Sunteți pe pagina 1din 18

Prabusirea comunismului si sfarsitul Razboiului Rece

Departamentul de Relatii Internationale Analiza si solutionarea conflictelor anul I Mari Teme ale Politicii Mondiale

Prabusirea comunismului si sfarsitul Razboiului Rece


1. Introducere

Prabusirea comunismului si unul din efectele sale imediate, sfarsitul razboiului rece a constituit sfarsitul unei perioade tensionate marcate de o stare de neincredere generalizata intre principalii actori ai istoriei post-belice, Rusia si Statele Unite ale Americii. Datorita anvergurii pe care forta ideologica a URSS o detinea, comunismul poate fi asociat fara indoiala cu acest imperiu al terorii condus autoritar de la Moscova. prabusirea Uniunii Sovietice a fost sinonima cu prabusirea comunismului si trecerea intr-o noua era. Desi succesiunea evenimentelor plaseaza URSS pe unul din ultimele locuri pe o axa a timpului in privinta trecerii de la sistemul totalitar la statul de drept, in realitate, statul rasaritean s-a prabusit cu mult inaintea Cortinei de Fier.

2. Razboiul Rece, confruntarea ideologiilor

Pentru a intelege colapsul unei superputeri precum URSS trebuie sa privim evolutia evenimentelor inca din momentul in care sferele de influenta erau impartite intre Vest si Est in urma tratatelor de la Teheran si Yalta, care i-au avut ca protagonisti pe Winston Churchill, Franklin D. Roosevelt si I.V. Stalin. Aceste acorduri au fost acuzate de multi istorici ca fiind un act de tradare a Europei de Est si Centrale de catre statele vest-europene si America care le-au lasat prada imperiului sovietic si unei perioade negre de opresiune si stagnare pe toate planurile. Cortina de Fier a fost o sintagma utilizata pentru a sublinia aceasta decizie de a abandona intreg Estul Europei in mainile sovieticilor si a ideologiei comuniste care a modificat intreaga structura politica, sociala si economica a tarilor implicate. Simbolul totalitarismului postbelic, aceasta linie de demarcatie intre doua ideologii a fost adancita de evenimente precum: blocarea tuturor cailor de acces catre

Berlinul de Vest din 1948, declararea legitimitatii Republicii Populare Koreea, testarea primei bombe atomice de catre sovietici in 29 August 1949, crearea Republicii Populare Chineze si tratatul incheiat cu URSS de ajutor militar reciproc, izbucnirea razboiului din Koreea si implicarea surprinzatoare a Chinei in acest conflict, criza din Taiwan din 1954, pactul de la Varsovia1, revolutia din Ungaria din octombrie 1956, criza canalului Suez care a urmarit indepartarea de la putere a lui Gamal Abdel Nasser care la acea vreme era considerat un aliat important al URSS, lansarea satelitului Sputnik in 1957 si declansarea cursei spatiale, revolutia din 1959 din Cuba si aparitia unui nou aliat strategic al URSS urmata de invazia Golfului Porcilor si esecul SUA in a restabili controlul asupra Cubei, criza rachetelor din Cuba din 1962, incidentul din golful Tonkin din 1964 si declansarea razboiului din Vietnam, primavara de la Praga. cele doua superputeri aveau delimitate sferele de influenta, SUA, Europa occidentala, Orientul Mijlociu si America de Sud, iar URSS, Europa de Est si mare parte din Asia, in special Estul si Sud-estul alaturi de statele islamice din sud. Aceste doua sfere de influenta intrau in contact in anumite zone fierbinti care au si generat ulterior numeroase conflicte precum cele din Orientul Mijlociu. Cuba, avanpostul vestic al blocului comunist si pierderea treptata a influentei statelor vest-europene in Asia de SE sunt alte puncte de referinta in ceea ce priveste suprapunerea sferelor de influenta.

3. Teoria Distrugerii Reciproce Asigurate si efectele sale

Conflictul initial a urmarit asa cum era de asteptat anihilarea inamicului, urmarile putand fi catastrofale. Inaintea aparitiei armelor nucleare, strategia militara era discutata la nivelul Statului Major si nu se punea problema vulnerabilitatii populatiei. Capacitatile distructive ale respectivelor arme au ingrozit majoritatea expertilor tehnici care erau convinsi ca politicienii erau suficient de iresponsabili ca, in cazul in care ar fi sesizat fie si o sansa minima de a face tolerabil un razboi nuclear, sa fie tentati sa il dezlantuie.2

1 2

Acest acord a fost privit ca un raspuns al blocului comunist la crearea NATO Henry Kissinger, Diplomatia, Ed. All Bucuresti 2008

