sele M icii A ntante in problem a sccuritSJii. O inovajie interesantS, cc ar trebui menJionatS aici, a fost crearea, ca rezultat al vizitei ziaristilor rom ani in Cchoslovacia, a M icii A ntante a presei care a fost organizatS in august, la Sinaia, capitala de varS a Rom aniei, de o confcrin(3 a ziaristilor i rcprczcntanjilor birourilor oficiale dc prcsS din cele trei J3ri im plicate. Au fost elaborate un program pentru o cooperare mai strinsS, pentru dczvoltarea com unicajiilor si un schim b mai m are de inform ajii intre organelc de pres3, ca i un program dc vizitc pcriodice, intilniri si c.xpedijii ale ziaristilor. S-a form at un birou central avind com itete in fiecare capitals ?i nu incape nici o indoialS cS accle contacte pcrsonale stabilite, ca i cunoa$terca mai indeaproape a aliajilor dc c3trc ziarijti, au contribuit masiv la consolidarea IcgSturilor dintre ccle trei JSri. Pujin mai tirziu, o organizajie similarS a fost rcalv.atS de cStre presa din Rom ania ?i Polonia.
136 A. Toynbee, op. cit., 1925, p. 252 ( n. a.).

1U Z

Frederic C. Nanu

Prim avara lui 1925 a fost ocupata de negocierile p relim inare dintre Franca $i Anglia, ale caror guverne trcbuiau sa-i rcconcilicze punctcle dc vedere rSspunzind la oferta germ anilor. B riand, in limp cc accepta in tcorie distincjia dintre frontierele germ ane occidentale i cele oricntale, prim ele urm ind sa lie garantate de un pact spccial al Rinului $i dc tratate dc arbitraj, ultim cle avind sa fie rcglcm entate doar de tratate de arbitraj, a urm arit, de fapt, scopul de a angaja Anglia i pentru apararea accstora, caci toate tratatclc trcbuiau sa formcze un intreg indivizibil137. D ar chiar $i accasta versiune prcscurtata a Protocolului de la Geneva era mai mult dccil ar fi acceptat Anglia. Raspunsul lui Cham berlain, dc la 28 mai, a exprim at foarte clar pozijia Angliei : orice obligajii noi sa fie spccifice $i lim itate la m enjincrea aranjam cntului teritorial existent la frontiera vcsticS a G erm aniei. Guvernul M ajestajii Sale 1111 este pregatit sa-i asume obli gajii noi in alta parte, pe linga cclc carc-i rcvin ca sem nalar al Pactului i al tratatelor dc pacc. Briand a trebuit sa acccplc faptul ca Anglia considcra Convenjia ca fiind inca buna pentru O rient, dar nu dcstul dc buna pentru Jarile pc carc ca lc socoate prima sa linie dc a para rc - ca parca satisfacuta cu ccca cc ar fi putut objinc. Briand a insistat, totu$i, asupra unui pact carc, altfcl, ar fi putut slabi in loc s3 intareasc3 securitatca aliajilor cstici ai Franjei $i, in acela$i tim p, a gSsit prilcjul sa reafirm e fundam cntul politicii externe a Franjei, in contrast izbitor cu accla il Angliei : Preocuparca (guvernului francez) de a m enjine pacca gcncraia i libcrtatea tuturor najiunilor Europei, ca i cxigenjcle proprici sale aparari naionale doar la solicitarile privind securitatca lor. Punctul lor de vedere este iccla ca orice incercarc dc a modifica prin forja starca de lucruri, crcata de ratatc, ar constitui o am cninjarc a pacii, la carc Franja nu ar ram ine indiferena. Tocm ai dc aceea, in proiectul sau dc raspuns la propuncrilc germ ane, cl ;onsidera esenjial s3-i paslrezc libcrtalca dc a trccc la asistenja statelor faja de :arc trebuie s3-i ofcrc garanjia lara dc care prcviziunile cuprinsc in Pactul lin ului ar bara calca i astfel s-ar intoarcc im potriva lor'-'8. Guvernul britanic 1111 a avut nici 0 obiccjic la accasta atitudinc. Ncgocicile cu G erm ania au avut loc pe durata intrcgii vcri. Poate cca mai im portanta >roblema, care trebuie sa-i gascasca rczolvarca, era definirca agrcsorului, caci le acest r3spuns depindeau obligajiilc Angliei $i Italici, putcri-garantc ale fronierei franco-germ ane. Solujia, carc a fost adoptata in final, a fost im prum utata lin Protocolul dc la Geneva : Agrcsorul sc autodcfinc$tc prin insu$i faptul ca n loc sa se supuna unci solujii pacifistc, cl apclcaza la arm c sau violeaza rontiera sau, in cazul Rinului, zona dcm ililariz.ata139. Dclegajii puterilor vizalc: G ermania, Belgia, Franja, M area Britanie, Itaia, Polonia i Cchoslovacia s-au intilnit Ia Locarno la 5 octombric ?i 16 octomrie 1925. Pactul Rinului, Convenjii dc arbitraj intre Germ ania $i Franja i, rcscctiv, Belgia, tratate dc arbitraj inlre Germ ania ?i Polonia i, rcspcctiv, Cchosloacia, 0 nota colectiva catre Germania conjinind intcrpretarea cclorlalte puteri ale irticolului 16 al C onvcnjiei"0, $i tratate intre Franja $i Polonia ?i, rcspcctiv, Ceoslovacia. S-a acceptat, dc asemenea, ca G erm ania sa intre 111 Liga Najiunilor.
?7 18 19 10 Coresponden(a intreag.1 in C. M. D. 2435 din 1925 (n. a.). Nola franceza la 4 iunic 1925 (n. a.). Nola englezS la 24 august 1925 (n. a.). Forniularea a lost aceeaji ca i in articolul II, paragraful 2 din Protocolul dc la Geneva. Impor t a n t sa pentru Germania ;i Europa de Est consla in faptul ca accasta Conven(ie nu avea obliga|ia automata de a oferi Puterilor occidentale dreptul de tranzit in cazde razboi in rSsarituI continentului (n. a.).

Politica Externa a Romaniei

103

Tratatele spccialc intre Franja i Polonia $i Cehoslovacia au fost consi derate oportune penlru a oferi posibilitatca contingentelor sa acjioneze conform C onsiliului Ligii, Articolul 15, P aragraf 7. Pentru cazurile flagrante de agresiune ncprovocata nu era vizat apelul la Liga, nici in est nici in vest. In acest caz, Franja sc angaja, faja dc Polonia i Cchoslovacia, i vice versa, sa-i ofere reciproc ajutor im ediat i asistenja. Aa cum se afirm a m ai sus, un atac francez la frontiera de vest a G crm anici nu inscm na, in acea eventualitate, o violare a Pactului Rinului. Cea mai mare slabiciunc a tratatelor de la Locarno a fost faptul ca ofereau doar in mica m asura, securitate faja de Rusia. Inlr-adevar, interpretarea data A rticolului 16 al Convenjici mai dcgraba 1-a dcm onclizat, caci astfel elibcra G erm ania, odata ce se alatura Ligii, de obligajia de a perm ite tm pclor straine sa o Iravcrscze in c a z d e sancjiuni m ilitare. Iar Strcscm ann nu a facut un secret din aceea ca ccca cc inlcnjionase, atunci cind a insistat asupra accstui punct, fusese eventualitatea de a perm ite trupelor franccze sa travcrsezc G erm ania, in scopul dc a ajuta Polonia im potriva unci agresiuni din partea Rusiei. Cu toate acestca, probabil pentru cS clc sc opusesera la orice ar contribui la asigurarca pacii i stabilitajii, sovicticii au lacut tot ce au putut pentru a torpila injclegcrile de la Locarno. Profitind dc ncm uljum irca provocala in Polo nia de faptul ca Liga nu i-a acordat, aa cum sc intim plase in cazul Gcrm anici, un loc perm anent in Consiliu, Ciccrin a vizilat Varovia la 27 septem brie $i a fost prim it public cu c\trao rd in ar cntuziasm m . La Varovia, ca $i la Berlin, unde a m crs dupa aceea, cl a critical aspru tratatele de la Locarno, Liga i toate rczultatclc ci, dar nu a rcuit sa modificc atitudinea guvcrnelor. Cehoslovacia era in intrcgim e satisfacuta. Ea nu sc temca dc Rusia iar, in ccea ce privc?tc G erm ania, noua situajie, in care putea conta pe asistenja imediala a Franjei in cazul unui atac ncprovocat, rcprezcnta o im bunatajirc a celei vcchi. Cu oplim ism ul sau caractcristic, Bcne socotea ca Pactul trebuia sa conduca la o garanjie carc sa fic extinsa penlru intrcaga lume, sau cel pujin pentru Europa, aa cum s-a exprim at el in Scnatul cchoslovac (1 aprilie 1925). in occidcnt, pactul dc la Locarno a fost rcccptat cu m are entuziasm . Dei lim itat ca sfcra de acjiune, el prczcnta avanlajul dc a fi fost acceptat, chiar propus, de G erm ania. Vandcrvclde, m inistrul bclgian dc externe, a dcclarat ca cl reprezenta un deeisiv pas inainte catre scopul f in a l : formarea Statelor U nite ale Europci1 4 -. Cham berlain 1-a considcral adevarata linie de dcm arcajic intre anii de razboi i anii de paccIB iar Strcscm ann a fost dc parcre ca : avem dreptul sa vorbim dc ideea curopeannN4. Prcedintcle Coolidge i-a dat binecuvintarea Amcricii : in tim p cc Statele U nile ar trebui sa c\ ile angajarile politice acolo unde nu arc intercsc politice, asem enea co m cn jii s-ar cuveni intotdeauna sa se bucure de sprijinul moral al G uvernului nostru145. Rom ania, care nu prim ise nici m acar un tratat dc arbitraj ca prem iu de consolare, era dcparte dc a im partai optim ism ul din occidcnt. Dci, aa cum am aratat mai inainte, opinia publica a prim it bine orice prom itea o dcstindcre internajionala, i nu a subestim at avantajul indirect al unci im bunatajiri a pozijici Franjei, a aprcciat rcalizarilc dc la Locarno cu masura ofcrita dc tratatul
141 142 143 144 145 A. Toynbee, op. cit., 1925 p. 65 ( n. a.). Le Temps din 21 octombrie 1925 ( n. a.). n'The Times, Londra, 24 octombrie 1925 (n. a.). Idem, 14 decembrie 1925 ( n. a.). Idem. 2 iulie 1925 (n. a.).

104

Frcclcric C. Nanu

dc asisten{5 reciproca sau ccl pujin dc Protocolul dc la Geneva, iar rezultatul a fost dezamagitor. Cei puternici i-au luat partea icului i, in locul securita|ii colective, ei au procedat la o securitate seleetiva. Iar Rom ania n-a fost printre cei ale?i.

Capitolul III

Romania i sovieticii (1919-1925)

Daca in 1925 rom anii priveau cStre vest din pozijia lor avantajoasa, de pe linia care im parte doua lum i, ei puteau vedea o Europa relativ stabila i se simfeau oarecum in siguranta, presupunind ca acele convenjii scrise i superioritatea m ilitara a r Jnsemna ceva. Totui, daca se uitau catre est, contrastul era absolut izbitor caci, dei tem porar linitit, vulcanul rus era la fel de activ i am eninfator ca intotdeauna. Chestiunea relajiilor dintre Rusia i Rom ania de dupa Revolujia rusa se deruleaza in ju ru l Basarabiei, dei destinul acelei provincii pare uneori m ai degraba un pretext decit cauza efectiva a conflictului dintre cele doua |ari. Ca in toate cazurile privitoare la teritorii contestate, lasind la o parte dreptul invingatorului, argum ente plauzibile pot fi iniruite de ambele parji. Dar sint extrem de pujine cazuri in care drepturile uneia din parji par atit de clare ca in cazul Basarabiei. D in punct de vedere etnografic, istoric i al autodeterm inarii, dreptul rom anesc asupra acelei provincii cu greu a r putea sa m ai fie contestat. Statisticile ruseti din 1817, cinci ani dupa anexare, au aratat o proporjie de 84% de moldoveni. Cinci ani mai tirziu, capitanul A. Zasciuk a estim at procentajul la 75% 146. Statisticile oficiale ruseti, din 1897, care au inregistrat pe toji moldovenii tiutori de lim ba rusa recunosc faptul ca moldovenii (rom anii) constituie elem entul cel m ai num eros : 47,6% , restul fiind com pus din veliko-rufi 8,2%, ucraineni 19,6%, evrei 11,8% i procentaje m ai mici de bulgari, germ ani, tatari (gagauzi), arm eni, greci, jigani etc. Nu m ai tirziu de 1913, L. A. Kasso, fostul m inistru rus al Educajiei, scria cfl m oldovenii reprezinta m ai m ult de jum atate din totalul populatici B asarab iei"7. Dupa Toynbee, probabil 6 6 % din p o p u la te era inca rom aneasca la izbucnirea razboiului din 1914, de?i se desfaurase o politica deliberata de rusificare pe tot parcursul secolului148. Sursele rom ane sint in deplin acord privind cifra de 75% pentru populajia moldoveneasca a Basarabiei in 1918. Dincolo de statisticile guvernului, ele pretind, cu suficienta logica, ca nu exista motiv pentru a susfine o schim bare in rau a populajiilor diverselor rase din tim pul capitanului Zasciuk, cind fusese incheiata perioada de colonizare a provinciei cu elem ente straine, mai ales avind in vedere rata deosebit de ridicata a natalitajii romanilor. incercarile de a rusifica
146 Materiale pentru geograjia statistica Rusiei adunate de ofi/eri ai Statului M ajor Rus: Provincia Basarabia, parole I-II, p. 151 $i 450 (St. Petersburg, 1882) (n. a.). 147 R yssia on the Danube, Moscow, 1913 (n. a.). 148 A. Toynbee, op. cit., p. 274 (. a.).

106

Frederic C. N anu

populajia reu?isera doar in clasele superioare, a tr a s e de drepturile acordatc. Intcrzicerea (1871) folosirii lim bii rom ane in coli a av u t un efcct invers. Copiii fuscsera indep.lrtaji de la orele desfa$urate in tr-o lim b a pc care nu o inlclegcau i, fiind neinstruiji, au devenit p ractic im uni la ru sific a re 119. D in punct de vedere istoric, dupa A. N. E g u n o v , pina la anexarea sa de catre Im periul rus, in 1812, B asarabia avusese a c e la i regim ca i M oldova, din care nu era decit o parte. Se poate adauga ca, d in p u n c t de vedere juridic, turcii rcnunjasera la ceva care nu le a pa rj inca lor c aci, a tu n c i cind Moldova sc supusese suzcranitajii turce, Poarta acceptase sa re s p e c te integritatea teritoriala a Jcirii150v in 1916, necesitajile razboiului au ru p t b a rie re le ridicate de rui in tre rom anii de pe am bele m aluri ale P ru tu lu i i a u p re g a tit bazele unei renateri a contiin{ei na|ionale. D upa revolujia din m artie 1917, rom anii din Basarabia au fost cuprini de aceeai febra a n ajio n alism u lu i c a re -i cuprinsese pe finlandezi, estoni, letoni, lituanieni, polonezi, georgieni, c a z a c i, ucraineni i nuilji aljii, carc-$i fonnasera propriile guverne autonom e. A d ev en it o chcstiune de m indrie pentru fiecare najionalitatc sa-i afirm e p ro p ria c u ltu ra individuals i capacitatea de a se autoguverna i a r fi fost, in tr-ad ev ar, c iu d a t daca romanii, singurii care beneficiau de exem plul in sp irato r al u n e i n ajiu n i independente vecine, alcatuita din p ro p riu l ei singe, ar fi fost unica ex c e p jie . in opinia lui t. Ciobanu, idcile care au prins radacini in tim pul re v o lu jie i in Basarabia nu fusesera inventate de cei care au realizat U n irea sau de propagandi$tii improvizaji - erau idci comune tuturor popoarelor stap in ite de R u sia , formulele revolujionare i najionale ale tim pului... M icarea n ajio n ala i n B asarabia apare ca o adinca fram intare a poporului, ca o form idabila fu rtu n a d in adincuri, cu alte cuvinte, ca o acjiune colectiva. C onducatorii nu au p u r ta t m asele dupa ei, ci s-au lasat ridicaji i purtaji de m ase i adui la su p rafaja valurilor revolujiei. Aceasta explica de ce, in cele m ai m ulte cazuri, co n d u c a to rii erau oameni proveniji din popor, cu pujind cultura, m ediocra i lipsita d e culoare, fcnomcn care poate fi observat i in alte mi$cari najionale (dc e x e m p lu P ctliura, in Ucraina)...m . Deja in m artie 1917 s-a co n stitu it P a rtid u l Najional Moldovenesc. In aprilie 1918, zece mii de soldaji m oldoveni s -a u adunat la Odessa i au votat o rezolujie cerind autonom ie larga i crearea u n u i C on siliu Najional (Sfatul Tarii). in multe alte orae din sud-vestul U crainei : E caterinoslav, Sevastopol, Cherson etc., pentru a nu m enjiona chiar o rajcle d in B ucovina, s-au format soviete m ilitare moldovene$ti cu un pro g ram sim ilar, a d o p ta t i de alte corpuri, cum au fost: zemst\a, uniunile cooperativelor, ale profesorilor, ale clerului etc. Micarea a prim it im puls cTnd, la 3 iu lie , R ada Ucraincana din Kiev i-a invitat pe reprezentanjii B asarabiei sa-?i p re z in te raportul. Ofijcrii i soldajii Sovietului moldovenesc au rcplicat ca R ada n u are nici uri drept sa dea ordinc altor nationalitaji ?i ca atare au inv itat-o sa rccunoasca autonomia Basarabiei i a districtelor Cherson i Podolia, locuitc dc m oldoveni. Rada a obicctat faja dc includerea districtelor Hotin i C etatea A lba (A kkcrm an), dei doar Hotinul
149 Rapoarle la Comitetul Statistic al B asarabiei, vol. I ll, p. 34, CI]i;inSu, 1886. Vezi, de ascmenea tratatele din 1656 $i 1711 {n. a.). 150 Din acest motiv, turcii au refuzat cererea privind cedarca unor p.1r|i ale Moldovei, formulatS de polonezi In 1699 in timpul negocierilor de pace de la Karlovil/ (Cromca lui Neculce, 1743); vezi, de asemenea, J. von Hammer, G cschichte d as OsmanischcntHeichcs, vol. Ill, cartea I.X (n. a.). 151 Unirea Basarabiei, Bucurejti, 1929. t. Ciobanu se rcferfi, dcsigur, In primn lii/A n rcvolu|ici, Basarabia ab|inindu-se de la a doua In/fl (bol^fcvicA) ( n a.).

Politica Externa a Romaniei

107

avea o m ajoritate ucraineana, in tim p ce Cetatea Alba era locuita de un am estec dc mai m ulte neam uri. Consiliul M oldovenesc, la rindu-i, a insistat asupra drcpturilor sale privind m oldovenii de dincolo de N istru. In sfirit, in august 1917, C onsiliul najional al ucrainenilor (Rada) a recunoscut, la Kiev, B asarabia ca o cntitate separata, pe care U craina nu putea pretinde s-o includa intre frontierele sale152. intre tim p, fusese dczbatuta compozijia Sfatului Tarii. in final, s-a hotarit sa se ofcre 103 locuri moldovenilor, 35 altor najionalitaji corespunzind aproxi mativ cu ponderea lor num erica $i 10 voturi rom anilor locuind dincolo dc Nistru. Guvernul K ercnski din Petrograd a recunoscut formal, la 25 septembrie, dreptul la autodeterm inare al popoarelor din Rusia, dup3 care un Congres al ofijerilor i soldajilor moldoveni s-a intrunit la Chiinau $i a proclam at autonomia politica a Basarabiei (20 octombrie 1917). C ucerirca puterii de catre bolevici a precipitat lucrurile. Elem entele m oderate ale m inoritajii nc-m oldovene erau acum preocupate sa evite a fi inghijitc de curentul c o m u n ist; num eroasele soviete locale ale soldajilor i Jaranilor, organizajii profcsionale i alte organizajii $i-au desem nat repede rcprczentanjii in Sfatul T arii, care s-a intrunit, pentru prim a data, la 21 noiem brie 1917 i a ales un Consiliu al D irectorilor cu puteri executive, urm at, la 2 decembrie, de proclam area form aia a Republicii Federative Moldoveneti. D ar existenja sa era grav am cninjata de bolevicii locali ; bande de soldaji rui bolevici inccrcau in statcle'baltice, U craina etc. s3 iniature guvernul popular i s3 repete lovilura victorioas3 a lui Lenin de la Petrograd unde, cu ajutorul unitajilor bolevice, el a dizolvat A dunarea Constituant3. in tim p ce finlandezii, letonii, lituanienii, estonii i ucrainenii s-au salvat cu asistenja trupelor germ ane, guvernul Basarabiei a apelat, la 27 decembrie, la generalul Scerbacev i la guvernul rom an de la Iai pentru ajutor m ilitar. D ar generalul Scerbacev mai avea doar un mic corp de gard3 51 nu a putut decit sa recom ande guvernului rom an s3-i trim it3 trupele s3-i resping3 pe bolevici i s3 restabileasc3 ordinea134. Era o perioad3 agitat3 c3ci, la 5 ianuarie 1918, bolevicii au reuit s3 ocupe Chiin3ul. D ar 0 divizie romaneasc3 a cur3Jat, curind, ora$ul. R ezultatul surprinzStor a fost 0 declarajie de razboi din partea cabinetului de la Petrograd, pe care guvernul rom an nu a luat-o, totui, in seama. Este imposibil de injeles pe ce baza a pretins Sovietul din Petrograd 155 dreptul de a se amesteca in treburile Basarabiei, dupa recunoaterea solemna a dreptului absolut $i necondijionat al tuturor naJionalit3Jilor de a se separa de fostul Imperiu, ca i dup3 faptul c3 ei inii nu incluseserS Basarabia printre Guberniile asupra c3rora au pretins autoritate la Brest-Litovsk. Mai m ult decit atit, dup3 recunoaterea independenjei U crainei (31 decem brie), la 12 ianuarie 1918, B asarabia nu depindca, in nici un fel, de M area Rusie ; cel m ult U craina ar fi putut em ite pretenjii la Basarabia. Totui, nici in Universalul (m anifest) din 7 noiembrie 1917, in care U craina inregistra guberniile asupra c3rora pretindea autoritate, nici la proclam area independenjei sale, pe 12 ianuarie 1918, ea nu pretindea Basarabia.
152 153 A. Toynbee,op. cit., 1920-1923, p. 275 (n. a.). Generalul Scerbacev a fost comandantul $efal armatelor ruse d ep e frontul romanesc din 1916 i;i nu a recunoascut guvernul sovietic. eful sau personal, generalul Monkevici, a ISsat o d jscriere vie a evenimentelor i conditiilor din acea parte a lumii sub titlul La decomposition dc I'A rm eeRusse, Paris, 1919 (. a.). Generalul Monkevici op. cit., p. 161 (n. a.). 13 ianuarie 1918 (n. a.).

154 155

Frederic C. Nanu

Totui, Rada a pretins, in februarie, sa ia parte la negocierile de la Buftea, e Romania i Puterile Centrale, pentru a apara interesele Republicii Molneti. Aceast3 pretenjie a provocat un protest vehem ent din partea Repui Moldovencti care, intre tim p, ii declarase completa sa in d ependents136, n com unicat oficial al guvernului germ an 157 con(inca afirm ajia : ...Reprem |ii ucraineni au luat pozijie la Brest Litovsk i ne-au confirm at, de ase:a, ca Basarabia nu este o parte a Ucrainei. B asarabia nu a fost am intita nici re guvem ele pe care U craina le enum erase ca parte com ponents a teritoriu3u.... In haosul care dom ina in Rusia acelei vrem i, Rada nu era singura care ndea autoritate asupra Rusiei de sud-vest. Sovictcle, adica C onsiliile, apaa peste tot reprezentind tendinje i interese foarte diverse158; printre acesJovietul frontului rus in Rom ania al flotei M arii N egre i al O dcssei a creat cerodul. Ultim ul dintre conducatorii sai era menevicul Rakovski, un fost bru al Parlam cntului roman, expulzat pentru activitaji subversive. Dupa lujia din Octombrie, Rakovski a trecut de partea bol?evicilor victorioi i a nizat la Odessa, capturata de ei la 12 ianuarie 1918, o Inalta Com isie pentru im potriva contrarevolujiei rom ane i ucrainene; ea form a, im preuna cu cerod-ul, Inaltul Colegiu autonom pentru afacerile ruso-roinane. In tim p ce Rada din Kiev ii exprim a satisfacjia la intrarea trupelor ne in Basarabia, Rum cerod-ul a luat o atitudine net ostila. Un num ar de bri ai Parlam entului rom an, ofijeri i cetateni proem inenji rezidind la sa, au fost arestaji ca ostateci i s-a acordat intreg sprijinul bandelor de vici operind in B asarabia159. Guvernul rom an se gSsea intr-o stare extrem itica. Rom ania, neocupata, a fost pusS s3 controlcze arm ata rusa trim isa la . Puterile Centrale exercitau prcsiuni pentru negocieri de pace, iar Basaraebuia protejata. D ar ceva trebuia facut pentru a salva vieple ostatecilor : au ut negocieri cu Rum cerod-ul prin oficiile conducatorului coipului diplo: din Iai, baronul Fasciotti, i prin colonelul Boyle, un ofi{er Canadian care i-a riscat curajos via|a pentru a-i salva pe ostateci. E l a adus, la 11 / jruarie 1918, la Iai un ultim atum de la Rum cerod, acum condus de Iudov:erind evacuarea treptata, incepind cu Bender, in curs de doua luni, a lor romane$ti, cu excepjia a 1 0 .0 0 0 de oam cni carc sa p3zeasca bunurile ; ijiile polijiei trcbuiau exercitate de milifia locaia ; arm ata rom ana trebuia abjina de la interventia in problemele politice ; o com isie m ixta, com pusa -prczentanji rom ani i aliaji, trebuia sa judece conflictele etc. Prim ul m inistru rom an, generalul Averescu, a scris peste textul ultim alui : Toate condijiile, cu cxcep(ia prim ei, vor fi acceptate. Dar, inainte de a incepe negocierile, rom anii din Odessa trebuie elibcra|i. In acelai cl a scris nu pe m arginca prim ului paragraf, care cerea evacuarea i la celelalte paragrafe. 2g a|ia sa s-a intim plat sS se refere tocrnai la rindul care m enjiona evacuarea ;r-ului. Colonelul Boyle, preocupat s3 salveze vie{ile ostaticilor, a adus t unui raspuns afirinativ, pe care dorea s3-l ia cu el in ziua urm atoare. La ta schija s-a ad3ugat cererea guvernului A verescu privind un schim b
4 ianuarie 1918 (n. a.). Frankfurter Zeitung)) din 16 aprilie 1918 ( n. a.). Sfatul J5rii basarabean era el insui un Soviet, dupa cum o indicS folosirea cuvintului sfat, nprumutat din slavonS (n. a.). [otS din 12 ianuarie 1918 cStre generalul CoandS, trimisul roman la Kiev (Arhivele Ministeilui Roman al Afaccrilor F.xternc) (n. a.).

Politica Externd a Romaniei

109

im ediat de prizonieri, iar la propozijia care aproba evacuarea cuvintele: cu excepjia condijiei de la Clauza 1, cerind evacuarea imediatS a B ender-ului160. Este evident ca aceasta era o greeal3 de redactare datoratS grabei, caci nu avea nici un sens s3 se mcnjinS o garnizoana intr-un ora? de pe frontiera basarabeano-ucrainean3, in tim p ce se rctrSgeau trupele din interior i se ISsau com unicajiile la discrejia bolcvicilor ; la fel, nu se putea continua ceva al carui inceput fusese dezaprobat, aa cum a explicat generalul Averescu Parlam entului rom an la 24 iunie 1918, a?a ca evacuarea trebuia s2 inccapa cu Bender. In plus, intr-o telegram s din 11 m artie, trim isa de generalul Averescu pentru a inform a pe com andantul rom an in Basarabia cS s-a ajuns la un acord, la 5 m artie, cu organizafiilc lui Rakovski i Iudovski, pentru a considera incheiat conflictul arm at dintre trupele rom ane $i cele m axirnaliste, Averescu afirm a ca linia noastra de dem arcate, dincolo de care nici m3car patrulele nu vor trece, va fi m alul drept al N istrului. Aceste dctalii sint im portante caci, in cursul negocierilor ulterioare cu sovieticii, acetia s-au referit m ereu la o pretinsa acjiune, in acea perioada, din partea guvernului rom an i garantatS de A liaji, pentru a evacua Basarabia. Ei au citat un com unicat din 8/21 febm arie 1918, trim is de baronul Fasciotti catre Rumcerod in num ele guvernului rom an, conjinind asigurari cS prezenja trupelor rom ane in Basarabia este o opcrajie m ilitara, fara caracter politic, susjinuta in deplin acord cu Aliajii i autoritSJile Basarabiei cu scopul um anitar de a apara proviziile trupelor rom ane i ruse i ale populajiei civile161. Guvernul rom an ar fi putut foarte bine sS ignore protestele Rumcerod-ului i ale Congresului lui Rakovski, organizajii funcjionind ilegal pe teritoriul U crainei cu sprijinul Petrogradului sovietic care recunoscuse in d e p e n d e n t Ucrainei. Sau ar fi putut arata c3 prezenja trupelor rom ane pe teritoriul ei nu interesa alte state, din mom ent ce Basarabia ii proclam ase in d e p en d e n t. P rin cipalul motiv cc 1-a determ inat pe generalul Averescu s< 1 tratcze cu Rumcerod-ul era team a pentru viejile ostatecilor rom ani, iar schimbul de prizonieri a fost prim a condijie pe care a stipulat-o. Aceasta a fost, de asemenea, prim a condijie violata de Rumcerod, caci, la 12 m artie 1918, ostaticii au fost im barcaji pe un vas care a pornit spre Crimeea i nu este nici o indoiaia c3 ei i-au incredinjat viaja doar colonelului Boyle, carc s-a urcat la bordul vasului in tim p ce-?i ridica ancora i a plecat cu ei. In ziua urmiltoare, arm atele austro-germ ane au ocupat Odessa, iar Rum cerod-ul i im preuna cu cl cea de-a doua parte participants la injelegcre, a incetat sa mai existe. in fine, dacS s-ar fi argum entat ca Rom ania acceptase sa evacueze Basara bia in doua luni, tim pul lim ita a r fi expirat la 5 mai. Dar, deja, la 8 aprilie, Sfatul Tarii votase U nirea cu Rom ania, iar dreptul trupelor rom ane de a ram ine pe teritoriul rom ancsc nu poate s< 1 fie contcstat. Singurul scop al prezenjei lor in B asarabia a fost de a m enjine ordinea i de a apara guvernul local de atacurile bolevice, aa cum se intim plase in U craina invecinata. De fapt, sugestia germ ana, form ulata in m artie la Buftea, de a anexa B asarabia a fost refuzata de guvernul roman. U nirea voluntary era prcferabila anexSrii, data fiind intenjia Rom aniei de a redobindi provincia pierduta, i nu existau indoieli la Iai in privinja dorinjei Basarabiei, in cazul in care ar fi lasata sa aleagS libera.
160 Texte in A. Popovici, S ta tu tu l p o litic a l B a s a r a b ie i, Washington, 1931, p. 245 i urmatoarele, care oferS 0 prezentare cuprinzStoare a evenimentelor acelei perioade (. a .). 161 Vezi $i tclegramele din 19$i 22 februarie dc la minijtrii alia|i din Iaji in P a p e r s r e la tin g to th e I 'n r ilu n R e la tio n s o f th e U n ite d S ta te s , 191X, vol. II, R u s s ia , p. 713-714 (n. a .).

