P. 1
Etichetarea Produselor Alimentare

Etichetarea Produselor Alimentare

|Views: 154|Likes:
Published by Nico Dobrean

More info:

Published by: Nico Dobrean on Jan 14, 2014
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/10/2015

pdf

text

original

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Programul de studii: ECONOMIA COMERŢULUI,TURISMULUI ŞI SERVICIILOR

Protecția consumatorului Etichetarea produselor alimentare

Braşov, 2013
1

Cuprins
Introducere ............................................................................................................................................. 3 Cap 1. Aspecte teoretice privind etichetarea ............................................................................................. 4 1.1 Ce este eticheta și istoricul etichetei ............................................................................................... 4 1.2 Scopul etichetării ............................................................................................................................. 6 1.3 Informații ce trebuie să conțină eticheta .......................................................................................... 7 1.4 Tipuri de etichete ........................................................................................................................... 14 1.5 Minciuni despre infomațiile de pe etichete .................................................................................... 16 Cap 2.Materiale din care sunt confecționate etichetele ........................................................................... 21 Cap 3.Legislația în vigoare ...................................................................................................................... 26 3.1 Legislația în România privind etichetarea alimentelor .................................................................. 26 3.2 Legislația în Uniunea Europeană privind etichetarea ecologică .................................................... 26 3.3 Legislația România în privind etichetarea ecologică ..................................................................... 27 Cap 4. Studiu de caz – Etichetarea ecologică .......................................................................................... 27 4.1 Eticheta ecologică .......................................................................................................................... 27 4.2 Eticheta ecologică în Europa - scurt istoric .................................................................................. 27 4.3 Scopul ecoetichetării ...................................................................................................................... 29 4.4 Avantajele folosirii ecoetichetării .................................................................................................. 29 4.5 Comparerea etichetei eco din România cu cea din Germania ....................................................... 31 4.5.1 Etichetarea ecologică în România ........................................................................................... 31 4.5.2 Etichetarea ecologică în Germania ......................................................................................... 32 Concluzii .............................................................................................................................................. 33 Bibliografie .......................................................................................................................................... 34 Anexe ................................................................................................................................................... 35
2

Introducere Cunoaşterea caracteristicilor produselor alimentare, precum data de expirare, ingredientele folosite, producătorul, cantitatea netă, originea materiilor prime folosite sau a faptului dacă s -au administrat hormoni de creştere sau antibiotice, dacă este sau nu un produs natural, dacă este sau nu un produs modificat genetic, este esenţială în alegerea produselor de către consumatori. Consumatorul are dreptul să fie informat corect pentru a face o alegere care să fie în interesul lui, fie şi de moment. Numai beneficiind de toată informaţia, el poate alege acel produs care corespunde cu nevoia lui, cu exigenţa lui sau cu posibilitatea lui financiară. Aderarea la Uniunea Europeană a României impune standarde stricte privind protecția mediului. Una din măsurile pe care țara noastră a trebuit să le adopte a fost și cea care se referă la stabilirea procedurii de acordare a etichetei ecologice. Scopul acordări etichetei ecologice este acela de a promova produsele ecologice, care nu pot afecta mediul pe parcursul întregului ciclu de viață, astfel încât resursele mediului înconjurător să se profite o perioadă cât mai îndelungată. Eticheta ecologică este o acțiune voluntară, promovearea produselor ecologice contribuie la utilizarea eficentă a resurselor protejând mediul, prin furnizarea către consumatori a unor infornații corecte, exacte despre produse. Autoritatea competentă care acordă eticheta ecologică este Ministrul Mediului și Gospodăririi Apelor (MMGA). În mai multe țări din UE (de exemplu, în Germania și Belgia), se utilizează etichete ecologice obligatorii pentru ambalaje. Obligativitatea etichetării ambalajelor decurge, în acest caz, din obligaț ia pe care o au persoanele care răspund de ambalare de a participa la sistemele de colectare a acestora după folosire, conform Directivei UE referitoare la ambalaje și reziduurile de ambalaje. În UE există mai multe sisteme naționale de etichetare ecologică marca ecologică “Blue Angel”, ”Der Grune Punkt”,”Environmental Choice”, “Eco-Mark”,majoritarea acestor sisteme sunt utilizate în nordul UE (Germania, Olanda și țările Scandinave).

3

” Odată cu evoluția tehnologică în industria alimentară și etichetele trebuie să fie cât mai complete pentru că consumatorul se informează și are pretenția când cumpăra un produs să fie informat despre produsul respectiv. datorită preocupării alchimiştilor de a diferenţia diferitele produse chimice. imagine şi culoare cât mai atractive. regiunilor. litografiat sau ilustrat. în practica farmaceutică. etc.Acest instrument este eticheta. amfore şi alte produse ceramice. Originea etichetei se regăseşte. a din H. care conține informațiile despre produs și care însoțește produsul la vânzare. lista ingredientelor. Eticheta.O funcţie importantă a acesteia era aceea de a decora şi a orna respectivele obiecte ţinând cont că trebuiau prezentate consumatorului într-o formă. diferite alte obiecte. de regulă înscrise pe ambalaj şi care oferă consumatorului detaliile privind caracteristicile produsului cum ar fi data de expirare. folosită ca purtător al informaţiilor referitoare la mărfuri. conform art. 2. perioadele de înflorire. Eticheta reprezintă totalitatea informaţiilor care insoţesc un produs. cât şi în exteriorul lor. ideogramele şi monogramele. E lesne de înţeles că forma vaselor folosite în acea perioadă putea insinua conţinutul lor (amfore. produse metalice etc.). Putem adăuga că în acea perioadă au apărut şi mărcile. 106/2002.Cap 1. între producători. specifice fiind pictogramele. reprezintă ”orice material scris. au însemnat şi importante schimburi comerciale. În antichitate.1 Ce este eticheta și istoricul etichetei Practica activităţilor comerciale a impus utilizarea unui instrument esenţial pentru asigurarea unei comunicări rapide şi precise a informaţiilor despre mărfuri. din acest motiv fiind necesare informaţii externe. lit.G. Aspecte teoretice privind etichetarea 1.distribuitori şi consumatori. atât în interiorul ţărilor. continentelor. care făceau corp comun cu obiectul pe care se aplicau (cărămizi. probabil.) dar nu era ceva sigur. numele şi adresa producătorului etc. de creştere economică şi socială. nr. imprimat. De-a lungul istoriei. eticheta a reprezentat mai ales un semn distinctiv al producătorului şi a îmbrăcat diferite forme. (ele fiind semne distinctive folosite de producători) deoarece erau folosite un număr mare de semne (“sigillum”) pentru identificarea 4 .

apar mărci ale comercianţilor şi distribuitorilor de produse. iar eticheta a inceput să individualizeze produse similare realizate de producători diferiţi. Acest lucru se poate observa la produsele textile. unele restricţii în folosirea produsului. evidențiază componentele valorice. Simpla exemplificare este grăitoare: ajută la identificarea produsului. precizează sortimentul. iar când mărfurile au început să fie ambalate se indică şi cantitatea de produs cuprinsă în ambalaj. numărul de calorii. produse ceramice. separându-se două categorii de mărci: marca corporativă (“signum collegi”) şi marca individuală(“signum privati”).în evoluţia etichetei se manifestă o tendinţă de specializare. evoluţia ambalajului şi nevoia de reclamă pe de o parte. eticheta a devenit tot mai importantă în derularea operaţiunilor comerciale. precizează materiile prime. numele producătorului (mai târziu şi marca acestuia). stabileşte domeniile de utilizare. prezintă posibilitatea de menţinere sau intreţinere a calitaţilor sale. Ca urmare firească a dezvoltării civilizaţiei umane. În perioada contemporană. permite depistarea principalelor caracteristici de calitate. Perioada renascentistă a stimulat dezvoltarea schimburilor comerciale. care indicau numele producătorului şi denumirea localităţii de unde provenea produsul. a creşterii nevoii pentru informări cât mai exacte.produselor (vinuri. diversificarea sortimentului de mărfuri. iar a doua categorie pentru individualizarea. Prima categorie de mărci era utilizată pentru atestarea respectării regulilor de fabricaţie a produselor în cadrul corporaţiei. brânzeturi. a produselor realizate de un anumit meşteşugar. a condiţiilor de păstrare pentru menținerea calității și îndeplinirea funcţiilor. etc. În această perioadă s-au conturat funcţiile mărcii şi regimul ei juridic. la produsele chimice. În perioada capitalismului timpuriu. cu ajutorul acesteia. În prezent. cumpăratorul poate afla o mulțime de informaţii despre produs. la mărfurile din sticlă și ceramică. eticheta a devenit purtătoarea unor informaţii legate de desfăşurarea operaţiunilor comerciale: denumirea produsului. iar pe de altă parte apariţia hârtiei ca ambalaj și a mijloacelor ieftine de imprimare grafică au dat un impuls perfecţionării etichetei. Dezvoltarea meşteşuguril or a determinat şi extinderea folosirii mărcilor. evidențiază legalitatea fabricării produsului. a clasei de calitate a produsului. în interiorul unei corporaţii. cât mai oneste. Pe lângă mărcile producătorilor. numele producătorului (prin numirea sa sau prin aplicarea marcii). Creşterea gradului de prelucrare a produselor. grupa de sortimente. fără a depune eforturi. locul de origine.). permite cunoaşterea termenului de garanţie. indică greutatea produsului (masa acestuia) pe unitatea de ambalaj. însă domeniul în 5 . conţinutul său informativ îmbogăţindu-se şi apărând astfel etichetarea modernă. etc.