Teoria Distrugerii Reciproce Asigurate a fost cea care a dus la adoptarea numeroaselor tratate de neproliferare nucleara. Analizand lucid aceste elemente, s-a decis o regularizare a cursei inamarilor concretizata prin acordurile SALT si negocierile CSCE3 si MBFR. In 1964 presedintele american Lyndon Johnson si secretarul general Nikita Hrusciov au decis simultan sa reduca fondurile alocate programelor nucleare. Urmeaza apoi tratatul de la Tlatelolco4 si tratatul de neproliferare nucleara din 1 Iulie 19685 si acordul SALT6 din 1972 dintre SUA si URSS. 7 Razboiul Yom Kippur si razboiul din Afghanistan au reaprins conflictul prin interesul vadit al celor doua superputeri in resursele Orientului Mijlociu.8 Petrolul, principala resursa a economiei mondiale, devine factorul care genereaza conflicte insa confera si o noua directie dezvoltarii tehnologice atat in Vest cat si in Est. In timp ce Occidentul pune bazele societatii informationale, URSS si restul statelor comuniste isi continua progresul industrial, lipsit de orizonturi. Gorbaciov recunostea in discursul istoric de la Natiunile Unite, ca economia mondiala reprezinta un singur organism, si nici un stat, indiferent de sistemul social sau nivelul su economic, nu se poate dezvolta normal in afara acestuia. Desigur sistemul comunist nu putea fi ocolit de aceasta tranzitie .

4. Primele semne ale colapsului

Conference on Security and Co-operation in Europe semnat de SUA, Canada, URSS si tarile europene. 4 Treaty for the Prohibition of Nuclear Weapons in Latin America and the Caribbean cunoscut si sub denumirea OPANAL (el Organismo para la Proscripcin de las Armas Nucleares en la Amrica Latina y el Caribe) interzicea utilizarea armelor nucleare pe teritoriul Americii de Sud si Centrale. 5 Nuclear Non-Proliferation Treaty (NPT or NNPT) semnat de SUA, URSS, Marea Britanie si alte 40 de tari. In prezent este semnat de 189 de tari dintre care 5 detin arme nucleare ( SUA, Rusia, Franta, Marea Britanie si China). 6 Strategic Arms Limitation Treaty Agreement 7 During the Cold War the primary purpose of arms control was to establish a stable military balance between the United States and its allies and the Soviet Union and its allies. Samuel Huntington The clash of civilizations. Aceasta balanta a fortelor urmarea stingerea treptata a conflictului prin reducerea in mod egal a fortelor. Totusi neincrederea in actiunile celuilalt a ridicat numeroase obstacole in accelerarea acestui proces. 8 Pretextul pentru inceperea invaziei Afghanistanului de catre URSS a fost asasinarea presedintelui comunist Nur Mohammed Taraki.

Grevele de la ateliere din Gdansk si intelegerea incheiata apoi intre Sindicatului anticomunist Solidaritatea din Gdansk condus de Lech Walesa si guvernul polonez au reprezentat un alt moment crucial in istoria blocului comunist. Solidaritatii a reprezentat un fenomen fara precedent nu doar pentru Polonia ci pentru intregul bloc estic, iar influenta crescand a Solidaritatii a condus la intensificarea si raspandirea idealurilor anticomuniste in intreaga Europa Centrala si de Est. Urmeaza desigur momentul 1989, revolutiile izbucnesc pe intreg cuprinsul Europei Centrale si de Est, culmineaza cu prabusirea zidului Berlinului si destramarea URSS doi ani mai tarziu. In viziunea lui Henry Kissinger, anii 80 au adus sfarsitul imperiului sovietic care a devenit autodistructiv9 in pofida unui expansionism debordant care a caracterizat cea de-a doua parte a anilor 70. Socul provocat de miscarea Solidaritatea din Polonia a fost doar scanteia care a aprins miscarea anti-comunista in toate tarile satelit ale URSS. In acel moment puterea militara sovietica era de netagaduit, expertii americani fiind constienti de superioritatea sa.10 5. Gorbaciov si procesul de reforma

Gorbaciov, ultimul presedinte al URSS a avut probabil rolul decisiv in procesul de destramare al URSS prin initierea unui proces de dezarmare in urma caruia sa recastige initiativa politica si a unui proces de restructurare interna a sistemului administrativ (perestroika si glasnost). Ambele sau dovedit a fi niste incercari inutile de resuscitare a unui sistem invechit suprasolicitat atat din exterior cat si din interior. Cei aproape 40 de ani de razboi rece transformasera din URSS inamicul comun al tuturor tarilor capitaliste industrializate. China schimbase tactica si se