1 IU

Frederic C. Nanu

Data fund prczcnja trupelor germ ane in Ucraina i preluarea puterii in Kiev dc catrc protejatul lor Skoropadski, sovieticii n-au avut forja de a mai provoca nccazuri in acea parte a lum ii pentru restul anului 1918, dei partizanii boI$cvici erau inca activi in Basarabia. Relajiile dintre Rom ania i U craina erau cordialc, in ciuda unei corespondenfe prelungite pe tem a Basarabiei, condusa, totui, pe cel mai civilizat ton. Intr-o prim a nota, la 12 ap rilie162, neperturbat de guvernul germ an, guvernul ucrainean a cerut un plcbiscit in districtelc Basara biei care conjineau o majoritate ucraincana. La 5 m ai1 63, el a dccis ca nu ceruse dcstule cSci, in locul unci consultari a populajiei, a solicitat, pentru motive strategice i cconomice, incorporarea Basarabiei in U craina afirmind: corpul reprezentativ al Republicii Moldovcnc$ti fusese constituit in circumstance extraordinare i, de aceea, nu putea sa urmeze metoda adoptata, in general, privind organizarca norm aia a reprczcntarii na|ionale. in rSspunsurile sale, din 23 aprilie i 19 iunie164, guvernul rom an a ar3tat politicos cS U craina insSi conti nca multe m inoritaji etnice, printre ele o larga minoritatc rom ana in Polonia i in jurul Odcssci, pe care ar fi putut-o prctindc cu justificare egaia i ca, in plus, Rada i Sfatul JS rii fusesera constituite in circumstan(e identice. Cu alte cuvinte, p3rea sS rida ciob de oaia sparta daca, intr-adevSr, vreuna dintre reprezentan{ele na(ionale, form ate pc teritoriul fostului Imperiu rus, ar pretinde sa fi fost creata mai norm al, in condi|iile date. C o resp o n d en t pc aceasta tema pare cS s-a term inat aici 51 nu a 13sat resentim ente c3ci, la 15 noiembrie, s-a semnat un tratat comercial. Guvernul rom an a fost destul de infelept, ab(inindu-se s3 indice faptul c3 ins3i lcgitimitatea Radei fusese negat3 cu ardoare de guvernul so vietic din Petrograd care, la rindul s3u, dup3 dizolvarea for|at3 a AdunSrii Constituante, putea cu greu pretinde vrcun drept de existen|3 altfcl decit prin forJS. Guvernul ucrainean, cu trupe germ ane i austricce pc teritoriul s3u, a dat dovada de pruden{3, nediscutind validitatea deciziei Sfatului TSrii pe motivul c3 aceasta a r fi fost luat3 sub scutul baionetelor straine. Acesta va fi argum enlul folosit mai tirziu de c3tre propoganditii sovietici, care uitascr3 c3 guvernele statelor baltice i Finlandei, pe care ei inii le-au recunoscut prom pt, fusesera form ate sub protecjia trupelor straine (germ ane). intr-adcv3r, dacS nu ar fi fost Luddendorf, care i-a trim is pe Lenin i Trojki la Petrograd, guvernul sovietic insu$i nu ar fi existat. Atitudinea guvernului sovietic 165 fa{3 de evcnim cntele din Basarabia a avut, desigur, 0 importan}3 mai m are decit aceea a U crainei, a c3rei indepen dents avu via{3 scurta c3ci, in decem brie 1918, Skoropadski, a fost alungat dc Petliura, m inistrul s3u de rSzboi care, in februarie 1919, a pierdut capitala Kiev in favoarea bolevicilor, in tim p ce alte p3r[i ale U crainei au c3zut sub controlul unui hatm an rival, Gregoriev, un aliat al bolevicilor. Iar atitudinea sovietic3 in problema Basarabiei nu face cxccp(ie de la nSravul lor, probat in cazuri similare. Altfcl spus, pozijia lor era, de regul3, pentru a folosi descrierea popularS in Occident, in tim pul celui de al II-lea rSzboi m ondial, in mod esenjial flexibil3, adicS, in intregim e guvcrnatS de oportunism , toate celclalte principii i logica fiind ISrgite sau distorsionate pentru a se potrivi principiului autoritar al supravicjuirii in prim ii ani ai regim ului sovictic, iar m ai tirziu expansiunii m axim e a domina(iei sale.
162 Arhivele Ministerului Roman al Afacerilor Externe (n. a.). 163 Ibidem. Vezi, pe larg, V. F. Dobrinescu, Bdtdlia... p. 79 (n. ed.). 165 Arhivele Ministerului Roman al Afacerilor Externe (n. a.)

Politica Externa a Romaniei

111

P rincipiile libertajii i ale autodcterm inarii najionale, proclam ate de sovietiei dupS cucerirea puterii in octom brie/noiem brie 1917, i-au arStat, cu rind, adevarata faja : incercarea de a-i insui opiniile preedintelui W ilson i de-a face din necesitate o virtute. Caci, in acea vrem e, toate najionalitajile fostului im periu stabilisers guverne autonome, situate la periferia sa, m ulte dintre ele sub ocupafie strains sau sub controlul generalilor antibolevici. De fapt, Stalin a adm is cinstit, aceasta explicind, pentru a-1 apara pe Lenin i pe el insui de criticile bolevicilor cu vederi najionaliste, ca scopul principal a fost acela de a ridica popula|ia locals im potriva generalilor alb i166, caci acetia erau, in mod evident, hotSriJi sS apcre integritatca Im periului, iarp o p u lajia locals era dccisS sS lupte im potriva lor pentru a-i rcci$tiga libertatea, in tim p ce soviclicii ar fi fost un tertius gaudens. Acesta nu este decit unui dintre zig-zag-urile revolujiei, pornind de la principiul urecouler p o u r niieux sauter'67. Bolevicii au aplicat aceeai strategic in acest dom eniu ca i in razboiul de pe frontul agrar, unde au exploatat dorinja (aranilor saraci i mijlocii de a avea o proprietate individuals mai largS; au prctins cS-i sprijina numai pentru a-i cxpropria in mom entul in care se consolidaserS. Astfel, aa cum am vSzut, Rakovski a susjinut, intii, micarea pentru indcpcndcnja nominalS a Basarabiei, incercind, in acelai timp, sS asigure controlul clcmcntelor bol$evicc asupra noului stat i sS extinda micarea cStre Romania. Cind tentativa a euat, datorita arm atei romane, iar Republica M oldoveneasca a votat, la 9 aprilie 1918*. unirea cu Rom ania, Cicerin a trim is o telegram a dc protest vehem ent la Iai, pc motiv cS sc incerca a transform a votul proprietarilor de pSmint in dorinja m uncitorilor i Jaranilor basarabeni, incercare lipsitS dc vrco putere legala internaJionalS. Argumentul nu putea fi mai nelalocul sSu, intnicit postula acceptarea doctrinei comuniste cS doar clasele favorizate, Jaranii i m uncitorii, s-ar bucura de dreptul la vot168. De fapt, afirm ajia era, evident falsS, cSci nimcni nu poate crcdc cS (doar) citeva sute de proprietari de pSmint, ale cSror moii tocmai fusesera expropiate, ar fi constrins i controlat Sfatul Tarii in condijiilc din acca vreme. M ai mult decit atit, majoritatea m arilor proprietari dc pSmint erau sau rui sau complet rusificaji i, dcci, se opuncau cu taric - dc la Paris - separarii Basarabiei de Rusia. in tim pul urm atoarelor 12 luni, sovieticii au fost prea ocupaji luptind pentru supraviejuire pentru a mai da atenjie Basarabiei, dincolo de sprijinul guerilelor com uniste locale. Totui, in aprilie 1919, dupS ce com unitii au preluat puterea in U ngaria, sovicticii au luat scrios in considerare o ofensivS im potriva Rom aniei dar, aa cum s-a relatat intr-un capitol precedent, proiectul nu a trecut dincolo de stadiul ultim atum ului. De aceastS data, a apSrut o uoara difcrcnJS in m otivajia ultim atum ului : Romania a fost acuzata de a fi anulat cuceririle Revolujiei ruse $i dc a fi rcstaurat puterea ncdoritS a proprietarilor de p3m int, prin violenJS i tcroare. M ai mult decit atit, guvernul roman a fost acuzat de a fi incurajat form area com andourilor de rui albi sntisovictici pc teritoriul sau i de a fi perm is trupelor germ ane sS-1 tranziieze pentru a-i ataca pe sovietiei. Bol?evicii s-au considcrat, in mod evident, liberi de orice rSspundere privind colapsul de pc frontul de est !
Prelegere susjinuta la Universitatoa Sverdlov, aprilie 1924, in F u n d a m e n tc lc le n in is m u lu i, Little Stalin Library, London, 1941, p. 95 (n. a .). 167 FS un pas inapoi pentru a sari mai bine (n. a.). 168 Totu$i, dorinja (aranilor era sever limitala. Cf. Libertatea na|ionala poate fi considerata asigurata cind (aranimea ji celelalte straturi mic burgheze urmeazS proletariatul, atunci cind dic tation prolctariatului este asiguratS (Tcze aprobatepentru a lX I 1-lea Congrcs al C.C. a! P.C. Run. 1923, op. cit., mimiirul 5, p. 23. (n. a.). 166

11/

Frederic C. Nanu

Tr3s3tura interesant3 a acestui ultim atum a fost ca, la fel ca i predecesorul sau din aprilie 1918, nu incerca s3 fie justiflcat decit prin motivul solidariui|ii com uniste cu proletariatul basarabean. U ltim atum -ul separat al lui Rakovski privind Bucovina, trim is in num ele Sovietului Ucrainei, a adaugat argum entul rela(iilor etnografice cu o p arte considerabila a popula{iei. Nu s-a binevoit a se trim ite un rSspuns. Pe baza docum entelor pc care le-a putut exam ina, in Arhivele C om isariatului Sovietic de RSzboi, Louis F ischcr a fost in m asura s3 afirm e c3 sovieticii planuiau, de fapt, s3 invadeze B asarabia i Bucovina i s3 lupte pentru a ajunge in U ngaria. D ar succesele lui K olceak i intoarcerea arm elor de catre hatm anul G regoricv care, in loc sa-i dirijeze atacul spre Rom ania, s-a indrcptat asupra sovieticilor, i-a format s3-i abandoneze planul, iar term enul celor 48 de ore a expirat fara ca nim ic sa se intim ple. in mai, situajia sovieticilor s-a am eliorat u$or i citcva unit51i au inceput s3 maraiuiasca spre Rom ania, d ar noile amenin{3ri ale lui D enikin i Iudenici i-au format s3-i abandoneze, in ca o data, p lan u l169. Destinul Basarabiei a fost discutat, sim ultan, la C o n f e r v a de Pace dc la P aris170. Dei, la 16 aprilie, C om isia pentru afacerile romaneti se expriinase in favoarea U nirii Basarabiei cu R om ania, adaugind totu$i condijia - imposibil de indeplinit atunci - ca s3 fic ob(inut consim fam intul Rusiei, relajia tensionata dintre Romania i Consiliul Suprem privind Tratatul m inoritatilor i situajia din U ngaria au im picdicat dccizia care, pe buna drcptate, nu putea fi decit favorabiia pentru Romania. Cu toate acestea, problem a a fost reluata, dupa parcrca lui G heorghe I. B ratianu, doar cu scopul de a face presiuni asupra Romaniei. La 2 iulie, Consiliul M initrilor de E xterne a ascultat, mai intii, pc rcprezentan{ii Conferinjci politice ruse, alc3tuita din refugia(i tariti proem inen(i sub conducerea lui Sazonov i M aklakov, care propuneau un plebiscit171. Aceasta sugestie a fost adoptata de Lansing. Dar, cum era evident ca Puterile occidentale, care trcbuisera sS rcnun[c la ideea plebiscitelor intr-un num ar de districte contestate, d atorita lipsei de for|e arm ate pentru a le supravcghea, n-ar fi putut s3 asigure aceste for{c arm ate pentru Basarabia, Ionel B ra tianu a aratat c3, dci nu se tcm e de rezultatele unei consultari populare, ar fi imposibil sa se retraga trupele rom ane $i autorit3(ile din Basarabia far3 a 13sa provincia prad3 anarhici, loviturilor com uniste i incursiunilor sovietice. L ansing a fost de acord s3 am ine plebiscitul pentru doi sau chiar zece ani, dar Br3tianu a replicat c3 aceasta ar insem na sa facS din instabilitate i dezordine o boala cronica172. S-a ajuns aici intr-un p u n ct critic, pina cind Rom ania s-a inclinat in fa (a dorinfei m arilor puteri i a sem nat T ratatul m inorita(ilor. in nota sa, din 3 m artie 1920, Consiliul Suprem 1-a inforinat pe Vaida c3 dificulta(ile create dc precedentul guvern fiind indepartate, iar problem a Basarabiei neputind s3 mai r3min3 in suspensic, a decis s3 incheie un tratat formal recunoscind Unirea cu B asarabia - ceea ce era, oricum , un gcst anti-rusesc. E l a anticipat ateptata injelegere dintre Rusia i Rom ania. in tim pul iernii, sovieticii, este adev3rat, au reuit s3-i invinga pe Kol ceak $i Denikin $i s3-i stabilcasca autoritatea asupra unei mai m ari p3r(i din
169 Sovieticii in relaliile internajionale , p. 150 i urmatoarele (n. a.). 170 La Bessarabie, p. 150 (n.a.). 171 S. Sazonov, Les annees fatales, Paris, Payot, 1927, p. 284 $i urmatoarele. (n. a.). 172 I3asarabia, spimca Ionel Bratianu, este intrarea in casa noastrS. In mina altora, ea ne-ar periclita im u;i c < 1 mintil (n. ed.).

Politica Externd a Romaniei

113

fostul im periu. D ar noi adversari s-au ridicat in persoana lui W ranghel, sus|m ut de francezi i Petliura, inca ocupind teren in U craina de vest. Apoi, atitudinea Poloniei era extrem de atneninjatoare i, pc de altd parte, Rusia se prezenta sl3bit3 dupa ?ase ani de razboi, revolujic i rSzboi civil. Lenin, increzStor in politica de la Brest-Litovsk dc a ceda oricit tcritoriu, daca prin asta a r spera sa asigure supravie(uirea regim ului sovietic care, mai tirziu, va aduce Revolutia m ondiala i va face frontierele lipsite de sens, a decis sa accepte pierdcrile teritoriale ale Rusiei i s3 recunoasca in d e p e n d e n t statelor dc frontiera. Dc aici tratatul de pace cu Estonia, sem nat la 2 februarie 1920, urm at in cursul aceluiai an de tratate sim ilare cu alte Jari baltice precum i de tatonSri neoficiale spre Rom ania in vederea unei injclegeri. Pe de altS parte, Lloyd George a fScut tot ce a putut pentru a-1 convinge pc Vaida, prim ul m inistru roman, dc ncccsitatea ajungcrii la un com prom is cu sovicticii, aa cum el insu$i proccda explicind cS dificultSfile economice, legate de for(a de munca a Angliei, im piedicau orice acjiune militarS im potriva Rusiei. Rezultatul s-a concretizat cu trim iterea unui em isar rom an, D. N. Ciotori, sS intilneasca un em isar britanic, O Grady, la Copenhaga i sS stabilcascS un contact cu Litvinov. Rusul s-a arStat nerSbdStor sS ob(ina o injelegere - el i-a recunoscut cinstit teama ca nu cumva Rom ania sS dcvinS conduc3toarea unei coali|ii de arm ate occidentale antiru se 173 - $i i-a exprim at acordul sSu personal privind dreptul basarabcnilor la autodeterm inare $i oblrga{ia sovieticilor de a inapoia tezaurul BSncii N ajionale a R om aniei174. La 16 februarie, guvernul sovietic a com unicat cS este gata sS inceap3 negocierile pe bazele de m ai sus i, dup3 citeva argum ent3ri(: dac3 fusese stare de r3zboi intre Rusia i Rom ania) a fost adoptat punctul dc vedere rom an dc$i, pentru motive de politics interns, ruii au insistat sS se foloscascS term cnul ncgocieri de pace. Pc dc alt3 parte, ci au fost de acord s3 adrescze o cerere formal3 privind inijierca negocierilor $i, la 24 februarie 1920, Cicerin i-a trim is o telegram s lui V aida in carc s-a referit la nccesitatea unci convorbiri prictcncjti i a inchciat cu afirma(ia: guvernul rus considers cS toate diferendele dintre cele dou3 JSri pot fi stabilite prin ncgocieri panice iar toate problem ele teritoriale pot fi rezolvate prin bun3 in|clegcre. De aceea, Comisarul poporului pentru afacerile externe lanseaza guvernului rom an propunerea formalS de a angaja ncgocieri dc pace i ii cere sS indice locul i data cind rcprezentan(ii celor dou3 slate vor putea sS se intilneasc3173. R3spunsul lui Vaida, trim is de la Londra, la 3 m artie, a fost ambiguu. in ceea ce privete data i locul confcrinJei, cl a sugerat Varovia, citeva zile mai tirziu, dar Cicerin a obiectat i a propus Harkov. D em isia i inlocuirea lui V aida de c3tre generalul Averescu i Take Ionescu ca m inistru de externe, urinate de izbucnirea rSzboiului polono-rus, au intrerupt convorbirile. intr-adevSr, insui guvernul rom an era divizat asupra acestui subiect, generalul Averescu sprijinind incercarea de a objine o intelegere cu sovieticii, in tim p ce Take Ionescu era indiferent. El era puternic infiuenjat de pozijia de la Quai d Orsay care, in octombrie, 1-a sfatuit sa-i urm eze exemplul i sS-l recunoascS pe W ranghel176. M ai m ult decit atit, el era convins cS zilele sovieticilor sint num 3rate i cS o in|clegcre cu ei ar prejudicia viitorul guvern
173 f74 175 176 Raporl nedatat a! lui Ciotori, aflat in Arhivele Ministerului Roman al Afacerilor Externe (n o.). Telegrams din 14 februarie 1920 (n. a .), vezi pc larg V. F. Dobrinescu, D d t6 lia ..., p. 84 ( n.cd .). V. F. Dobrinescu, Bdt/iU a, p. 83 (n. ed.). I mni pu|in de o lunil dupa aceea, Wranghel a fost for|at sa evaciiczo Crimeen (n. a .).

114

Frederic C. Nanu

l:i|A ill Romania, deci, ca m ulji alji rom ani, s-a tem ut c5 o ambasadS rusa la lliu uh >i i ai dcvcni un focar al propagandei com uniste177. K i/ullatul aceslci divcrgcnjc de pozijii dintre m cmbrii de frunte ai CabiiKiului romfm s-a m aterializat prin aceea ca, dei negocierile nu au fost intrernplc, Romania s-a retras discret. Guvernul sovietic, dim potriva, a cintarit flucluajiile de pc fronturile polonez i crim eean i team a de o alianja rom ana cu Polonia i Ungaria sub auspiciile Franjei, in pofida asigurarilor verbale ale Bucuretilor privind stricta neutralitate. La 1 iunie Ciotori, care fusese autorizat de generalul Averescu sa m enjina contacte neoficiale cu m isiunea sovietica de la Londra, a raportat c3 prim ise asigurari suplim entare de la K rassin c3 guvernul sau dorete s3 recunoascS unirea Basarabiei17S . La 16 iunie179, Cicerin a sugerat sa se faca cel pujin un schim b de prizonieri. Litvinov i-a scris atajatului comercial rom an de la Copenhaga, la 7 iulie180, ca guvernul sovietic al Rusiei i al Ucrainei este gata sa discute pretenjiile teritoriale i financiare ale guvernului rom an avind ca obiectiv asigurarea pacii intre cele trei Jari; la 6 august, Cicerin insu$i a cerut, in mod formal, reluarca conversajiilor intrerupte de o neinjelegere inexplicabila (privind locul de intilnire al delegajiilor) de la 17 martie. El se declara la fel dc doritor ca intotdeauna pentru o conlerinJ5 de pace cu Romania(...) Sintem convini ca pot fi objinute m ari avantaje pentru ambele parji i ca Rom ania nu va trebui decit sa se felicite pentru rezultatele ansei (sic) dc a rezolva am ical problem ele teritoriale i economice nedecise dintre cele doua state. Dac<1 nu vreji Harkov ca loc de intilnire, noi vom a$tepta alte sugestii din partea voastra. Take Ionescu a rcplicat c3 raspunsul s3u fusese injelcs greit dar ca, intre timp, Rom ania a acceptat invitajia Angliei dc a participa la negoci erile de pace dintre Rusia i vecinii ei, care se indrcptau spre L ondra181. intrucit inform ajiile dc la Londra indicau ca ultim ul dem ers rus fusese m otivat de suspiciunea ca Rom ania ar planui sa incalce injelegerea de neagresiune i ca, in cazul unui raspuns nesatislacator, Rusia intenjioneaza sa-1 foloseasca drept pre text pentru un atac asupra Rom aniei18 2 , Take Ionescu 1-a autorizat pc Ciotori sa confirme intenjia Bucurctilor de a respccta injelegerea183. Replicind, Cicerin a aratat ca planurile pentru conferinja fusesera respinse de guvernul britanic, i a invitat Bucuretii sa urmeze exemplele Finlandci i Poloniei, adauglnd c3 momcntul prczent se arata extrem dc favorabil pentru R om ania184. Raspunzind la aceasta telcgram a, generalul Averescu, in absenja lui Take Ionescu, care era in strainatate, a explicat dorinja Romaniei de a restabili relajii prieteneti i a promis sa faca propuneri concrete curind185. Cicerin i-a repetat invitajia pentru o conferinja care s3 aiba loc cit mai curind posibil $i i-a exprim at convingerca cum ca o injelegere va fi uor de objinut. Generalul Averescu a raspuns pe larg, explicind ca Rom ania nu s-a considerat niciodata in razboi cu sovieticii, ca ea a respectat intotdeauna neutralitatca stricta in razboiul civil ca i in conflictcle externe ale Rusiei, dar a dorit s3 inceapa negocieri pentru a restabili relajii am icale i a clarifica situajia care a rezultat din ultim atum urile Rusiei din 1 i 2
177 178 179 180 181 182 183 184 185 V. F. Dobrinescu, BatSlia..., p. 83 (n. ed.). Arhiva Ministerului Roman al Afacerilor Externe (n. a.). Ibidem (n. a.). Ibidem (n .a ). Ibidem - telegrania din 9 august 1920 (n.a.). Rujii se aflau atunci la porjile Varjoviei (n. a.). Telegrams din 15 august 1920 (n. a.). TelegramS din 29 august 1920 (n. a.). Telegrams din 8 septembrie 1920 (n. a.).

Politica Externa a Romaniei

115

mai 1919. Totui, guvernul rom an vrea, mai intii, sa tie pe ce baze dorete gu\'crnul sovietic sa negocieze186. Cicerin a raspuns ca este extrem de m uljum it de dorinja exprim ata de guvernul rom an de a restabili, cit mai curind posibil, bune relajii pe o baza ferma i c3 nu este vina Rusiei ca evenim entul nu se intim plasc mai demult. Ci el s-ar objine doar prin negocieri. in ceea ce privete baza acestora, ca era oferita de respectarea stricta a drepturilor popoarelor i statelor interesate, o baza pc care se putea objine uor o injclcgere, dupa p3rerea sa. El a incheiat sugerind inca o data Harkov ca loc de in tilnire187. Pe 16 mai, generalul Averescu a negat cunoaterea, de el, a vreunei chestiuni litigioase intre cele dou3 J3ri i a insistat, in consecinja, ca guvernul sovietic s3 le numeasca. Cicerin i-a exprim at, din nou, profunda satisfacjie privind bunele intenjii ale guvernului rom an dar, de aceasta data, a acuzat Rom ania de a fi oferit azil i asistenJ3 forjelor generalului W ranghel. Totui, el a incheiat cu asigurarea: dac3 rezultatele objinute asupra acestui punct s-ar dovedi complet satisfacStoarc, Rusia SovieticS ar fi in postura de a-i retrage pretenjiilc pe care a r fi fost indrept3jit3 s3 le formuleze privind alte chestiuni188. intre tim p, Take Ionescu negociase la Paris i LOndra detaliile tratatului prin care Consiliul Suprem trebuia s3-i fi indeplinit prom isiunea de la 3 martie, recunoaterea U nirii Basarabiei de c3tre m arile puteri, avind, in opinia sa, o mai mare valoare decit validarea acestuia de c3tre Rusia. T ratatul a fost sem nat la Paris, la 28 octombrie 1920. S-a argum entat c3 el nu ar fi intrat niciodat3 in vigoare dac3 nu ar fi fost ratificat de Japonia, pentru m otive care nu au fost niciodat3 explicate!89. D ar, acest neajuns ar fi putut afecta doar prcvederile concrete ale tratatului, vorbind despre dreptul m inorit3jilor, problem ele neutralitSJii, jurisdicjia Comisiei Dun3rii, responsa bilitatea pentru o parte din datoria rus3, intenjia de a invita Rusia s3 semneze tratatul im ediat ce exist3 un guvcrn rus recunoscut, dar putea cu greu s3 invalideze judccata m oraia a puterilor care semnaser3 $i ratificaser3 urm 3torul t e x t : Im periul Britanic, F ranja, Italia i Japonia, P rincipalele Puteri Aliate i Rom ania : Considerind c3, in interesul p3cii europene generale, este im portant s3 se asigure, de acum inainte, in Basarabia o suveranitate corespunz3toare aspirajiilor locuitorilor i garantind minoritSJilor de ras3, religie i limb3 protecjia care li se datoreaza ; Considerind, din punct de vedere geografic, etnografic, istoric i economic, c3 U nirea Basarabiei cu Rom ania este pe deplin justificat3 ; Considerind c3 locuitorii Basarabiei ji-au m anifestat dorinja de a vedea Basarabia unit3 cu Romania ; C onsiderind... Inaltele p3rji sem natare declare c3 ele recunosc suveranitatea Rom aniei asupra teritoriului B asarabiei.... A$a cum era de a$teptat, guvernul sovietic a anunjat im ediat sem natarele c3 nu recunoate validitatea tratatului privind unirea Basarabiei, incheiat far3 participarea sa 190. R eplica rom ana la aceste ultim e dou3 com unicate ruse a fost semnat3 de Averescu i Take Ionescu. Ei au protestat im potriva acuzajiei de violare a
186 187 188 189 Telegrams nr. 24.133 din 8 octombrie 1920 (n. a.). Telegrams din 19 octombrie 1920 (n. a.). Telegrams din 27 octombrie 1920 ( n. a.). Articolul 9 stipula ca Prezentul tratat va fi ratificat de Puterile semnatare. Nu va intra in vigoare decit dupS depunerea acestor ratificSri $i intrarea in vigoare a tratatului semnat de Principalele Puteri Aliate $i Asociate i Romania la 9 decembrie 1919. Marea-Britanie a ratificat la 14 aprilie 1922, Franja Ia 24 aprilie 1922, iar Italia la 23 mai 1927. Statele Unite au recunoscut Unirea Basarabiei cu Romania in 1933 (n. a.). Scrinonre Circulars din 1 noiembrie 1920 (n. a.).