care s-a transformat ea însăşi într-un produs şi pentru obţinerea căreia sunt necesare activităţi de cercetare a opiniei consumatorului. în loc să menţioneze Grăsime min. individualizat şi dorit de consumator.care s-a manifestat puternic eticheta specializată este cel al produselor destinate consumului uman. Consumatorul nu este expert în controlul alimentelor şi nici nu 1 http://www. corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor. consideră că este suficient ca informaţia să fie trecută pe etichetă. cu posibilitatea lor financiară. ceea ce este foarte necesar în gestiunea informatizată a depozitelor de mărfuri şi a marilor magazine. dreptul de a fi informat înainte de a cumpăra: “de a fi informaţi complet.com/sanatate/alimentatie/ETICHETAREA-PRODUSELOR-ALIMENT79. De asemenea. în cadrul drepturilor de bază ale consumatorilor.Alt element indispensabil în actualitate îl reprezintă codul de bare ce înmagazinează informaţiile codificate despre produs. astfel încat decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor. astfel încât produsul să fie remarcat. pentru ca aceştia să poată efectua în cunoştinţă de cauză o alegere corectă.U. într-o manieră statică sau dinamică. cu exigenţa lor. Firmele producătoare de mărfuri alimentare acordă o atenţie crescândă etichetei. 58/2000 care defineşte. Exemplu concret: caşcavalul trebuie să specifice pe etichetă conţinutul minim de grăsime din totalul de substanță uscată..2 Scopul etichetării Scopul etichetării1 alimentelor este de a furniza consumatorilor toate informaţiile necesare. Prin utilizarea unor tehnici speciale de captare a interesului cumpărătorului asupra elementelor constitutive ale etichetei. normele de etichetare a alimentelor vin în sprijinul literei b) din Art 3 al O. de lansare pe piaţă. producătorul le pune în evidenţă.G.”. Acest lucru este cu atât mai important cu cât Asociaţia de Protecţie a Consumatorilor a constatat că un număr mare de producători de alimente nu cunosc care este scopul etichetării alimentelor. eticheta trebuie să informeze consumatorii asupra riscurilor la care aceștia ar putea fi expuşi. cel căruia îi este destinat produsul.G. 45% din S. dar le este indiferent dacă consumatorul. 45% din subsţanta uscată. 21/1992 (ordonanţa-cadru privind protecţia consumatorilor) completată şi modificată prin O.. înţelege sau nu. 1. Există pe piaţa românească sortimente de caşcaval care indică această informaţie sub forma: GR min. Se pare că aceşti producători.. de realizare. alegând acel produs care corespunde cel mai bine cu nevoia lor. de proiectare.php 6 .rasfoiesc. sau cu interesul lor de moment. confundând consumatorii cu organele de control. verificabile şi uşor de comparat.Astfel.

etc. l) menţiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse.3 Informații ce trebuie să conțină eticheta Informaţiile pe care trebuie să le conţină etichetele produselor alimentare sunt următoarele: a) denumirea sub care este vândut alimentul. să analizeze etichetele înainte de a cumpăra şi să facă o alegere care să corespundă cel mai bine cu interesul lor... legislaţia interzice notările prin codificare. data îmbutelierii. În plus. De altfel. atunci când acestea necesită indicaţii speciale.”.. k) o menţiune care să permită identificarea lotului (seria lotului. Informaţia inscripționată trebuie să fie de aşa natură menționată încât să fie uşor de înţeles de către oricine.. f) condiţiile de depozitare sau de folosire. g) denumirea sau denumirea comercială şi sediul producătorului. În continuarevom detalia câteva dintre aceste elemente: 7 .. îi sfătuieşte pe consumatori să fie foarte atenţi la ceea ce cumpără.. APC România sugerează consumatorilor să aibă aceeaşi atitudine: să rămână indiferenţi față de alimentele ale căror producători sunt la rândul lor indiferenţi dacă consumatorii cunosc sau nu caracteristicile alimentelor respective. Dacă aceasta este atitudinea producătorilor către consumatori. b) lista cuprinzând ingredientele.” în funcţie de mărimea datei durabilităţii iar în cazul alimentelor care din punct de vedere microbiologic au un grad înalt de perisabilitate. dacă omiterea acestuia ar fi de natură să creeze confuzii în gândirea consumatorilor cu privire la originea sau provenienţa reală a alimentului. şi anume dreptul de a alege.2% în volum. data fabricaţiei.este nevoie să fie expert. i) instrucţiuni de utilizare. e) data durabilităţii minimale exprimată sub forma “ a se consuma de preferinţă înainte de. h) locul de origine sau de provenienţă a alimentului. 1. atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzătoare a alimentelor. în cazul produselor din import (altele decât cele din UE) se înscriu şi numele şi sediul impotatorului sau ale distribuitorului înregistrat în România. d) cantitatea netă pentru alimentele preambalate. data limită de consum (termen de valabilitate) şi se exprimă sub forma “expiră la data de. folosindu -se astfel de unul din cele 5 drepturi fundamentale ale consumatorului.). j) concentraţia alcoolică pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1. al ambalatorului sau al distribuitorului pentru produsele din România şi UE. c) cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente.” sau “ a se consuma până la data de.

însă există pe piaţa românească anumite produse lactate care pretind a se numi iaurt. . Produsele care conţin îndulcitori artificiali. se menţionează. APC consideră oportună informarea consumatorilor că.Denumirea produsului Se referă la natura. în Uniunea Europeană. Citind denumirea produsului. produse care poarta denumiri de produse tradiţionale sau care pretind ca sunt fabricate conform metodelor tradiţionale. de informaţii referitoare la utilizare. Exemple de denumiri de produse: lapte pasteurizat. genul. Consumatorul obişnuit nu cunoaşte ce sunt aceste substanţe. iaurt se numeşte numai acel iaurt care conţine la vânzare fermenţii lactici (tulpinile de fermentare a laptelui). De menţionat că adesea denumirea produsului este menţionată cu litere mici.informaţii descriptive şi. alune prăjite ambalate în atmosferă protectoare. lucru interzis prin prevederile legale. De asemenea. dacă este necesar. Pe piaţa românească se comercializează. menţiunea "ambalat în atmosferă protectoare" dacă s-a utilizat pentru conservare un gaz avizat sanitar. Există pe piaţa românească produse care nu satisfac această cerință: se menţionează “ fără zahăr”.) . afumare.starea fizică a alimentului sau la tratamentele specifice la care acesta a fost supus (refrigerare. De exemplu. băutură răcoritoare carbogazoasă. într-un colţ al ambalajului. precum Cyclamate. consumatorul îşi face o impresie imediată asupra naturii acestuia. se foloseşte metoda de a include această denumire în denumirea produsului. însă nu se menţionează nicăieri pe etichetă că aceste substanţe sunt îndulcitori. unt se numeşte numai acel unt care conţine cel puţin 80% grăsime animală din substanţa uscată.1. sortul şi starea alimentului. cafea măcinată. producătorii preferând să poziţioneze la mare cinste numele comercial sau de marcă al produsului. de asemenea. congelare. Pentru ca denumirea de marcă sau cea comercială să rămână cât mai adânc în memoria consumatorilor. de asemenea. etc. 8 . dar care de fapt reprezintă un iaurt tratat UHT (sterilizat total la 120 grade Celsius . pui congelat. numele indulcitorilor.menţiunea "tratat prin ionizare" sau "tratat cu radiații ionizante" dacă este cazul. nu sunt. băutură răcoritoare cu îndulcitori. dar de fapt. de asemenea.Ultra High Temperature) şi care nu mai conţine fermenţii activi şi nu mai conferă proprietăţile iaurtului natural. Denumirea produsului trebuie să includă / să fie însoţită sau să facă referiri la: . Saccharin sau Aspartam se află sub semnul obligaţiei de a include menţiunea “cu îndulcitori” alături de denumirea produsului. nu totdeauna denumirea produsului menţionată pe etichetă corespunde cu denumirea reală a acestuia.