Henry Kissinger, Diplomatia, Ed. All Bucuresti 2008, pag. 665. Kissinger subliniaza situatia internationala din a doua parte a anilor 70: prabusirea Indochinei, retragerea trupelor americane din Angola, intentiile expansioniste ale URSS, invazia Angolei de catre trupele cubaneze care inainteaza pana in Etiopia alaturi de mii de consilieri militari sovietici, sustinerea de catre URSS a Vietnamului care invadeaza Cambodgia si ocupatia Afghanistanului de catre 100.000 de soldati urmata de rasturnarea regimului politic din Iran, unde sahul este indepartat de la putere in detrimental unui regim profound anti-american. 10 Spre sfarsitul razboiului rece productia de razboi reprezenta mai mult de jumatate din productia industriala iar din PIB-ul sovietic ii erau repartizate in jur de 15-20 de procente.

alaturase din considerente economice tarilor industrializate. Tarile est europene, satelitii Moscovei erau singurii aliati ramasi in joc, cuvantul care putea caracteriza situatia fiind mai degraba teroarea, singurul motiv care mentinea Estul Europei in sfera de influenta a URSS. Razboiul din Afghanistan slabise si mai mult forta militara prin costurile sale enorme si prin rezultatele dezastruoase. Orice alt avanpost sovietic in America de Sud si Centrala sau in Africa fusese contracarat de politica externa americana, extreme de vivace. Deasupra tuturor, trona strategia Americana SDI care incepea sa surclaseze forta militara sovietica. Practic economia URSS nu mai putea face fata acestui razboi, sumele uriase, alocate unei ramuri ce nu aducea nici un profit tarii, nu-si mai gaseau justificarea. Mondializarea a determinat aparitia acestei reforme care s-a transformat brusc intr-o necesitate atat pentru economie cat si pentru politica externa. URSS nu mai putea sa ramana izolata. Perestroika a fost inca de la bun inceput sabotata de stereotipiile sistemului comunist, in special de nomenclatura care nu putea accepta sasi vada interesele periclitate de un sistem reformator care pentru prima data in istoria URSS, daca nu chiar si a Rusiei, punea cetatenii pe primul plan. Si aceasta deoarece numai cu ajutorul sprijinului popular, putea fi dusa la bun sfarsit.

6. Tratatele de neproliferare nucleara

In 1985 in luna Noiembrie, Gorbaciov si Ronald Reagan se intalnesc la Geneva pentru a pune bazele unui lung proces de dezarmare, inceputul reconcilierii rusoamericane. Reducerea cu 50 de procente a numarului de trupe si de rachete este discutata in cadrul summitului si amandoi cad de acord cu privire la aceasta modalitate de aplanare a conflictului. In 1986 Gorbaciov accepta invitatia omologului sau american de a participa la Reykjavik la o intalnire la varf. Rezultatele imediate au fost: reducerea fortelor strategice cu pana la 50% intr-un interval de 5 ani si eliminarea tuturor rachetelor balistice pe parcursul a 10 ani.11

11

Esecul acestei intalniri se pare ca a fost atitudinea lui Gorbaciov cu privire la testele SDI (Initiativa de aparare strategica) pe o perioada de 10 ani. Promisiunea pe care Reagan o facuse inaintea

Agenda de politica externa a SUA s-a axat apoi pe cele stabilite la Reykjavik si anume: reducerea cu 50% a fortelor strategice urmata de distrugerea rachetelor. Pentru ca aceasta a doua parte a acordului nu mai afecta fortele nucleare ale Marii Britanii sau Frantei, care nu ar fi acceptat niciodata sa renunte definitiv la intregul arsenal nuclear, acesta era si unul din punctele bifate in cadrul discutiilor dintre URSS si SUA. In 1987, in timpul celui de-al treilea summit care a avut loc la Washington se pun bazele tratatului INF (Intermediate-Range Nuclear Forces Treaty) prin care ambele parti conveneau sa elimine rachetele balistice conventionale si nucleare cu raza medie de actiune (500-5500 km). Tratatul a avut ca termen limita anul 1991. Pana atunci Statele Unite distrusesera 846 de arme, iar URSS 1846. De asemenea, conform acordului IN, ambele tari aveau permisiunea de a-si inspecta reciproc instalatiile militare. Tot in 1987 avusese loc si celebrul discurs al presedintelui Reagan din fata portii Brandenburg prin care il provoca pe Gorbaciov sa isi continuie reforma si sa darame odata pentru totdeauna linia ce separase timp de peste 40 de ani Vestul de Est.12 In decembrie 1988, in contextul in care cursa inarmarilor secatuise economia sovietica, Gorbaciov anunta reducerea efectivelor militare cu 500.000 de oameni si 10.000 de tancuri intr-un discurs tinut la sediul Natiunilor Unite. Urmeaza apoi retragerea din Afghanistan a trupelor care se incheie un an mai tarziu. In 1989, la Moscova, al patrulea summit duce la incheierea acordului START I (Strategic Arms Reduction Treaty) de reducere si limitare a armelor ofensive strategice.