190

Frcdcric C. Nanu

iH iiliiilil.1|ii R om aniei,ca i impotriva folosirii termenului anexare in legaturS Itasarabia, a cSrei unire fusese recunoscuta de M arile Puteri i, astfel, chesliuuca fusese definitiv rczolvata. D oarchestiuni secundare, ridicate dc transfenil suvcranitajii, ram ineau s3 fie discutate cu Rusia. De aceea, guvernul rom an i-a repetat cererea privind notificarea problem elor pe care ruii le considerau in litigiu19!. intr-o telegram a catre Ciotori, cu indrumSri pentru convorbirile cu K rassin, Take Ionescu 1-a inform at c3, in pofida tirilor privind planurile sovicticc de a ataca Rom ania cu prim a ocazie favorabil2, in ciuda cxpcrienjelor nepl3cute ale negocierilor poloneze in curs, el era pregatit, de asem enea, sa nego cieze asupra consecinjelor unirii Basarabiei, cu condijia ca Cicerin sa acceptc s3 considere unirea ca un fapt im plinit $i s3 indice problem ele pe care le consi d e r litigioase. El ar trebui sa-i explice lui K rassin ca sintem toji uniji, ca sintcm pulernici din punct de vedere m ilitar i c3 nu vom tolera nici o intervenjie in afacerile noastre interne. Ciotori a adSugat intrucitva criptic : dac3 guvernul de la Moscova incearca s3 faca neplaceri R om aniei, A nglia va fi m ult mai afectata decit in cazul problcmei poloneze. Evolujiile nefericite din Grecia au facut s3 creasca im portanja Romaniei pentru A nglia i F ran ja 192. Ciotori a relatat c3, dup3 K rassin, ruii se tem de ostilitatea rom ana evidenjiata de inform ajia c3 Rom ania intenjioneaza s3 acorde azil lui W ranghel $i ofijerilor s3i i s3-i perm its a-$i rcconstitui forjclc in Rom ania, cu m aterialul abandonat de rui in 1917. Cea mai bun3 dovadS a intenfiilor neprietcnejti ale Romaniei :ra reluzul de a incepe negocierile. in ceea ce privete protestul im potriva ratatului basarabean, el a fost form ulat pentru a p3stra speranjele m indrici 3nite, c3ci ruii se ateptau cel pufin s3 fie inform aji inainte ca foste teritorii useti s3 fie instr3inate de aliajii sai de odinioar3. Ei n-ar fi aderat niciodat3 la icest tratat, dar erau prcg3ti{i s3 recunoasc3 unirea, cu singura condijie ca legocicrile de pacc s3 inceapa im ediat193. A urm at un schim b prclungit dc elegram e intre Moscova i Bucureti, ruii acuzind guvernul rom an de ajutor i om plicitatc cu unit3Ji dc ru?i albi care $i-au c3utat refugiul in Rom ania, ca $i icrainenii anti-sovietici, in tim p ce rom anii i-au acuzat pe rui c3 ii conccnreaz3 trupe pe Nistru. Take Ionescu a negat vehem ent orice intenjie dc a-1 ajuta W ranghel adSugind c3 doar 105 ofijcri i 440 de oam cni din arm ata accstuia 3utaser3 rcfugiu in Romania $i fusescr3 fixaji dcparte dc frontiere, conform jgilor internajionale ; mai mult decit atit, el a afirm at c3 autoritajile rom ane au ele mai stricte ordine s3 iinpiedice orice activitate anti-sovietic3 pe teritoriul sm ancsc194; Cicerin, la rindu-i, a explicat c3 trupe rusc$ti avuscscrS carticrc dc irn3 in Ucraina de vest din motive pur clim aterice195. in ceea ce privete negocierile de pace, Cicerin, la 14 decem brie196, a :petal punctul dc vedere conform c3ruia, contrar tezei susjinutc dc Take Ionesi, cu cit mai m ulte chcstiuni ar fi discutate la confcrinJa propusS, cu atit mai urabilS va fi pacea i prietenia intre cele dou3 J3ri. El a adSugat c3, in opinia i, nici o dificultate serioasS nu poate im piedica o solujie satislacatoare pentni nbcle Jari. Republica rusa este acum m ult mai putcrnica, a continuat Ciccn, com parativ chiar cu trecutul foarte a p ro p ia t; atit de sincera este dorinja sa : pace i fcrma sa dccizie de a stabili negocieri prieteneti cu celelaltc state,
i ii

1 2 3 4 5

Scrisoare din 10 noiembrie Scrisoare din 23 noiembrie Scrisoare din 30 noiembrie Scriosare din 16 decembrie Scrisoare din 25 decembrie

1920 {n. a.). 1920 ( n . a.). 1920 ( n. a.). 1920 ( n. a.). 1920 ( n. a.).

S Ibidem (n. a.).

Politica Externa a Romaniei

117

incit este gata sa satisfaca, intr-o mare mSsurS, dorintele pe care guvernul rom an le-ar putea exprim a. De aceea, dcpinde doar de acesta din urm3 ca s3 grabeasca stabilirea de rela(ii bune i durabile intre cele doua {ari, iar guvernul rus repeta cererea sa de a fi inform al dacS cabinetul rom an e pregatit s3 stabileased deja data i locul negocicrilor dintre Rusia i Rom ania, ca i cu aliata noastrS, Republica U craina. D ar Take Ionescu, pe linga reinnoirea n e u t r a l i t y Rom a niei, a repetat doar cererea sa de la 8 octombrie: de a fi inform at pe ce baz3 doresc ruii s3 ncgocicze197. La rindul s3u, C icerin a ncgat insistent orice intenjii agresive dem on strate dc ofertele lor persistente privind negocierile dc pace198. Take Ionescu, in sfirjit, s-a decis s3 fac3 o concesie uoar3 : in tim p cc m enjinca punctul s3u de vedere c3 cele doua lari nu incetascrS niciodata dc a fi in pace $i c3 ram inea sa fie stabilite chestiunile care au aparat ca rezultat al evenim entelor din ultim ii ani, a propus acum , dac3 ruii accepta acest punct de vedere, sa aib3 o intilnire cu scopul de a afla care sint dupa C icerin problem ele ce ar face subiectul convorbirilor199. Cicerin a lacut, de asem enea, o conccsie punctului de vedere roman, in telegram a din 16 februarie 1921, el a dat asigurari c3 Rusia, ferm hotarit a sa nu intervina in afacerile Rom aniei, era la fel de hotarita sa nu prejudicieze, in nici un fel, relajiile de pace stabilite acum intre Rusia i Romania care, credea el, ar putea fi consolidate de un tratat. E l a mai argum entat, cu o logica de netagaduit, ca in discu|iilc reciproce ar trcbui^dc acum, s3 fie elucidate problem ele aflate in dczbatcre. Dac3, totui, guvernul rom an ii men{inc atitudinea sa negativa privind form ularca lipsita de echivoc a tuturor problem elor neclare, noi am fi prcgStiji, in interesul superior al p3cii, s3 restringem convorbirile viitoare la solu(ionarca celor mai urgente chestiuni practice ca, de exem plu, stabilirea rclajiilor com crcialc i reglem entarea navigafici pe Nistru. C icerin a conchis exprim ind, inc3 o dat3, dorin{a arz3toare a Rusiei de a stabili pacca cu Rom ania pe o baza solida i spcran[a c3 dorinja sa va fi in final r3spl3tita. La 17 ianuarie 1921, K rassin 1-a asigurat, inc3 o data, pe Ciotori la Londra c3 problem ele Tezaurului B3ncii N afionale Rom ane i a Basarabiei vor fi rezolvate spre satisfacjia Rom aniei, la o confcrin(3 dc pace200. D ar Take Ionescu a r3m as pe pozijiile sale, in replica, a ar3tat ca Cicerin, la 16 ianuarie, confirm ase existenja unei st3ri de pace i men(ionasc dou3 problem e care ar fi fost discutate cu folos. Puteau fi i altele. De aceea, el a propus^ca ambele guverne s3-i trim it3 dclcgafi la Riga, pentru a stabili agenda unei confcrin|e201. O s3pt3min3 mai tirziu, C icerin 5i-a transm is acceptul. El i-a exprim at regretul privind intirzierea care ar fi cauzat3 de 0 conferin|3 pregStitoare, antcrioarS cclei form ale dar, crcdincios spiritului dc conciliere i dcciziei fcrme a guvernului rus de a pune cap3t tuturor diferendelor dintre cele dou3 |3ri*>, a decis s3 intilneasc3 guvernul roinan la jum 3tatca drum ului. M esajul ad3uga Litvinov, trim isul la Reval, fusese num it delcgat rus i sugcra pentru acest moliv ca negocierile sa fie conduse acolo in speranja de a incepe grabnic20. Take Ionescu a acceptat Reval-ul i a prom is s3-l num easca prom pt pe delegatul roinan205.
197 198 199 200 201 202 203 Telegrams din 16 decembrie 1920 (n. a.). Telegrams din 25 decembrie 1920 (n. a.). Telegrams din 5 ianuarie 1921 (n. a.). Ibidem (n. a.). Telegrams din 31 ianuarie 1921 ( n. a.). TelgramS din 7 februarie 1921 (n. a.). Telegrams din 20 ianuarie 1921 (n. a.).

118

Frederic C. Nanu

D ar spiritul de eoneiliere i decizia ferm3 a guvernului rus de a pune cap3t tuturor diferen[elor s-au dovedit a fi surprinz3tor de anemice. La 15 februarie 1921, Cicerin a afirm at ca prim ise informa(ii cum ca, in regiunea invecinata frontierei cu B asarabia, au inceput mic3ri insurcc(ionale de catre bande de g3rzi albc im potriva guvernului Rusiei $i Ucrainei, folosind Basarabia ca baza i bucurindu-se de protec^a autorit3{ilor rom ane204. Aceasta telegram a a provocat alt schim b viu de negari i contra-acuzatii, care a durat pina la sfirjitul lui octombrie. Cum nici o in v estig ate im parjiala a pretinselor incursiuni arm ate i atacuri im potriva posturilor de frontiera nu a fost condusa vreodata, este, desigur, im posibil s3 se stabileasc3 adev3rul, dar nu incape nici o indoiaia ca spiritul de conciliere, m anifestat de guvernul roman, a fost dc departe mai mare decit acela al guvernului rus. C3ci, in tim p ce Ciccrin insista c3 toate incidcntele pe care le-a rcclam at fusesera acjiuni deliberate ale Rom a niei i nega orice incursiune rusa, T ake Ionescu fu gata s3 adm ita c3, in circum s t a n c e date, este imposibil ca am bcle guverne sa inchid3, in mod complct, frontiera. Astfel, intr-o telcgram 3 din 25 m artie 1921, el a afirm at, vorbind despre agresiunile dinspre teritoriul rus: noi nu ne-am im aginat niciodat3 c3 ele s-ar fi declanjat din ordinul sau cu consim |3m intul guvernului rus. La 16 iunie 1921, el indica un raport asupra a dou3 recente atacuri asupra posturilor romaneti de la frontiera cu afirm atia : In(eleg c3 asem enea incidente pot s3 se intim ple intotdeauna pe frontiere largi i le aduc la cunotin{a dunmeavoastr3 cu rug3m intea ca ordine severe, rcpetate catre trupele voastre, s3 evite orice ar putea provoca asem enea incidente regretabile203. In aparen[3, pare rezonabil sa sc cread3 c3 acuzajiile ruse privind activit3|ilc ostile sint nefondatc. Aa cum telegrafia Take Ionescu la 27 m a i : 1) A crede ca guvernul rom an a dat dovezi indiscutabile privind loialitatea i decizia sa neschimbatS de a evita orice ostilitate im potriva vecinului s3u de la est. Au existat atit de m ulte circum stan[e in care Rusia a fost angajatS in bataiii interne $i externe i totui R om ania i-a m enfinut aceeai atitudinc loiaia ca i ast3zi. Dac3 ea ar fi avut vreo in te n se ostil3 a r fi aclionat atunci (...) Desigur, acest fapt ar trebui s3 v3 fac3 neincrez3tori privind inform ajiile inexacte, atit de num eroase, pe care lc prim ifi. Ca o dovad3 suplim entarS dc buna credin{3, Take Ionescu propunea, de asem enea, infiin{area unei com isii mixtc pentru a face investigajii Ia fa(a locului. Cicerin nu a r3spuns la aceastS propunere. In tim p ce nu se poate afirm a e3 ap3ruser3 schim b3ri in rezisten^a lui Take Ionescu fa{3 de inceperea negocierilor, abia la 15 m artie el a dat urm arc telegram ei din 10 februarie i a inform at M oscova despre num irea lui Filality, in acea vrem e com isionar la C onstantinopol, ca delegat al Romaniei, ad3ugind c3 data sosirii sale la Reval va fi com unicata ulterior - nerSbdarea lui Cicerin dc la inceput p3ru sa se fi atenuat considerabil. La telegram a lui Take Ionescu, din 21 aprilie 1921, anun[ind sosirea lui Filality la Reval in saptam ina urm atoare, Litvinov i-a raspuns la 24 aprilie cS este in drum spre M oscova i i-a cerut lui Filality s3 atepte intoarcerea sa ; abia la 26 mai, C icerin a telegrafiat c3, intrucit Litvinov s-ar putea s3 nu se intoarca la Reval, il numete pe K arakhan s3 negocieze cu Filality la V arjovia; vestea sosirii sale a fost comunicat3 la 10 august i, pentru c3 apucase o cale gre$it3, a fost repctat3 la 28 august.
204 205 Ibidem (n. a.). Ibiddm (n. a.).

Politica ExternS a Romaniei

119

Filality a plecat la Varovia la 15 septem brie 1921, insojit de Ciotori, $i prim a intilnire a avut loc la 22 septembrie, iar a asea i ultim a la 25 octom brie 1921. Agenda viitoarei conferinje, propusa de K arakhan, con(inca 10 puncte: 1) Problem a Basarabiei, ocupata ilegal de arm ata ro m ani; i revenirea ei la Rusia; 2) D elim itarea frontierei comune; 3) N avigajia pe Dundre; 4) Pretenjii financiare i contra-prctcnjii; 5) Restabilirea rclajiilor comerciale; 6 ) Restabilirea rclajiilor diplom atice; 7) Protejarea m inoritajilor; 8 ) Ncam estecul reciproc in afacerile interne; 9) Lichidarea bandelor ce tree din Basarabia in Rusia pentru a com ite acte de violenja; 10) Convenjia speciala pentru com unicajie potala, tclegrafica i de cale ferata. Aceasta venea in contrast izbitor cu propunerea inijiaia a ruilor de a discuta navigajia pe Nistru, care nici nu mai este menJioQata. In ceea ce privele navigajia pe DunSre - un punct carc, in acel stadiu de inceput al conferinjei, apare ca prejudiciind problem a frontierei viitoare - K arakhan a cxplicat ca Rusia nu ridica problema ca stat riveran, ci pur i sim plu ca o mare putere, carc era interesatd in navigajia com crciaia pc acest fluviu i care nu participase la discujiile asupra statutului sau206. Dclegatul rom an a obiectat vehem ent im po triva includcrii de prevederi spccialc privind m inoritajile, pe baza faptului ca problem a fusese pc larg discutat.1 de Liga N ajiunilor, d ar dclegatul rus a replicat c1 dcciziilc aa num itei Ligi a N ajiunilor nu au nici o putere asupra Rusiei. Mai mult decit atit, Polonia era un mem bru al acelui for, dar ea acceptase includcrea, in tratatul dc la Riga, a unui num ar de articole privind aceasta problema. In ceea ce privete incursiunile bandelor arm ate dc-a lungul fronticrelor, Filality a susjinut c& ele sint originare din Rusia i nu vice-versa. El a propus crcarea unei com isii inixtc penlru a cerccta orice caz la faja locului. Includerea de catre K arakhan a punctului 4, privind pretenjiile financia re, a fost evident inspiratS din sesizarca faptului cS Romania nu va renunja la cererea privind rcstituirea T ezaunilui BSncii Najionale. De aceea, el a spcrat sa compcnsezc aceasta rcvendicare prin prctenjii contrare, reieind din razboi i intervcnjic; dar ii era firctc uor Romaniei s3 enum erc o lista im presionanta de rechizijii i stric3ciuni in contul arm atelor ruse din 1916 i 1917, ca ?i confiscarca rc z c n c lo r romane?ti in tranzit prin Rusia, pentru a contrabalansa astfel, inc3 mai puternic, contra-prctenjiile. Tezaurul Bancii Najionale, ca ?i bijuterii, opere de art3, docum cnte i efectc publice aparjinind cctajcnilor particulari, intrau, susjinea Rom ania, intr-o alta categoric. EIc reprezentau o injelcgcrc sacra, fondata prin injclegcri speciale cu guvernul rus207. Delegatul rom an a cerut, in plus, eliberarea im cdiata a rom anilor JinuJi in Rusia - la care K a rakhan a replicat form ulind o pretenjie identic3 privind predarea ru?ilor.
206 207 Protocoale ale tntilnirilor din 22-23 septembrie 1921 (n. a.). Convcn|iile din 14/27 decembrie 1916 ;i 27 iulie 1917, semnate la laji. Valoarca Tezaunilui MAncii Na|ionale se ridica la 1.915.154.939 lei aur (franci), din care 315.158.979 erau in liii||i<m i (ft. a ).

120

Frederic C. Nanu

Cea mai im portanta dintre problemele luatc in discu(ie era, desigur, aceea a Basarabiei iar Filality nu a fifcut decit sa repete cS Rom ania nu va fi niciodatS de acord ca aceasta chestiune sS fie ridicatS. Cu toate acestea, ambele parji au trecut prin form alitatea de a-i m cnjinc drepturile asupra Basarabiei, sfirind astfel intr-un inevitabil impas. In accst moment, K arakhan i-a prezentat stratcgia. Invitindu-1 pc Fila lity la o conferinja particulars, a inccput prin a blam a insistenja Rusiei dc a discuta Basarabia $i m inoritajilc ucrainenc, in spatcle carora statca Rakovski. Apoi, el i-a pus carfile pe masS : guvernul rus trebuie sa aiba un qui pro quo. DncS Rom ania consim te sa elim ine de pe agenda pretenjiile sale financiare, Rusia ar renunja la problem a Basarabiei i la aceea a m inoritafilor. E l a adSugat ca, dupa cite tie, tezaurul nu mai este intact, fiind evacuat din Moscova in difcrite alte ora$e atunci cind capitala era am eninfata dc Denikin, iar o parte din el a fost pierdut. K arakhan gindea ca B asarabia valorcaza mai m ult decit modica suma de 100 m ilioane ruble de aur. in ceea ce privete operele de arta, docum entele i aa mai departe, el era sigur ca vor fi gasitc, dar num ai dupa stabilirea rclajiilor diplom atice. De asem enea, eliberarea prizonierilor rom ani va trebui sa atepte pina atunci208. Cu alte cuvinte, ruii doreau sa recunoascS suvcranitatea Romaniei asu pra Basarabiei in schimbul rccunoaterii guvernului sovietic i a (cel pu(in) 65.000.000 dolari (aur). De fapt, prejul de vinzare era intrucitva mai mare caci, in toate cazurile sim ilare de renunjare la suveranitatea rusa, ca in aceca ale statelor baltice i Poloniei, sovieticii au cedat noilor suverani o parte proporjionalS din tezaurul de aur al Rusiei, in tim p ce, in cazul Basarabiei, nu s-a pus problema repetarii precedentului. Afacerea oferita de ru$i fiind refuzatS de guvernul rom an, K arakhan a lacut o altS propunere lui Filality intr-o in tilnire particulars: cS {ara sa ar trebui sa scmneze o injelcgere ca, in cazul unui rSzboi declarat de un alt stat Rusiei sovietice, Rom ania se angajeazS sS rSmina neutrS pe baza de reciprocitatc. El a explicat cS guvernul rus trebuie sS prezinte poporului o com p en sate oarccarc in schimbul conccsiilor pe carc Rom ania i le-a cerut; credca, in acest context, ca masele ar considcra o asem enea declara(ie ca fiind o justificare suficicntS pentru rcnun(arca la B asarabia209. D ar aceastS propunere a fost, de asemenea, respinsS de Take Ionescu care vedea in ea un fel de alianfS limitatS cu sovicticii. Convcrsatii au urm at tim p de doua saptSmini, dar nu s-a putut inregistra nici un progres, cSci Rom ania a fost dc nezdruncinat in ccea ce privejte rcfuzul sau de a pune suveranitatea asupra B asarabiei in discujie, in tim p ce Rusia a fost la fel de hotSritS sa faca din aceasta o parte a unei afaceri. K arakhan a recunoscut de altfel cinic in fa{a lui Filality : Noi tim cS B asarabia va rSmine a voastrS, cSci nu vom putea rcdobindi acca provincie de la voi, d ar pentru a va da titlul dc proprietate, care vS va fi de mare folos m ai tirziu, trebuie sS plSti|i. Nu uitaji ca, dintre toate guverncle ruse, trecute sau viitoare, noi sintcm singurii capabili sa v-o dSm. Nu sintem atit de naivi, incit sS ignorSm enorm ul vostru citig, anume ca faptul realizat sS fie ratificat dc un guvern rus, i nu incerc sS neg cS vrem sS vS facem sS plStiJi pre(ul>>. Pre{ul, a explicat el, era neutralitatea i conccsii economicc i financiare210.

208 209 210

din 26 septembrie 1921,de la Filality ( n. a.). Telegram^ de la Filality, din 7 octombrie 1921 ( n. a.). Telegramfl de la Filality, din 12 octombrie 1921 (n . a.).

Politica ExternU a Romaniei

121

D in evidente rajiuni negustoreti, K arakhan, in intilnirile din 21 i 24 octombrie, i-a m enjinut toate cererile anterioare. intrebat s3 explice de ce, in schim bul prelim inar de telegram e, Cicerin a m enjionat, in mai multe rinduri, navigajia pe N istru ca unui din punctele ce trebuie discutate, daca ruii refu/a sa cedeze Basarabia, K arakhan a m arturisit cS a luat in calcul un tem porar m odus vivendi in tre R om ania i U craina, pina la injelegerea finala asupra frontierei. in ceea ce privcjtc navigajia pe Dunare, K arakhan a recunoscut, intr-adevSr, ca Rusia nu se considerase a fi stat riveran cum este U craina. A explicat cS intim itatea profunda dintre Rusia $i U craina in ceea ce privete concepjiile politice i-a g3sit expresia intr-o alian{3 m ilitara i politics stabilita prin tratat; de obicei, reprezentantul Rusiei are dreptul de a presupune c3 afirm ajiile sale vor fi considerate ca acccptabile de U craina, dar U craina este, totu?i, din punct de vedere juridic, un stat in d e p e n d e n t^ 11. Nu este greeala sa daca guvernele straine ignora constitujiile statelor cu carc trateaza212. O ultim a intilnire, in 28 octombrie, a fost centrata asupra reforrnuiarii pozijiilor conflictuale. K arakhan a adaugat citeva cuvinte pentru a exprim a impresia Rusiei c3 refuzul Romaniei de a scmna neutralitatea dem onstreaz3 lipsa dorin{ci de a garanta Rusiei o pacc durabil3 $i linitit3. Cu toate acestea, cind Filality a declarat c3 ncgocierile ajunseserS la un punct m ort i el va trebui s3 se intoarcS la Bucure$ti s3 raporteze situajia pentru a prim i instrucjiuni noi, K ara khan a insistat s3 se stabileasc3 o dat3 pentru a discuta nu doar agenda, ci substanja problem elor aflate in discujie; aa procedind, e mai probabil s3 se ajungS la un acord pe care Rusia il va respccta $i in continuare. D elegatul rom an nu a facut decit s3 rcpetc c3, pentru a fi dc acord cu aceast3 situajie, cl are nevoie de autorizajia guvernului s3u213. Astfel au luat sfirit negocierile de la Varovia. Se poate argum enta, m ai ales dup3 experienjele statelor baltice, ale Poloniei i Finlandei, c3 recunoajtcrca sovictica a frontierelor era far3 valoare, dar nu incape indoialS c3 nu Rom ania era r3spunz3toare de faptul c3 Rusia nu a recunoscut unirea Basarabiei. in 1920, ca ar fi putut fi obJinutS probabil doar cu prcjul recunoa$tcrii guvernului sovictic; in 1921 ea ar fi trebuit s3 includ3 un tratat de neutralitate, ca ?i abandonarea prctenjiei privind rcstituirea rezervelor de aur i alte bunuri ale B3ncii Najionale. Dar, in m3sura in carc Rom ania nu avea nicicum intenjia de a ataca Rusia, iar ansele de a-i recitiga aurul i valorile erau m inim e, ea a r fi renunjat la foarte pujine lucruri in tim p ce recunoatcrea formal3 de c3tre Rusia a frontierei N istrului i-ar fi im bun3t3jit pozijia internaJionalS, mai ales in Statele Unite, unde a persistat mult tim p iluzia c3 lipsa rccunoajterii afecteaz3 grav stabilitatea J3rii. In cercurile oficiale, aceastS neinjelegere a avut consecinja (pin3 in 1933) de a im piedica recunoaterea, dc c3tre Am erica, a frontierelor J3rii. in mod paradoxal, A merica era singura mare putere care a refuzat s3 recunoasc3 guvernul sovietic, dar a atribuit suprcma im portanja juridicS recunoaterii de c3tre acel guvern nereprezentativ, aa cum o ilustreaz3 atitudinea diferitS adoptat3 faJ3 dc recunoajterea lim itelor teritoriale ale statelor baltice i ale Poloniei. Totui, punctul cardinal al politicii internajionale a lui Take Ionescu fiind Parisul, el nu nutrea dorinja real3 de a
211 212 213 Pentru a da culoare rolului atribuit Ucrainci, o d elegate ucraineanS condusS dc Ciumski a fost adusa Intre timp la Varjovia (n. a.). Protocoale ale intilnirilor din 21 }i 24 octombrie (n. a.). Ibidem (n. a , ); vezi $i Biblioteca Centrals de Stat, fond Al. St. Georges, Arhiva Take Ionescu, , \ 1 .11/3 (n. ed.).

122

Frederic C. Nanu

imbun3l3(i relajiile cu sovieticii, iar opiniile sale au prcvalat asupra pozijici generalului Averescu, prim ul m inistru. Guvernul B ratianu, care 1-a urm at pe cel al lui Averescu in m artie 1922, a adoptat o atitudine intrucitva mai independenta i mai realista. La Conferinja dc la Geneva, din mai 1922, dom nul B ratianu a cerut inscrarea in m em orandum -ul prezcntat delegajiei sovictice a trei clauzc asigurind interzicerea propagandei subversive, recunoaterca frontierei N istrului i restituirea bunurilor B2ncii Najionale. In textul final, ultim a clauzS a fost introdusa tale quale, in tim p ce prim ele doua au fost am algam ate : guvernul sovietic trebuia sa se abJinS de la a ajuta activitatea revolujionara sau de la orice acjiunc capabiia sa pcrturbe statu quo-ul tcritorial i politic. D clegajia rusa a rcspins aceasta inccrcare voalatS de a introduce problem e politice in agenda unci confcrinjc economicc adaugindj totui, ca Rusia dorejte s3 le discute cu parjile intcresate la momentul oportun. In ciuda acestui ecc, B ratianu a crezut de dorit s3 prezinte o declarajie, astfel c3 Rom ania era preg3tit3 s3 ofcre Rusiei o asigurarc dc ne-agresiunc bazata pe statu-quo (19 mai 1922)2' 4. La Conferinja de la Haga, care a urm at in iunie, delegajia rom ana a prczentat o justificare a pretenjiei Rom aniei im potriva R usiei : se ridica la 14.556.000.000 franci aur, incluzind nu num ai bunurile B3ncii N ajionale, ci i valoarea bunurilor romaneti i a m aterialelor care fuseser3 sau pierdutc in tranzit prin Rusia, dcpozitate pentru a fi ap3rate sau predate trupelor ruse in timpul r3zboiului, i pe carc Rusia se obliga s3 le pl3teasc3 printr-un num 3r dc injclegcri spccialc. Din punctul dc vedere al Rusiei, dc a lega recunoa^tcrea Basarabiei de problem e financiare, Rom ania avea mai pujine anse dccit alji ;reditori s3 obJin3 satisfacjie la Haga. Totui, Litvinov, intr-o conversajie parti:ular3 cu D iam andi, la 19 iulie, a oferit speranje noi. El a inceput prin a explica faptul c3 guvernul sovietic, in propuncrca sa recentS privind dezarm area gene rals, a intenjionat s3 includ3 Romania $i i-a cerut dclegatului s3 transm its o nvitajic oficialS. D iamandi a condus conversajia cStrc difcrendele nerezolvatc lintre cele douS p3rji i i-a exprim at opinia cS injelegerea poate fi obJinutS loar prin scpararca problcmci Basarabiei de aceea a bunurilor BSncii Najionale. )ac3 problema financiarS ar putea fi rezolvatS, el credca cS Rom ania ar acccpta, >entru a satisface m indria Rusiei, rccunoaterea de cStre ea a U nirii Basarabiei. Jtv in o v a rSspuns c3 i el crcdc cS problem ele ar putea fi separate, dar c3 clc ar rcbui s3 fie rezolvate, in acelai lim p, in cadrul unci injelcgeri generale. RSspunsul rom an, trim is la 12 august 1922 prin m inislrul de la Berlin 1 N anu, arSlind cS Romania nu arc nici o inlcnjic agrcsivS, a favorizat la jenova un pact dc neagresiune pcrinancnt3, dar prim ul pas cStrc un acord dc lezarmare Ircbuia s3 fie recunoa$tcrca frontierelor cxistcnte. Totui, valoarea ealS atribuitS de Moscova dezarmSrii s-a dovedit a fi m inim alizatS exccsiv, Sci Litvinov a rSspuns 215 cS recunoafterea frontierei de fa c to , fiind incom parail m ai important3 decit dezarm area, ea poate fi discutal3 doar impreunS cu Date celelalte problem e. Cind F ranja a redobindit A lsacia i Lorena dc la ierm ania s-a sem nat un tratat. Nu existase nici un tratat intre Rusia i Rom ania, eea ce nu inscam n3 cS Basarabia nu a r ram ine Rom aniei. D ar negocierilc erau cccsarc penlru a rczolva loatc problem ele i pentru a stabili relajii normalc. iuvcrnul sovietic dorea s3 sc angajezc in astfel de ncgocicri.

14 Hoover Archives, Palo Alto, S. U. A., Genua Conference Papers, Boxes 1-2 ( n. eel). 15 15 august 1922 (Arhivele Ministerului Roman al Afacerilor Externe) - ( n . a.).