lunii şi anului (în aceasta ordine. produsele din ciocolată. se compune din formularea clară a zilei. Se pot menţiona doar ziua şi luna. deoarece consumul unui aliment alterat nu justifică ulterioarele consecinţe. întrucât producătorul nu mai garantează calităţile fizico-chimice şi pe cele gustative (dioxidul de carbon din băuturile răcoritoare se pierde. . chiar dacă produsul a fost păstrat în condiţii corespunzătoare. cum ar fi produsele de panificaţie. După caz.Denumirea iaurtului tratat UHT trebuie să fie suficient de clară pentru a "permite cumpăratorului să cunoască natura produsului şi să îl deosebească de alte produse cu care ar putea fi confundat”. b) data durabilităţii minimale.Produsul nu poate include în denumirea sa menţiunea "fabricat după metode tradiţionale" dacă nu îndeplineşte această condiţie. Alte observaţii: . În ambele situaţii. . Data de durabilitate minimală se marchează în aceeaşi formulă. pâinea se usucă etc). dacă este cazul. Produsele mai pot fi consumate o vreme. pentru alimentele foarte perisabile cum ar fi produsele lactate şi cele din carne. conservele. producătorul nu mai garantează sănătatea consumatorului. luna şi anul. 2. menţiunile cu privire la indicarea datei sunt urmate de condiţiile de păstrare şi conservare.Termenii "mod". în funcţie de durabilitate. Asociaţia de Protecţia Consumatorului din România condamnă faptul că adesea data de expirare nu poate fi citită şi înţeleasă deoarece cifrele sunt şterse sau nu se înţelege dacă data inscripţionată se referă la data de expirare sau la cea de fabricare. marca comercială sau alte denumiri nu pot înlocui denumirea produsului. şi care reprezintă data limită de comercializare. "gen" nu pot fi folosiţi alături de denumirea specifică. pentru produsele mai puţin perisabile. luna şi anul sau doar anul.Alte cerinţe: . folosind sistemul ZZLLAA) şi într-o formă necodificată. băuturile răcoritoare etc. se poate indica doar ziua şi luna sau ziua. Data de expirare Se folosesc 2 termeni: a) termenul de valabilitate. După această dată. Data este precedată de menţiunea clară "A se consuma de preferinţă înainte de / până la sfarşitul…". Data este precedată de menţiunea clară "Expiră la data de…". data de expirare. neafectând sănătatea. Este important pentru consumatori să citească pe etichetă de fiecare dată când cumpără un produs. "tip".Marca de fabrică. Termenul de valabilitate. şi care reprezintă data limită de consum. Ea va contacta firmele producătoare pentru ca această 9 . dar nu mai pot fi comercializate.

stabilizatorii. centilitrul. coloranţii. Aditivii alimentari se înscriu în lista ingredientelor cu denumirea categoriei din care fac parte (coloranţi. conservanţii. Se utilizează după caz litrul. emulsificatorii. gelifianţii. de încărcare. de întărire. stabilizatori. Aditivii alimentari ce trebuie specificaţi sunt: acidifianţii. proteine. cuvinte sau care sunt incluse în denumirea produselor (aromele. cum ar fi condimentele sau sarea fac exceptie. exprimate în procente. antioxidanţii. etc) urmată de denumirea chimică sau codul numeric CE. sărurile de topire. de îngroşare. potenţiatorii de aromă. îndulcitorii. agenţii de afânare. conservanţi. de umezire. 5. antispumanţii. 3. de glazurare. pentru celelalte produse. 10 . amidonul modificat. mililitrul şi gramul sau kilogramul. vitaminele şi mineralele adăugate trebuie de asemenea să fie incluse în lista ingredientelor. şi în unităţi de masă. Legislația obligă specificarea cantitătii. gazele de expandare. Lotul Toate alimentele trebuie să poarte o indicaţie care să permită identificarea lotului din care fac parte. a acelor ingrediente accentuate la etichetare prin desene. De exemplu: acidifiant: acid citric sau E330. îndulcitori. corectorii de aciditate. pentru produsele lichide.Există nenumărate exemple de alimente pe piaţă care nu menţionează aditivii. sunt exceptate de la indicarea lotului. producătorii accentuează prin desene sau texte anumite ingrediente (vitamine.problemă să se rezolve şi informează consumatorii să nu rişte cumpărând produse a căror data de expirare nu poate fi inţeleasă. antiaglomeranţii. Aditivii alimentari. 6. cantitatea nu este relevantă) Din păcate. Alimentele a căror etichetă specifică şi ziua în data de durabilitate minimală sau termenul de valabilitate. fructe). Lista ingredientelor Toate ingredientele trebuie să fie menţionate pe etichetă în ordinea descrescătoare a cantităţii lor. numai o parte din produse satisfac această prevedere. amelioratorii de făină. Cantitatea netă Înscrierea cantităţii nete se face în unităţi de volum. întrucât la acestea. Cantitatea din anumite ingrediente accentuate la etichetare Pentru a fi mai atrăgătoare. minerale. 4. ci doar categoria de aditivi. alături de alte cazuri similare.

nu se găseşte pe toate produsele. .Produsele care conţin îndulcitori artificiali. .Laptele trebuie să includă procentul de grăsime şi procedeul de tratamentul termic .Alimentele pentru sugari şi pentru copiii de vârstă mică (1-3ani) .Pentru băuturile alcoolice .trebuie să poarte o menţiune specială în acest sens.Untul .procentul de grăsime . energizant. din păcate. exprimat în procente şi temperatura de păstrare.7.trebuie să cunoaştem cantitatea de acid exprimată în grame acid acetic la litru. Menţiunile suplimentare pe grupe de produse Există menţiuni suplimentare de etichetare pentru diferitele grupe de produse.Margarina . lucru care. din greutatea totala. În cazul în care se adaugă aspartam . . printre altele.consumatorul trebuie să cunoască conţinutul în ou raportat la produsul finit.tipul de margarină dupa procentul de grăsime. dintre care vom menționa următoarele pe care le considerăm a fi foarte importante la alegerea produsului: .Pentru produsele din ouă . nici această prevedere nu este de multe ori respectată. Această menţiune este necesară deoarece există persoane cu intoleranţă la fenilalanina cărora le provoacă daune serioase sistemului nervos central. tonic. fortifiant etc.La oţet .Pentru produsele din ciocolată . În cazul în care conţine mai mult de 0.procentul de grăsime raportat la substanţa uscată şi procedeul de tratament termic .Iaurtul şi smântâna .trebuie să poarte menţiunile "Produs congelat" şi "A nu se recongela după decongelare". .Alimentele congelate . . Pentru cazurile când uleiurile şi grăsimile sunt folosite ca ingrediente pentru alte produse trebuie specificată originea acestora (vegetală sau animală). saccharin .procentul de grăsime şi o menţiune specială în cazul adaosului de sare . . substanţa uscată.Pentru produsele din carne .trebuie să poarte menţiunea "cu îndulcitori". 11 . iar pentru cele hidrogenate. . Este dreptul consumatorului să cunoască dacă uleiul sau grăsimea sunt hidrogenate sau nu.trebuie menţionate.trebuie să cunoaştem procentul de cacao. Din păcate. specia de animal (există însă şi excepţii) şi tratamentele utilizate. menţiunea hidrogenat / hidrogenată. iar aceasta menţiune trebuie să însoţească denumirea produsului.menţiunea conţine fenilalanina este obligatorie.5% sare trebuie să fie specificat pe etichetă “sărată”.Brânzeturile . . cyclamate. precum aspartam.sunt absolut interzise menţiunile precum: reconfortant.

produsele de panificaţie. . 12 .Sarea de bucătărie. sub cod sunt 13 cifre: . Această menţiune este necesară deoarece există persoane cu intoleranţă la gluten. . .urmatoarele 5 cifre reprezintă producătorul.Fructele şi legumele proaspete (inclusiv tuberculii de cartof) neprocesate. altele decat strugurii.Oţetul de fermentaţie.primele 2 cifre reprezintă țara de proveniență (exemplu: România 59). licoroase. . respectiv "amidon modificat". Această excepţie nu se aplică şi seminţelor de germinaţie.următoarele 5 cifre reprezintă furnizorul.Zahărul şi mierea de albine.. nectaruri din fructe şi băuturi alcoolice în recipiente mai mari de 5 litri. . Codul de bare Pe etichetă se găsește și codul de bare.Vinuri. .Pâinea. .Produsele zaharoase alcătuite aproape în totalitate din zahăr aromatizat sau colorat. spumante. . . denumirile "amidon". aromatizate şi produse similare obţinute din fructe. . .Atunci când un ingredient conține gluten.Porţiile individuale de îngheţată nepreambalată.Băuturi nealcoolice. destinate consumului colectiv.Băuturile conţinând 10% sau mai mult în volum de alcool. patiserie şi cofetărie care se consumă în 24 ore. . sucuri de fructe.ultima cifră reprezintă cifra de control. Există alimente care sunt scutite de indicarea unor informații aflate pe ambalaj:  Alimentele scutite de indicarea datei durabilităţii minimale: .Guma de mestecat. cu excepţia celei iodate. . se completează prin indicarea originii acestuia. vinuri spumoase.