summitului, de a nu folosi problema testelor SDI ca moneda de schimb in timpul negocierilor cu partea sovietica nu a putut fi materializata de pozitia rigida a acestora. SDI era o strategie defensiva propusa de Ronald Reagan in Martie 1983 prin care rachetele balistice puteau fi interceptate in cazul unui posibil atac. Acest sistem a schimbat pozitia SUA in politica externa, rezultatil scontat fiind acela de recunoastere a intentiilor sale fata de URSS. 12 General Secretary Gorbachev, if you seek peace, if you seek prosperity for the Soviet Union and Eastern Europe, if you seek liberalization, come here to this gate; Mr. Gorbachev, open this gate. Mr. Gorbachev, tear down this wall! Ronal Reagan, iunie 1987, discursul tinut in fata portii Brandenburg.

7. Inceputul sfarsitului URSS

Ultimii ani ai URSS au reprezentat un adevarat dezastru din punct de vedere economic. Perestroika si incercarea de a liberaliza piata in vederea modernizarii Uniunii sovietice a fost un esec total.13 Sistemul de productie planificat, tipic ideologiei marxist-leniniste era o piedica in calea economiei de piata. Datorita coruptiei generalizate si a grupurilor de interese din cadrul elitei Partidului Comunist, intretinerea economiei planificate era imperativa. Situatia reala se traducea sec in cele 25 de procente alocate din bugetul national subventionarii preturilor. Pentru a accentua si mai mult criza, razboiul rece trecea pentru o scurta perioada pe frontul economiei mondiale. America incuraja tarile arabe sa mareasca productia de petrol, cautand sa scada pretul petrolului pana la un anumit punct. Actiunea SUA viza in mod direct Uniunea Sovietica, a carei productie de petrol era principala sursa de venit. Agricultura colectivizata, economia planificata si cheltuielile mult prea mari de intretinere a fortelor militare s-au dovedit a fi o varianta ineficienta si falimentara de a raspunde Americii. Colapsul URSS nu s-a datorat nici unui conflict armat, era un moment unic in istorie cand un imperiu se prabusea sub propria greutate. In mod ironic, acele arme care ar fi trebuit sa anihileze inamicul sau cel mai mare, Statele Unite ale Americii, sau intors in mod simbolic impotriva creatorilor lor. Intretinerea unui arsenal urias a fost inutila si a contribuit la caderea economica si inrautatirea conditiilor de trai. In fapt, Uniunea Sovietica a fost invinsa de insasi ideologia pe care o promova. Comunismul incetase de mult timp sa fie o simpla ideologie politica, comunismul se identifica in toate ramurile vietii cu saracia, neincrederea si izolarea. Anul 1989 aduce primul mare efect al politicii duse de Gorbaciov, prabusirea regimurilor comuniste din statele satelit ale Uniunii Sovietice. Cu exceptia Romaniei, evolutia evenimentelor a fost una pasnica, liderii comunisti acceptand situatia nou creata si parasind scena politica, unii pentru totdeauna, altii sub o noua infatisare de garanti ai democratiei.

13

In viziunea lui Henry Kissinger, comunismul pe care Gorbaciov il vedea drept parghia prin care avea sa scoata tara din impas era de fapt problema ce trebuia eliminata.