Politica Externa a Romaniei

123

La Conferinja prelim inara a expcrjilor J3rilor lim itrofe Rusiei, care s-a Jinut la V arjovia in septembrie, pentru a exam ina propunerea ru$ilor privind dezarm area, a fost prezent ?i un delegat roman. D elegajii au fost de acord ca: a) dezarm area trebuie precedatS de un pact de ncagrcsiune ; b) dezarm area proporjionala este de neacceptat i ar putea fi acccptatS pe o baz3 stabilita de Liga N ajiunilor, c) flota m sa din M area N eagra trebuie redusa la m inim ul nccesar pentru apararea de coast3. Rom ania a refuzat totui s3 trim ita un delegat la confcrinja asupra dezarm arii, care s-a intru n it la Moscova, la 12 noiem brie 1922, in ciuda insistenfelor rcinnoite ale sovieticilor, prin canale poloneze, cit i p rin apcluri directe de a discuta toate problem ele litigioase. D ar ea a inform at guvernul sovietic, prin intcrm cdiul delcgatului polonez, ca, fiind credincioasa intenjiilor sale panice, dorcte s3 adere la un pact dc neagresiune, chiar far3 lim ita de timp. Totui, nu s-a objinut nici oinjclegcre, caci Rusia a insistat asupra inspectarii indeaproape, carc, tcorctic, ar fi trebuit s3 fie rcciproca dar, in practica, a r fi adus beneficii doar pentru Rusia, o Jara prea m arc pentru a fi efectiv inspectata. M oscova a fost surprinzator dc insistenta privind objinerea unei inJelegcri cu Rom ania, pentru motive care se vor deveni curind clare. Litvinov a trim is alta invitajic prin dclegatul polonez la M oscova, prinjul Radziwill, in tim p cc, la C onferinja intrunita la Lausanne pentru a incheia pacc cu Turcia, Ciccrin a afirm at public ca Rusia cstc pregatita sa inceapa Qjt de curind posibil ncgocicri cu Rom ania pentru a rezolva in mod panic problem ele litigioase. Prin urm are, D iam andi s-a intilnit cu C iccrin in repetate rinduri, prim a data la 19 septembrie, iar m inistrul de externe rus nu a incercat s3 ascunda c3 Moscova simtc inca o data team a c3 Romania ar dori sS servcasca drept avanpost pentru un atac occidental asupra Rusiei. A sugerat un pact de neagresiune, care sa fie valabil doi sau cinci ani. C iccrin a afirm at c3 Rom ania ii dcm onstrase, inca o data, ostilitatea faJ3 dc Rusia prin atitudinea sa fa(3 de problem a Strim torilor i a puterii navale dc pe M area Neagr3. D iam andi a obicctat c3, exccptind cazul in care conflictelc nerezolvate ar fi stabilite, cauzcle ncinjelcgerilor rcciproce ar r3mine, iar Cicerin a fost de acord. De aceea, cl a fic u t o tcntativa de oferta, pendinte de aprobarea guvernu lui s3u, bazata pe : 1. recunoaterea U nirii Basarabiei cu Rom ania in schimbul renunjarii la aurul B3ncii N ajionale i la bijuteriile Coroanei i 2. form ularea altor problem e im portante. Firete, D iam andi, a negat orice intenjii anti-sovietice din partea Rom aniei, atita tim p cit Rusia nu urmeaz3 o politic3 expansionista, dar a ad3ugat c3, in nici un caz, R om ania nu i-ar p3r3si alianjcle (referirca s-a 13cut la Polonia) sau a r tolcra propaganda bolevic3 pe teritoriul s3u. Convorbirile s-au inchciat cu prom isiunile lui Ciccrin dc a-i consulta colegii la intoarcerea in M oscova i dc sugcra locul i data altei conferinje. C hiar $i Rakovski devenise conciliant. intr-un interviu acordat ziaritilor rom ani, el a declarat c3 Rusia nu are nici o pretenjie asupra Basarabiei i c3 dorejte o injelegere, cu condijia ca Rom ania s3 recunoasc3 guvernul sovietic, s3 acccpte com erjul cu Rusia i s3 renunje la pretenjii privind restituirea bunurilor B3ncii N ajionale care, de fapt, nu mai existau. Pentru a facilita calca conferinjei politice, s-a hot3rit s3 se Jin3 o serie de convorbiri la nivel tchnic. O ficiali rui i rom ani s-au in tiln it la Chijcani, in Basarabia, pentru a studia posibilitajilc dc a rclua com erjul local. Totui, o serie dc incidente de frontiera au condus la am inarea intilnirii i s-a hotarit complctarca dclcgajiilor prin comisii m ilitare carc s-au intilnit la Tiraspol i, la 20

124

Frederic C. Nanu

noiem brie 1923, au ajuns la o injelcgcre pe baza textului Reglem ent3ri privind mSsurile i procedurile ce trebuie urm atc pentru a preveni i rezolva conflictcle de pe N istru216. Se prevedeau m asuri pentru stabilirea unei serii de comisii mixte, cu putere de investigare i ajustare. Efectele benefice ale acestei injclegcri au fost, totu$i, in m are m asura contrabalansate de un gest discutabil al sovieticilor: crearca unei Republici M oldovenc?ti pe m alul sting al N istrului, cu o p o p u la te de aproxim ativ o jum atate de m ilion i cu B alta drept capitals. E ra u n its cu Republica U craineana de care se deosebea, in principal, p rin folosirea lim bii moldoveneti (rom anejti) in a d m in istra te i in coli. Scopul era de a crca un centru de polarizare pentru m oldovenii din Basarabia, dar Republica oferea, de fapt, m unijii pentru Rom ania. Prctcnjiilor ruilor din U craina privind districtul basarabean al Hotinului $i Nordul Bucovinei, rcvcndicari bazate pe motive etnice, Rom ania le putea opune acum o pretenjie de nerespins asupra Transnistriei, adica regiunea dintre N istru i Bug. Cea mai m are parte a convorbirilor economice au avut loc la Odessa, dar ele au inregistrat pujine progrese. Rusia, iipsitS evident de alim ente i ma?ini, era nerSbdStoare sa-i intensifice com erjul cu O ccidentul i incerca sS objina un tratat com ercial cuprinzator, care sa asigure chiar reinfiinjarea consulatelor; Rom ania, din contrS, putea atepta doar pujine beneficii din acest comerj i nu era pregatita sa ofere concesii i ocazii pentru propaganda subversivS, fara avantaje echivalente. De aceea, guvernul rom an i-a reform ulat propunerea privind o conferinja politica i deja, in fe bruarie 1924, Viena a fost aleasa, de com un acord, ca loc de intilnire. D elegajia sovieticS la C onferinja 217 de la 27 m artie 1924 a fost condusa de Krestinski, am basador la Berlin, iar cea rom ana de C. Langa-Racanu, m inis tru la Atena. Prim a edinja, din dim ineaja zilei de 28 m artie, a fost consacratS alcatuirii agendei de lucru, d ar insistenja nea$teptatS a lui K restinski: ca pro blem a teritorialS sa apara in fruntea listei - urm at a de chestiunile economica i financiarS, juridicS i politics - nu prcvestea nim ic bun pentru succcsul lucrSrilor. La a douS edinjS, de dupS-amiazS, Langa-R Sjcanu a arStat clar ca Rom ania ii m enjine refuzul de a inccpe convorbiri privind suveranitatea asupra B asara biei. Apoi, K restinski i-a inm inat un m em orandum scris, in care el expunea argum entele obinuite ale sovieticilor : ca R usia nu a luat B asarabia de la Rom ania in 1812, care nu exista in acea vreme; ca guvernul rom an fusese dc acord, in 1918, sa evacueze provincia; ca Sovietul basarabean (Sfatul Tarii) nu are nici un drept sa decida destinul B asarabiei; cS tratatul de la Paris, din octombrie 1920, nu dejine validitate juridicS i aa m ai departe. Apoi urm a afirm ajia cS Rusia nu reamintete aceste fapte pentru a-i fundam enta astfel vrcun drept istoric al sSu, ci doar pentru a dem onstra inexistenja drepturilor istorice invocate de Rom ania - U niunea SovieticS se ghida dupa principiul autodeterm inarii, carc stStea la baza existenjei popoarelor ce locuiau pe terito riile fostului Im periu rus. K restinski a incheiat declarind cS URSS ram ine credincioasS politicii sale pacifiste, ce condusese la stabilirea amicalS a relajiilor cu jSrile vecine, exceptind Rom ania, atunci cind insista cS soarta Basarabiei ar trebui decisS printr-un plcbiscit. Regulile logicii m arxiste erau foarte diferite de acelea dezvoltate la greci. DacS era adcvSrat cS Romania nu exista in 1812, nici URSS , nici Republica UcraineanS nu existau a tu n c i; daca sovieticii nu acordau nici o valoare dreptu rilor istorice, ei nu aveau nici o bazS pentru a interveni in afacerilc basaiabcni216 217 Text din Colecjia (Sbomik) tratatelor ruse pentru 1928, publicat la Moscova, p. 191 (n </,) B. C. S., fond Al. St. Georges, Arliivn M. Mitilineu, dosar 1, ('III (// < < /)

Politica Extern ft a Romaniei

125

lor218; daca ci stabilisers relajii, in mod am ical, cu toate Jarile vecine foste parji ale Im periului rus fSrS plebiscit, ei trebuiau sa urm eze acelai curs i cu Rom a nia. D elegajia roinanS a raspuns printr-o dcclarajie for mu lata la edinja din 31 m artie219. R espingerea de catre Rom ania a unui plebiscit, bazat pe faptul ca dorinja basarabenilor fusese in mod suficient exprimatS prin votul Sovietului basarabean (Sfatul Tarii) i in trei alegeri succesive, a fost urm ata de o reform ulare dctaliatS a cazului. Dar, de accasta datS, ruii nu au incercat deloc sa ajungS la un aranjam ent. La ultim a in tilnirc a conferinjei, din 12 aprilie, Langa Ra?canu a putut doar sa ia nota la refuzul URSS -ului de a ceda in problem a plebiscitului i la discrepanja m are dintre atitudinea lui prezenta i bazele stabilite pentru negocieri la Lausanne. E.xplicajia pentru inSsprirea atitudinii sovieticilor nu trebuie cSutatS prea departe. in tre tim p, condijiile din Rusia se im bunatajisera intrucitva iar recunoa$terea de cStre dou<1 m ari puteri, Italia i M area-B ritanie, i de catre mai m ulte state mici, cu pujin tim p inainte de deschiderea conferinjei, redusese considcrabil valoarea rcstabilirii relajiilor norm ale cu Rom ania220. Adoptarea neajteptatS a cererii privind plebiscitul anterior, fScutS doar de grupurile Jariste de la Paris, urmSrea s3 submineze conferinja, in tim p ce Rom ania era, de aceasta data, sincer nerabdatoare s3 objina o injelegere avlnd in vedere ca guvernul sovietic recunoscuse tacit unirea Basarabiei. v G uvernul rom an nu avea nici un motiv sa se team a de un plebiscit. Fara indoiaia c3 exista o justificare pentru o cacialm a populara c3ci existau, in acel tim p, 2 m ilioane i jum atate de supuji rom ani in Basarabia, plus m ulte motive de nem uljum ire. A dm inistrajia locaia lasa m ult de dorit, dar acest fenom en era inevitabil. Rom anii de batin3 fusesera sistem atic JinuJi dc rui in stadiu dc analfabeji i mica m inoritate instruita, exceptindu-i pe cei com plet rusificaji, fusese atras3 sa participc la adm inistrajie. in consecinja, oficialii locali experim entaji erau extrem de pujini, in tim p ce un influx prea puternic de oficiali din alte provincii nu putuse s3 nu duca la proteste violente. Pe linga acestea, transferul in B asarabia inapoiata era privit, in general, ca o form a de pedepsire ce nu trebuia aplieata clem entelor mai valoroase. Situajia era com plicata i de necesitatea de a acorda arm atei i polijiei puteri exccpjionale in aceasta provincie de frontiera, unde apropierea geografica, larga raspindirc a lim bii ruse i prczenja unor m inoritaji najionale relativ largi ofereau un teren propice pentru presiunea bolevica dinlauntru. in particu lar, evreii num croji sim patizau, in general, cu rcgim ul bol$cvic, in care a tit dc m ulji coreligionari de-ai lor ocupau pozijii im portante. Apoi, regim ul pretindea c3 cradicase anti-scm itism ul. Cit de necesar era sa se m enjina o stare de asediu in Basarabia a dovedit-o r3scoala dc la T atar B unar, din sudul Basarabiei, in septenihrie 1924, pus3 la cale de conducerea bolevica i cu m unijii furnizate de bandele dc com unijti
218 Rakovski, con^ticnt de aceasta lipsa, a incercat sa o compenseze mai tirziu explicind cS DipIoma(ia noastra nu a incetat niciodatS sa afirme dreptul muncitorilor ?i Jaranilor din Uniunea SovieticS de a se interesa ei inji^i de soarta fra[i!or lor din Basarabia, de care sint legaji printr-un intreg secol de lupte pentru libertate (Ch. Rakovski, Roumanic ct Bcssarabie, Paris, 1925, p. 56 (. a.). Dar ce altceva era aceasta decit istorie uor mascatS ? Text din declarajiile m s 8 i romanS ( Le Temps din 1 aprilie 1924) (n. a.). Relajiile comerciale au fost stabilite de U.R.S.S. cu Belgia $i Canada in februarie 1924, iar convorbirile cu olandezii au inceput in martie. Norvegia a recunoscut Uniunea SovieticS la 15 februarie ;i a semnat o injelegere comercialS. Austiia a acordat recunoa$tcrea la 24 februarie, iar (Irecia la 8 martie (n. a.).

219 220

I'Ycdcrlc C. Nanu

,M ,ii fii nnt(.i l in ly vicii alcscscra pentru razmerija un district locuit in majo-

i. ili ii. .....iiim dai au fost cum plit dezam agiji. Num eroiicoloniti germ ani, m i ili ,i L sprijini cauza, au ripostat puternic i, cu ajutorul lor, forjclc ili mi lost curind stapine pe situajie. Condijiile cconom ice din Basarabia erau precare. Seceta a cauzat pro fit slabc dc griu, repetate, mai ales in districtele de stepa din sud, in tim p ce cruperea brusca a oricarui com erj cu Rusia fusese fi ea o lovitura grea prim ita iconomia Basarabiei. Rusia oferise o piaja buna pentru vin i fructe, i ar fi it ani pentru gflsirea unor noi pieje i a unor mijloacc dc transport reorientate : vest i nu spre est. Totui, nu exista nici o dorinja de rcunire cu Rusia. Intr-adcvar, a r f i fost >rinz3t0r daca ar fi existat vreuna. Caci nu era nim ic de citigat de la o ncnea orinduire pentru Jaranii basarabeni, fie moldoveni, fie ucraineni. 3 ci a r fi nutrit vrcun dubiu, ar fi fost ingrijoraji v3zind fluxul de refugiaji usiv m ulji evrei deziluzionaji - care incercau sa treaca N istrul noaptea, sub 1 garzilor bolsevicc de frontiera, pentru a sea pa de foame, teroare i razboiul cc bintuia de cealalta parte. Le vor trebui m ulji ani sovieticilor pina sa :e un zid im penetrabil de partea frontierei lor. T olerarea citorva moii gi - nici una din ele nu depaea 225 acri - era u n prej mic de platit de catre ii, pentru garanjia ca li sc va perm ite sa-$i m enjina proprietajile lor indiviRom ania nu avea ca atare nici un motiv sa se team a de organizarea unui scit. Cu atit mai pujin cu cit trei alegeri cu sufragiu universal nu au aratat 0 urm a a vreunei micari separatiste sau m acar oportuniste (ca in Croajia Jlovacia), dei marea m ajoritate a deputajilor basarabeni, care includca ;zcntan(i ai m inoritajilor, erau fie mem bri ai aripii radicale a Partidului csc sau a dreptei extrem e antisem ite i, in consccinjd, in opozijie violenla jvernul zilei. D ar acceptarea unui plcbiscit in B asarabia ar fi creat un d e n t periculos pentru toate proyinciile nou dobindite i ar fi creat o insta te generala socialS i politica. in Basarabia, aceste problem e ar fi fost cu lai grave, caci propaganda pro-ruseasca, care a r fi trebuit sa fie perm isa, lseparabila de agitajia pro-com unista. M ai m ult decit atit, ce drept avea 1 s3 ceara un plebiscit in Basarabia, pe care ea nu-1 ceruse in nici o alt1 i dup3 ce repudiase oricc drepturi ce decurgeau din cucerirea acestei ncii sub guvcrnarca {arista ? E rau sovieticii in$ii, a c3ror constitujic otea dreptul la desparjire, prcgatiji s3 Jina plebiscite in G eorgia sau nia, de exem plu ? Sau, de fapt, acceptase vreo Jara plebiscite pe teritoriul, eptind situajia in care picrdusera razboiul ? Cu siguranja, guvernul rom an l pregatit s3 fie prim ul care s3 ofere u n exem plu in acest sens.

Capitolul IV

De la Locarno la Hitler

Pactul dc la Locarno a avut un cfcct redus asupra problcm elor im ediate ale Rom aniei. Nu ne-am fi ateptat ca el sd domoleasca aspirajiile U ngariei i Bulgarici dc a-$i recSpata fostclc tcritorii i, inc<i mai pu{in, sa afecteze proiectcle Rusiei. Pe de altd parte, Iccjia salutarS, de$i descurajatoare, a anului 1925 a aratat cu certitudine ca nu sc poate conta pc ajutorul Angliei in m entinerea pacii europene. Noul an a fost prefajat de un incident care, dei fara'm are im portanja in sine, a atras atenjia, inca o data, asupra iredcntism ului m aghiar : scandalul polijelor in franci, fasificate la Budapesta din motive politicc, in care au fost im plicaji m aghiari cu funcjii inalte, iar Guvernul a arStat, in cel m ai bun caz, o totala ncpSsare. Cehoslovacia, care in 1922 avusese deja ocazia sa protestczc im potriva falsificarii monedei sale in U ngaria, a insistat sa se ia m asuri drastice. Totui, alji membri ai M icii A ntante nu au ezitat i, dupa o intilnire spcciala a m initrilor de externe la T im ijoara, la 10 februarie 1926, com unicatul a anunjat decizia lor de a a$tepta rezultatul cercctarilor purtate de guvernul maghiar. Dupa London Times, ei au fost de acord sa lase Franja, jara a carei moneda fusese falsificata, sa ia inijiativa instituirii unui control serios asupra politicii m aghiare. T ara pagubita nu a aratat, totui, tendinja de a-1 trata aspru pc agrcsor aa ca nici controlul asupra finanjelor sale, exercitat de catre Liga N ajiunilor, i care trebuia sa expire la 30 iunie in acel an, nu a fost prelungit, aa cum era de ateptat. F ranja s-a m uljum it doar cu propunerea, adoptata de Liga, sa se convoace o conferinja international^ care sa elaboreze o convenjie privind suprim area falsificarii. Accasta sugestie a incheiat incidentul, caci principiul calauzitor al politicii rom ane i iugoslave a fost dorinja de a dezvolta relajii cu cit mai m ulte j< 1 ri. R einnoirea pentru inca trei ani a tratatelor dintre Rom ania pc dc o parte i Iugoslavia i Cehoslovacia pe de alta, printr-un protocol, sem nat la Bucurcjti la 13 iunie 1926, a fost o problem a de rutina. Schimbul de ratificari la Bled, pe 19 iunie, s-a efectuat in cursul unei conferinje obi$nuite a ceior trei minitri de externe. C onvenjia alianjei defensive dintre Rom ania i Polonia a fost reinnoita, in mod sim ilar, la 26 m artie 1926, d ar a fost dcscm nata acum tratat dc garanjie, intcrprctat ca extindcrc a alianjei i, in acclai lim p, ca atenuarc a caractcrului sau anti-rusesc in m asura in care A rticolul 2 m enjiona ca dctaliile aplicarii prcvcdcrilor de mai sus vor fi stabilite prin injclcgeri tehnicc. Dc fapt, in

Frcderic C. Nanu

;gerea tchnicS, a fost elaborat un plan al operajiilor m ilitare com une doar 3teza unui razboi im potriva Rusiei, iar eficacitatea tratatului era, de aceea, ata la apararea im potriva acelei jari. El nu se aplica in cazul unui atact an asupra Poloniei, sau al unui atac m aghiar asupra Rom aniei, dar acest mnt a ram as, totu$i, un secret im p3rtait doar aliajilor apropiaji. La 10 iunie 1926, m ult ateptatul tratat de prietenie cu F ranja a fost at la P aris221. De$i el privea alianja defensiva, acest term en nu s-a folosit eri. Se stipula, pur fi simplu, c3 parjile nu trebuie sa rccurga la razboi una triva celeilalte -- decit ca o consecinja a A rticolelor 15 Paragrafcle 7 sau 16 m vcnjici - ci vor trata toate disputele in mod panic fi se vor consulta in problem ele care ar putea am eninja securitatca lor externa (Articolul 3). ele a r fi atacate, s-ar consulta asupra pozijiei ce trebuie adoptata in cadrul :lor Convenjiei (avind in vedere salvgardarea interesclor lor najionale me i m enjinerea ordinii stabilite p rin tratatele la care parjile erau semna(Articolul 4). P3rjilc au fost de acord, in plus, sa-i stabileasca, dc com un , politicile in eventualitatea oricarei m odificari sau a oricarei incercari de Ticare a statu < 7o-ului politic al jarilor Europei (Articolul 5). S-a anexat un protocol in care Rom ania confirm a declarajia de la Genova 7 m ai 1922, privind prom isiunca perm anenjei de neagresiune faja de , baza 13-pc statu quo. R om ania e pregatita s3 extinda angajam cntul faja de ecinii s3i. Ne-agresiunca, s-a explicat, includea angajam entul de a se : sa preg3teasc3 trupe ncregulate pe teritoriul Rom aniei pentru a le folosi riva Rusiei. O convenjie, sem nat3 in acceafi zi, stabilea prevederi detaliate pentru :a panica a divergenjclor dintre Franja i Rom ania. Daca intenjiile proilui fusesera de a potoli K rem linul, atunci el nu i-a atins scopul, caci d a stirnit un protest vehem ent prin aceea ca im plica o garantare a statu lui Basarabiei. Se sperase cS tratatul franco-rom an ar fi un factor suplim entar dc stabiliEuropa de est. In schimb, se pare c3 el a fost picatura care a facut galeata |< 1 s3 se reverse. M ussolini nu facuse niciodata un secret din jelurile sale ialiste, iar obiectivele italiene nu puteau fi decit Balcanii i Africa de dar, in ambcle regiuni, Franja precedase Italia i exercitase o influenja iic3 in favoarea statu ^wo-ului. Pentru a-i atinge scopurile, M ussolini 3 s3 inlocuiasc3 Franja, cel pujin in unele dintre capitalcle Europei de est, alim enteze nem uljum irea ce incuraja revizionism ul in jarile infrinte. El a tim a alternativa, far3 indoiaia parjial, pen tiu c3, incurajind revizionism ul eral, se situa de aceeai parte cu germ anii, de care fusese separat de ceea rut la vremea respectiva sa fie barierele insurm ontabile ale Anschluss-ului Tirol-ului german. Franja i aliajii sai erau pregatiji, de dragul p3cii, s3-i ingaduie dictatotalian anum ite im pliniri ale am orului propriu. Planurile pentru o alian{3 -iugoslav3, discutate in m artie 1926, la Paris, de B riand $i N incici, au glijate datoritS spcranjei dc a incheia un pact trip artit cu Italia. M inistrul e externe a purtat convorbiri amicale, in aceeai lun3, cu M ussolini, e de dup3 afacerea Corfu din 1923. in iunie, in declarajiile lor acordate dup3 Conferinja M icii Antante de la Bled, cei trei m initri de externe ubliniat dorinja lor privind relajiile cele mai cordialc cu Italia.
xt in serin TratatelorLN, vol LX, p. 161 ( n. a.).

Politico Externa a Romaniei

129

Relajiile italo-rom ane ramaseserS ineordate din 1924. D ar, in m artie 1926, cabinetul liberal a dem isionat i lui B ratianu i-a succedat generalul Averescu, care urm ase o parte din pregatirea sa m ilitary in Italia i era cunoscut pentru sim patia sa pro-Italia. Dou3 luni mai tirziu, Roma a oferit spontan un im prum ut. Consccinja negocierilor secvente a fost o injelegere privind reglem entarea datoriei de razboi a R om aniei faja de Italia i prim irea anum itor facilitaji pentru participarea italian3 in industria rom ana, m ai ales petrol i textile, in schim bul careia, a fost, intr-adev3r, acordat u n m ic im prum ut (15 iunie 1926). In acelai tim p, au inceput negocierile pentru un pact de prietenie i colaborarc cordials, carc s-a sem nat la 16 septembrie 1926. Cele doua guverne s-au angajat sa-i acorde reciproc sprijin i colaborarc cordial3, pentru menjinerea ordinii internajionale i indeplinirca tratatelor sem nate dc ele (Articolul 1 ); in cazul unor com plicajii inlernajionale, ele trcbuiau s3 se consulte (Artico lul 2 ), iar in cazul unor intervenjii vioIcnte ele sc angajau sa-i ofere colaborarea bcnevola, sprijin politic $i diplom atic (Articolul 3 ) ; diferenjelc dintre ele trcbuiau sa fie supuse unei proceduri de arbitraj i conciliere (Articolul 4 ) 222. Rom ania nu prea putea semna u n asem enea tratat cu Italia, atit de curind dupa incheierea tratatului cu Franja, care ratificase tratatul Basarabiei din 1920, daca M ussolini nu proccda la fel. in tr-u n schim b de note, ancxatc tratatului, M ussolini s-a referit, pur i sim plu, la faptul ca explicase deja m otivele intirzierii Italiei, in tim p ce generalul Averescu a raspuns cfl luase nota dc faptul ca ratificarea este o chestiune de tim p i de ocazie favorabila225, dar era un secret cunoscut ca M ussolini fScuse com entarii verbale definitive. Dupa cum era de a$teptat, guvernul sovietic a protestat, i chiar in termeni m ai putcrnici decit cei folosiji faja de Franja, im potriva prom isiunii im pli cate a ratificSrii, interpretata a fi o violare a drepturilor suverane i a intereselor URSS , incom patibile cu relajiile prieteneti dintre cele dou3 jari224. D ar am eninjarea rusa nu 1-a im presionat pe M ussolini, iar ratificarea tratatului Basarabiei, l a _8 m artie 1927, nu a avut un efect perccptibil asupra rclajiilor italo-rom ane. intr-o telegram a catre reprezcntantul s3u la Geneva, guvernul italian a explicat ca ratificarea fusese doar am inata, in speranja c3, intre tim p, parjile ar objine o injelegere directa225. Totui, motivul mai profund fusese acela cS Italia nutrca m ari speranjc privind un comerj profitabil cu Rusia, spcranje ce nu se m aterializascra, in tim p ce Rom ania parea un cim p profitabil pentru expansiunea economica i politica italiana. D ar am bijiile Italiei in Europa de E st au mers m ai departe decit a-i include doar R om ania in orbita. M ussolini i-a Jndregtat apoi atenjia catre B ulgaria, intotdeauna un inam ic potenjial al lugoslaviei. In octombrie, niinistrul bulgar de externe a vizitat Roma i i s-a facut o prim ire neobinuit de calda. M ussolini s-a 13udat ca ar putea s3 dom ine deodatS Rom ania i Bulgaria, dei relajiile dintre cele dou3 j3ri erau in acca perioad3 deosebit de ineordate. Ca i Iugoslavia, Rom ania suferise in 1926 dc o recrudescenj3 a activitajilor com itagiilor i, im prcuna cu Grecia, ceruse in august Ligii N ajiunilor s3 creeze o com isie de control (similarS cu aceea form ats pentru im prum utul dc reconstrucjic maghiarS), in care ele s3 fie reprezentate ?i s3 supravegheze ca im prum utul de restabilire oferit de Lig3 s3 nu fie indreptat c3tre scopuri agresive. Bulgaria
222 223 224 225 Text din seria LN vol. 67, p. 393 (n. a.). Texte in L 'Europe Nouvellen, 12 februarie 1926 (n. a.). NotS din 12 octombrie 1926 (n. a.). IhiJetn. Nota din 12 martie 1927 (n. a.).

'V/

Frederic C. Nanu

obicctat violent. In final s-a ajuns la un com prom is : a fost num it un singur embru al eomisiei, iar incordarea a fost tem porar destram ata, ceea ce reprenta cu siguran}3 cu succes pentru Italia, dar speranjele dc a im bun3t3ji relajiile ter-balcanice au fost curind risipitc. La 27 noiem brie 1926, Italia a sem nat un itat cu Albania creindu-i o pozijie preponderenta aici, ceea ce a produs o icjic violcnta la Belgrad. Guvernul a dem isionat, recunoscind eecul politicii le de apropiere de Italia, care trebuia s3 conduca la un Locarno local - pactul p artit cu Franja - iar Jara intra in sfera de infiuenfa a Franjei. N egocierile itatului bilateral au fost incheiate, iar acesta a fost sem nat u n an m ai tirziu. Pe de alta parte, M ussolini i-a continuat eforturile dc a atrage Rom ania partea sa. N egocierile pentru inchcierea unui tratat com crcial au inceput la ianuarie 1927, iar tratatul Basarabiei a fost ratificat doua luni m ai tirziu. Principalul avantaj pe care Rom ania spera sa-1 objina dintr-o injelegere diaia cu Italia era de a preveni orice tendinja din partea accsteia de a incuraja izionism ul m aghiar. Dar, a devenit curind clar ca ceea ce Italia planuia era includa Romania, U ngaria $i B ulgaria, pentru a nu mai m enjiona Albania, in :ea$i constelajie; era, de asem enea, evident ca Ungaria nu va renunja la visul vind un revizuirca tratatelor. Era de afteptat ca Rom ania s3 piateasca pcntm asta injelegere. M ussolini incepuse deja convorbiri cu Budapesta pentru crearea unui >ueu economic pentru U ngaria prin Fiume, in octombrie 1926. in ianuarie, anunjat c3 prem ierul ungur va vizita Roma, iar la 15 m artie s-a transm is ca, linga o injelegere privind Fium e, se va sem na, probabil, fi un tratat de :tenie. Dou3 s3ptam ini mai tirziu, contele B ethlcn a declarat in Comitetul tru afacerile externe al C a m e re i: EvoluJia situajiei in Europa de est nu mai inde acum doar de Franja, ci i de alte state. U ngaria trebuie s3 foloseasc3 :e situajie favorabil3 pentru a stabili relajii sincere de prictcnic cu accle J3ri ine carc sint dispuse s3 fac3 acclafi lucru cu U ngaria, ca fi cu acele mari ;ri, in prim ul rind Italia, ale c3ror intercse sint idcntice cu acelea ale UngaTratatul italo-ungar de prietenie a fost sem nat la 5 aprilie 1927. C31dura im entelor exprim ate cu acea ocazie in am bele capitale nu putea s3 nu ieasc3 suspiciune i resentim entc in J3rile vccine, mai ales in Rom ania, pc : M ussolini o curtase tocmai de curind. * in aceste condijii, ncgarea zvonurilor, (cum c3 M ica AntantS sc g3sclc ragul dizolv3rii) care p3reau s3 fie confirm ate de destinderea rem arcabil3 a Jiilor ungaro-iugoslave, cu toat3 respingerea acestora de c3tre m iniftrii de rne ai Micii A ntante care s-au in tilnit la Ioachimov, la 13 mai 1927, nu mai nevoie s3 fie exprim ata in term eni atit de em fatici pentru a fi crezut3. O decizie im portanta a Conferinjei, cel pujin in principiu, a fost aceea de i m3suri pentru a int3ri colaborarca cconomic3 dintre mcmbrii, chiar cu rl sacrific3rii interesclor najionale. in ajunul retragerii Comisiei aliate de control asupra arm am cntclor m a re - care a survenit la 16 august 226 - i avind in vedere tratatul italo-m ar, cei trei m iniftri au socotit c3 este folositor sa-i reafirm e opozijia fa{3 dc : schim bare a statu quo -ului teritorial, ceea ce nu 1-a im piedicat pe lordul erm erc, proprietarul ziarului londoncz D aily M irror, s3 inceap3 la 21 : o cam panie violent3 in favoarea revizuirii tratatului dc la Trianon. Acest
Controlul aliat asupra armamcntului bulgar fusese retras la 31 mai (n. a.).