dacă denumirea acestuia este identică cu cea a ingredientului şi permite identificarea clară a naturii ingredientului. simboluri noi şi culori mai vii. înlocuiri sau adăugări) care pot induce în eroare consumatorul. eticheta băuturii răcoritoare Orange Crush a fost în întregime schimbată în momentul în care etichetele folosite de concurenţi începuseră să conţină imaginea unor fructe proaspete. a caror denumire face să apară aceasta caracteristică. lizibil şi inteligibil. etichete de clasificare. . altele decât cea proaspătă sau topită. Orange Crush a creat o etichetă folosind.Fructele şi legumele proaspete (inclusiv tuberculii de cartof) neprocesate.Alimentele care sunt vândute la număr sau sunt vândute în prezenţa cumpărătorului. în masura în care nu au suferit decât adăugări de produse lactate.Brânza.Alimentele care pot înregistra pierderi de volum sau de masă.Apele carbogazoase. enzime şi culturi de microorganisme necesare fabricării.Alimentele a căror cantitate netă este mai mică de 5 grame sau 5 mililitri. . 13 . sau de sare în cazul brânzeturilor. Unii autori împart etichetele în: etichete de identificare. . untul. Informaţia inscripţionată trebuie să fie de aşa natură menţionată încât să fie uşor de înţeles de către oricine.Oţetul de fermentaţie care provine în mod exclusiv dintr-un singur produs de bază şi care nu a suferit adăugarea nici unui alt ingredient. în caz contrar. se indică numărul pe etichetă. fiind necesară înnoirea lor. Înscrisurile de pe etichetă nu trebuie să prezinte modificări (ştersături. informaţiile de pe etichetă nu trebuie să fie acoperite sau separate prin alte indicaţii sau desene. . În plus. Toate menţiunile etichetei trebuie să fie redactate în limba română. Sunt exceptate condimentele şi plantele aromatice. etichete de prezentare şi etichete de promovare. cu scopul de a obţine creşterea vânzărilor. etichetele se demodează. De exemplu. .Pentru următoarele alimente nu este obligatorie indicarea cantităţii nete: . pentru a sugera prospeţimea. Este interzisă reetichetarea alimentelor. . Alimentele scutite de specificarea ingredientelor sunt următoarele: . .Alimentele vândute cu bucata la care numerotarea se poate face cu uşurinţă din exteriorul produsului.Produsele constituite dintr-un singur ingredient. laptele şi smântâna fermentată. Cu timpul. aşezate în mod.

nominalizat în normele de nutriție. alteori constituind o etichetă separată de produs. a reuşit să exprime şi să comunice consumatorilor gradul de satisfacere al necesarului zilnic în substanţe chimice cu valoare biologică. caută modalităţi cât mai expresive de declarare a valorii nutritive. mai există 2 tipuri de etichete: etichetele ecologice și cele nutriționale. lipide) şi valoarea energetică conferită de acestea produsului etichetat. vizibile. În prezent. cât şi pentru alimentele de consum curent şi generalizat. informaţiile prevăzute fiind uşor de receptat. printr-o reprezentare grafică originală. atât pentru produsele destinate copiilor. sociali. Dincolo de dispoziţiile legale obligatorii. eticheta nutriţională este acceptată ca o necesitate socială şi tinde să devină un instrument de marketing valoros aflat la îndemâna producătorilor şi comercianţilor de alimente. glucide. Mai mult decât atât.1. Mulţi dintre aceştia au reuşit să găsească compoziţii grafice sugestive ale etichetei. vitamine şi substanţe minerale pe zi sau pe meniu. unele firme au facut un pas înainte în sensul menţionării. cu condiţia furnizării unor suficiente informaţii privitoare la modul de preparare. consumatorul a descoperit un nou element. este posibil că valoarea nutritivă să se exprime prin intermediul gradului de satisfacere zilnică a necesarului fiziologic al grupei. În perioada anilor ’70. conţinutul informaţional a fost în permanenţă îmbogăţit. firme din diverse ţări ale lumii.4 Tipuri de etichete Pe lângă etichetele clasice care conțin informațiile prezentate anterior. uneori chiar în cadrul etichetei. economici. acest lucru fiind determinat de diverşi factori educaţionali. a cantităţilor recomandate de proteine. alături de valoarea energetică şi principalii nutrienţi. Meritul de a realiza şi de a patenta o etichetă nutriţională (în 1972) revine unei mari societăţi de comerţ cu alimente dinOlanda (firma Albert Heijn) care. Ele se pot referi chiar şi la produsul gata de consum. 14 . În evoluţia etichetei nutriţionale. Atunci când produsul este destinat unui anumit segment de consumatori. pentru produsele dietetice. Valorile cantităţilor în care se găsesc nutrienţii trebuie să se refere la cele prezente în aliment în momentul cumpărării. uşor de comparat. individualizată în ceea ce s-a numit eticheta nutriţională. inclusiv din ţara noastră. S-a pornit de la cele trei elemente energetice (proteine. altor segmente de consumatori cu metabolism sensibil.

Tot mai multe persoane au devenit conştiente de importanţa actului alimentar. naţionale şi internaţionale pot contribui la creşterea convingerii în importanţa etichetei nutriţionale.FEA). denumit “Environmental Choise“ iar în anul 1989 a fost introdus în Japonia un sistem de marcare ecologică a produselor. Franţa şi Marea Britanie. etapă în care trebuie asigurată reutilizarea sau reintegrarea lor în natură. ca răspuns la intensificarea preocupărilor ecologice ale consumatorilor. în fiecare dintre etapele acestui ciclu şi anume din momentul concepţiei – proiectării. Acest sistem este patronat de Agenţia Federală a Mediului (German Federal Environment Agency . a stării de sănătate a populaţiei. Etichetele ecologice reprezintă simboluri care se acordă acelor produse care au un impact scăzut asupra mediului înconjurător deoarece îndeplinesc o serie de criterii ecologice definite anterior prin analiza ciclului lor de viaţă. 15 . În anul 1988 a fost introdus un sistem de marcare ecologică a produselor în Canada. iar etichetarea nutriţională le poate oferi posibilitatea alegerii hranei şi asumarea propriilor decizii în acest sens. la ameliorarea alimentaţiei şi. Olanda. încă din anul 1978. Primul sistem de marcare ecologică. Finlanda şi Islan da) sistem coordonat de un Consiliu (Nordic Council).Etichetarea nutriţională oferă întreprinderilor o oportunitate mărită de a vinde şi de a garanta consumatorilor un comportament alimentar corect. Suedia. care decide dacă un produs îndeplineşte criteriile de performanţă ecologică stabilite. denumit” Blue Angel“. în continuare. distribuţiei. Datorită acestui aspect. implicit. utilizării şi postutilizării. mass-media şi instituţiile guvernamentale şi neguvernamentale. astfel încât să poată fi înscris în catalogul “ Blue Angel“ şi să poată obţine marca deprodus ecologic. Sistemul german de mar care ecologică a fost preluat ulterior de o serie de ţări. prin etapele producţiei. Tot în anul 1989 a fost stabilit un sistem de marcare ecologică a produselor comun pentru ţările europene nordice (Norvegia. coordonat de Oficiul Eco-Mark. a fost introdus în Germania. printre care Danemarca. Analiza ciclului de viaţă a produselor are ca scop evidenţierea impactului produselor asupra mediului. trecând prin aprovizionarea cu materii prime şi energie şi.

aceea de a achiziţiona de la producătorii mici. astfel că va trebui să credem pe cuvânt producătorul. Chiar dacă avem tendinţa să ne bucurăm atunci când găsim această etichetă pe produsele din carne de vită sau pe cele lactate. totuşi nu ni se spune nimic despre hrana cu care sunt crescute aceste animale. care grăbesc creşterea în acelaşi mod ca şi hormonii.tipul III. care nu conţin nici antibiotice şi nici hormoni. Fără hormoni de creştere Înşelăciunea: De obicei. verificarea acestor alimente nu a fost făcută un organism abilitat şi independent.org/adevaruri/10-minciuni-privind-etichetarea-alimentelor/24288 16 .tipul I. locali. hrană care de obicei vine din import. pe care îi poţi întreba cum şi-au crescut animalele. Agenţiile de reglementare numesc acest aspect “creşterea eficienţei hranei”. Cele mai înşelătoare aspecte de marketing de pe piaţă sunt următoarele: 1. acordate pe baza declaraţiei pe proprie răspundere a producătorilor. care include informaţii cuantificabile despre produs. distribuitorilor sau a altor părţi interesate. importatorilor. 1. de curcan sau chiar de porc. Sau. producătorii acestor produse din carne folosesc de regulă antibiotice. 2 http://gandeste. şi uneori o găsim şi pe etichetele produselor lactate. în foarte multe cazuri. totuşi. acordate de către o terţă parte (organism guvernamental sau neguvernamental). . şi produse ecologice de pui. nimeni nu ar vrea să se simtă păcălit atunci când ajunge la casa de marcat dintr-un supermarket. bazate pe indici predeterminaţi.5 Minciuni despre infomațiile de pe etichete2 Având în vedere că situaţia economică pune presiune din ce în ce mai mare pe buzunarele noastre. . această afirmaţie apare evidenţiată în reclamele la carnea de pui.Tipuri de etichete ecologice: . care stabileşte criteriile de evaluare. Pentru a achiziţiona produsul bun: varianta preferabilă este aceea de a cumpăra carne şi lactate organice. Chiar dacă unele ţări interzic utilizarea hormonilor în fermele de creştere a animalelor.tipul II. În plus.