8. Destramarea URSS

In anul 1990, Statele Baltice, anexate de Stalin in cel de-al doilea razboi mondial s-au desprins de Uniunea Sovietica provocand o reactie in lant. Estonia si Lituania si-au proclamat suveranitatea in mai, iar in iunie a urmat proclamatia similara a Lituaniei. (Partidul Comunist Lituanian si-a proclamat de asemenea independenta fata de Partidul Comunist al Uniunii Sovietice in decembrie). Sentimentele nationaliste au inceput sa se manifeste tot mai mult in Georgia, Ucraina, Armenia si Azerbaidjan. Fusesera dezlantuite forte pe care Gorbaciov nu le mai putea stapani si care, in cele din urma, aveau sa duca la dezintegrarea Uniunii Sovietice. Pe 15 martie 1990, Mihail Gorbaciov este ales primul presedinte executiv al URSS adunand 59% din voturile deputatilor. Noul presedinte trebuia totusi sa faca fata unei adevarate crize unionale. Revoltele se extindeau vertiginos, azerii s-au rasculat, moldovenii cereau unirea cu Romania, iar lituanienii continuau protestele. Plenara PCUS a acceptat pentru prima data alegerile multipartite si a anulat prevederile articolului 6 prin care PC detinea monopolul puterii in URSS. Gorbaciov incerca in demersul sau de restructurare si reformare a sistemului sovietic sa invinga conservatorii comunisti care detineau majoritatea. Boris Eltin, viitorul presedinte al Rusiei si adversarul politic al lui Gorbaciov isi face simtita prezenta fiind ales Presedinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSFS Ruse. In acelasi timp, Gorbaciov proclama intaietatea legilor rusesti asupra legilor unionale. Ultimul Congres al PCUS aducea realegerea lui Gorbaciov in pozitia de secretar general, desi adevarata sa pozitie era cu totul alta, independenta de guvernul sovietic. Urmeaza reducerea influentei partidului prin interzicerea controlului mass-mediei. Pentru a-si asigura indeplinirea planurilor de reforma, intareste pozitia presedintelui, insa intentiile sale sunt privite drept dictatoriale si sanctionate de catre sustinatori. Eduard Sevardnadze, unul din aliatii sai, demisioneaza de la conducerea Georgiei. Sovietul Suprem nu era de acord cu politica dusa de Gorbaciov determinand-ul pe acesta sa isi indrepte atentia spre un nou guvern sovietic si un

Soviet alcatuit din deputati provenind din toate cele 15 republici. In noiembrie, toate aceste propuneri sunt materializate prin inzestrarea Presedintelui cu noi puteri sporite menite sa il ajute in lupta impotriva nationalismului. Rusia si Ucraina au proclamat suveranitatea legilor nationale Sovietul Suprem refuzand sa recunoasca actiunile celor doua republici. In anul imediat urmator, tensiunile acumulate dezlantuie adevarate lupte de strada in Lituania unde fortele armate au incercat sa restabileasca controlul. 14 civili au fost ucisi, peste 600 au fost raniti, iar ecoul violentelor din capitala lituaniana Vilnius a determinat aparitia unor noi revolte in Riga, unde unitatile OMON au ucis patru persoane. Daca in timpul demonstratiilor din Vilnius, Gorbaciov a criticat atitudinea lituanienilor, de aceasta data, pentru a-si reface imaginea, a condamnat violentele stradale. Pierderea statelor baltice era inevitabila. Ca o reactie la valul de proteste, Gorbaciov pune bazele unui tratat unuional care sa redefineasca URSS-ul intr-o Federatie Rusa democrata. Boris Eltin, sustinatorul ideii de reforma radicala imediata, a impus ideea trecerii cat mai rapide la economia de piata si dizolvarea URSS, deoarece pentru Rusia, republicile reprezentau o povara din ce in ce mai greu de suportat. Referndumul din martie 1991 privitor la viitorul uniunii a reunite 9 din cele 15 republici, Statele Baltice, Armenia, Georgia si Moldova neparticipand. Gorbaciov a convenit sa puna bazele unei noi uniuni alaturi de liderii celor 9 republici participante, in timp ce Boris Eltin a fost ales presedinte al federatiei Ruse. Tentativa de lovitura de stat din august 1991 a fost ultimul episod din lungul proces de destramare al URSS. Presedintele URSS este tinut sub arest la domiciliu in Crimeea, la intoarcere constatand ca pierduse definitiv controlul. Profitand de tulburarile de la Moscova, Estonia, Letonia, Ucraina, Belarus, Moldova Kirkizia, Uzbekistan, Tadjikistan si Armenia si-au proclamat independenta. Boris Eltin cere Partidului Comunist sa-si inceteze activitatea si inchide cladirea Comitetului Central. Gorbaciov a demisionat din functia de Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice pe 24 august. Urmeaza apoi referendumul din Ucraina pentru proclamarea independentei, incheiat cu un rezultat pozitiv si semnarea acordului de infiintare a Comunitatii

Statelor Independente de catre presedintii Rusiei, Belarusului si Ucrainei. URSS inceta sa mai existe, iar Gorbaciov este nevoit sa demisioneze din functia de presedinte al URSS. URSS inceteaza sa mai existe oficial pe data de 1 ianuarie 1992.