Politica Externii a Romaniei

131

neatcptat pas inapoi i-a incurajat pe revizionitii m aghiari i a conlribml in mare m asura la inveninarea atm osferei In Europa de est in pofida unci dcclai ;i| n a contelui Bcthlen din 7 august 1927, cum cS guvernul s3u nu sprijina Campa nia, nefiind momentul potrivit pentru a ridica asem enea probleme. In accst context, Sir Austen Cham berlain a oferit asigurari ca politica guvernului brita nic se sprijina pe tratatele de pace. D isputa rom ano-m aghiara asupra drepturilor de a opta va fi tratata mai departe, d ar trebuie m enjionata aici in m3sura in care ca s-a aprins, din nou, in 1927 i a ocupat un loc dom inant in dezbaterile C onsiliului Ligii in septembrie, dom inate de un straiucit duel oratoric intre Titulescu i Apponyi. Caci, dei in aparenja o controversa juridica, ea era, in realitate, aa cum declara Bene la 25 octom bric 1927, o masc3 pentru cam pania revizionista : Obiectivul, a spus el, era dublu : 1) Prin ac{iune directa la Geneva sa obtina o decizie ostiia reformci agrare din Rom ania $i, prin urm arc, i in alte state succesorale ; 2) S3 creeze un spirit ostil fa{3 de tratatul dc la T rianon i s3 preg3teasc3 tercnul pentru ridicarea, la m omentul dorit, a problcmei revizuirii acclui tratat.... Am spus intotdeauna c3 T ratatele de la Paris nu sint perfcctc, d ar am sus{inut intotdeauna c3 starea prezenta de lucruri este infinit mai bun 8 din punctul de vedere al justijiei politice i etnice, decit aceea dinainte de rSzboi. Orice om este contient c3 ar fi imposibil s3 se traseze frontiere, dup3 una sau alta din ideologiile politice i etnice, i c3 in orice tratare considera{ii extrem de complexc intr3 in jo c - istorie i drepturi istorice, economice, situajia geograficS i nevoile politice i etnice. O ricine a tiut $i a luat in calcul faptul c3 in state, vechi sau noi, vor ram ine m inorit3(i mai m ult sau mai pu(in considerabile - nu a existat stat care s3 nu aib3 minorit3(i etnice. D ar nu s-a pretins niciodatS, chiar la C onferinja dc pace, c3 tratatele de pace sau, din acest motiv, oricarc alte tratate ar fi etcrnc. Bcnc a spus, in continuare, c3 tratatele ar putea fi, firete, revizuite in mod pa$nic p rin procedura Ligii cuprins3 in A rticolul 19. Dar propaganda m aghiar3 se baza pe principii diferite. Tonul ei era am cnin|3tor, perturba relaJiile internajionale, consolidarca i incerca s3 im piedice injelegerile dintre state. Ea nu se oprise doar la faptul c3 in m ajoritatea cazurilor schim b3rile pe care le cerea a r crea noi injustijii, nici nu era satisfacut3 de rectific3ri minore: era, intr-adev3r, inspirat3 de ur3 i bazat3 in principal pe inexactit3|i, imprecizii, statistici false, docum ente falsificate i declarajii fals interpretatc. A creat nesiguran(3, problem e, dezordine politics i sociaia i a r3spindit in str3in3tate un spirit belicos227. O rice indoieli posibile privind op(iunilc Rom aniei, intre Fran{a i Italia, au fost risipite cind o schim bare in guvern 1-a adus pe Ion I. C. Br3tianu la putere, inca o data, la 26 iunie 1927, cu Titulescu ca m inistru de externe. Unui din prim ele sale acte a fost s3 trim ita telegram e preedintclui Republicii i lui B riand, asigurindu-i de satisfactia vie de a lucra pentru dezvoltarea legaturilor dintre cele doua (ari, care corespundea, atit cu sentimentele, cit $i cu interesele poporului rom an. Raspunsurile au fost exprim ate in term eni la fel de caiduroi228. Roma a interpretat alegerea Rom aniei la modul filosofic. Sc poate presupune c3 M ussolini insu$i se ateptase la aceasta evolujic atunci cind sc dccisesc
227 228 La situation Internationale et la Politique itrangere tchechoslovaque, Orbis Company, Pra gue, 1927 (n. a.). Tcxlo in Le Tempsn din 25 iunic 1927 (n. a.).

132

Frederic C. Nanu

sa duca o politica de prietenie faj3 de U ngaria. Situajia nu a fost lipsita de o latura ironica. In 1919, Bratianu p3r3sise Parisul i trintise ua dupa un conflict am ar cu guvernul francez, carc insista asupra revizuirii fr,ontierelor stabilite in tratatul din 1916 i singurul sSu suporter, intre M arile Puteri, fusese Italia, in 1927, Franja m ilita acerb pentru inviolabilitatea frontierelor, in tim p ce Italia f3cea parte din tab3ra rcvizionistS. Cu incheierea, la 11 noiem brie, a tratatului de prietenie dintre Iugoslavia i Franja, urm at, la 22 noiem brie, de scm narea unui alt tratat, care stringea legStura Italiei cu Albania, grupurile politice din Europa de est au luat forma pe care o vor m cnjine - ccl pujin aparcnt - pentru urmStorul deceniu : de o parte statcau statele M icii A ntante i Polonia, sub conducerea Franjei, cu statu quo-ul ca obiectiv, iar de ccalalta parte U ngaria, B ulgaria i A lbania privind catre Roma pentru sprijin i avind ca motiv revizuirea tratatelor de pace, ceruta in mod oficial pe cSi pa$nicc. Una din consecinjele politicii lui M ussolini a fost crcjterca coeziunii M icii Antante i intSrirca influcnjei Franjei. D ar pozijia R om aniei a continuat s3 fie cea mai expusS. Cea mai m arc am eninjare pentru Iugoslavia era Italia; pentru Cehoslovacia, inam icul potenjial era G erm ania, iar Franja, probabil, ar fi intervenit daca una din cele doua {3ri este atacata. D ar pericolul pentru Rom ania venea dinspre Rusia i era foarte indoielnic daca Franja ar putea sau ar interveni cfectiv in cazul unci agresiuni. Situajia fusese com plicata i mai m ult de tratatul sem nat la Berlin, la 26 aprilie 1926, intre Rusia i Germ ania, in care am bele puteri se angajau sa ram ina ncutrc in cazul unui atac neprovocat. Acest evenim ent a produs alarm a in R om ania i Polonia, fiind discutabil faptul ca a r contraveni cu indatoririle G erm aniei fa(S de Pactul Ligii, ea fiind solicitata sa-i devina membru. Poate mai im portant decit aspectul juridic era faptul c3 tratatul a confirm at atitudinea amical3 a Germ aniei faj3 de Rusia; ca m em bru al Consiliului, ea se putea opune oricSrci decizii nefavorabile pentru Rusia. in acelai tim p, relajiile dintre sovietici, Anglia i F ranja s-au deteriorat constant pin3 cind au atins punctul in care \n g lia a intrerupt relajiile diplom atice datoritS raidului de la Arcos din primS/ara lui 1927. Iar Franja, citcva luni mai tirziu, a cerut rechem arca lui Rakovski, ,'cchud inaniic al Rom aniei. care devenise am basador al URSS. in ultim a parte a anului 1927, R om ania a suferit dou3 pierdcri scrioase : noartea regelui Ferdinand la 27 iulie, care ceruse prin C onstitujie num irea unei egenje compuse din trei membri pin3 la m ajoratul lui M ihai i, la 24 noiembrie, lecesul lui Ion I. C. B ratianu, carc lipsea Jara de cel mai experim ental diplom at 1 sau. Pe de alt3 parte, noi forje inccpuser3 sa se afirm e pc sccna interns, i clc or excrcita o infiuenjS putcrnica asupra politicii externe a Romaniei. in accl n, cca mai marc parte a mcm brilor Ligii ApSrSrii Najional-Crc$tinc, condusa e profcsorul Cuza, au trccut in Garda de Fier, mult m ai extrem ists, condusa e cSpitanul Zelea Codreanu. M ijcarea incepuse im ediat dup3 rSzboi ca o :volt3 im potriva practicilor, delapidarilor i lipsurilor adm inistrative, datorita arora se blama dem ocrajia parlam entara, acuzata dc a fi dependents financiar e evreii bogaji i dom inata intelectual de francm asoncrie, ea ins3i la ordinele /reilor. Com unism ul era, de asem enea, anatem izat. Rcm cdiul susjinut dc Corcanu consta in rcinnoirea complcta a viejii politice, carc s3 fie infaptuita dc Lcgiunca A rhanghclului M ihail, a?a cum a fost nurnitS inijial Micarca. rez-ul ci era ascctic, profund rcligios i nationalist, dar avea, dc asemenea, SsSturi so cialists propovSduind nivclarca avcrii i intrcprindcri coopcrnlislc

Politica Externa a Romaniei

133

O rganizarca Legiunii se baza, desigur, pe autoritate. C apitanul ei, Codreanu, concentra toata puterea in mina sa. Aa cum se poate observa, G arda de Fien> avea m ulte lucruri in com un cu fascismul, contem poranul sSu, ca i cu nazism ul, pe care 1-a precedat, d ar se dcosebea de accsta in problem e im portante, mai ales prin atitudinea sa fata de religie. Cu toate acestea, in c lin a b le sale politice, dom inate de anti-sem itism i anti-com unism , o indreptau cu totul catre G erm a nia i, in subsidiar, catre Italia. M cm brii G3rzii de Fier s-au inm uljit considerabil. O rganizajia recruta foarte m ul|i aderenji in districtele rurale ale provinciilor cu p o p u la te evreiasca numeroasS dar, ironic, i-a datorat mult din succesul sau creterii rapide a proletariatului intelectual, fructul principiului dem ocratic al educa{iei populare. Comerjul, finanjcle 229 $i profesiile liberate fiind in m iinile evreilor, m ajoritatea proletariatului s-a vSzut incapabil s3 se intre{ina, iar resentim entul s3u s-a indreptat asupra unui sistem carc p3rca c3 ofcra toate avantajele politicienilor, evreilor i capitaIi$tilor str3ini. Problem ele politicii interne ridicate de o asemenea micare erau, evident, grave dar, prin ridicarea nazism ului in Germ ania, cu care m ijcarca imp3rt3ea anti-com unism ul, anti-sem ilism ul i anti-parlam entarism ul, ca era dcstinatS s3 afecteze foarte serios i politica externa. Caci, in ciuda diferen{elor ideologice, ura comunS fa{3 de sovietiei care-i anim a pe mem brii micarii romancti, apoi, diverse motive religioase i teritoriale au adaugat gaz pe foe i au dus la strinsa cooperare dintre f t, in prim ul rind, in domeniul politicii externe. Anul 1928 a inceput cu un alt incident international, carc a avut efectul sSrii pe rana dcschisa, de natura s< 1 redcschida lupta U ngariei pentru a-i rccitiga teritoriile picrdute. In prim ele zile ale lui ianuarie, a u t o m a t e austriece de frontiera de la Saint Gothard, la granija m aghiara, au descopcrit ca cinci vagoane despre carc sc pretindea c3 sint inc3rcate cu maini conjineau, dc fapt, arm e autom ate expediate din Italia. Explicajia oferita de unguri a fost ca vagoanele erau in tranzit spre Polonia, d ar aceasta m form ajie a fost vehem ent negata la Varovia, iar presa M icii A ntante a cerut anchetarea problcinci. Cele trei guverne au decis im ediat sa supuna problem a autorit3(ii Ligii, ccrind s3 fie restabilit controlul m ilitar asupra U ngariei, pentru a evita incidente i consccin{e mai serioase. Totui, nota rom ana, dc la 1 februarie 1928, se deoscbea de cele ale cclorlalji in m3sura in carc afirm a c3, pentru m oment, nici un conflict real nu a ap3rut datoritS acestui incident intre statele direct intcrcsatc, nici nu dorim s3 acuz3m sau s3 suspcct3m pc cineva in Ieg3tur3 cu aceasta. M otivul acestei rezerve nu trebuie c3utat prea departc. Expedierea, care pornisc din Italia, nu fusese lacuta lar3 acordul lui M ussolini i nu era chiar o c o in c id e n t c3 Titulescu vizitase Rom a ?i avusese o lung3 convorbirc cu Ducele la 25 ianuarie, in aparen(S pc tem a tratatului com crcial neincheiat230. Intr-un
229 Cf. C. A. MacCartney; atractia sentimentului antisemit, dupa razboi, a fost intarita mai ales de doi factori. In primul rind, condijiile economice fluctuante de dupa razboi le-au inSesnit evreilor, experimental! i agili, profituri foarte mari, in timp ce romanii, mai pujin intreprinzatori, erau neajutoraji in laja lor (...) In al doilea rind, chiar numarul evTeilor din Romania a crescut considerabil pi in anexarea Bucovinei iji Basarabiei - ambele, veehi bastioane evreiejti in timp ce se pretinde persistent cS in Romania exista un mare aflux de evrei, care nu erau ceta|eni romani. In majoritatea cazurilor, vina nu este a lor (...) Existau, totuji, m ul|i refugiaji din alte (Sri care pStrunseserS in Romania i se stabilisera acolo, in general mituind autoritaji lo (Oji. cit., p. 327). Evreii sint un element foarte puternic in Romania, ei de|in controlul finan|clor ?i comerjului i au rSmas aproape in intregime neasimila|i, aja cS poporul ii prive^tc ca pe nijte strflini ( Ibidem, p. 322) (n. a ). V, I'. Dobrinescu, Rclafii..., p. 97 (n ed.).

230

134

Frederic C. Nanu

intcrviu acordat presei, in ziua urm atoare, el a negat ca a r exista vreo opozijic intre politica coopcr3rii active i loialc dintre Rom ania i Italia pe de o parte, i interesele M icii A ntante pe de alta parte. Aceasta ascrjiunc era corecta din punct ie vedere tehnic, cu condijia ca ea s3 fie interpretata in scnsul c3 o atitudinc icprietenoasa faja de Italia 1-ar dctcrm ina pe M ussolini s3 sprijine i mai mult evizionism ul m aghiar. O ricare ar fi fost neincrederile, pe care le putea provoca la Belgrad reairm area de c3tre Titulescu a prieteniei cu Italia, acestca au fost risipite de ifirmajia sa c3 existenja unei Albanii libere i independente constituia cea m ai igur3 garanjie a p3cii in Balcani. Presa franceza s-a ar3tat iritat3 de vizita lui Titulescu la Roma dar, cind el a sosit la Paris, la 2 februarie, a fost bine prim it le Poincare i Briand. fntr-adev3r, Franja ii propuscse s3 inccrce a-1 citiga pe )uce cu blindeje, adic3 Jinind seama de nevoia de prestigiu a oricarui dictator, n acea vrem e, Franja fiind interesata, in principal, in objinerea unei injelegeri supra problemei spinoasc a parit3Jii navale in M editerana. C onsiliul Ligii, inc3 dom inat de incidentul de la Saint-G othard, s-a itru n it la 5 m artie 1928. Cu o zi inainte, m in ijtrii de externe ai M icii A ntante : puseser3 de acord, ca de obicei, asupra unei politici comune. In aceea$i zi, intr-o cuvintare la D ebrejin, contele B ethlen a afirm at eschis c3 oricit dc dczirabil era pentru U ngaria s3 ajungS la o injelegere cu scinii ei, aceasta nu era posibil atita vrem e cit ei refuz3 s3 incuviinjeze revizuiia tratatului. De fapt, el a ar3tat foarte clar ca ceea ce cere U ngaria inseam n3 tult mai mult decit o simpia rcvizuire : Scopul nostru nu este rcvizuirea tratailui de pace, ccca ce noi dorim sint frontiere. Cu actualele frontiere nici o pacc jrabiia nu se poate fonda - ele sint o inchisoare in care sintem inchii, avind atele victorioase ca temniceri. Cel pujin, c3rjile se aflau pe mas3. U ngurii ar3tascr3 clar, i cuindreptSre, c3 nu i-ar liniti o sim pia m odificare a frontierelor pentru a corecta toate isururile, cum ar fi: retrocedarea Aradului sau O radiei M ari de la Rom ania, dul Slovaciei sau Voivodina iugoslava. O reconciliere autentica intre U ngaria vecinii s3i in viitorul apropiat nu era de ateptat, c3ci nu sc putea g3si nici o rsoan3 de incredere care s3 nu fie m aghiar i s3 sprijine abandonarea tuturor stelor teritorii ale coroanei Sf. tcfan de c3tre statele succesoarc. D oar o forJ3 perioar3 ar fi putut p3stra pacea in ciuda tuturor asigur3rilor, pentru a urm 3ri dreptarea situajiei doar prin mijloacc panice, exceptind m ctodele folosite de tier i Stalin pentru a p3stra teritoriile pe care le rivneau lara declarajie de dx>i. D ar Europa a sim jit (dac3 s-ar putea excepta Franja, in cazul G erm aniei) nu folosctc la nim ic s3 se fac3 zgomot asupra sim ptom clor, cind nim ic nu sc ate face pentru a inl3tura cauzele. Cind incidentul de la Saint G othard a fost us in faja Consiliului, la 7 m artie 1928, Titulescu a vorbit din partea M icii itante - nu a acuzat pe nim eni, dar a subliniat c3 Liga a r trebui s3-i afirme :pturile in probleme care s-ar cuveni privite ca fiind de intcrcs i importan{3 ieral3. La sugestia lui Cham berlain, C onsiliul a num it o Comisie de experji nici pentru a investiga incidentul. B riand, de asem enea, a dorit s3 tie dc ce gurii distruseser3 probele atit de precipitat, c3ci arm ele autom ate fusesera :diat vindute ca deeuri de metal unui negustor local. E xplicajia ofcrita de egatul m aghiar a fost c3 guvernul s3u aplicase reglcm entarilc adm inistrative male pentru asem enea cazuri.

Politica Extern < 3a Romaniei

135

Com itetul trebuind sa raporteze, pe 7 iunie, Consiliul a inchis chestiunca, exprim indu-$i regretul faja de ae(iunea perspieace a U ngariei $i fa(3 de incapacitatea sa de a stabili destina|ia arm elor. C ham berlain a adaugat citeva cuvinte pentru a-i exprim a dezam 3girea in Ieg3tur3 cu rezultatul, precum i speranja cS acest Consiliu, care este un organism in dezvoltare, va inva(a din experienla. La sesiunile din m artie i iunie ale Consiliului s-a dezbStut m ult tim p problem a optanjilor, dar nu s-a inregistrat decit un progres minor. O intilnire regulata a m ini$trilor de externe ai M icii A ntante a avut loc la B ucurejti, intre 20-21 iunie 1928. Com unicatul final conjinea asigurarile obinuite de solidaritate i opozi(ia fata dc modificarea tratatului. Raspunzind unei intrebari puse de un ziarist m aghiar, in legatura cu Articolul 19 al Convcnjiei, Titulescu a declarat c3 acesta nu-i ingri jorcaza caci, pentru revizuirea tratatului, este nccesarS unanim itatea i se poate conta pe M ica A ntanta ca va im piedica aceasta eventualitate. Schim barilc politice interne, care s-au produs in a doua parte a anului in Rom ania i Iugoslavia, au avut repercusiuni asupra politicii lor externe. La 11 septem brie 1928, Iuliu M aniu, conducatorul Partidului N ajional-Tarancsc, a fost num it prim -m inistru, iar un alt conducator transilvSncan, Vaida Voievod, a devenit m inistru dc interne, in tim p cc G. M ironescu dc{inea portofoliul Aface rilor Externe. Faptul c3 guvernul era dom inat de transilvancni, cS libcrtatea alegerilor din deccinbrie nu a fost contestata dc nim eni, ca^tarca de asediu i cenzura, im puse de guvernele anterioare, fusesera ridicate $i c3 a fost votata prom pt o lege ce dcscentraliza autoritatea a d m in is tr a te , toate accstca erau un raspuns efcctiv la acuzarile, raspindite asiduu in cercurile intercsatc din strainatate, c3 unitatea Romaniei - cu referire spcciala la Basarabia - era pur artificiaia, un produs al baionctci i maciucii. Raspunsul era dat la tim p, caci s-a intiinplat s3 coincida cu o dcstindere totaia in problema m inoritaiilor, care a avut loc la Geneva, la intrunirea din septem brie a Adunarii. i nu era doar o c o in c id e n t c3 Rom ania a putut s3 lanseze prim ul ci m are im prum ut internatio nal, de dupa r3zboi, pc piaja libera, din care o parte a fost subscris in Statele U nite (februarie 1929). in Iugoslavia, cvolujia a avut loc in direct ia opusa. Dupa ucidcrea lui Raditch, in iunie 1928, disputa politica a atins o asemenea intensitate, incit regele Alexandru. considerind c3 este datoria sa sacra s3 pastreze unitatea statului, prin orice mijloace ce-i statcau la indem ina, a dizolvat parlam entul i a num it un general (Jivkovici) ca prim -m inistru (ianuarie 1929). in acelai timp, tratatul de prietenie cu Italia a fost 13sat s3 se pcrimcze. La 19 febm arie 1929 s-a f3cut un pas c3trc im plem entarea deciziei adoptatS periodic la Conferin}elc M icii A ntante, de a dczvolta relajii economice intre m cm brii s3i; o in tilnirc a delcgajilor spcciali s-a intrunit la Bucurcti in accst scop i sarcina lor nu putea fi decit accca de a c3dca dc acord asupra agendei unei conferinte viitoare, pentru carc trebuiau adunate % i studiatc datcle nccesare. Urm 3toarca conferin{3 regulat3 a M icii A ntante s-a intrunit la Belgrad, Ia 20 m ai 1929. Realizarea ci cca m ai de seam3 a fost incheicrea, la 21 m ai, a unui Pact G eneral asupra C oncilicrii, A rbitrajului i R eglem cntarii Juridice, urm ind liniile unui tratat model claborat de Lig3. Dc asem enea, o nou3 clauza a fost ad3ugat3 la tratatele bilatcralc dintre ccle trei J3ri, prelungindu-lc autom at din cinci in cinci ani. Mai mult decit atit, un stat carc ar dori s3 sc al3turc M icii Antante ar trebui s3 adcrc autom at la accst tratat.

136

Frederic C. Nanu

Un subiect im portant, discutat la Belgrad, a fost acela al reparajiilor. Planul Young, care intcnjiona s3 duc3 la o reglem entare finala a rcpara|iilor germ ane, era subiectul ncgocierilor dintre puterile occidentale, dar s-a acordat pujin3 atcnfic creditorilor din Europa de est. M in ijtrii M icii A ntante au decis, de accea, s3 form eze un front com un pentru apararea lor i, de la bun inceput, au afirm at c 2 nu a r accepta nici o reducere a pretenjiilor lor. Planul Y oung a fost discutat i adoptat in principiu la Haga, la 31 august 1929, iar problem a reparajiilor germ ane a fost reglem entata, cel pujin tcorctic, la Paris, la 20 decem brie : dar, aa cum a explicat Bene? in raportul sau din Parlam ent, la 30 ianuarie 1930, Statelc M icii Antante, sprijinite dc Polonia i Grecia, au stabilit de la inceputul conferinjei drept condijie a rcduccrii reparajiilor germ ane i executarii planului Young, solujia intrcgului lor com plex de drepturi i obligajii financiare cc reies din tratatele de pace cu A ustria, U ngaria i Bulgaria. Iar aceasta implica, de asem enea, solujionarca definitive a problcm elor proprictajii de slat i a datoriilor de elibcrare ale statelor succesoare. Pentm Romania, accasta inseam n3, de asem enea, ca problem a binc-cunoscuta a optanjilor va fi reglem entata im preuna cu negocierile asupra rcparajiilor maghiarc231. intoarcerea in Rom ania la 6 iunie 1930 a exilatului prinj Carol i urcarea sa pe tron, dupa doua zile, printr-un vot cu m ajoritate coplcjitoare al ainbelor camere ale Parlam entului, care nu prea avea incredere in capacitatea Regenjci de a conduce jara prin hiji$ul m arilor problem e datorate crizci economice, nu a afcctat politica externa a Romaniei. Conferinja regulata a M icii A ntante, organizata acum la Strbskc Selo, la 25 iunie 1930, s-a incheiat cu injelegerea obijnuita. A fost reafirm ata interzicerea unei rcstaurajii habsburgice, declarajia lui M ironescu dc prietenie cu Italia i fost salutata cu satisfacjic, aparent im plicindu-sc o im bunatajire a rclajiilor janco-italiene, dar de fapt ream intindu-se astfel Franjei c3 M ica A ntanta nu se estringc exclusiv la orientarea franccza. C riza econom ica m ondiaia a fost un iubiect im portant i s-au intreprins pai in vederea acjiunii cconomice comune. 5lanul lui B riand pentru o uniune europcana a fost a p ro b a t; in final, pe 27 iunie :-a sem nat o injelegere suplim entara privind tratatele de alianja ale M icii Anante care prevedea coopcrarca i mai strinsa intre cei trei m ini$tri de externe i 1 autoriza, pc oricare dintre ei, s3 acjioneze ca reprezcntant al tuturor in caz dc irgcnja. O dcm onstrajie coviritoare a strinsei legaturi dintre politica i economic fost oferita de anunjarca, la 21 m artie 1923, a unei injelegeri gcrm ano-austrice de a forma o uniune vamaia. M inistrul germ an de externe, dr. Curtius, ntr-un interviu din Le M atin, a descris injelegerea ca un prim pas spre imlem entarea planului B riand privind U niunea Europcana, subliniind ca ambele iri ii vor m enjine deplina independenja iar uniunea este deschisa adeziunii ltor state. De$i, aparent, G erm ania i A ustria nu pianuiau decit sa puna in plicare ceea ce M ica A ntanta incerca sa realizeze p rin acordul general, anunjul stirnit o furtuna de proteste, mai ales din partea Franjei i Cehoslovacici, carc ti v3zut aici prim ul pas catre ingrozitorul A nschluss. Acuzajia form aia a fost, tui, accea c3 acjiunea intenjionat3 ar fi o violare a tratatelor dc pace, iar in izul Austriei a r fi i o violare a Protocoalelor de asistenja financiarS din 1922. 3cind un efort zadarnic de a calm a furtuna - care conduscse deja la retragcrca
I Ibidem, f. 142 (n. ed.).

Politica Extern6 a Romaniei

137

creditelor franceze pe term en seurl catre bSncile din Europa centrals - Germ ania $i A ustria au hotarit sS atepte verdictul Curjii de la Haga. Interesele Rom aniei i lugoslaviei nu erau afcctate nefavorabil de uniunea pianuita, probabil m ai degraba contrariul, d ar ele se angajau s3-i sprijine aliajii cehoslovaci i francezi. O hotarire in acest scop a fost adoptata la Conferinja M icii A ntante, carc a avut loc la Bucureti, la 5 mai 1931232. Colapsul, la 11 mai 1931, al Creditului Anstalt dc la Viena a fost inceputul celci mai devastatoare faze a crizei mondiale. In iunie, situajia financiara din Germ ania devenisc, dc asemenea, disperata, iar guvernul am erican s-a v3zut obligat s3 faca un pas sever. Era evident c3 pentru G erm ania nu se m ai pune problema dc a face vreo plat3 a reparajiilor, iar dc la cclclclate guvernc europene se putea atepta ca ele s3 nu-i achite, la rindul lor, propriile pl3Ji. Legatura indisolubil3 dintre datorii $i reparajii nu mai putea fi negatS, iar la 20 iunie Preedintcle Hoover i-a f3cut public3 propuncrea privind un moratoriu general de un an ; totui, Franja, singura Jar3 din rindul m arilor puteri cc nu suferise incS serios datoritS crizei, i-a m enjinut viguros pozijia i a form ulat o contrapropunere: G erm ania sa continue s3-i pl3teasc3 rentele nccondijionat, iar accast3 sum3 s3 fie folosita pentru a dczvolta crcditul in Europa Centrals, incluzind G erm ania i aliajii orientali ai Franjei. Totui, prcedintclc Hoover a fost de acord numai cu acceptarea in intregim c a propunerii i abia la 6 iulie Franja a cedat233. M are parte din efectul dram atic al propunerii am tricanc s-a dim inuat datorita intirzierii i, pentru aceasta sau din alte motive, Franja nu a stopat criza financiara ce avea s3 culmineze in septembrie cu abandonarca dc catre Anglia a standardului aurului. in Rom ania, douS dintre cele mai m ari b a n d au dat falim ent in iulie i august, in Ungaria, situajia a putut sS fie salvata doar dc im pru mutul de 20.000.000 dolari din Franja, fapt care a pus Jara, tem porar, sub tuteia franceza. Contele Bethlen, care guvcrnase tim p de 10 ani, a fost f3cut Jap isp3$itor i a trebuit sS demisioncze. in mod semnificativ, noul prem ier, contele Gyiila Karolyi, in declarajia asupra politicii sale, de la 27 august 1931, a subliniat, in mod dcoscbit, necesitatca dezvoltSrii relajiilor cu J3rile vccine. Adunarea Ligii s-a intrunit la 7 septem brie, i, pentru un an de zile, Titulescu a fost ales preedinte, de data aceasta citigind in faja vechiului sSu oponcnt, contele Apponyi. A nticipind conferinja pentru dezarm are, care trebuia s3 inceap3 la 2 februaric la Geneva, m initrii de externe ai M icii A ntante s-au intilnit la Montreux, la 22 ianuarie, i, ca de Obicei, au trecut in revistS problemele politice im portante ale m omentului. in cursul lunilor urm 3toare, atenjia a fost ccntratS asupra Planului Tardieu i a dezarm 3rii. in mai, punctul dc intcrcs a devenit Conferinja Reparajiilor, planificat3 sS se intruneascS in iunie la Lausanne, iar aceastS problem s a fost adSugatS pe agenda C onferinjei regulate a M icii Antante care a avut loc la Belgrad, la 13-16 mai. Escnja deciziilor a fost accea de a urm a pozijia Franjei, a cSrci opozijie faJ3 de concesiile acordate germ anilor era binecunoscutS, m ai ales c3 m odificarea reparajiilor a r putea foarte bine sS se dovedeascS a fi u n inceput pentru revizuiri teritoriale. injelegerea semnatS Ia Lausanne, la 9 iulie 1932 a pus cap3t plSJilor interguvernam entale care au apSrut dupS rSzboi234. Cum injelegcrilc nu au fost
232 233 234 Romania a fost reprczontatii, la aceastS confcrinJJ, de prin|ul D. Ghica, ministrul dc externe in noul cabinet format de profesorul lorga la 18 aprilie (n. a.). Acceptarea Romaniei s-a produs la 2 iulie (n. a.). l'u|ine |Sri au fScut citeva plil|i demonstrative din datoriile lor ciitrc S.U.A., printre ele Anglia |i Cehoslovacia. l'inlanda n continual sit pliltcascil in intregimc (n. a.).