de regulă. cereale şi nuci în stare brută. Agenţiile de reglementare au definit ca fiind “natural” orice produs “care nu conţine niciun ingredient artificial sau colorant adăugat şi este procesat minim (un proces care nu alterează fundamental produsul brut)”.2. 3. neprocesată. pur şi simplu se pot achiziţiona mai multe fructe. definiţia lor nu face nicio referire la modul în care animalele au fost crescute sau dacă acestea au fost hrănite cu hormoni sau antibiotice. pe tot parcursul vieţii. cumpărătorii îşi imaginează instantaneu văcuţe fericite. decât pentru produsele de carne. Natural Înşelăciunea: Impactul acestei etichete asupra cumpărătorilor este. “hrănite cu iarbă” este un termen reglementat de instituţii. toată lumea putea folosi termenul de “hrănite cu iarbă” pe produsele alimentare. Însă. foarte bun. înainte ca această regulă să prindă contur. fiind stabilit că această menţiune este valabilă numai dacă animalul a mâncat doar iarbă şi nicio cantitate de porumb sau soia şi a avut acces continuu la păscut. Pentru a folosi această menţiune nu este necesară niciun fel de inspecţie din partea autorităţilor. produsele organice reprezintă cea mai bună protecţie. pe o pajişte verde. fiind imediat convinşi că produsul respectiv este alegerea cea mai bună pentru o alimentaţie sănătoasă. nu există nicio definiţie oficială pentru “natural”. atunci sunt mai multe şanse să nu cazi în plasă. Ca variantă alternativă. Cu cât sunt mai multe ingrediente implicate. cu atât sunt mai mari şansele de a face o alegere proastă. un produs poate fi cât de “natural” vrea producătorul şi poate conţine organisme modificate genetic şî îndulcitori artificiali. Totuşi. În mod normal. Hrănite cu iarbă Înşelăciunea: Atunci când văd această etichetă. Pentru a achiziţiona produsul bun: Dacă pe produsele achiziţionate găsiţi cuvintele “hrănite cu iarbă” însoţite de o menţiune care spune că “au fost verificate de organismele de reglementare”. Din păcate. precum siropul de porumb cu un conţinut ridicat de fructoză. Mai mult. organismele de reglementare permit tuturor să folosească această terminologie. Teoretic. Pentru a achiziţiona produsul bun: Din nou. cu condiţia ca producătorul de carne să furnizeze documentaţia necesară care să susţină ceea ce se spune pe eticheta produsului. Verificarea din partea agenţiilor de reglementare se 17 .

Mai mult. 18 . dar sunt definite diferit de organismele de reglementare. unii producători de carne folosesc aceste menţiuni în timp ce îşi tratează animalele cu anti-microbieni. astfel că achiziţionarea produselor lactate şi de carne organice este singura modalitate de a le evita pe cele dăunătoare. a conţinutului sării şi a gramelor de grăsime din produsele lor. dar crescătorii mici păstrează antibioticele pentru momentele rare în care animalele lor se îmbolnăvesc. Dacă fiecare produs consumat ar avea 100 de calorii în plus. orice animal tratat cu antibiotice trebuie eliminat din producţia organică (poate fi în continuare vândut ca un produs crescut convenţional). Iar din perspectiva sănătăţii unui animal. Fără antibiotice Înşelăciunea: La fel ca în cazul expresiei “fără hormoni adăugaţi”.referă la vizite efective la crescătorii. şi mai înseamnă că altă persoană în afară de crescător a văzut că animalele mănâncă iarbă. medicamente care funcţionează în mod identic ca şi antibioticele. “fără antibiotice” nu este întotdeauna un lucru bun. fabricanţii menţionează cantităţi complet eronate. atunci te-ai îngrăşa cu 13 kilograme în fiecare an. Cei care realizează operaţiuni masive de hrănire a animalelor pot folosi în exces antibioticele pentru a îngrăşa puii şi porcii mai repede. aşa cum ar trebui utilizate. O altă opţiune: cumpăraţi carne de la producători locali. Din acest motiv. Producătorii păcălesc uneori legea folosind fraze precum “crescut fără antibiotice” sau “nu au fost administrate antibiotice”. uneori cantităţile fiind greşite cu până la 20%. Aşadar. “fără antibiotice” este un termen fără sens şi este de fapt ilegal să fie utilizat pe ambalaje. chiar şi atunci când le propui să mergi să te convingi cu ochii tăi dacă ceea ce spune e adevărat. 5. Pentru a achiziţiona produsul bun: Conform reglementărilor organice. 4. Date nutriţionale Înşelăciunea: Organismele de reglementare permit producătorilor alimentari să folosească date medii pentru numărarea caloriilor. care îţi pot detalia ceea ce mănâncă animalele lor zilnic şi care sunt deschişi. alimentul care are doar 500 de calorii ar putea avea de fapt până la 600 de calorii.

nu pe cea nutriţională.Pentru a achiziţiona produsul bun: Produsele ambalate sunt de evitat. Organismele de reglementare nu a indicat niciodată în mod explicit faptul că orice produs etichetat cu “multi-cereale” trebuie să conţină versiunea integrală a tuturor cerealelor care sunt folosite. atunci conţinutul de trans-grăsimi este de fapt zero. Însă. ceea ce poate reprezenta o problemă. Dacă nu există uleiuri parţial hidrogenate.pentru a evita trans-grăsimile. Multi-cereale Înşelăciunea: Dacă o cereală este bună. Agenţiile de reglementare nu au creat niciodată o definiţie clară a acestui aspect. unele produse ar putea fi fără gluten. prezintă şanse mult mai mari de a fi sănătoase. Atunci când cumpăraţi produse ambalate. Iată spre ce ne îndreptăm atunci când căutăm în raft pâinea cu multi-cereale. secară şi orz”. 7. specialiştii spun că nu toate alimentele sunt fără gluten provenit din secară sau orz.citiţi eticheta cu ingrediente. achiziţionarea unor alimente bazându-vă doar pe o etichetă care spune “fără gluten” nu înseamnă neapărat că evitaţi astfel glutenul. Şi evitaţi orice produs care are listat pe etichetă “uleiuri parţial hidrogenate”. 6. “multi-cerealele” ar trebui să fie şi mai bune. cum ar fi fructele sau legumele. spre disperarea persoanelor care suferă de boala celiacă sau de cei cu sensibilitate la gluten. referindu-se la unităţile de procesare a alimentelor care fac şi produse pe bază de grâu şi produse pe care le numesc “fără gluten”. în ciuda faptului că grupurile de lobby îi împing să facă acest lucru de zeci de ani. aşa că achiziţionaţi produse certificate dacă într-adevăr vreţi să evitaţi glutenul. Pentru a achiziţiona produsul bun: Momentan există două organizaţii care certifică alimentele “fără gluten din grâu. Aceştia spun că “de fapt nu există fără gluten din cauza contaminării încrucişate”. Fără gluten Înşelăciunea: Produsele fără gluten devin una din categoriile care ocupă cel mai repede rafturile magazinelor. cu excepţia cazului în care toate aceste multi-cereale sunt doar versiuni multiple ale cerealelor rafinate nesănătoase. Alimentele fără etichete privind “datele nutriţionale”. Deşi. iar această scăpare este foarte bine speculată de 19 . Glutenul se poate ascunde în spatele etichetelor vagi care spun “arome artificiale”.

Aşa că aceştia încearcă să păcălească cumpărătorii cum că produsele “fără pesticide” sau “fără reziduuri de pesticide” sunt la fel de bune ca şi cele organice. Fără BPA Înşelăciunea: “Fără BPA” apare pe un număr tot mai mare de recipiente alimentare din plastic. Unele companii folosesc într-adevăr cereale integrale în pâinea cu multi-cereale. Pentru a achiziţiona produsul bun: Cumpăraţi produsele ambalate în sticlă sau carton aseptic şi folosiţi recipiente de sticlă. precum Roundupşiatrazină.Însă. 9. în ciuda recesiunii economice. inox. însă nu vor să plătească pentru costurile suplimentare ale certificării organice. Pentru a achiziţiona produsul bun: Singura modalitate de a ne proteja familia şi pe noi înşine de efectele nocive ale pesticidelor sintetice este să cumpărăm produse organice certificate care au fost crescute fără a utiliza aceste substanţe. 20 . aceste produse certificate conţin acelaşi nivel de pesticide ca şi toate celelalte produse non-organice de pe piaţă. cresc riscul de dezvoltare a bolilor. ceramică atunci când gătiţi sau ambalaţi mâncarea. articole utilizate în bucătărie şi conserve de ambalare (aproape toate conservele conţin o căptuşeală de plastic realizată din BPA). Un motiv principal pentru această tendinţă este numărul mare de dovezi referitoare la efectele nocive asupra corpului uman a pesticidelor. şi de unele tipuri de cancer). În mod natural. sperând să atragă cumpărătorii şi să-i convingă că ambalajul produselor nu conţine o substanţă chimică toxică (legată de probleme de reproducere. şi provoacă apariţia defectelor la naştere. Unele dintre aceste alimente chiar conţin anumite certificări din partea unor terţe părţi independente care atestă faptul că produsele au fost testate şi sunt “fără reziduuri de pesticide”. Fără pesticide Înşelăciunea: Produsele organice cresc continuu în popularitate. cum ar fi Parkinson şi cancer. în cereale sau alte produse coapte. de boli cardiace. Trebuie să citiţi lista cu ingrediente şi să aveţi grijă ca după orice cereală listată să existe cuvântul “integral”. producătorii alimentari mari vor o parte din profit. două dintre cele răspândite pesticide folosite în agricultură: interferează cu hormonii. Pentru a achiziţiona produsul bun: “Multi-cerealele” nu sunt întotdeauna rele.producătorii de pâine şi nu numai. 8.