9. Concluzie

Confruntarea ideologica Est-Vest a luat sfarsit transformand structura bipolara intr-o noua ordine mondiala dominata de o singura putere. SUA ramanea astfel in centrul sistemului nou creat in timp ce Rusia trebuia sa isi recladeasca economia si autoritatea internationala. Razboiul Rece si comunismul au luat sfarsit in acelasi timp si au avut numeroase puncte comune, desi primul nu era decat un instrument ideologic scapat de sub control si care ameninta sa anihileze tot ce-I statea in cale, pana la autodistrugere. Proiectul Initiativei de Aparare strategica si incetarea cursei inarmarilor au pus capat unui conflict indelungat, tacit dar mai ales costisitor, al carui singur efect a fost scoaterea din joc a insusi celui care l-a creat. Sfarsitul Razboiului Rece a fost si tabla de sah pe care cei doi lideri, Ronald Reagan si Mihail Gorbaciov au intreprins mutarile decisive care au evitat un nou conflict militar de proportii si au ghidat intregul bloc estic spre valorile democratiei si a drepturilor omului. Ambii s-au facut remarcati prin abilitatile diplomatice extraordinare, punctele comune de vedere inlesnind procesul de neproliferare nucleara si de reconciliere. Mihail Gorbaciov a fost in viziunea lui Kissinger liderul unei puteri nucleare aflate intr-o stare avansata de degradare, fiind nevoit sa actioneze prin orice mijloace pentru a o salva. A ales calea reformelor si a reorientarii politicii externe catre dialogul cu celelalte puteri si a inteles inutilitatea razboiului.14 Efectele secundare ale sfarsitului Razboiului Rece au fost: deconcentrarea echilibrului de putere care a dus la aparitia puterilor regionale in contextul in care
14

Gorbaciov apartinea unei alte generatii decat liderii sovietici al caror spirit fusese zdrobit de Stalin. El era lipsit de brutalitatea tuturor produselor anterioare ale nomenklaturii. Deosebit de inteligent si afabil, el semana cu personajele oarecum abstracte din romanele ruse ale secolului al XIX-lea, cosmopolit si provincial in acelasi timp, inteligent si totusi oarecum imprastiat; receptiv dar scapandu-i tocmai dilema esentiala. Henry Kissinger Diplomatia, Sfarsitul razboiului Rece.

totusi SUA detinea hegemonia, iar razboiul ideologic a lasat locul conflictelor pentru monopolul asupra resurselor15 si conflictelor culturale si religioase.16 NATO,
15

Acesta este si motivul pentru care interesul strategic american s-a mutat in Orientul Mijlociu, din Europa. 16 The great divisions among humankind and the dominating source of conflict will be cultural. Nation states will remain the most powerflil actors in world affairs, but the principal conflicts of global politics will occur between nations and groups of different civilizations. Samuel Huntington The Clash of Civilizations.

NAFTA, OMC sunt institutii de securitate si economice care atrag principalele state industrializate spre SUA, intarind pozitia dominanta de care se bucura momentan. Pozitia centrala detinuta de SUA si aliatii sai in privinta raporturilor de putere este principalul efect al disparitiei URSS in decursul a cativa ani. Rapiditatea cu care s-au succedat evenimentele nu a permis creearea unor noi centre de putere care sa se ridice la nivelul Americii. De altfel, aceasta pozitie este dovada continuitatii aliantelor din timpul Razboiului Rece dintre Vest-europeni si America, un motiv in plus sa declaram ca ruptura fata de trecut nu este totala, in pofida aparentului dezechilibru creat. Cu toate acestea tendinta actuala este de revenire spre bipolarismul din timpul Razboiului Rece, pe masura ce Rusia redevine o superputere mondiala.

Bibliografie; Henry Kissinger, Diplomatia, Ed. All Bucuresti 2008 Samuel Huntington, The Clash of Civilizations, Ed. Antet Buc. 1997
Time Magazine 1987, Time Person of the Year - Mikhail Gorbachev Robert Blackwill, German unification and the end of the cold war George F. Kennan, The sources of soviet conduct