138

Frederic C. Nanu

niciodata ratificate form al215, Rom ania avea sS trim ita guvernelor interesate dc acum incolo, de dou3 ori pe an, in iunie i decembrie, cind piajile deveneneau scadcnte, un com unicat care arSta cS hotarise sS avansezc partea sa din plata reparajiilor, cu condijia s3 se suspende, de asem enea, toate piajile in contul datoriilor de r3zboi sau al obligajiilor interguvernam entalc, ca i toate datoriile reieind din tratatele de pace i injelegerile de la Haga 51 Paris, pentru state i cetSJeni bcneficiind de am in3ri sim ilare. In iunie 1934, s-a ad3ugat 0 condijic suplim cntar3: ca activitSJile Tribunalelor m ixte de arbitraj s3 fie suspendate. Rom ania, in schimb, n-a ieit p3gubit3, caci datoriile i-au dep3it solicitSrile cu aproxim ativ 2 0 0 .0 0 0 dolari anual. De o im p o rta n t dcoscbitS a fost injelegerea franco-cnglez3, care a rezul tat din interesul com un dc a anula datoriile de r3zboi c3tre Statele Unite. Aceasta i-a g3sit expresie in Declarajia de intenjie, semnata la Lausanne, care prevedea c3 cele dou3 puteri se vor Jine la curent in oricc chestiune sim ilar3 in originc acelcia atit dc fcricit rcglcmcntatS la Lausanne ; cS ele vor conlucra pentru a gasi o solujie pentru problema d e z a rm 3 rii; c3 vor coopera la prcg3tirea Confcrinjei economicc mondialc. Alte puteri erau invitate s3 sc al3ture accstor proccduri, iar Iugoslavia, Cchoslovacia $i Rom ania i-au sem nalat prom pt dorinta dc a sc alStura, la 21, 23 i rcspcctiv 25 iulie. Parjile infelcgcrii sperau intens anularea in fapt a plSJii reparajiilor, dezarm area generals i succesul C onferinjei econom icc m ondialc, ale c3rci objective erau larg sprijinite dc opinia publics americanS; ele crcdeau cS astfel sc va ajungc in m are mSsurS la anularea datoriilor dc rSzboi. D in ncfcricirc parjial pentru cS InJelegcrea i DeclaraJia dc intenjie nu au fost publicate im ediat - rezultatul a fost contrar, cSci im prcsia predominantS pc care a creat-o a fost aceea a unei conspirajii europene forjind Statele U nite sS poarte povara a ccea cc mai ramSscsc din datoria financiara a razboiului. Totui, dcstindcrca produsa in Europa de elim inarca, ccl pujin de fa c to , a problemei iritantc a reparajiilor a fost de scurtS duratS. Alcgerile din Germ a nia, la 31 iulie 1932, au adus larga m ajoritate a naJional-socialitilor. In scptembrie. Conferinja de la Strcsa a euat, G erm ania s-a rctras din Conferinja pentru dezarm are, iar in fundal s-a conturat conflictul dintre LigS i Japonia asupra M anciuriei. In decembrie, disputa dintre rcvizioniti i anti-revizioniti a izbucnit din nou. flScSrilc fiind alim cntate dc u n articol publicat dc W ickham Steed in Sunday Times, in carc G erm ania i Italia erau acuzatc cS au cSzut de acord asupra unui plan dc a diviza J3rilc de granija dupa sfcrc dc intcres, in tim p cc Ungaria nSzuia sS-i rcdobindcascS frontierele din 1914. V ersiunca a fost negatS de M ussolini, dar m anifcstajii popularc violentc au izbucnit in Italia i Iugosla via. La 11 dccembrie, M arile Puteri au acordat G crm anici, in sfirit, ansa paritSJii din punctul dc vcdcrc al arm am entului, urm 3rindu-sc un sistem al securitSJii europene, ccea cc a ridicat, in subsidiar, problem a inarm Srii. Accasta a ridicat problema egalitSJii ca arm am ent cu U ngaria i B ulgaria, ca ?i chestiunea spinoasS a securitSJii. O confcrinJS a M icii A ntante a fost convocatS in grabs la Belgrad, la 19 dcccmbrie, pentru a discuta situajia, Rom ania fiind rcprezcntatS dc Titulescu cc dcjinca portofoliul A faccrilor Externe in guvernul naJional-jSrSnist cc succeda235 La 2 iulie, Fran(a, Anglia, Belgia i Italia au semnal o in(elegere pentru a impiedica nitillcnrea oficialiS a in(elegerilorcetratau problema repara|iilor, pinS cindse va ob|ino o rcglcmcnlnru satisOlcJtoare cu creditorii lor, !ji nnumc S.U.A. (n. a ).

Politica Extern^ a Romaniei

139

sc, in iunie, cabinctului profcsorului Iorga. S-a decis de com un acord consolidarca organizajici pentru disputelc care se conturau dar, inainte sa poata fi schijat un plan: afacerea Hirtcm berg, o rcpetijie pe scara m ult mai larga a incidcntului de la St. Gothard. De data aceasta, 40 de vagoane cu carabine i arm e autom ate au sosit la 1 ianuarie din Italia la gara dc frontiera austro-ungara dc la Hirtem berg dar, inainte ca clc sa poat3 trcce frontiera, ilegalitatea a fost dezv31uit8 de ziarul socialist Arbeiter Zeitung. Firctc, s-a declanat o putcrnica rcacjic in Europa de est, in tim p ce o cam panie dc presa a izbucnit in Italia fi Franja. Giornale d'Italian publica la 25 februarie 1933 ceea ce fusesera in intenjie tratate sccrcte intre m em brii M icii A ntante vizind ocuparea U ngariei, in tim p ce presa francezS a replicat c3 U ngaria se prcgatcte de razboi, ccea cc parea a fi concluzia logica a descopcririi dc la Hirtcmberg. Gombos, care ii urm ase contelui Karolyi ca prim -m inistru m aghiar, a negat, totu?i, din nou, emfatic, c3 U n garia ar urm ari objincrea revizuirii prin forJ3 a vreunui tratat. Intre tim p, la 30 ianuarie, H itler devenise cancelar. De aceea, este o coincidcnja faptul c3 m inistrul francez de externe, Paul Boncour, a raspuns la anunjul lui H itler la 1 m artie, cum c3 afacerea H irtem berg este inchisa, A ustria urm ind s3 returneze arm ele Italiei, dc unde fusesera trim ise pentru reparajii ; a r3spuns c3 toate politicile, bazate pc spcranja c3 un spirit panic ar dom ina in G erm ania, trebuiau s3 fie 13satc dcoparte, i c 8 F ranja salutasc cu dcplinS satisfacjie noul statut al M icii A ntante, de cea m ai ^ a r e im portanja pentru stabilitatea Europei Centrale. Statutul sau Pactul de rcorganizare a M icii A ntantc fusese sem nat la 16 februarie 1933, la Geneva. In preambul, se sublinia dorinja dc a consolida pacca i de a intensifica relajiile econom ice cu toate jarile, mai ales acelea cu Europa C entraia, i se anunja decizia, ca urm are a acestor obicctive, de a da rclajiilor de prietenie i alianja cxistente intre statele lor o baz3 organic3 $i stabiia (...) Convini de necesitatca rcalizSrii acestei stabilit3ji, pc dc o parte, printr-o completS unificarc a politicii lor generale i, pe dc alta, prin crcarca unui organ care va dirccjiona accasta politica com una a grupului celor trei state ale M icii A ntante, form ind astfel o unitate internajionaia deschisS altor state in condijii asupra c3rora sc va hotari in oricare caz particular)), sem natarii sc hotariscra s3 creeze un Consiliu Perm anent compus din m ini$trii lor de externe, ale c3ror dccizii trebuie s3 fie unanim e (Articolul 1) i care trebuie s3 se intilneasca ccl pujin de trei ori pe an (Articolul 2 ) ; egalitatea absoluta a celor trei state trebuie s3 fie riguros rcspectata (Articolul 4) ; toate tratatele politicc sau actele unilaterale schim bind situajia politics prezenta a unuia din mcmbrii in relajie cu un stat in afara M icii A ntante, ca i injelegerile economicc, im plicind consecinje politice im portante, vor ccre inainte consim jam intul unanim al Con siliului (A rticolul 6 ); a fost creat un Consiliu economic pentru coordonarca i dirijarea interesclor lor econom icc (Articolul 7 ) ; Consiliul trebuie s3 aib3 un secretariat perm anent ale c3ror posturi sc vor vota anual (Articolul 9 ) ; politica lor com una trebuie s3 fie inspiratS de Liga N ajiunilor, Pactul Kellogg, Pactul dc la Locarno etc. (Articolul 10), tratatele de alianjS dintre cclc trei state vor fi reinnoite far3 lim its de tim p (A rticolul 11). Aa cum a afirm at Benc, intr-o cuvintare din 1 m artie 1933, accsta a fost prim ul pas c3tre o intcgrare, o sintczS, form area unci noi com unitaji internajionale)), pentru a punc cap3t, ccl pujin in m3 sura in carc accstc state sint vizatc, proccsului dc dezintegrarc a Europci cc am cninja, prin consccinjclc lui cvcnlualc, chiar cxistenja lor. Bcnc$ ar fi putut merge mai dcpartc: accsta

Frederic C. Nanu

un prim pas catre un {el despre carc toji nu f3cusera decit sa vorbeasca, dar efectuasera nim ic pentru a -1 pune in practica sau chiar il obstrucjionasera, dc lata ce interesele lor im ediate p3rur3 a fi am eninjate. Diplom atul cehoslovac a folosit prilejul pentru a om agia loialitatea Roniei faja de M ica A ntant3, in privinja careia, e adev3rat, se f3cuser3 mari rturi pentru a o deta$a dc presiuni politice i economice. A luzia la Italia in mul rind, i la G erm ania in al doilea rind, era evidenta, de$i, in continuare, ;-a straduit s3 sublinieze cS Mica A ntanta nu este indreptata im potriva nici :ia din M arile Puteri i, in prim ul rind, nu era vizata nicicum Italia. Aiaturi Franja, Bene? a elogiat Polonia, cu care M ica Antant3 atepta s3 colaboreze lonios, cu prietenie i sim patie sinccr3. Injelegerile pentru rcglcm cntarea reparajiilor estice sem nate la Haga, la ianuarie 1930, i tratind, in am 3nunt, reparajiile m aghiare la Paris, la 29 ilie, in acelai an, trebuie s3 fie rczum ate pe scurt, in m asura in care eecul lementSrii acestor problem e era in general considcrat o cauz3 legitim a dc luljum ire din partea invinilor, dei se poate ad3uga c3 indep3rtarea acesteia, ijit3 de o reducere considerabil3 a sum elor pretinse la inceput, nu a avut nici sfect de am eliorare a relajiilor politice. Responsabilit3jile U ngariei erau rcduse la o plata anual3 crescind gradual la 7.000.000 coroanc aur (o coroan3 aur=apro.\im ativ 20 cenji U.S.A.) la 300.000 intre 1930 i 1943, dupa care U ngaria urm a s3 pl3teasc3 13.500.000 jane anual in 23 de ani pentru satisfacerea pretenjiilor spcciale. Piajile Buliei au fost fixate la o plata anuaia incepind cu 1 0 .0 0 0 .0 0 0 franci aur (1 ic=aproxim ativ 19 ccnji U.S.A.) i ajungind la 12.500.000 in 1966, cind era ienta ultim a plata. Pentru Rom ania, reglcm entarea disputei optanjilor a fost ccl mai imporrczultat al acestor injclegcri, pe care M oratoriul Hoover le va goli, ins3, de >are practic3. Dup3 refuzul guvernului m aghiar dc a ratifica injelegerea, scm nat3 dc ezcntantul s3u pe baza raportului Adatci i aprobat dc Lig3 in 1923, problea r3mas latenta pin3 in dccembrie 1926, cind optanjii au form ulat prctenjii e Tribunalul de arbitraj m ixt rom ano-m aghiar din Paris, funcjionind sub colul 239 al Tratatului de la Trianon, in vederea adjudec3rii disputei ap3rind lichidarea propriet3jilor fotilor inam ici. Ei au argum entat c3 exproprierca icniilor lor este o asem enea m3sur3, dei sint explicit scutiji dc lichidarc i A rticolul 250. Guvernul rom an a negat com petenja T ribunalului argum enc3 cxproprierca optanjilor nu este o m3sur3 de lichidarc dc r3zboi, ci parte lei politici generale dc stat privind reform a agrari) decis3 in mai 1914. )rma trcbuise s3 fic am inat3 datorita razboiului, dar ca a fost indcplinila diat dupa razboi ?i fusese aplicata im parjial la toji m arii proprietari dc lint, indifcrent de ras3. Totu$i, arbitrul neutru a trccut dc partea colegiului m aghiar, iar Tribuil s-a declarat com petent s3 ascultc cazul, in tim p cc Rom ania i-a rctras ezentanja intm cit aceasta ii exagerase autoritatea. U ngaria a replicat cerind siliului Ligii s3 ocupc locul vacant. U n com itet special, sub conducerca lui mbcrlain. a adus un raport unanim favorabil afirm ajiei Rom aniei, c3ci a ilit c3 Tratatul nu f3cusc exccpjie in cazul m aghiarilor, inclusiv in cazul r care optasera pentru cetajenie, cind a fost vorba de aplicarea unci reforme re generale (17 septembrie 1929). in ziua urm atoarc, Bene? a inaintat un lorandum pentru a susjinc tezelc Romaniei. Dc fapt, intcrcsul partcncrilor

Politica Externd a Romaniei

141

Romaniei din Mica A ntanta pentru aceasta chestiune nu era pe deplin altruist, c3ci i la ei se infiiptuiserS reform e agrare iar procesul optanjilor fusese un caz-tcst. Bcne a argum entat ca, cu ocazia reformei pam intului din Cehoslovacia, Apponyi nu protcstase deloc, ci doar ceruse asigurari privind tratam entul egal al m aghiarilor i cehilor i, m ai m ult decit a tit c3, T ribunalele m ixte fiind compctcntc in asemenea cazuri, ungurii din statele succesoare s-arb u cu ra de un privilegiu ncgat cetajenilor statelor i altor straini. La 19 septembrie, Titulescu i Apponyi i-au incruciat spadele intr-o disputa care a r3mas celebra prin str31ucirea sa. P rincipalul argum ent al lui Apponyi a fost: Consiliul nu este corp ju rid ic iar m em brii s3i nu fac decit sS urmeze sfatul experjilor s3i legali, pe care il poate contrabalansa cu un num 3r egal dc juriti, care s3 susJinS p3rcrea contrar3. Cham berlain, schim bind cursul dczbatcrii, a susjinut competcnja Consiliului, care trebuia condus dc considerajii legale i generale i a cerut im pcrios U ngariei, care fusese pin3 acum de neinduplecat, s3 fac3 unele concesii. D ar Apponyi p3ru c3 nu a auzit apelul s3u, iar Consiliul a votat resem nat alt3 rezolujie, oferind inc3 trei luni pentru discujii suplimentare. Dc fapt, problem a a fost am inata pin3 in m artie 1928, datorit3 bolii lui Titulescu. inainte de sesiunea C onsiliului, Romania sugerase s3-i recompenseze pe proprietarii m aghiari de p3m int pentru picrderi, dac3 U ngaria ar fi de acord s3 crcditeze suma pentru plata reparajiilor, dar U ngaria a refuzat. Dou3 zile de dczbatcri, in mare parte accleaji, nu au dus la nici o solujie. Apponyi a insistat c3 accst Consiliu nu are nici o autoritate s3 conduc3 Tribunalul m ixt de arbitraj i a propus s3 se supun3 aceasta problem a C urjii de la H aga, dar aceasta propunere a fost respinsa. in final, Cham berlain a propus s3 se sporeasca numSrul mcmbrilor Tribunalului mixt, prin num irea a inca doi judcc3tori neutri, dar faJ3 dc accasta situajie Rom ania a obicctat, opinia sa publica resim jind puternic schimbarea de atitudinc a C onsiliului in faja incap3Jin3rii U ngariei care, din nefcricirc, s-a intim plat s3 coincid3 cu afaccrea St. G othard. La urm 3toarea sesiunc, la 8 iunie 1928, Consiliul nu a facut nim ic altceva decit s3 emit3 o rczolujie invitind oponenjii s3 rczolvc problem ele intre ei pc bazcle rccomandatc dc Consiliu. N cgocicrile au inccput Ia 15 deccm bric, au fost intrcrupte i reluate dc patru ori, d ar la 22 iunie 1929 au ajuns la un im pas in Ieg3tur3 cu compensaJia carc ar trebui pl3tit3 optanjilor i altor reclam anji in baza Articolului 250, U ngaria cerind 130.000.000 dc coroanc dc aur, in tim p cc Rom ania a refuzat s3 dcp3casc3 100.000.000. DupS alt apcl, far3 rezultat, adresat Consiliului Ligii in septembrie, pretcnjiile s-au coroborat in final cu reglcm cntarca generals a reparajiilor, la care sc ajunscsc la Haga i Paris, in marc m3sur3 datoritS unci injclcgcri inijiale intre contcstatari, cum c3 problem ele in discujie ar trebui reglem entate de dccizia unanim 3 a Franjei, M arii B ritanii i Italiei236. Rcglem entarea finals a fost cuprins3 intr-un pream bul i patru injelegcri, sem nate la Paris la 28 aprilie 1930. U ngaria pe dc o parte, i cclc trei state ale Micii A ntante pe de alta, i-au pSstrat explicit pozijiilc lor egale, dar i-au cxprim at dorinja dc a reglem cnta confiictul intr-un spirit dc reconciliere. A fost infiinjat un Fond agrar dcnum it Fondul A, i im puternicit cu pcrsonalitate lcgaia ; toate pretcnjiile bazatc pc rcform clc agrarc trebuiau sa fie incredinjate Fondului $i nu statelor succcsoarc ; com pctcnja Tribunalclor mixte de arbitraj a fosl rcdcfinita i lc-a fost intcrzisS intcrprclarca Arlicolului 250 al tratatului.
236 Ti-xIC M I) 3tK6 p 156 (n .a .)

142

Frederic C. Nanu

Dup3 dispute aprinse, valoarea globalS a pretenjiilor U ngariei a fost fixata la 219.000.000 coroane dc au r237. Un fond sim ilar, Fondul B, a fost infiinjat pentru a sc ocupa de prelcnjiile m aghiare (neagrare) in baza A rticolelor 61, 191 i 250, cu un capital dc 100.000.000 coroanc aur. Sumcle nccesarc au fost furnizatc partial de statele M icii A ntante 238 direct sau indirect (rcnunjind la alte pretenjii faja dc U ngaria), partial de A nglia, Franja i Italia, care au contribuit cu partea lor la reparajiile m aghiare i bulgare. O analizS a injclcgerilor dc la Paris, asupra reparajiilor orientale ca i asupra tuturor celorlaltc ccrinjc i contra-cerinje, rcieind din istoria eliberarii: rcpartizarea datoriei publicc austro-ungare, plata pentru proprictatea de stat austro-ungara, rSspundcrca pentru datoriile cSilor feratc $i a altor datorii dc afaccri etc., ar fi trebuit s3 fie foarte dctaliatS pentru a fi inteligibiia $i, de accea, ar fi d cpajit dom eniul accstui studiu, ce trateaza politica externa. Pe linga accasta, injelegerile au ram as in vigoare doar ceva mai m ult dc un an caci, din iunie, ele au fost anulate in toate intenjiile i scopurilc, de catrc m oratoriul Hoover2' 9. Dei, strict vorbind, problem ele econom ice dcpajesc intrucitva domeniul acestui studiu, ele trebuie tratate pe scurt, in m asura in care, incepind cu marea criz<1 cconomica carc a inceput in 1929, au exercitat o influcnja crescinda asupra acjiunilor externe, iar considerajiile econom ice au avut frecvent intiietate asupra celor politice, in m intea celor mai m ulte persoane, ca i in delibcrarile politicicnilor. Totu$i, este o problem a controversata accea de a ti in ce m asura criza econom ica a fost ea ins3i atribuita politicii. In Europa C cntraia i de est revizionism ul m aghiar i, surprinzator, cel bulgar s-au dovedit a fi un obstacol form idabil pentru acjiunca concertata a jarilor agrare ; in acela$i tim p, cl a redus increderea capitali$tilor occidentali in stabilitatea acestor jari. Pc de alta parte, ostilitatea franceza faja de Anschluss $i opozijia cehoslovaca faja dc orice dadea im presia unei reconstituiri a Im periului Habsburgic, chiar lara Habsburgi, nu au fost dc natura sa sim plifice situajia, in tim p ce planurile com prehensive pentru aranjarea acclci parji de lume, avansatc dc diplom aji francezi i germ ani, erau suspecte din start, inspirate cum erau dc motive politice egoiste. Cind intregul im pact al scadcrii prejurilor de cereale a inceput sa se fac3 sim jit in Europa de est in vara lui 1930, m inistrul rom an de finanje, M adgearu, a luat inijiativa invitarii statelor vecine exportatoare de griu, U ngaria i Iugo slavia, s3-i trim ita delcgaji la Bucureti pentru a discuta problem e comune. Conferinja s-a in tru n it la 21 iulie 1930, dar a fost deranjata dc insistenja Ungariei asupra centralizarii tuturor exporturilor la Budapesta. D elegajii rom an > i iugoslav au continuat convorbirile la Sinaia, dupa citeva zile, i au c3zut de icord, printre altcle, s3 rccomandc crearea unui com itet com crcial com un i a mei uniuni vamale. La inijiativa Poloniei, cadrul convorbirilor a fost 13rgit pentru a include Bulgaria, Cehoslovacia, Estonia, U ngaria, Finlanda i L ituania ai caror delegaji -au intilnit, pentru prim a oar3, la Varovia la 28 august i, apoi, la B ucurejti la 8 octombrie. Au fost adoptatc un num 3r de rezolujii stipulind, printre altele,
37 Valoare estimata la 578.556 jugSri (1 jugar = 1,4 ari) expropriata in Romania, 500.000 in Cehoslovacia i 150.000 in Iugoslavia. Valorile pSmintului variau considerabil, de la aproxi mativ 165 coroane/jugar in Romania la 375 in Iugoslavia) - (n. a.). ?8 Cehoslovacia trebuia sa contribuie doar dacS reclamanjii refuzau sS accepte plata directa (n. a.). 19 O bunS prevent are a in|elegerilor de la Haga ;i Paris poate fi gSsitS in A. Toynbee, Survey o f International Affairs, 1932 (n. a.).

Politica ExternS a Romaniei

143

tralam cnt preferential pentru produsele agricole din Europa de est, desfiinfarea arvunii i a rabatului pentru {arile im portatoare din O ccident, infiinjarea unui com itct perm anent la Geneva pentru a coordona politica agrara f .a.m.d. Rezolujiile au fost com unicate Ligii, pentru studiu. B riand i$i d3duse, in septembrie 1929, avizul asupra planului Coudenhovc-Kalcrgi, 13rgindu-l pentru a include $i Anglia. Consiliul Ligii infiinjase o Comisie de cercctare asupra uniunii europene, cunoscute m ai degraba sub nu mele de Comisia europcana, c3reia i se adresau problem e ca cele ridicate de statele agrare. Aceasta i-a Jinnt a doua sesiune in ianuarie 1931 i a beneficiat de prezenja a 16 minitri de externe i 3 prim -minitri. Dc la inceput, a devenit evident cS cel mai eficacc rem ediu pentru dificultSJile }3riior agrare, considerate in general a fi prim a veriga din lanjul scaderii prcjurilor i a inconvcnientclor pendinte pentru obliga|iile internajionale, era acordarea de tarife prcfcrcnjialc penlru produsele lor. Dar, aa cum era de a?teptat, cele mai m ari jari de peste Ocean au obiectat cu tarie i nu au putut fi obligate s3 renunjc la dcplurilc lor prin clauza najiunii cclei m ai favorizate. PinS la studierca suplim entara a problcmci, Titulescu, dclegatul perm anent al Rom aniei la Liga i, in accl tim p, preedintcle A dunarii, a propus, la 21 ianuarie 1931, doua etape im ediate : prim a, c3 J3rile im portatoare de griu din Occident a r trebui sa cum pcrc surplusurilc din E st $i a doua, ca problem a crcditclor adecvate pentru agriculture ar trebui rezolvata prin crearea unei B and Internajionale dc ipolecare pentru agriculture, in tim p ce diverseie legi europenc, rcglcm cntind crcditclc agricolc ?i garanjiile, a r trebui unificatc. Propuncrile lui Titulescu au fost prim ite foarte favorabil. In aceeai zi, Comisia europeana a convocat un num 3r de com itete pentm o com unicarc urgcnta. in m artie, s-a intrunit la Viena o Conferinja speciaia a statelor din Europa ccntraia $i dc est pentru a exam ina situajia, iar ca a c3zut dc acord, in unanim itate, ccl pujin asupra unui punct : accla c3 este de dorit o coopcrare economica mai strinsa. Totui, in mod ironic, cind G erm ania $i Austria au anunjat, in ultim a zi a Conferinjei (21 m artie 1931), cS in continuarca acestei tem e ele deciscscra s3 inccapa cu formarea unci uniuni vam alc deschise tuturor cclorlalte state, anunjul a fost intim pinat cu o furtuna de protcste. Dou3 puteri erau nerabdatoarc s3 ajute Europa de est, Franja in prim ul rind, pentru rajiuni politice ?i G erm ania in al doilea rind, pentru rajiupi econo micc. G erm ania nu era indestulata din punct de vedere agricol ca Franja, nu era handicapata dc asocierca strinsa cu jarile exportatoare de griu ca Anglia i avea nevoie de piaja pentru producjia sa industriaia, care acopcrca nevoile Europei de est. Dc fapt, cconom iile Europei ccntralc i de est erau reciproc complcmcntarc. Franja a inccput prin a-i ajuta aliajii financiar $i Ic-a oferit m ari im pruinuturi in primSvara lui 1931. La 30 m artie, Romaniei i s-a acordat un im prum ut de 1.325.000.000 franci, in tim p cc G erm ania a sem nat un tratat comercial cu Romania la 27 iunie, m anifcstind prcferinja pentru griul din aceasta Jar3. Totui, de$i sem nate cu acordul Consiliului Ligii, aplicarca acestuia a fost blocata de obiccjiilc altor jari, carc se bucurau dc clauza najiunii celei rhai favorizate; la 19 dcccm brie 1931, printr-un protocol adijional, tratatul a fost anulat Tratatul com ercial cu Franja, sem nat la 27 august 1930, a fost m odificat printr-o injelegere ultcrioara, la 5 ianuarie 1932. De data accasta, obiccjiilc formalc au fost iniaturatc prinlr-o rcclasificarc ingcnioas3 a ccrcalclor Romanici. pcrm ijindu-sc astfel un export modcrat dc porunib

44

Frederic C. Nanu

Intre tim p, Com itetul comun, infiinfat la B ucurejti in octom brie 1930, se ntilnise acolo in februarie urm 3tor i la Belgrad, in aprilie 1931, in prim ul rind tentru a adopta regulile de procedure i pentru a discuta despre Banca de credit gricol propusS de Titulescu la Geneva, in m ai, a fost aprobat textul unei onven{ii ce crca aceasta in stitu te , aprobarea fiind data dc Consiliul Ligii i em nata la 21 aprilie dc un num3r de state. Totui, intrucit nu a fost ratificat lecit dc cijiva debitori potenjiali, dar nu i de vreunul din crcditori, el nu a fost plicat. A fost discutata, inca o data, problem a controversata a tarifelor prefcen{iale, dar nu s-a inregistrat nici un progres. Un oarecare progres in dom eniul com erjului cu lcm n s-a objinut la Vicna, ndc s-a sem nat o intelegere intre Austria, Polonia, Iugoslavia, Cehoslovacia i Lomania, la 11 iunie 1932. in aceast3 pcrioad3, o confcrin(a intcrna|ional3 a griului s-a intrunit la oma, in m artie, ?i la Londra, in mai 1931. A fost semnat3, in final, o intelegere 1 25 august 1933, stabilind m axim ele de export. Apreciind cererea m ondial3 la 'vport de griu la-500.000.000 banije, partea B ulgariei, U ngariei, lugoslaviei $i om aniei a fost fixat3 la 50.000.000 banije pentru urm 3torii doi ani, o decizic ire a rcprezcntat una din pu(incle realiz3ri concrete ale C onferintei economice iternationale. Dou3 alte incerc3ri s-au mai facut pentru a ajuta Europa de est. A parent i raspuns la alt apel disperat din partea Austriei, ale c3rei inccrcari de a-i iibun3t3Ji pozi(ia prin intcrm ediul unei uniuni vam ale cu G erm ania fusesera rtite cecului, Tardieu a supus, in m artie 1932, Angliei, Italiei i G erm aniei l Plan Dun3rcan cuprinz3tor, discutat apoi la o conferin{3 cc s-a deschis la 3ndra, la 6 aprilie. El a propus ca Austria, Cehoslovacia, U ngaria, Iugoslavia Rom ania s3-i ofcre reciproc o reducere a tarifului cu 10%, in tim p ce alte |3ri iropcne a r urm a s3 le ofcre acestora prc[uri unilateral prcfcrcnjialc pentru odusele agricole; un im prum ut de 50.000.000 a r trebui strins i folosit sub ntrol international, pentru a le sprijini schim burile i bugetele. Dar, pentru otive variate, G erm ania, Italia $i A nglia au respins planul i chiar Austria, ca Jt industrial, a adoptat o pozijie evident rezervat3. La Conferinta de la Stresa, intrunit3 la 5 septem brie 1932, au luat parte legajii statelor europene cu exceptia celor scandinave. Aceasta a fost o conjzie a conferintei de la Lausanne i trebuia s3 dezbat3 m 3surile de restaurare :conom iilor Europei de est, cu referire special3 la dificult3jilc transferului i acclea cauzate de preturile scSzute ale cerealelor. Cele opt J3ri agrare de est se tilniserS in prealabil, la Varovia, pentru a stabili un front comun, care avea fie objinut mai ales datoritS lui M adgearu, ce de}inea acum portofoliul merfului din guvernul rom an i era recunoscut ca initiator al Blocului agrar. rticipan{ii au fost de acord s3 solicite suprim area obstacolelor puse comcrjului, ardarea dc cote de im port dcstul dc ridicate pentru statele agrare debitoare, in ie re a pl3{ii datoriilor externe; prcferinte vam ale pentru produsele lor agrile ; o crestere a preturilor acestora printr-o m ai bun3 organizare a pie{elor. La nferinja, Polonia a ad3ugat o propunere privind crearea unui fond special titru a debloca notcle de plata cu destina{ie agricol3. M adgearu i-a dczvoltat ideile la C onferinta, intr-o cuvintare {inuta la 7 rtcmbrie, dar nici una din inifiativele statelor agrare nu a fost acccptatS, i i propunerile alternative inaintatc de Franta, Italia i G erm ania. Un plan >rinz3tor, alcStuit dc comitet, nu a a\oit nici el succcs. Austria i Cchoslovacia, id state prcpondcrcnt industrialc, au protcstat pretinzind c3 accsta lc-ar