este fragilă şi rezistă destul de greu la diferenţe mari de temperatură. acestea sunt:  Aluminiul–este uşor şi se pretează foarte bine la imprimare. impermeabilă. fiind de fapt o carte de prezentare a conţinutului lor. igienică. Ca rezultat al cercetărilor intense. butelia de sticlă de 1litru a scăzut în greutate de la 730g la 380g.Cap 2. iar rezistenţa sticlei creşte constant. Este uşor de prelucrat şi are o largă răspândire în domeniul produselor alimentare. deoarece multe dintre acestea se constituie în însaşi eticheta propriu zisă. În ceea ce priveşte materialele de ambalat propriu-zise. butelia de 33 dl de la 250g la 170 g. Continuă să fie destul de grea. în mod cert cu 10 -20% şi poate chiar cu 30-50%. transparentă. iar în cazul produselor vândute în sistemul de autoservire ambalajul constituie singura legătură între client şi produs fiind numit deseori “ vânzătorul mut al produselor. Etichetele în acest caz sunt fie pe suport de hârtie. fie sunt direct litografiate pe ambalajul metalic al conservelor.Materiale din care sunt confecționate etichetele Nu putem vorbi despre materialele din care se confecţionează eticheta fără a face mai întâi o scurtă trecere în revistă a materialelor folosite pentru ambalarea produselor alimentare. lipite în jurul cutiilor. inodoră.  Sticla – este inertă din punct de vedere chimic. Una dintre funcţiile îndeplinite de către ambalaj este şi aceea de promovare a produselor şi de informare. 21 . se spală şi se sterilizează cu uşurinţă. există perspective ca sticla să devină mai uşoară în următorii ani.

carton plat şi carton ondulat.materiale complexe pe bază de aluminiu Cerinţele de calitate pentru foliile complexe sunt: impermeabilitate faţă de vaporii de apă şi fată de gaze. materialele complexe pe baza de pelicule celulozice răspund unor cerinţe de calitate legate de transparenţă. la ardere.  Filmul celulozic / polietilena. posibilităţi de sudură la cald. stabilitate la culoare. impermeabilitate la grăsimi. Sunt destul de ieftine. multiplicarea şi combinarea confecţiilor de ambalaje. fructe uscate.materiale complexe pe bază de materiale plastice . peşte).Ambalajele din materiale celulozice pot fi de 3 tipuri: hârtie pentru ambalaje. Ca dezavantaje. rezistenţă la temperaturi înalte. etanşeitate.Etichetarea în cazul ambalajelor de sticlă se poate face prin simpla lipire a etichetei de sticlă. flexibilitate şi rigiditate. De pildă. care se cer unui ambalaj corespunzător. comercial şi mai ales psihologic. rezistentă mecanică. de mare eficacitate şi cu un consum specific tot mai mic de material de ambalaj pe unitatea de masă a produsului comercializat. obţinându-se noi astfel de materiale. În funcţie de natura materialului suport.ele tind să devină un înlocuitor al sticlei. sudabilitate ș. caracterizat prin impermeabilitate la vapori de apă. a pastelor făinoase. proces care continuă şi în prezent. vapori corozivi şi încă nu s-au rezolvat problemele de sterilizare ale acestora. deoarece pare exclus ca acesta să poata îndeplini toa te exigenţele de ordin tehnic. Utilizarea unui singur tip de material tinde să devină ceva excepţional. Apariţia lor a revoluţionat industria de ambalaje a produselor alimentare.  Materialele celulozice – hârtia şi cartonul se află pe primul loc în ierarhia materialelor de ambalare. protecţie împotriva luminii. se utilizează la ambalarea produselor higroscopice. 22 . Preocupări evidente sunt îndreptate către crearea materialelor complexe de ambalaj. în sensul că înregistrează cel mai mare consum anual. unele materiale plastice degajă.materiale complexe pe bază de carton şi hârtie .  Materialele plastice –sunt uşoare şi impermeabile. inscripţionată iar câteodată inscripţia marcii se face chiar în pereţii sticlei (în fotografiile de mai sus se poate aprecia că inscipţia este încrustată sub gâtul sticlei). pentru ambalarea sub vid sau în atmosferă modificată (la cafea. etichetă ce poate fi de hârtie sau dintr-o folie translucidă foarte fină. rezistenţăla acţiunea produselor agresive. prezintă transparenţă.a. foliile complexe se clasifică în: .

Combithen HPA (poliamida/polipropilena). a celor congelate. 23 . Complexul carton / polietilenă este folosit pe scara largă la ambalarea produselor alimentare. Acestea conţin polipropilena şi poliamidă sau poliester cu sau fără inserţie de folie de aluminiu. iar cele de tip poliester / polietilenă pentru ambalarea produselor sub vid. a produselor lichide sau solide sensibile la oxidare. au ca parametri calitativi impermeabilitatea faţă de vaporii de apă. rezistenţă la frecare. Materialele complexe pe bază de carton. rezistente la temperatură înaltă (135ºC). iar cartonul casurat cu polietilenă asociat cu folie de aluminiu este materia primă ce serveşte la confecţionarea formelor tetraedrice. ca de exemplu Aluthen HP (poliester/aluminiu/ polipropilena).  Materialele complexe pe bază de materiale plastice de tip polietilenă / poliamidă se utilizează la ambalarea produselor lichide. impermeabilitate fată de grăsimi şi capacitate de termosudare. paralelipipedice destinate lichidelor alimentare sterilizate UHT (sistemul de ambalare de tip TetraPak). a mezelurilor. ce se caracterizează prin existenţa în principal a cartonului acoperit cu ceruri sau cu materiale plastice. Procedeele moderne de sterilizare la temperatura înaltă şi timp redus au condus la necesitatea realizării unor materiale complexe.

Este cazul companiei suedeze Tetra-Pak. În domeniul produselor zaharoase. Substratul de material plastic este reciclabil complet şi chiar prin incinerare nu poluează mediul. În SUA. tot mai mulţi producători de ambalaje au ajuns la concluzia că acestea trebuie asociate. obţinându-se ambalaje complexe. siguranţa. bere precum şi frişcă. îngheţatei s. care a conceput ambalaje pentru produse alimentare fluide şi lichide (vin. (folie de aluminiu+ hârtie+adeziv pentru etanşarea la rece) etc. 24 . biscuiţi) sau pe ambele feţe (material recomandat pentru produse alimentare cu concentraţie ridicată de uleiuri. capabile să suporte procesul de sterilizare.ul. ci şi in funcţie de efectul lor asupra mediului. microorganisme) prezintă dezavantaje în ceea ce priveşte reciclarea. exemplele de mai sus demonstrează că materialele pentru ambalaje sunt alese nu numai în funcţie de gradul de satisfacere a cerinţelor consumatorilor privind calitatea. budinci). comoditatea şi costul. care satisface exigentele consumatorilor. De aceea. a ciocolatei.ECO.a. batoanelor de ciocolată. barieră faţă de oxigen (în scopul asigurării unei durate mai mari de conservare). firma Nicholaus Rosenberg a realizat materiale moderne pentru ambalarea produselor de cofetărie (Extruphan: peliculă de celuloză + pelicula etanşă PE). Fără îndoială. Plecând exclusiv de la plante cu creştere anuală s-a creat hârtia de ambalaj ECO . radiaţii ultraviolete. obţinându-se materiale cu proprietăţi barieră pentru gaze. prezentand o totală compatibilitate cu produsul ce se ambalează şi în acelaşi timp este biodegradabilă. creme. Numele comercial al materialului este „ceramis” şi are multe aplicaţii în domeniul alimentar (îndeosebi pentru produse zaharoase). Un asemenea material este Scotchban-. arome. Impregnarea cu Scothban se realizează pe o singură faţă a materialulu i suport (pentru îngheţată. Pornind de la constatarea că un singur material de ambalaj nu poate răspunde tuturor cerinţelor unui produs sau altul. îngheţatei (adeziv Quickseal pentru etanşarea la rece + hârtie). cu proprietăţi de înaltă barieră faţă de apă şi grăsimi. s-a pus la punct tehnologia depunerii sticlei pe materiale plastice. substanţe volatile. care se poate reduce prin asociere cu filme de aluminiu. produselor de caramelaj. după 1990. umiditate.Cerinţele de calitate pe care trebuie să le îndeplinească aceste complexe sunt: termosudabilitate. Materialele complexe. permeabilitate la vapori de apă. grăsimi). a napolitanelor. ca şi cele „barieră” (faţă de vaporii de apă. S-au creat noi materiale celulozice care răspund celor mai severe cerinţe ale ecologiştilor. care nu modifică reciclabilitatea hârtiei şi cartonului şi nici biodegradabilitatea. iar consumatorii zilelor noastre sunt foarte sensibili faţă de mediu. pe piaţa ambalajelor s -au afirmat o serie de materiale substitutive. gaze.