Dupa al II-lea Razboi Mondial, lumea si mai ales Europa au stat parca suspendate intre o pace imposibila si un razboi improbabil. Parerile istoricilor sunt convergente in mai multe privinte, si anume: ca este vorba de o stare conflictuala globala, care ia forma unei paci ratate printr-un razboi nedeclarat; de un razboi civil al rasei umane; de un razboi intre sisteme social politice; de un razboi al nervilor, care creeaza o situatie in care nu este vorba nici de razboi, nici de pace sau de o stare de pace prin teroare. Se admite, de asemenea, ca s- a evitat, totusi, al III-lea Razboi Mondial si ca aceasta s-a realizat printr-un comportament conditionat al celor doua superputeri protagoniste (SUA si URSS), fiecare aflandu-se sub povara propriului imperiu. Aceste aspecte le curpindem, de regula, in sintagma Razboi Rece, una de o complexitate remarcabila, incluzand si ambiguitati, si aspecte controversate. Este suficient sa spunem ca analiza oricarei probleme a relatiilor international intre anii 1945 si 1991 nu se poate sustrage controversarii implicatiilor Razboiului Rece si motivul este ca razboiul rece caracterizeaza o etapa a sistemului relatiilor international: este un mod de a fi al acestui sistem. Razboiul rece a cuprins planeta mai complet decat celelalte razboaie ale secolului, dar nu a inregistrat in toate zonele aceeasi intensitate. Asadar, este vorba de o stare conflictuala instalata in relatiile internationale si care trebuie evaluate in mai multe dimensiuni, dintre care amintim, intr-o ordine, ea insasi semnificativa: dimensiunea ideologica, psihologica si cea militara. Toate trei sunt reperabile in analiza razboiului rece; nici una nu da seama prin ea insasi de esenta fenomenului. Iata, de exemplu, exista dimensiunea militara, concretizata in cursa aberanta a inarmarii, inclusiv si mai ales a inarmarilor nucleare. Dimensiunea psihologica se contureaza mai ales in corelatie cu aceasta cursa a inarmarilor; or, tocmai neimplinirea din fericire pentru planeta si pentru speta umana acestei dimensiuni militare lasa

caracterizarea de razboi rece in opozitie cu cel cald, din care lumea abia iesise: al II-lea Razboi Mondial. Daniel Yergina plaseaza originea fundamentala a razboiului rece in interesele si pozitiile statelor- natiune, unitati de baza ale politicii internationale, schimbarea de perspective este evidenta si trimite la una dintre urmarile razboiului rece: erodarea ideii de suveranitate nationala, mai ales in Europa, axa spatial fundamentala a fenomenului si spatiu care a inventat lagarele de concentrare si statul-natiune organizat pentru razboi. Cei mai multi cercetatori ai fenomenului il plaseaza dupa al doilea razboi mondial; il vad ca pe o rezultanta si o prelungire a acestuia, reactivand astfel intrebarea remarcabila a lui A.J.P. Taylor in legatura cu legatura cu razboaiele sec XX: cum sfarsesc razboaiele? Intre 1945 si 1947 exista declaratii care duc la recunoasterea existentei oficiale a razboiului rece. De asemenea, la sfarsitul anilor 80, dupa 1989, se recunoaste existenta faptelor si a declaratiilor care indreptatesc apercierea ca razboiul rece a luat sfarsit, sfarsitul avand tot un character procesual. Ca urmare, perioada dintre 1945 si 1990 se constituie intro faza cu totul speciala a relatiilor international, specificul fiind dat de tensiunile acumulate intre cele doua superputeri recunoscute drept protagoniste ale razboiului rece: Statele Unite si Uniunea Sovietica. Ambele superputeri pot fi indreptatit considerate ca situandu-se in traditia europeana. Ele constituie aliante adevarate imperii care, s-a scris, se comporta ca veritabile baraje hidrotehnice gata sa cedeze in anumiti paramentri de presiune; in cadrul acestor aliante exista initiative si presiuni care, prin compunere, dau configuratia razboiului rece. La rigoare, este vorba de un razboi; de unul nedeclarat si nefinalizat; neincheiat ca un tratat si, ca urmare, caracterizat drept rece. Esenta razboiului a fost concentrata de Karl von Clansewitz (1780-1831) intro definitie adeseori citata: <<un act de violent destinat sa convinga adversarul sa se supuna vointei noastre. Violenta, adica violent fizica, este deci mijlocul; scopul este impunerea vointei noastre>> Partile beligerante exercita reciproc presiuni enorme. Natura acestor presiuni este complexa; intensitatea difera de la un moment la altul. Astfel se explica faptul ca nu este impropriu sa vorbim despre mai multe razboaie reci in unul singur; de existenta unor moment de tensiune maxima , gata sa determine alunecarea spre al treilea razboi mondial; de existenta perioadelor de relative acalmie, de-a lungul carora partea sovietica a argumentat necesitatea coexistentei pasnice, fara ca aceasta sa insemne sfarsitul razboiului rece. De cea mai mare importanta sunt presiunile ideologice si cele militare, presiuni care ne permit sa vorbim despre dimensiunea ideologica si militara a razboiului rece. Daca aceste presiuni sunt reciproce, cele mai discutate sunt cele exercitate de Uniunea Sovietica asupra Occidentului. Beligerantii razboiului rece nu exercita numai presiuni ideologice, ci si militare. De aici rezulta dimensiunea militara si, printr-o combinative interesanta, dimensiunea psihologica a fenomenului. Cum razboiul rece ramane rece, adica fara operatiuni militare de amploare