Politica Externd a Romaniei

145

discrim ina, A nglia a refuzat sa contribuie la un fond de 25.000.000 pentru a rentabiliza com erjul cu cereale $i, pe linga aceasta, vechile dificultaji, rcieite partial din obligajiile A ngliei catre Dom inioanele exportatoare de griu, parjial din clauza najiunii celei mai favorizate, au ram as la fel de com plicate ca tQtdeauna. Un plan revizuit a fost, in final, inaintat Com itetului de investigajie pentra uniunea curopeana 51 apoi Ligii, dar el nu a progresat dincolo de nivelul conferinjelor i comitetelor. Cea mai serioasa dificultate s-a dovedit a fi incapacitatea de a stringe fondurile necesare. In acelai tim p cu planul Briand pentru o uniune europcana, a luat natere un proiect mai pujin ambijios in Europa dc sud-est, acela al unei uniuni balcanice. Un asem enea plan nu insem na, desigur, ceva com plel nou. El fusese susjinut deja in secolul al X V IlI-lea dc eroul najional grec Rigas Pheraios i renascuse apoi de mai multe ori, lim itat la Balcani, adica la jarile dc la sud de Dunare, altcori incluzind Rom ania $i Turcia, de$i teritoriile lor in Balcani erau reduse240, alteori introdus intr-o Federajie europcana oricntala, ca aceea sprijinita de Take Ionescu in 1918 i mai in urm3 de M aniu, intr-un intcrviu acordat lui Neue F reie P resses i publicat la 23 decem brie 1930. O uniune balcanica incluzind Rom ania, Iugoslavia, Bulgaria, Albania, Grecia i Turcia era 0 idee care atr3gca. M ult singe trac curgea in vcnclc tuturor acestor najii, obiceiurile i m odurile de viaj3 erau sim ilare, de 2.000 de ani ele suportascr3 aceleai influenje culturale i politice : Roma, B rsanjul i succesorul lor, Constantinopolc. Econom iile erau, de asem enea, foarte asem3n3toare, intre 75-80% din populajia lor tr3ind in m ediul rural, 0 situajie care a pricinuit rivalitatea sup3.r3toare a intcreselor conflictuale dintre econom iile agrare i industriale. M arele obstacol in calea U niunii balcanice era desigur iredentism ul Sofiei, c3ci B ulgaria inaintase pretenjii im potriva tuturor vecinilor. N im eni nu-i im agina c3 acestea ar putea fi satisfacute, dar se spcra ca, in interesul uniunii, najionalism ul ar sl3bi treptat i, odat3 cu acesta, i im portanja granijelor najionale, care ar fi astfel spiritualizate. Atmosfera fusese intrucitva am eliorate de reglem cntarea unui num 3r de problem e iritante. Vechiul conflict dintre Grecia i Iugoslavia, asupra zonei libere de la Salonic, a fost reglem cntat prinlr-o injelegere privind granijele, semnat3 de Iugoslavia i B ulgaria in m artie 1929, iar disputa romano-bulgar3 asupra propriet3jii bulg3reti in Dobrogea a fost reglem entatS la 26 ianuarie, la Haga. Totu$i, ccl mai senzajional evenim ent 1-a m arcat inijierea negocierilor dintre G recia i Turcia, care a culm inat cu tratatul de prietenie din octombrie 1930 i a pus capat dum2niei de secolc dintre cele doua jari. Valoarea acestei lecjii, pentru rcconcilierea altor pretinse najiuni ireconciliabile, nu poate fi exagerata. R elajiile Romaniei cu Grecia se bazau pe tratatul de arbitraj i neagresi une de la 12 m artie 1928. in octom brie 1929, fostul prim -m inistru grec, Papanastasiu, a profitat de intrunirea la Atena a unui Congres international de pace, organizat de Biroul international pentru pace, pentru a propune crearea unei U niuni balcanice. Sugestia a fost prim ita in mod favorabil, i s-a hotarit s3 se pregateasca bazele pentru a organiza 0 serie de c o n f e r e e anuale intre cctajcni de seama ai celor ?ase tari balcanice (in intregim e sau partial), intre reprezentanti ai p artidelor politice, industriei, com ertului, agricullurii i ccrcurilor intclcctuale. Prim a conferinja s-a in tru n it un an mai tirziu la Atena, iar agenda
740 Dobrogcn $i rcspcctiv Tracia dc est ( n. a.).

146

Frederic C. Nanu

sa a inclus,-pe linga problem e intelectuale, economice i sociale, discutarea m asurilor probabile s3 promoveze aproprierea politica a Balcanilor, ca i eficacitatea i posibilitatea unui Locarno al B alcanilor (Paragraful 2). Pentru a asigura participarea B ulgariei, s-a gasit necesara discutarca problem ei m inorit3Jilor. R ezolu(iileadoptate de conferinja au inclus recom andari privind intilnirile anualc ale m initrilor de externe ai statelor balcanice i ale Conferinjei balcanice, convocarca unui com itet special pentru a schija u n Pact balcanic i un numSr de nulsuri desem nate sa promoveze cooperarea econom ica ; intre alte m asuri, se includea o uniune vam ala i com erj com un de produse agricole. Un proicct dc pact balcanic a fost inaintat intrunirii de la Bucureti a celei de a Ill-a Conferinje, in octom brie 1932, i a fost aprobat cu unele am endam ente. Aceasta era o incercarc de a com bina principiile pactului Kellogg, ale pactului de la Locarno i ale Protocolului de la Geneva asigurind intirzierea razboiului, reglcmentarea pa$nic3 a disputelor, atit politice, cit i juridice, i asisten{3 m utuala in cazul violarii injelegerii. Conferinja balcanic3 s-a intrunit de patru ori, dar nu a reuit s3-$i atinga jbiectivul. Albania, aflata sub influenja Italiei, nu s-a aratat a fi cooperanta, iar Jtitudinea Bulgariei a fost dcschis ostil3. Pretinsele ei cerinje se concentrau pe wotejarea m inoritajii bulgare din M acedonia iugoslav2 i greaca, a carei exisenj3 era negata de Iugoslavia $i Grecia, tratam ent mai bun pentru m inoritatea >ulgar3 din Dobrogea i o ieire com erciala la M area Egee; de fapt, Bulgaria a ljuns pina la cereri privind ccdari de teritorii. Asupra acestor puncte injelegerea era evident im posibila, iar crearea unei Tamcre interbalcanice pentru comerj i industrie i a unui oficiu cooperatist al arilor balcanice, caruia i s-a atribuit o valoare practic rcdusa, nu a putut masca :ecul inijiativei. Trebuie, din nefericire, sa recunoatem c3 factorii nascatori le discordie in Balcani au contrabalansat avantajele uniunii $i trebuiau, mai ntii, sa fie indep3rtaji. D ar prejul cerut de B ulgaria era m ult prea mare. Cel mjin pentru un timp, micarea pentru uniunea balcanic3 s-a risipit dup3 formaea, in 1934, a A ntantei Balcanice. intr-un sens, aceasta poate fi prezentatS ca in succes lim itat pentru protagonitii unit3Jii balcanice, intrucit stringea leg3urile dintre cele patru state mari. Poate fi, totui, considerat3 ca acceptare a nfringerii c3ci sem nifica sfiritul iluziilor in ccea ce privcte abandonarea dc atre Bulgaria a Jelurilor revizioniste, d ar i a speranjelor do's realiza o autentic3 rederajie balcanic3. De bine dc r3u, sentim entele politice i najionalism ul se lo\ ediser3 a fi mai puternice decit interesele m ateriale. Lupla pentru dobindirea securit3Jii colective nu a inrcgistrat nici un prores apreciabil de la eecul Protocolului de la Geneva. O comisie pregStitoarc a 'onfcrinjei pentru dezarm are, fixata de C onsiliul Ligii in decem brie 1925, usjinuse numeroase intruniri in cursul urm atorilor doi ani i nu a reu?it s3 sconcilieze punctele de vedere conflictuale. Dei Franja, inc3 puterea m ilitara om inanta a Europei, a continuat s3-i menjin3 convingerca c3 securitatca \inc laintea dezarm 3rii ea dorea s3 exploateze i metoda alternativ3. Dar, pornind e la aceast3 baz3, punctele de vedere englez i franccz s-au dovedil a fi ireconiliabile. L3sind la o parte clementele tehnice, totui im poriante, principalul bstacol il rcprczcnta opozijia dintre incredere, inspecjic $i control ; Franja i liajii s3i au insistat asupra acestci din urm3 metode, A nglia, Italia i Statele fnite asupra celei dintii. Un alt handicap, nu m ai pujin im portant, era absenja R S S , aparent motivatS de faptul c3 Comisia prcg3titoarc sc intilnca la Geneva,

Politica Externa a Romaniei

147

iar Rusia avea relajii diplom atice ineordate cu Elvejia. Vecinii Rusiei refuzasera, fireste, sa-i reduca arm am entul, exceptind cazul in care Rusia a r fi procedat la fel. in septem brie 1927, Liga se afla, din nou, la punctul de plecare. L a 26 septembrie, ea a adoptat o rezolujie de compromis, num ind o Comisie specials cu scopul studierii m asurilor care sa ofere tuturor statelor garanjiile arbitrajului i securitSJii necesare pentru a le face capabile s3-i fixeze nivelul arm am entului la cel m ai scSzut nivel. D ecizia bruscS a guvernului sovietic de a participa la lucrari - Litvinov i-a ocupat scaunul la intrunirea din noiembrie - a p3nit a fi de bun augur. Aceasta nu doar a Inlaturat un obstacol serios, ch iar insurm ontabil, din calea dezarm arii, ci a reprezentat prim ul pas im portant intreprins de acea putere pentru o colaborarc cu Geneva, intr-adevflr, strategia politica a K rem linului avea nevoie dc pacificare generals. Ieind victorios din lupta sa am ara cu Trojki i alji deviaJioniti, Stalin avea nevoie de un ragaz. U niunea SovieticS nu a fost doar una dintre prim ele state care au aderat la Pactul K ellogg in august 1928, dar ruii erau atit de nerabdatori sa se asigure de bcneficiile pactului, incit i-au invitat pe vecini s3-l punS anticipat in aplicare241. A cceptarea universala a Pactului Kellogg ar fi sporit, in m are masura, anscle pentru o lim itare de comun acord a arm am entului. Dar progresele au continuat sa fie lente. Comisiei prcgatitoare i-au trebuit trei ani pentru a elabora o schija de convenfie acceptabila pentru m ajoritatea participanjilor; convenjia a fost aprobata in noiembrie 1930. Principala, dar nu singura neinjelegere, a aparut in legatura cu intrebarea daca trebuie luate in considerare i rezervele instruite in calcularea forjelor arm ate i ce metoda sa se adopte pentru lim itarea lor. Punctul de vedere al Franjei, sprijinit de Rom ania i alji aliaji est-euro peni, a trium fat in final in am bele sale laturi: rezervitii instruiji nu trebuiau luaji in calcul; apoi, s-a recom andat metoda lim itarii bugetare. M etoda a fost crtiticata de Statele Unite, G erm ania, Italia i U niunea Sovietica, care au preferat lim itarea directs de m aterial, dup3 m odelul tratatelor din 1919. Rusia, slabS din punct de vedere m ilitar in acele zile, nu dorea doar lim itarea ci i reducerea de arm am ent, iar Articolul proiectului de convenjie conjinea cuvintele a lim ita $i pe cit posibil a reduce arm am entele lor. C heltuiala anuala puternica, pentru fiecare Jar3, trebuia s3 fie stabilita de Conferinja dezarmSrii. La uncle din ultim ele intruniri, francezii au introdus un am endam ent pe motiv cS aceasta convenjie nu ar indeparta restricjiile im puse invinilor ultim ului rSzboi. G erm anii, susjinuji de ru$i i itaiieni - o prevestire ingrijorStoare au protestat, de asem enea, violent - convenjia nu ar respecta principiul paritaJii securitSJii. Totui, relatarea detaliata a fost am inatS i s-a decis ca la 2 februarie 1932 sS inceapS C onferinja pentru dezarm are. A ntiteza ireconciliabila dintre invingStori i invinji, cei din urm a fiind susjinuji de douS m ari puteri, in egalS mSsurS nesatisfScute, a fost scoasS in relief de cuvintSrile reprezentanjilor Franjei, Poloniei, Rom aniei ca i de alji delegaji ai M icii A ntante in ultim a zi a intrunirii, la 9 decem brie 1930 : invingStorii i-au reafirm at teza cS i-ar putea reduce arm am entele, pe care le considers a fi un m inim um strict, doar dacS prim esc garanjii suplim entare de securitate. Cu alte cuvinte, ei au lacut sS se observe cS, dacS nu se ofer3 noi garanjii prin mijloace politice242, vor cSuta securitatea p rin m enjinerea prevederilor tratatelor de pace, in tim p ce najiunile
241 242 Cuvintul lui Gibson, 12 noiembrie 1930 (n. a.). Singurul pas in aceastS direcjie, unui indirect, a fost proiectul dc convcn(ie asupra asisten(ei financiare oferitS de Ligfl victimei unei agresiuni; el a fost semnat dc 31 de membri, inclusiv Romania, dar a intrat In aplicare doar odatfl cu Convenjia pentru dezarmare (n. a.).

48

Frederic C. Nanu

nvinse se m uljum eau cu faptul c3 toate J3rile sint im puternicite cu acelai grad le securitate i cS, in acceptarea de c3tre ele a clauzelor dezarm Srii, ii obliga pe avingatori sS se dezarm eze in consccinJS. Desigur, Rom ania i-a sus{inut loial aliatul francez in problem a arm aicntului, dar rezultatul nu ar fi avut decit u n efect m inor asupra sccuritajii sale, pre deosebire de G erm ania, Rusia nu era constrinsS de nici o clauza de dezarlare, iar incercSrile de a lim ita m aterialul rusesc erau ridicole. C ine ar fi putut rede c3 bugetul de inarm are al Rusiei reflecta situajia reals ? Nu exista opozijie entru a contesta cifrele guvernului. Este adevSrat cS teza francezS ar fi im piedicat reinarm area m aghiarS ?i llgarS. D ar am cninjarea carc venea de la aceste douS JSri era ncglijabilS in m iparajie cu aceea pcrsonificatS de gigantul rus. Atitudinea Franjei i a aliajilor sai s-a inSsprit in cursul anului 1931, obabil ca rezultat al proicctatei uniuni vam ale gcrm ano-austricce. La 20 iulie, l m em orandum francez a subliniat cS Parisul ar acccpta o inghejare a arinaentului la nivelul existent, iar o reducere a arm am entului sSu doar in cadrul ici p3ci solide $i durabile, dacS solujia se fundam cnteazS printr-un sistem trupind cerinjele universale de existen(3 mutualS, com binajia injelegerilor cale, constituirea forjelor arm ate internajionale sau recurgcrca simultanS la este sistem c243. R om ania a mers i mai departe. In r3spunsul sSu, in faja Ligii, problema arm am entelor, guvernul a arStat c3 Jara nu are nici mScar arm a;ntele necesare pentru a-i asigura securitatea. avind in vedere situajia geoaficS, astfel incit problem a sa era una a lim it3rii program ului dc inarm are oporjional cu garanjiile dc securitatc care se vor acorda. Polonia, un alt vccin al Rusiei, a facut o afirm ajie similar3. Cind, in )tcmbrie, s-a introdus o rezolujie italianS pentru un an dc arm istijiu sever in iblema inarin3rii alinierea a fost scmnificativS: i-au exprim at opozijia FranPolonia, Finlanda, Cehoslovacia, Rom ania $i Japonia - toate, cu excepjia mjci, vecini sau aproape vecini cu Rusia - in timp ce puterile de limbS englezS *usia au sus(inut-o cu ardoarc. in final, o versiune de com promis a fost adop3, iar arm istijiul a fost considerat ca incepind dc la 1 noiembrie 1931. La sesiunea dc deschidere a C onferinjei pentru reduccrea ji lim itarea nam cntclor, la 2 februarie 1932, au fost rcprezentate 59 de state. In cuvintcle :edintelui s3u, A rthur Henderson, niciodat3, pinS acum, nu a existat o lists : dc impresionantS a reprczcntanjilor statelor, strini laolaltS. Situajia care p3rut, aproape imediat, este cel mai bine descrisS dc fabula rclatata de M adaga, delegatul spaniol : A nim alele se intilniserS pentru dezarm are. Leul, rind intr-o parte cStre vultur, a afirm at: A ripile trebuie dcsfiin(atc. Vultuprivind cStre taur, a declarat: Coarnele trebuie desfiinjate. Taurul, privind re tigru, a spus: Labcle $i, mai ales, ghiarcle trebuie desfiin[ate. Ursul, la lui sSu, a conchis: A larm ele trebuie desfiinjate ; nu-i nim ic altceva necesar it o imbrS{i$are gencral3. Franja a crczut cS gSsise o solujie la dilem a: securitate sau egalitate, -un plan, inaintat la 5 februarie, de c3tre Tardieu, prin care orice arm am ent ii este pcrm is doar acelor state care garanteazS cS le pune la dispozijia Ligii, isirea acestora chiar de cStre aceste state fiind restrinsS la cazurilc de agrcle flagrantS. Planul prevedea, dc asem enea, crearea unei forje poliJieneti a ii i o serie de mSsuri dcsemnate s3 asigure organizajici autoritatea executivS : ii lipsea. Atita tim p cit Liga este lipsitS de mijloacc pentru a-i asigura
Extrase din Toyiihee, Documcntc dc afaccri externe , 1931 ( n. a.).

Politica ExternS a Rowartiei

149

cxecutarea deciziilor, ea va manifesta intotdeauna tendinja de a se da inapoi de la luarea deciziilor a observat Tardieu, cu destulS justeje. D ar planul T ardieu a fost prim it cu rSceala. In cuvintele senatorului Borah, el era considerat o incercare de a stringe c3maa de forja asupra Europei prin m enjinerea forJatS a tratatelor de pace, in tim p ce A nglia era la fel de hotSritS ca totdeauna sa propuna sancjiuni quasi-autom ate. Litvinov a propus dezarm area totals sau cel pujin desfiinjarea completS a arm am entului greu244. La inchiderea dezbaterii, planul francez fusese sprijinit de 17 Jari, inclusiv Ro m ania $i aliajii ei, dar C hina era singura Jara m are dintre ace$tia. La 20 aprilie, Com isia generaia a adoptat o rezolujie asupra propunerilor lansate de Rom ania $i Polonia, atunci cind a hotarit c3 prevedcrile Articolului 8 al Convcnjiei vor fi aplicate ?i, ca urm arc, arm am entele trebuie reduse la cel mai sc3zut nivel care asigura securitatea najionaia i aplicarea obligajiilor internajionale prin acjiunea com una a statelor. Mai departe, va fi neccsar sa se JinS seama de situajia geografica i de circum stanjele anum e ale fiec3rui stat. A doua zi, delegatul Rom aniei a inaintat o rezolujie form ulind prcferinja a 14 state pentru planul francez de a pune arm elc agresive la dispozijia Ligii i nu de a le distruge. Ca urm are, Comisia s-a declarat, ea insai, in favoarea sau a internajionalizarii sau a abolirii arm elor. Lunile urm atoare, consacrate problcm clor tehnice pc comisii speciale, au scos la iveaia schim bari in politica interna a F ranjei i G erm aniei care au p3rut determ inate de un destin nefavorabil : m oderatul H erriot abia venise la putere $i, fa(3 de B runing cu care p3rea s3 ajungS uor la injelegere, el a trebuit s3-l infrunte pc von Papen la conducerea cabinetului iunkerilor. La Geneva, situajia devenise atit de disperatS, incit prcedintele Hoover s-a dccis s3 intervin3; la 22 iunie, dclegatul am crican a propus o reducere de o treim e din forja tuturor arm atelor terestre, farS a socoti forjele pentru menjinerea ordinii interne, abolirea planurilor de bom bardare i reducerea arm atelor navale pentru a objine o redresare econom ics internaJionalS. Propunerile lui Hoover au fost, in general, bine prim ite, dei guvernele germ an i sovietic opinau c3 merg prea departe. Doar 12 JSri, incluzind Franja, Japonia, Polonia i statele M icii Antante, adicS JSrile cele mai puternice din punct de vedere m ilitar, i-au exprimat rezerve - au obiectat in leg3turS cu absenja oricSrei referinje la securitate. inainte de a sc dizolva pentru var3, Comisia generals a inaintat, la 22 iulie, o rezolujie mai degrabS vagS. Sovieticii au votat impotrivS, pc motivul c3 nu este destul de radicals, in tim p ce G erm ania, urm ata de U ngaria, A ustria i Bulgaria au votat impotrivS obiectind cS nu mcnJioneazS egalitatea in drepturi. in acclai tim p, delegatul germ an a anunjat cS Jara sa sc retrage din ConferinJS, pinS cind ea va respecla principiul sSu fundam ental. intr-o tcntativS de a ie$i din im pas, secretarul dc stat Stim son, carc sesizase faptul cS lumea ignor3 atitudinea Statelor Unite in cazul unui rSzboi ce ar com plica serios problem a securitSJii europene, a declarat, la 8 august, cS, avind in vedere convenjiile pactului K ellogg confliclul devine problema oricSrui slat legat de Pact>> i cS este inevitabilS consultarea in cazul am eninjSrii cu violarea Pactului. La 18 septem brie, guvernul britanic a form ulat o declarajie prin care se adm itea dreptul m oral al G erm aniei la egalitale i carc 1-a convins pe Hcrriot, ca i pe Briand inaintca lui, c3 intrasigenja n-ar conduce decit la o izolare periculoasS a Franjei.
244 Pentru textele cuvintarilor, vezi Liga Na(iunilor, Conferinfepentru limitarea fi rcduceroa armamentului. Documentele Conferintei, Cicneva 1932 (n. a.).

ou

Frederic C. Nanu

incurajata de declarajia lui Stim son, Franja a inaintat, la 4 noiem brie, un nou plan. Privind cu un ochi catre puterile de limba engleza, ea a propus forrnarca a trei grupuri de state; prim ul grup i cel mai m are ar fi convocat pentru consultari in eventualitatca unei mcalcSri a Pactului i s-ar obliga sa rupa rela jiile economicc cu agresorul. O bligajiile celui dc-al doilea grup sint intrucilva mai strid e , in tim p ce mcm brii celui de al treilea grup se alatura unei organizajii speciale constituita din aranjam ente m ilitare i politice pentru sccuritatea lor. Planul conjinea definijii ale datoriilor Ligii N ajiunilor i ale agresiunii, specifica puterea arm atelor, interzicea tancuri grele $i artilerie, prevedea o forja internajionahl la dispozijia Ligii etc. El sugera, de asem enea, in term cni m ascaji, ca invingii ultim ului razboi au capacitatea m orala de a objine egalitatea. Noul plan a fost, in general, m ai bine prim it decit predecesorii sai, mai ales in Anglia, careia nu-i im punea nici o obligajie noua. D ar sarcina im ediata era de a aduce G erm ania inapoi la C onferinja dezarm arii. injelegerea a fost, in final, objinuta, in decem brie 1932, asupra unci dcclarajii comunc in care statelor dezarm ate prin tratatele dc pace li s-a perm is egalitatea in drepturi intr-un sistem care ar asigura sccuritatea pentru toate najiunile. Sem natarii s-au angajat, inc3 o data, s3 se abjina de la folosirea forjei pentru a rczolva diferendele i sa fie de acord asupra unei m3suri substanjiale de dezarm are. Declarajia comuna a fost vazuta ca un binevenit culoar intr-o u?a inchisa, :e impiedica revizuirea tratatelor; ea era un scm nal binevoilor catre invini, :are va 11 exploatat pe deplin. U rm atoarea intilnire a Comisiei generale a Conferinjei pentru dezarm are 1 fost fixata pentru 31 ianuarie 1933.

Capitolul V

Cerul ramine innorat la rasarit (1926-1932)

Speranjele roze ale unei reconcilieri de durata intre G erm ania i Occident, stirnite de injelegerile de la Locarno in lumea capitalista, erau insojite, in paralel, la M oscova de o intensificare a vechii tem eri: capitalitii i-ar reconci lia in sfirjit diferendele ?i s-ar uni pentru a distruge inam icul dc moarte, inainte ca cl sa devina destul de puternic pentru a-i elim ina. Lupta^yiolenta dintre Stalin i Trojki era, in esenja, o disputa priv ind gradul de acuitate politica a unei dcm ocrajii. Trojki nu a putut sa creada ca dcm ocrajiile asist3 im pasibil la sporirca puterii $i rcsurselor industrialc, ale K rem linului, lara a face tot posibilul sa Jina pasul cu el. In consecinja, el a sprijinit din toate puterile efortul de a p reintim pina prim ejdia stirn in d focare de rcvolujie in toata lum ea. Stalin, dimpotrivS, era convins c3 propaganda prea intensa are un dublu taif, creindu-i un adversar acolo unde nu-i cazul. A ltm interi, pe deplin increzator ca, fiind pragm atici, capitali$tii Jin prea mult la confoit pentru a sc angaja intr-un razboi. I se parea m ult mai prudent s3 mdreasca treptat puterea Rusiei pentru a face faja oricarei situajii. intre tim p, capitalitii s-ar putea foarte bine sa se lupte intre ei245, in tim p ce Rusia a r f i tertiu sg a u d en s2* 6. Pe linga aceasta s-ar putea profita de inclinajia anglo-saxona de a tinde spre dezarm are, de care a r profita Rusia inapoiata industrial i de a sem na pacte de neagresiune, pe care burghezii le-ar respecta fara indoiaia, in tim p ce comunitii nu ar fi constrini dc asemenea scrupule. In mod superficial, nim ic nu ar putea sa apara m ai pacifist decit neagresiunea i dezarm area i, dc aceea, ele au fost sortite sa linitcasc3 suspiciunile m ultora, daca nu tuturor victim elor lor. La Genova, ca urm arc, sovieticii au propus dezarm area com pleta i u n iv e rs a l, iar invitajiile de a intra in pacte de neagresiune au fost im p3rjite la dreapta i la stinga. Prim ul asemenea pact a fost semnat in deccmbrie 1925 cu Turcia, m iniata dc atribuirca Mossul-ului Irakului urmat, la 24 aprilie, dc un tratat cu Germania. La 5 m artie, 1926, F inlanda, jarile baltice ?i Polonia au fost invitate sa inceapa ncgocieri pentru un pact dc neagresiune, dar nici o invitajie nu a fost
245 In 1921, Lenin a cnunierat urmatoarele conflicte potenjiale: Antanta cu Germania, America cu Japonia (i Anglia), America cu Europa, lumea imperialists cu Asia (Lenin, Opere XXVI, p. 313); citat de Dallin in Rusia }i Europa postbelica, p. 93) (n. a.'). Semnificatia existenjei Comisariatului Sovietic de externe consta 111 navigarea prin apele tulburi ale intoreselor conflictuale ale statelor imperialiste (Stalin, cuvintare din 10 martie 1921), Ibidem, p. 84. ) (. a.).

246

152

Frederic C. Nanu

trim isa Romaniei dei, cu ocazia scm narii tratatului franco-rom an in iunie 1926, aceasta i$i reconfirm ase dcclarafia din 1922 privind o prom isiune perm anenta dc neagresiune faja de Rusia, bazata pe stotu quo. D in contra, Rusia a protestat puternic im potriva im p licate! tratatului asupra Basarabiei i i-a rcpetat protestul in octombrie, cu ocazia incheierii tratatului cu Italia. Negocicrile sovietice cu J3rile baltice au fost lara succcs doar in cazul Lituaniei, principalul obstacol fiind rcspingerea de catre Rusia a oricarei mcn|iu ni privind obligajiile lor prin Convenjia Ligii. In negocierile cu Polonia, puncte im portante, asupra carora nu s-a putut objine nici o injelegere, au inclus interesul Poloniei in m enjincrea statu-quo-ului atit in nord-estul Europei, cit $i de-a lungul parjii sudice a frontierei ruso-europene, unde Polonia, prin alianja sa cu Rom ania, era im plicate in problem a Basarabiei247. N egocierile au fost de aceea suspendate, in septem brie 1927. In anul urm 3tor, Mica A ntanta a fost cea care s-a straduit sa rezolve problema Basarabiei. Acjionind ca purtatorul ei de cuvint, Bene? a aratat ministrului sovietic de la Praga, in cursul convorbirilor din 4 i 24 august, beneficiile reciproce, atit econom ice cit i politico, care a r rezulla din norm alizarea relajiilor dintre M ica A ntanta i Rusia, pentru care lipsa unei injelegeri asupra Basarabiei reprezinta un obstacol. In raspunsul s3u, guvernul sovietic a fost de acord c3 injelegerile ar fi extraordinare, d ar recunoaterea rcciproca i reluarea relajiilor diplom aticc cu Rom ania nu vor sem nifica, prin ele insele, c3 Droblema B asarabiei a r putea fi considerata rezolvat3. In accst scop, a r fi icccsare convorbiri privind lichidarca tuturor problem clor litigioase existente h tre cele dou3 guverne. Guvernul sovietic dorea s3 inceap3 asemenea convor)iri i invita guvernul rom an s3-i prezinte propunerile248. Pornind de la anum ite rem arci lacute dc m inistrul sovietic, Bene dcdu;ese c3 ceea ce au ei in vedere era, ca i in 1921, o conferinJS sccrctS, in care lu sia i Rom ania ar accepta sa tratczc recunoa$terca frontierelor Rom aniei in ;chimbul renunjarii la aurul i la celelaltc valori dcpuse la Moscova; pc baza icestei injelegeri o conferinja publica ar confirm a tranzacjia. Aceste sugestii nu iu fost acceptate de Rom ania, dei Partidul N ajional T3r5ncsc, care venise la mtere in septem brie 1928 i ii invinsese pe liberali in alegerile din decembrie, ra ner3bd3tor s3 inchcie injelegeri cu Rusia. Nu se putea pune baz.3 pe faptul c3 Rusia nu a r face cercri adijionale, pe are Rom ania ar trebui s3 le rcsping3; singurul rezultat a r fi rccunoaterea, de 3tre Romania, c3 dreptul s3u asupra B asarabiei este discutabil. Dar, in accst az, ar fi dificil s3 se refuze rezolvarea problem ei, iar Rom ania a fost la fel de :rm dccis3 ca intotdeauna s3 nu fie prim a Jar3 care ii supune integritatea ;ritorial3 arbitrajului sau procedurilor sim ilare. Eecul prim ei inccrc3ri de a trasa cordonul sanitar de-a lungul frontie:lo r sale vestice i de a-1 transform a in tr-u n bastion al siguranjei lor prin itcrm ediul pactelor de neagresiune, nu i-a descurajat pc conduc3torii sovietiei; i trebuie s3 fi v3zut c3 Pactul Briand-K ellogg, la care aderaser3 f3ra piaccre, la octombrie 1928249, ar putea fi folosit pentru a objine acclai Jel. Totui, in lauzele Pactului acest instrum ent nu ar fi intrat in vigoare decit ratificat de cei
17 A. Toynbee, op.cit., vol. IV, 1927, p. 231 ( n. a.). 18 Raport datat 20 noiembrie 1928, de la ministrul roman din Praga (Arhivele Ministerului roman al Afacerilor Externe) - (n. a.). 9 Pozi|ia i rezervele sovietice au fost elaborate intr-o notS de la 31 august 1928 cfltrc guvernul francez (n. a.).