PE) iar mesajul pare serigrafiat pe ambalaj. Mai sunt numite şi etichete tactile . Astfel au apărut noi tipuri de etichete cum ar fi: .etichete reflectorizante – se fabrică dintr-un material compus din microsfere ce reflectă lumina ce bate direct pe ele.aşa cum este cazul ouălor.hologramele – la ora actuală hologramele au devenit destul de comune . Se folosesc pentru hainele de siguranţă sau penru anunţurile puse pe şosele .etichete aromate –sunt etichete cu diferite arome . . .etichete translucide – se aplică pe un ambalaj transparent.etichetă invizibilă – eticheta se include intr-un ambalaj cu pereţii foarte subţiri peste o peliculă transparentă (PET.Alt suport al etichetării îl poate constitui însuşi produsul.etichete inteligente – se mai numeşte şi RFID (Informaţii pe Radiofrecvenţă) şi constă într-un microcip cu antenă a cărui informaţie se poate citi cu ajutorul undelor radio. şi a cărei reguli au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004.etichete termosensibile – este compusă dintr-un gel şi microorganisme alimentare şi se colorează şi devine opacă atunci când produsul nu se mai poate consuma.etichete în limbajul braille –sunt imprimate cu texte în limbajul braille şi sunt necesare pentru identificarea produselor toxice. Sunt utile deoarece semnalează când se întrerupe lanţul de frig în drumul pe care îl parcurg produsele de la producător până la consumatorul final. o etichetă transparentă ce permite să se vadă inscripţiile din spatele ei.împiedicând astfel citirea codului de bare. Rolul lor este de a evita 25 . Este o normă care se întânleşte în multe ţări.PP. prin conţinutul sticlei iar în partea din faţă apar mesajele clasice . Această etichetă este obligatorie pentru toate ouăle din categoria A de calitate. Evoluţia în design-ului etichetelor a dus la soluţii inovatoare.

01. Apariţia organismelor modificate genetic a adus discuţii aprinse. cum ar fi alergiile. a aparut Tabelul cu Informaţii Nutriţionale. astfel încât să se evite problemele de sanătate. Datorită dezvoltării economice şi a interesului pentru consumator. Cap 3. sub o formă lizibilă şi uşor de înţeles.2008 o propunere privind sporirea clarităţii etichetelor produselor alimentare. astfel încât etichetele acestor produse să ofere consumatorilor informaţiile necesare esenţiale. În plus. care poate fi înlocuit şi cu iconiţe standardizate care să indice prezenta alergenilor în produsele respective. Legislația în vigoare 3.1 Legislația în România privind etichetarea alimentelor Comisia Europeană a adoptat pe 30. haine si alte articole scumpe. Marile lanţuri de magazine şi-au propus însă să le folosească peste câţiva ani. Studiile efectuate arată că etichetele moderne ale produselor alimentare produc confuzie în cazul multor consumatori. 26 . care sunt copleşiţi de cantitatea de informaţii prezentate şi nu le pot identifica pe cele esenţiale.2 Legislația în Uniunea Europeană privind etichetarea ecologică În Uniunea Europeană etichetarea este obligatorie a produselor de consum. modul în care aceste informaţii sunt prezentate devine din ce în ce mai variat şi mai complex.furturile. cu scopul de a facilita o alegere a produselor bazată pe informare. mulţi fiind de părere că orice consumator trebuie să ştie bine la ce risc se expune consumând astfel de alimente. Etichetarea corectă a fost un adevarat câmp de bătălie între apărătorii consumatorilor şi marile corporaţii. precum şi a relevanţei acestora pentru necesităţile consumatorilor din Uniunea Europeană. Scopul proiectului este de a moderniza şi a aduce îmbunătăţiri normelor UE privind etichetarea produselor alimentare. Consumatorii din ziua de azi sunt bombardaţi cu informaţii privind produsele alimentare pe care le cumpără. iar la ora actuală se foloseşte pentru cărţi. în timp ce calitatea etichetelor produselor alimentare variază considerabil de la un produs la altul şi de la un stat membru la altul. pentru toate produsele pe care le au la vânzare. pentru a permite realizarea cumpărăturilor într-un mod sigur. 3. încă de la sfârşitul secolului XXI.

într-o broșură sau în alt 27 .2 Eticheta ecologică în Europa .De asemenea. În România există un cadru legislativ specific privind stabilirea unei proceduri de acordare a etichetei ecologice și a condițiilor de utilizare a acestora. nu doar de fabricant. Cap 4. atunci i se acordă etichetă ecologică europeană. pe grupe de produse/servicii (criterii ecologice și criterii de performanță). Studiu de caz – Etichetarea ecologică 4.scurt istoric Eticheta ecologică europeană reprezintă un simbol grafic însoțit de un scurt text descriptiv. dar și de autoritatea competentă. 4.3 Legislația România în privind etichetarea ecologică Aderarea României la Uniunea Europeana impune o serie de standarde privind protecția mediului.1 Eticheta ecologică Etichetarea ecologica este o schemă facultativă. Hotărârea guvernamentală cu privire la marcarea ecologică este aplicabilă la data aderării României la Uniunea Europeană privind sistenul revizuit de acordare a etichetei ecologice. 3. Operatorul economic care dorește să obțină etichetă ecologică europeană pentru unul sau mai multe din produsele sale trebuie să solicite acest lucru autorității competente.inclusiv cumpăratorii publici și privați . aplicat pe produs. în Uniunea Europeană sunt multe produse alimentare ecologice. aceasta stabilind criteriile de acordare astfel consumatorii vor fi siguri că un produs care are această etichetă răspunde criteriilor ecologice și de performanță definite conform legislației în vigoare și este în permanență controlat. Astfel. concepută să încurajeze operatorii economici să comercializeze bunuri/servicii cu un impact redus asupra mediului și consumatorii europeni . una dintre măsurile pe care țara noastră a trebuit să le adopte se referă la stabilirea procedurii de acordare a etichetei ecologice. Dacă produsul îndeplinește cerințele. acestea având un impact mult mai redus asupra mediului datorită criteriilor ecologice pe care le îndeplinesc de -a lungul ciclului lor de viaţă.să le identifice ușor. ambalaj. Pentru fiecare grup de produse pentru care se acordă etichetă există o legislație specifică. Etichetarea ecologică operează pe baza unor criterii.

28 . de consum și utilizare. de distribuție. Producătorii. o variantă a lebedei care simbolizează Consiliul Nordic. Zece ani mai târziu. creată de Comisia Europeană în 1992. Suedia şi Finlanda. eticheta ecologică europeana a devenit un simbol de dimensiune europeană pentru produse/servicii. Istoricul etichetei ecologice     o primă etichetă ecologică a fost creată în 1978 în Germania şi anume Blaue Engel. În ultimii 10 ani. În acelaşi an a fost creată în Japonia eticheta ecologică ECOMARK. marca AFNOR.  În 1991 este lansată în Franţa eticheta NF-Environnement . importatorii. prestatorii de servicii și comercianții sunt cei care trebuie să ofere produse/servicii cu impact minim asupra mediului și au rolul de a informa clienții asupra importanței alegerii acestora.document informativ care însoțește produsul și care oferă informații despre cel puțin unul și cel mult trei tipuri de impact asupra mediului. Eticheta ecologică are un nordic logo comun. chiar și în timpul eliminării. Ameliorarea calității mediului depinde de comportamentul responsabil al consumatorilor. este o schemă unică de certificare pentru a ajuta consumatorii să distingă produsele/serviciile verzi. Eticheta ecologică europeană are urmatoarele obiective:  încurajarea industriei de a proiecta și a realiza produse care să aibă un impact minim asupra mediului în timpul fazelor de producție. În Norvegia. Eticheta ecologică europeană (Floarea Europeana). Eticheta ecologică europeană identifică performanța de mediu generală a produselor/serviciilor bazată pe analiza ciclului de viață. în 1988 este lansată în Canada eticheta ecologică Environmental Choice. Simbolul etichetei ecologice europene este o floare cu petale sub forma de steluțe. după folosire. activitatea de etichetare ecologică este deja organizată.  să furnizeze consumatorilor cele mai bune informații asupra impactului asupra mediului al produselor/serviciilor. care nu afectează mediul.

29 .    promovează produsele cu impact minim asupra mediului şi sănătăţii umane pe parcursul întregului lor ciclu de viaţă. Astfel. În țările europene. băuturilor. grupurile de produse etichetate ecologic și care garantează absența substanțelor chimice toxice vor avea un mare succes. consumatorii vor deveni din ce în ce mai conștienți de riscul pe care îl reprezintă pentru sănătatea lor utilizarea de substanțe periculoase prezente în produsele de consum curent. b) produselor alimentare. d) ţinteşte către o societate durabilă. 4. În plus. produselor farmaceutice. în conformitate cu legislaţia în vigoare. Printre acestea se numără consumul redus de energie. stimulează consumatorii şi producătorii. toxice. lipsa/reducerea riscului apariției unor reacții alergice la folosirea produsului și folosirea de materiale reciclabile pentru realizarea lui. cancerigene. Schema este deschisă tuturor produselor / serviciilor cu excepţia: a) substanţelor sau preparatelor clasificate ca fiind foarte toxice. Produsele care poartă etichetă ecologică prezintă. Producătorul are posibilitatea de a viza piețe care în alte condiții sunt inaccesibile și își creează și o imagine bună atât î n rândul angajaților. precum şi bunurilor fabricate prin procedee dăunătoare pentru om sau pentru mediu şi care pot dăuna consumatorului în condiţii normale de utilizare. Această tendință se observă în prezent în Italia la detergenții cu etichetă ecologică comunitara și ăn Franța pentru vopselele etichetate.4 Avantajele folosirii ecoetichetării Ecoetichetarea aduce o serie de avantaje pentru producător. comparativ cu cele tradiționale. cu eticheta ecologică.3 Scopul ecoetichetării Scopul introducerii etichetei ecologice este de a promova produsele care au un impact redus asupra mediului. o serie de avantaje. dar și calitatea produselor. cât si al comunității locale și naționale. toxice pentru reproducere sau mutagene. etichetarea ecologica fiind o acţiune voluntară. În plus.4. dăunătoare mediului. c) aparaturii medicale destinate utilizării în scopuri profesionale sau care este prescrisă ori utilizată de către personal medical calificat. firmele își pot spori imaginea de marcă. recompensează serviciile de cazare şi turiştii care respectă mediul (atunci când este folosită pentru servicii de cazareturistică). criteriile esențiale de acordare a etichetei ecologice se referă la reducerea potențialului agenților de răcire și de expandare de distrugere a stratului de ozon.