Politica Externd a Romaniei

153

15 sem natari i era imposibil dc spus cind, sau chiar dacS, se vor realiza toate ratificarile necesare. De aceea, Litvinov230, la 29 decem brie, a inaintat guvernu lui polonez o invitajie neasteptata: de a sem na un protocol care sa dca asigurari ca T ratatul general, privind renunjarea la razboi, va intra in vigoare intre ele, 13ra a atepta aplicarea lui generaia. Protocolul trebuia sa fie dcschis adeziunii oricai ui alt stat $i era destinat s3 suplimenteze i nu s3 inlocuiasca oferta pactelor de neagresiune care rSminea inca deschisa. Litvinov a adaugat ca trim iscse o invitajie siniilara Lituaniei, evident pentru c3 aceasta era singurul stat vecin ce adcrase deja la Pactul de la Paris. Prim a acjiune a Poloniei a fost s3 consulte Bucuretii. G uvernul rom an nu a avut nici o obiecjie la o m anifestare com una a intenjiilor dc pace a tuturor statelor vecine cu Rusia si proiectata abandonare de catre ru$i a rezervelor form ulate pe 31 august la Pactul Kellogg, in tre tim p, guvernul polonez 1-a inform at pe Litvinov ca este pregdtit sa-i accepte propuncrea, dar i-a exprim at surpriza ca aceasta nu fusese lacuta, in acelai tim p, Finlandci, Estoniei, Letoniei i Rom aniei. De asem enea, el a am intit ca Polonia dorise intotdeauna o discujie com una in problema sccuritajii Europei de est. in raspunsul s3u, de la 12 ianuarie 1929, Litvinov a aratat c3 propunerea sa inclusese posibilitatea aderarii oricarui alt stat i ca, atunci cind ea aderase la Pactul de la Paris, Rusia era pe deplin con$tienta c3 renunjase, ?i in cazul Rom aniei, de a folosi razboiul ca m ijloc de tranare a conflictelor - ceea ce nu inseam na c3 s-au rezolvat disputele existcnte. De aceea, el nu are nici o obiecjie faja dcjirotocolul propus. In cursul negocierilor ulterioare, privind procedura ce trebuie urm ata, Litvinov a propus ca Polonia i URSS -ul sa seinneze Protocolul, celelalte state fiind invitate sa adere mai tirziu. Totui, Rom ania a insistat asupra sem narii sim ultane de catre Polonia i de ea ins3i, ca u n sernn de solidaritate i, de asem enea, a observat c3 a r trebui adoptata o form ula in text care sa anuleze rezervele ruse, in sensul c3 Rom ania considera ocuparea m ilitara de teritorii straine, ca i refuzul de a relua relajii norm ale, drept acte de razboi. S-ar preveni, astfel, orice posibilitate de argum ent in aceste puncte. Cu alte cuvinte, trebuia s3 fie clar ca Rusia i R om ania se g3sesc in stare de pace la data sem narii. Polonia a fost de acord cu cererile Romaniei i a insistat la Moscova ca expresia din pream bul: pentru a consolida relajii de buna vecinatate ar trebui s3 se citeasca pentru a consolida stadiul existent de pace $i relajiile de buna vecinatate. Litvinov a propus, in schim b, form ula: pentru a contribui la m enjinerea p3cii; totu$i, el a consim jit sa se adauge cuvintele existenta intre ele. in tre tim p, sem natarii prezum ptivi avusesera tim p s3 ratifice Pactul de la P aris251, i Protocolul Litvinov a fost sem nat la Moscova, la 9 februarie 1929, de reprczentanjii URSS , Poloniei, Letoniei, Estoniei i Rom aniei, la care au aderat mai tirziu Lituania, T urcia i Iran. Cu aceasta ocazie, Litvinov a Jinut o cuvintare in care a descris Protocolul ca fara precedent in istorie. Sem natarii acceptasera o dubia obligajie, cu caracter pacifist. In ceea cc privete Uniunea Sovietica, inijiativa sa fusese o sim pia veriga in lungul lanj al eforturilor ducind catrc pacea generaia ?i, in special, catre pacea din Europa de est. D ar importanja reaia a pactului consta in contribujia sa potenjiaia la dezarm area generaia, cca m ai puternica garanjie a pacii. Acest protocol era cea mai buna dovada a
250 Litvinov funcjiona deja drept comisar pentru afacerile externe, daloritit bolii lui Cicerin (n. a.). 251 Ratificarea Romaniei a intrat in vigoare la 6 februarie 1929 (n. a.).

154

Frederic C. Nanu

intcnjiilor pajnice ale U niunii Sovietice. Faptul ca avem printre noi pe reprczentantul unui stat cu care URSS -ul nu intrefine relajii diplom atice norm ale $i cu care are vcchi i serioase diferende, care nu au fost inca rezolvate i care nu sint tranate de prezentul Protocol, este o dovadS in plus a spiritului pacifist carc anim a Uniunea Sovictica. Dup3 dineul de la am basada polonS, Litvinov 1-a luat deoparte pe reprezcntantul Rom aniei, Davila, i i-a exprim at speranjele sale privind o imbunStSJire a rclajiilor ruso-rom ane, mai ales dupa alegerile carc adusesera Partidul N ajional JSrS nist la putere. Dar, a reieit cS el nu se gindctc la altceva decit la acceptarea, dc cStre Rom ania, a unui plebiscit in Basarabia, dupa care ar avea loc o conferinja, pe care o credea a fi cu bune anse. D avila a raspuns ca, pentm motive bine cunoscute, acceptarea unci asem enea propuneri de cStre Rom ania este cu totul inafara discujiei. Litvinov a susjinut, atunci, ca oam enii aflaji la putere in Rusia nu sint dictatori i cS, deci, daca ei ar renunja la prctenjia Rusiei asupra Basarabiei f2rS un referendum popular, ar intilni dificultaji insurm ontabile. Ruii considers ca sint datori, prin principiile stabilite la 1917, sa ofcre posibilitatca tuturor popoarelor din Rusia de a-i hotari singurc soarta. Davila a replicat cS in eventualitatea ca toate accstea a r fi adcvSratc, cum ar justifica ci un plebiscit in Bucovina, care nu aparjinuse niciodata Rusiei? Daca, aa cum argum enta dom nul Litvinov, faptul ca o parte din populajia Bucovinei este ucraincanS le oferS lor accl drept, atunci Polonia, ca Jara slava, ar avea drept egal sa ceara un plebiscit in U craina sau chiar u n drept mai puternic, intrucit U craina aparjinuse Poloniei tim p de douS secole. Netiind cum sa vina cu un argum ent, dom nul Litvinov a raspuns cS includerea Bucovinei nu este o cererc, ci pur i sim plu o idee asupra careia ci nu insists. Din motive necunoscute, virtualitatea pacifists, a tit de clocvcnt exprim ata de domnul Litvinov, s-a preschim bat foarte curind in opusul ei. Guvernul rom an a avut insS motive intem ciate dc alarm a cind, in februarie 1930, a prim it avertism cntc de la puterile prietene, p rin tre care F ranja, Polonia, E stonia, V atican-ul $i chiar G erm ania, ca se sesizase la M oscova o ostilitate marcantS. Accasta s-a rcflectat intr-o cam panic sistem atica din partea sovietica, in carc Rom ania era acuzatS de intenjii agresive. Simptomele erau cu atit mai nelinititoare cu cit ele coincideau cu rapoartc persistente despre prcgatiri m ilitare ale ru$ilor la frontiera Basarabiei $i cu sosirea in M area N cagra a doua vase de razboi din M area B altics, Pariskaia Com una i Profinteru. Guvernul rom an a inform at, im ediat, reprezentanjcle sale diplom atice de la Londra, Paris $i Praga sS prccizezc la cc asistenJS sc ppatc atepta in caz de atac i, de asem enea, dacS ar putea objine im ediat echipam ent suplim entar, plStibil in rate. M ai m ult decit atit, a sugerat trim itcrca navclor de rSzboi francczc i engleze in M area NeagrS, ca avertism ent pentru Rusia. RSspunsurile au fost dezam Sgitoare. Titulescu 1-a in tiln it pe lordul T yrrell, am basadorul englez in Franja, care a rem arcat ca, dupa pSrerea lui, este foarte posibil ca R om ania sa fie prim a care sS plSteascS prejul politicii greite a m arilor puteri, M area Britanie in prim ul rind, faJS de Rusia. C lem enceau avuscse drcptatc : exista o singurS politics, cordonul sanitar. Iar despre cc ar putea face Anglia in actuala situajie, putea sS afirm c cu certitudine ca ca nu va facc nim ic. Trim iterea vasclor britanice dc rSzboi in M area N eagra ar fi interprctata dc Rusia ca un act de provocarc, iar prejul acestuia ar fi plStit de Rom ania. Tactica Rusiei, consi ders el, era evidentS : dacS victim a, scoasS din fire dc rSzboiul psihologic, sc inarmeazS singurS in mod dcschis, Rusia ar afirm a cS c amcninJatS $i a r trecc Ia

Politica ExternS a Romaniei

155

atac. DacS ca s-ar inarm a discret, ar trebui sa cheltuiascS sume m ari in scopuri ncproductivc, iar sSrScia rczultatS ar fi manevratS dc Com intern. Conchizind, el era de pSrere c,1 scopul sovieticilor este de a slSbi Rom ania din punct de vedere econom ic252. i tot ce putea face ea era sS-i intSreascS arinata pe cit de modest posibil. Ca membru al Ligii, Anglia ar trebui, firete, sS o ajute in cazul unui atac, dar d e m o n stra b le preventive erau excluse, cSci ar fi fost interpretate ca actc de provocare. RSspunsul lui Philippe Berthelot, sccretar general la Quai d'O rsav, trim isului rom an in Franja a fost practic identic, in ceea ce privcte furnizSrile de m aterial dc rSzboi, aceasta era o intrebare la carc trebuiau sa raspunda M inistem l de rSzboi i guvernul. Doar guvernul cehoslovac a luat pozijie. El a prevenit M oscova ca, in cazul unui atac asupra aliatului lor, Rom ania, {ara sa nu poate ram ine indiferentS. Dar, Ia problem a furnizarii arm am entului pe credit, raspunsul a fost ca aceas ta a r trebui sS faca obiectul unor negocieri suplim entare253. Dc$i opiniile exprim ate de lordul Tyrrell nu fuseserS practic incurajatoare, Rom ania a fScut o alta incercarc de a-i atrage sprijinul dcschis al Angliei oferindu-se sS puna lacul Taaul, de pc coasta MSrii Negre, la dispozijia acestei JSri pentru a fi folosit ca bazS navalS. A m iralul H enderson, cxpertul britanic, a vizitat, intr-adevSr, locul in cursul anului $i a intocm it un raport foarte favorabil, dar nim ic nu s-a ales de el. G uvernul britanic nu era nerSbdStor sa-i provoace pe sovietiei, in tim p ce cabinetul francez, pe de alta parte, a pretins drepturi anterioare in calitatea sa de aliat i de furnizor de im prum uturi. Cum intreaga problem s Jintea im plicarea flotei britanice, proiectul a fost, dupS accea, abandonat. Despre atitudinea lumii capitaliste in faja rSzboilui din 1930 ea nu a cSzut nicicum in agresivitate. Totui, K rem linul pSru la fel de agitat ca intot deauna, sS apere securitatea Rusiei, iar negocierile pentru pacte de neagresiune cu statele vecine, incepute in 1926, au fost urm ate cu tcnacitate. in 1931, Rusia, in ciuda economiei ei planificate i a dum ping -ului masiv de griu, a inceput sS simtS criza econom ics la care ea contribuise i a apelat la Paris pentru asistenjS financiarS. Briand a folosit ocazia pentru a incerca sS objinS garan jii suplim entare privind pacifism ul sovietic, in special fajS dc vecinii ei occidentali, dintre care doi erau aliajii Franjei. Dc accca, guvernul polonez a inform al Bucuretiul254 cS este pregatit sa rcia negocicrile intrerupte pentru un pact de neagresiune, dar a r insista asupra clauzei interdcpcnden{ei, cu condijia ca pactul sS intre in vigoare la 30 zile dupS ratificarea tratatelor sim ilare dintre URSS pc dc o parte, Rom ania, Estonia, Lctonia i Finlanda pc de alta. Guvernul rom an, care nu avea nici o intenjie sS ia cl insuji inijiativa negocierilor sim ilare, ci dorea sS ascultc noile propuncri ruscti, nu a putut sS nu aprobe propunerea Varoviei ; dar, atunci cind au inceput negocierile polono-ruse, in noiem brie, guvernul rus a refuzat categoric o legSturS intre tratate. De aceea, guvernul polonez s-a interesat la Bucureti dacS Rom ania ar avea vreo obiecjie la delim itarea tratatelor. G uvernul rom an a rSspuns cS nu are nici o obiecjie; d ar dacS frontul com un cu Polonia trebuie m enjinut, Rom ania tre252 253 254 Romania lansa in acea vreme un imprumut substantial pe pia|a amcricanS (n. a.). Expunerea secreta prezentata de G. Mironescu, ministrul afacerilor externe, in cabinetul roman la 24 februarie 1930 - Arhivele Ministerului Roman al Afacerilor Externe (n. a.). In acea vreme, cabinetul roman era condus de profesorul Iorga. D. Ghica era ministru al Afacerilor Externe (n. a.).

Frederic C. Nanu

z, de asemenea, s3 InceapS negocierile cu sovieticii, negocieri pe care Polonia : nerSbdatoare sa le faciliteze. Guvernul francez, care incepuse negocieri ilare in august, a fost prim ul consultat i a raspuns la 20 noiem brie 1931 c3 are obiecjii, dar a adaugat, intrucitva pesim ist, c3, in cazul unui cec, angaentele Franjei faja de Rom ania vor ram ine neschimbate. Convorbirile ruso-rom ane au inceput la Riga, in ianuarie 1932, dar au at curind in impas, din acelaji motiv, ca de atitea ori inainte: R om ania a pus, mai intii, aceeai form ulare, care constituise baza discujiilor ruso-poloe. Cind ruii au refuzat, delegatul rom an a inaintat un proiect interzicind izia sau acte de violenJ3 care ar viola teritoriul asupra c3ruia parjile ii rcitau suveranitatea, precum i acordul de a supune conflictele viitoare la o ;edur3 dc conciliere; dar delegatul rus a parat cu un proiect in care se afirma tabilirea de bune relajii nu afccteazS disputa existenta intre parjile negoaare in pi ivinja Basarabiei, care nu era tran$at3 in prezentul tratat. Aceasta nularc a fost respins3 de Rom ania, iar la 13 ianuarie 1932 ncgocierile au fost :rupte. Cabinetul Iorga a c3zut la 6 iunie 1932. Pozijia sa nu fusese dcloc conso(3 de critica adresat3 de Titulescu m odului in care guvernul condusese >cierile cu sovieticii; pentru un om fara partid, Titulescu sc bucura dc o icn(3 deoscbita asupra vicjii politice romaneti. Prcstigiul pe care il dobinin strain3tate, datorat in parte talentclor sale pcrsonale, in parte locului sau Dnducerea Ligii N ajiunilor inlr-o vrem e cind Statutul ci rcprczenta piatra lamentaia a politicii franceze $i britanice, iar pactelc de toate felurile erau la 3; intr-un cuvint. prcstigiul s3u i-a im presionat pe concetajenii sai i, penlru ape un deceniu, pin3 la declinul Ligii dup3 afacerea etiopianS, el a fost, in i sau in com ponenja cabinctului, arbitrul politicii externe a Rom aniei. La 24 noiem brie, a avut loc o dczbatere aprins3 in Senat intre profesorul i i Titulescu, care avea, Hir3 indoialS, tem ciuri s3 afirm e c3 fostul m im sa titin c a lita te a sa de cfal guvernului i funcjionind ca m inistru de externe :rioada abscnjelor lui Ghica, aflat in serviciu in str3in3tate - condusese ca iletant negocierile cu Rusia, neglijase s3-l consulte pe Titulescu i consirnin mod im prudent, la incheierea pactului dc neagresiune al Poloniei, indeicnt dc cel al R om aniei, sl3bind astfel pozijia Rom aniei. D czbatcrca a nnat un alt triu m f pentru Titulescu carc a incheiat ironic: E m ult m ai uor rii istoria decit s3 o faci255, i a fost puternic aplaudat. Dar istoria 1-a susjinut in marc m3sur3 pe istoric. C3ci profesorul Iorga tribuise importanJ3 exageratS acelor problem e tehnice. Fusese pe dcplin umit sS-1 lase pe aliatul polonez s3 aib3 satisfacjia exercitarii conduccrii lor baltice la care era indreptajit. Iorga, insui, nu pusesc m are prej pe accl i nu crcdea intr-o schim bare m iraculoasa a sufletului sovietic dcoarece a deja pactul Kellogg, care conjinea accleaji asigurari. D ar chiar i aceasta, p3rcrca lui, era doar o alta formul3 pentru a am agi o lume burghcz3 nata s3 dispara, strivita sub c31ciiele soldatului sovietic (...) D um ncavoastra nulc Titulescu] prezcntaji problema ca i cind, p rin asem enea pacte i prin cieri, pot fi rezolvate problemele sccuritajii, ale pacii. D ar cu spun c3 doar are este capabil va rezista. Daca el nu este capabil, cl poate avea orice rare pe hirtie i, s3 spun inc3 o dat3, toate aceste hirtii nu vor constringe un rn revolujionar, al c3rui prim obiectiv este acela dc a distruge ordinea c3 a Europei. V3 spun ceva : Nu am antecedentc in negocierile cu sovieticii.
rofesorul Iorga esle ccl mai rcmarcabil istoric al Romaniei (n. a.).

Politica Externa a Romaniei

157

Nu crcd in sinceritatea sovieticilor i nu cred cS vreo semnSturS sovieticS ne-ar asigura pe noi256. Profesorul Iorga nu a fost singural istoric care susjinca aceste opinii. Cu o zi inainte. in Cam era D cputajilor, profesorul C uza cleclarase ca: Existcnja Romaniei nu poate fi apSrata prin petice de hirtie (...) inainte de a cSuta securi tatea in pactele_Kellogg sau de neagresiune, noi trebuie s-o gasim in propria noastrS forj3. in acelai sens G heorghe B ratianu afirm ase ca: in aceste timpuri, apSrarea nationals trebuie sS fie principala preocupare a intrcgii noastre vicji publice, iar Codreanu observase cS: lucrul esenjial pentru noi nu este ce spune sau ce nu spune pactul Kellogg, ci acela de a rSm ine pe linia celor 1.000 ani de tradijie veche: intotdeauna sS Jinem m ina pe spad3. Succesorul profesorului Iorga in funcjia de prim -m inistru, Vaida, care dcjinea de asem enea i portofoliul Afacerilor Externe, nu a rcluat im ediat nego cierile cu sovieticii, Franja i Polonia oferindu-se sS afle dacS la Moscova exists vreo ans3 de injelegere. Polonia, ins3i, era foarte nerSbdStoare s3-i semneze pactul ei dc neagresiune, iar in iulie 7 Rom ania i-a dat consimJSmintul. Se credca cS, in accst stadiu al proccdurilor, obiecjiile privind injelegerile dintre Franja i Polonia pe de o parte, i Rusia pe de alt3 parte, a r putea sS tensioneze alianja, in tim p cc relajiile am eliorate d intre aliajii ei (ai Rom aniei) i R usia ar putea beneficia in mod indirect, in septem brie, atitudinea sovieticS nu pSrea mai promiJ3toare dar, la cererea lui Litvinov, negocierile au fost reluate, de data aceasta la Geneva, intre Litvinov i CSdere, m inistrul rom an la Varovia, mai m ult pentru a face plScere Franjei i Poloniei, decit pentru orice alt motiv. Vaida era mai pujin sceptic decit prcdecesorul sSu in privinja anselor dc succes i a valorii pactului dc neagresiune insu$i. Tot ce spera era cS incheicrea acestui pact ar perm ite reluarea com erjului care, la rindul lui, a r putea imbunStSJi relajiile dintre cclc douS (Sri258, in ce-1 privete pe Litvinov, pactclc dc ncagresiune erau penlru el, dupS cum inSrturisisc, sim ple instrum entc polilicc, obligajiile im plicate neavind nici o valoare. Ceea ce prczintS importanJS era glasul opiniei publice. i nici un pact nu a r fi considerat un succes in Rusia dac3 el (Litvinov), nu rezolv3 problem a B asarabiei239. In cursul negocierilor, la Geneva, V aida a insistat asupra includerii unui parag raf cum cS acest tratat va fi interpretat in sensul c3 nici o disputa nu va lim ita obligajia ne-agresiunii; dar sovieticii au cerut, la fel de tenace, ca textul sS fie citit intotdeauna disput3 cxistent3. inainte sS fie adoptatS o decizie, Litvinov a pSrSsit Geneva i negocierile au trebuit sS fie suspendate. inainte ca ncgocicrile sS fie reluate, s-a produs o loviturS dc teatru. La 1 octombrie, Titulescu a dem isionat din postul de trim is pe lingS Curtea de la Sf. Jarnes ?i, dupS douS zile mai tirziu, a acordat o declarajie agenjiei Reuter explicind c3 a procedat astfel ca sem n de protest faja de ceea ce el num ea o schim bare de politics, fara sS fie anu n jat oficial. Considera pactul dc ncagresiune nu num ai de prisos, ci i um ilitor pentru Rom ania, caci sovicticii, refuzaser3 pinS atunci sS sem neze exceptind cazul in care Rom ania recunoate, direct sau indirect, cS B asarabia este un teritoriu disputat. Cu alte cuvinte, sub fajada discut3rii pactului de neagresiune, s-a discutat, in rcalitate, un pact de recunoatere a unei dispute. Rezultatul acestei acjiuni neobinuite a fost ncatep256 257 258 259 Dezbalere parlamentara din 24 noiembrie 1932 (ft. a.). Polonia a semnat pactul la 24 iulie 1932 (n. a.). Interviu acordat de Vaida ziarului Dimineafa, 25 noiembrie 1932 (. a.). Rapoit dela Titulescu (24 iulie 1932), Arhivele Ministerului Roman al Afacerilor Kxtemc(n. a.).

Frccleric C. Nanu

ii I iltilcscu i s-a oferit i el a acceptat portofoliul A facerilor Externe, iar :arca dc a colabora arm onios cu V aida s-a dovedit a fi im posibila a$a ca i din urmS a dem isionat la 17 octombrie 1932, funcjia de prim -m inistru prcluatS de M aniu. in cursul dezbaterii parlam entare, din 28 noiem brie 1932, Titulescu i-a mat punctul sSu de vedere: un tratat favorabil, cu siguranja; un tratat )sitor, da; un tratat nefavorabil, nu. El a considerat acceptarea form ularii ute existente ca fiind extrem de periculoasa, caci obligajia de a rezolva o a recunoscuta era im plicita. in plus, daca textul tratatului asigura ca el 3leteazS Pactul Kellogg i continua sa afirm e ca parjile se angajeaza sa se i de la acte de agresiune i violenja, se im plica faptul ca pactul K ellogg nu rzice. Atunci care va fi situajia in cazul in care tratatul expira dupa 5 ani ? Pactul Kellogg ar ram ine in vigoare, insa un pact Kellogg care a r fi fost it i golit de substanja sa. A rgum entele lui Titulescu nu au rSmas farS replica. S-a aratat ca Vaida ese niciodatS de acord cu form ularea dispute existente i ca nim ic nu :a prezum jia cS el intenjiona sa accepte aa ceva. Gafencu, fostul subse al Afacerilor Externe, a obiectat ca Franja, Polonia i Rusia, in orice caz, etascra, de asem enea, pactul K ellogg ca interzicind doar razboiul i ca ant pentru Rom ania este modul in care Rusia interprctase pactul260. Titulescu i-a consacrat restul cuvintului unei prezentari a situajiei din ltul cind preluase funcjia: la 29 octombrie, cabinetul decisese sa respinga I, exceptind cazul in care Moscova ii retrage cererea privind adaugarea llui dispute existente i a acceptat sa im puna citirea A rticolului I ca au votat, ca ele renunjS la rSzboi i violenja in schim bul angajarii de a (...) La 30 octombrie, am basadorul Rusiei la Paris i-a cerut guvernului francez izeze intenjiile cabinetului roman, d ar a adaugat ca nu s-ar accepta nici ibare in form ularea proiectului. Titulescu a facut clara pozijia Rom aniei 10 noiembrie guvernul francez a inform at Bucuretii ca guvernul sovietic ese, din nou, cererea Romaniei. Totui, in acela$i tim p, el transm itea o notei prin care guvernul sovietic ii reafirm a credinja in principiile i Kellogg, ca i in politica panica i se oferea sa acorde Rom aniei un de 4 luni de la incheierea tratatului franco-rus, in care sa sem neze2 6 1 4u mai este necesar de spus, oferta a fost respinsa de Parlam entul roman. 3i zi, 23 noiembrie 1932, Polonia a sem nat u n tratat de conciliere cu jr la 29 noiembrie, Franja a sem nat tratatul de neagresiune; parea ca i te speranjele privind stabilirea relajiilor norm ale intre Rusia i Rom ania s3 fie abandonate.

isia politick a Conf'erin|ei pentru dczamiarc a adoptat, in martie 1933, o rezolujie pentru a r.ice folosirea forjei reparind astfel faptul cfi Pactul Kellogg nu prevflzuse accasta (n a.). Lo Temps 24 noiembrie 1932 ( n . a.).

INDICE DE NUME
A
Adatci, M incilaro 90, 140 Adrianopole 53 Africa 128 Agrigoroaiei, loan 11 A kkerm an48, 53, 106 Albania 130, 132, 134, 145, 146 Alexandru (Regele lugoslaviei) 63,135 Alexandru cel Bun 48 Alsacia 122 Aincrica 22, 69, 74, 121, 151 Amla 49 Anglia 1 2 ,1 4 ,1 9 ,2 0 ,2 1 ,2 7 ,2 8 ,3 0 -3 9 , 43, 44, 54, 57, 58, 61, 66, 74, 77, 80-82, 88-90, 92, 94, 95, 97, 99, 100, 102, 113-116, 125, 127, 132, 137, 138, 141-146, 149-151, 154, 155 Aninoiu, D um itru 16 Ankara 8 Antonescu, Ion (mare$alul) 8, 31, 35 Antonescu,Victor 30, 35, 36, 38 Apponyi, A. 75, 82, 131, 137, 141 Arad 60, 64, 7 4 ,7 5 , 134 Arcos 132 Ardeleanu, Ion 12, 15, 16, 38 Arm enia 126 Arpad (dinastia) 48 Asia 47, 151 Asquith, Herbert Henry 67 Atatiirk (M ustafa Kcmal) 43, 81 Atena 124, 145 Atlantic (coasta) 95 Attila 47 A urelian (im parat rom an) 47 Austria 1 9 ,4 3 ,5 0 -54,^7,60,82,86-88, 9 1 ,9 2 ,9 4 , 101, 125, 136, 137, 139, 143, 144, 149 Averescu, Ion 43, 44, 59, 74, 77, 83, 108, 109, 113-115, 122, 129 Avram, Iancu 54

Bacon, W. 1 3 -1 5 ,3 0 ,3 4 Baiazid 49 Balcani 12, 16, 36, 47, 51, 63, 81, 93, 128, 134, 145, 146 Balcic 56 Balfour, lord James 67 Balta 124 Baltic 62, 82, 154 Banat 49, 5 1 ,5 7 ,6 1 -6 3 ,6 4 ,7 2 ,7 4 , 82, 93 BSrbulcscu, Petre 20 Barcia 32 Barthou, Louis 28 Basarab 48 Basarabia 9,11-14,43-45,48,49,52-55, 5 9 ,6 1 -6 5 ,6 9 ,7 1 ,7 3 ,7 4 ,7 6 ,7 7 ,8 9 , 93,105-112,114-126,128-130,133,

135, 152, 154, 156, 157 Beard, Ch. A. 34 Beck, Josef 39 Beggar 92 Bela al II-lea (Regele U ngariei) 48 Bela Orkvo 75 Belgia 54, 55, 88, 96, 102, 125, 138 Belgrad 30, 36, 37, 62, 63, 82, 83, 87, 88, 92, 130, 134-138, 144 Bender 108, 109 Bene?, Eduard 8 ,3 7 ,8 1 -8 8 ,9 1 ,9 3 ,9 4 , 96, 98, 100, 101, 103, 131, 136, 139-141, 152 Berlin 7, 26, 33, 35, 3 8 ,4 4 , 55, 57, 63, 68, 74, 103, 122, 124, 132 Bcrna 7, 8 Bcrthelot. Henry M athias 155