oferă produselor un avantaj competitiv pe piaţă şi permite dezvoltarea pieţei de desfacere a acestor produse la nivel european. aceasta fiind cel mai bun mijloc de a răspunde întrebărilor din ce în ce mai multe ale consumatorilor.  Îmbunătățește imaginea de marcă Eticheta ecologică reprezintă un "alt semn de calitate" pentru produse.criteriile de ecoetichetare garantează o selectivitate a produselor.  Intareste imaginea firmei Eticheta ecologică europeană contribuie la consolidarea poziției firmei în fața clienților. are un caracter voluntar . oferindu-le o informare mult mai fiabilă asupra produselor. are un caracter selectiv .nu pune bariere în calea comerţului. 30 . reduce costurile (consumul de energie şi apă). capabil să îmbunătățească imaginea de marcă. fondată pe baze științifice. Avantajele etichetei ecologice europene pentru operatorii economici  Sporește încrederea clienților Dacă obiectivul operatorului economic este acela de a crește fidelitatea clienților și încrederea pentru produsele sale.Ecoetichetarea       are o dimensiune europeană . îmbunătăţeşte imaginea producătorului şi a hotelierilor (hotelierii beneficiază de publicitate gratuită dacă au aplicată etichetaecologic pe serviciile lor hoteliere). are un caracter dinamic şi evolutiv. în ceea ce privește angajamentul luat în lupta pentru protecția mediului. eticheta ecologică europeană este un real suport. atribuit pe o perioadă determinată.

Schema etichetei ecologice din România cuprinde două rubrici:  Ribrica 1: cuprinde simbolul etichetei ecologice. sub formă de cercuri.  rubrica 2: cuprinde textul descriptiv .care va fi scris integral cu negru cu font Times New Roman 12.1 Etichetarea ecologică în România Scopul introducerii etichetei ecologice este de a promova produsele care au un impact redus asupra mediului.5 Comparerea etichetei eco din România cu cea din Germania 4. pe parcursul întregului lor ciclu de viață.Produsele care pot primi ecoeticheta 4. Acesta este o floare pe fond alb cu 6 petale. 31 . fondul trebuie să aibe obligatoriul culoarea albă.5. în centru fiind scrise inițialele „RO”. colorate alternativ în roșu. galben și albastru. și frunze colorate în verde. în comparație cu alte produse aparținând aceluiași grup de produse.

Utilizând eticheta ecologică. dar și pe produse care consumă benzină sau gaz. lacuri și vopsele. generate după modele matematice calculate după formule speciale. de peste 4000 de produse. Beneficiile Îngerului Albastru pentru consumatori sunt evidente: ele acordă îndrumare practică pentru a-i ajuta considerabil în selectarea și decizia a ceea ce să cumpere. Îngerul Albastru apare mai des pe produsele de hârtie. ajută consumatorii să economisească bani pentru ca să cumpere bunuri de calitate excepțională și cu durată lungă de viață. autodistrugere la rupere. 32 .2 Etichetarea ecologică în Germania Îngerul Albastru a fost lansat în Germania prin Agenția Federală de Mediu. De exemplu. Îngerul Albastru poate fi folosit ca instrument de marketing modern în comunicare și astfel dă produsului un avantaj competitiv. conține modele grafice constituite din curbe aparent întâmplătoare. Sistemul de etichetare ecologică include 80 de categorii de produse. Povestea de success a Îngerului Albastru continuă de aproape 25 de ani. Îngerul Albastru oferă industriei. generate de un soft. Produsul etichetat ecologic este reevaluat la fiecare 2-3 ani.Eticheta ecologică este realizată de către Imprimeria Națională și prezintă următoarele elemente de securizare:   este autocolantă. Juriul de atribuire a etichetei ecologice și Institutul de Asigurare a Calității și Etichetare ecologică. comerțului și firmelor de meșteșuguri posibilitatea să–și documenteze competența de mediu întrun mod simplu și ieftin pentru toți.   cerneală specială de mare securitate. ei pot crește considerabil potențialul pieței competitive pentru produsele și serviciile lor. Îngerul Albastru furnizează în mare măsură ceea ce consumatorii doresc.5. 4.

UE vrea să ţină sub microscop toate alimentele din spaţiul Uniunii. Prin noua strategie. practic. Astfel. pot fi eliminate de pe piaţă aceste produse. de la plug până la furculiţă. Primirea ţărilor candidate ca membre cu drepturi depline în UE. am constatat că bucureştenii doresc să cunoască mai multe detalii despre alimente pentru a şti sa își administreze mai bine banii. de la fermă până la farfurie. Rugăm consumatorii să nu mai cumpere produsele care nu satisfac prevederile legale ale etichetării alimentelor. Astfel. David Miliband. şi să se ştie cu precizie riscul asupra sănătăţii consumatorilor. nevoile şi interesele lor. APC România va continua să informeze consumatorii şi producătorii de alimente asupra acestei probleme şi să coopereze cu OPC Bucureşti până la soluţionarea problemei. Ideea aparţine ministrului Mediului din Marea Britanie. aproape dublarea. pe întregul drum pe care îl parcurg. în orice moment.Asemănări și deosebiri privind etichetea eco din România și cea din Germania Asemănări Termenul de acordare a etichetei eco Sistemul de taxare Produsele etichetate eco Deosebiri Imaginea Anul apariției etichetelor ecologice Categorii de produse etichetate Uniunea Europeană intenţionează ca pe viitor să lipească etichete ecologice şi pe produsele alimentare. dorim să recomandăm consumatorilor să cumpere numai acele produse alimentare care corespund cu exigenţele. Concluzii Pentru final. dacă este sau nu un produs modificat genetic. Se vrea a se ştii totul despre tot. sub aspect numeric. adică Irlanda. Sunt interesaţi de asemeni dacă produsul este natural sau nu. printre care şi România. comisarul 33 . Mărfurile din România vor circula liber până în colţul opus al Uniunii. Una dintre consecinţe va fi şi creşterea substanţială a comerţului. că în urma unui sondaj de opinie realizat recent. Se doreşte ca alimentele şi ingredientele să fie permanent monitorizate. consumatorii vor putea şti dacă prin achiziţionarea unui produs încurajează poluarea planetei sau nu. a Uniunii. Cele care le oferă toate informţtiile asupra produsului. mai ales. dacă s-au administrat hormoni de creştere sau antibiotice. Fiind informat se poate face o alegere corectă. iar cele din Finlanda până în Malta. Etichetele vor conţine gradul de poluare pe care l-a provocat mediului precum şi modul de realizare a respectivului produs. înseamnă. David Byrne.

ro/actualitate/utile/invatam-citesti-corect-etichetele http://prodieta.php http://www.com/doc/17134108/ETICHETA-ECOLOGICA www.scribd.org/adevaruri/10-minciuni-privind-etichetarea-alimentelor/24288 http://www.eticheta-ecologica.ro www. precum consumatorii-colegi ai noştri din ţările UE.rasfoiesc.ro/etichete-ecologice-recunoscute-in-spatiul-comunitar/ http://europa.ro/articole/agricultura-ecologica/romania-are-doar-cinci-licentepentru-etichetare-ecologica--316.ro/legislatie. românii.com/sanatate/alimentatie/ETICHETAREA-PRODUSELOR ALIMENT79.php http://www. Şi alimentele din ţara noastră trebuie să fie sigure.ecomagazin. a afirmat că Uniunea Europeană vrea ca cetăţenii săi să se bucure de cele mai sigure alimente.click. Bibliografie            http://www.html http://www.manager.ro/eticheta-alimentelor-etichetarea-corecta-a-alimentelor-edulcoranti/ http://gandeste. trebuie să beneficiem de aceeaşi sigurantă şi calitate a alimentelor.anpc.htm http://agroromania.php 34 .european pentru Sănătate şi Protecţia Consumatorilor.eu/legislation_summaries/consumers/product_labelling_and_packaging/co0012_ro .protectia-consumatorilor.ro/despre. Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România consideră că şi noi.

Anexe Tipuri de ecoetichete existente în lume: INDIA -Ecomark COREEA Greener DE SUD –Cleaner and ZIMBABWE-Enviroment 2000 AUSTRALIA-Environmental Choice CANADA-Environmental Choice 35 .

Green Label 36 .NOUA Choice ZEELANDA- Environmental CANADA-Global Ecolabelling Network FILIPINE-Green Choice HONG KONG-Green Label ISRAEL.

SINGAPORE.Green Seal BRAZILIA-Qualidade Ambiental 37 .Green Msrk SUA.Green Label TAIWAN.Green Label THAILANDA.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->