Europa dupa Razboiul Rece

Odata cu terminarea "razboiului rece", s-au creat, totodata, si premisele refacerii unitatii continentului, intrerupta aproape o jumatate de secol de divizarea sa politico-militara si ideologica intervenita la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial. Mai mult, s-a si trecut la treaba, refacindu-se, mai intii, unitatea ideologica, daca se poate spune asa, a Europei, prin aceea ca valorile democratiei si economiei de piata au devenit impartasite unanim, de la Atlantic la Urali.Sub raport politco-miltiar, situatia ramine, insa, mult mai complexa. Daca este adevarat ca, prin eliminarea URSS si a imperiului ei, "razboiul rece" a incetat din lipsa de combatant, nu este mai putin adevarat ca, pe de o parte, dezintegrarea din rasaritul continentului s-a materializat, printre altele, si prin accentuarea unei conflictualitati latente, "inghetate" de bipolarismul postbelic, care izbucneste acum in forta (de pilda, situatiile din fosta Iugoslavie si fosta Uniune Sovietica), iar pe de alta parte, unitatea Occidentului, data pina de curind de existenta pericolului sovietic, incepe sa se fisureze, facind loc unei competitii din ce in ce mai palpabile intre aliati.Drept rezultat, pe fundalul oferit de decalajul de dezvoltare economica dintre vestul si estul continentului, care devine pregnant dupa disparitia confruntarii politico-militare si ideologice Est-Vest, tentativa de stabilizare a estului prin proiectarea prosperitatii, securitatii si stabilitatii vestului, tentativa materializata prin extinderea NATO si UE, este insotita inevitabil de ciocnirea de interese dintre principalele puteri occidentale. Asa se faca ca, unitatea institutionala a Europei este inca un obiectiv destul de incert, grevat de diferentele de performanta individuala dintre candidati, ciocnirea de interese dintre membrii actuali si actiunea factorului Rusia.Deplasarea marilor placi tectonice ale geopoliticii europene, exprimata succint prin reunificarea Germaniei, dezmembrarea URSS si fragmentarea spatiului dintre ele, pun in lumina un amplu proces de redistribuire a puterii pe continent, insotit inevitabil de delimitarea sferelor de influenta intre centrele de putere ale viitorului. Daca lasam la o parte modificarile din interiorul raportului de forte occidental (ilustrate de tendinta europenilor de a iesi de sub tutela americana si sub raport politico-militar, nu numai economic), rezulta ca cea mai importanta problema care necesita o rezolvarea corespunzatoare este cea a viitorului Rusiei.Intr-adevar, Rusia confrunta Occidentul cu o dilema de mari proportii: cum sa fie mentinuta in continuare ca un centru de putere indispensabil supravietuirii intregului sistem, fara ca ea sa mai poata deveni vreodata o amenintare de talia celei pe care a reprezentat-o fosta U.R.S.S.? Asa cum se prezinta lucrurile in momentul de fata, este evident ca, atit timp cit extinderea NATO (si a UE, daca tinem seama de concretizarea tot mai evidenta a identitatii sale de securitate) pare sa fie oprita, dupa primirea primului "val", in principal tocmai pentru a nu deranja Rusia, cit timp viitorul Rusiei insasi pare tot mai incert si cit timp flacarile conflictului reizbucnesc in Balcani este clar ca "unitatea institutionala a Europei" ramine un obiectiv mai mult decit incet, a carui nerealizare conduce inevitabil la crearea "de factot" a unei "zone gri", in prelungirea celei acoperite deja de institutiile occidentale extinse cu primul grup de invitati, intre care Romania, dupa cum se stie, nu se regaseste. Problema "Rusia" si incercarea de rezolvare a acesteia nu reprezinta o premiera in istoria Europei. Ea a aparut ca urmare a deosebirilor de cultura politica dintre restul continentului si Rusia, precum si din puterea acesteia din urma, ceea ce a facut imposibila, cel putin pina acum, o absorbtie a ei in spatiul european (sau, spus altfel, o proiectie a spatiului european peste spatiul rusesc).

Analizai modul n care sfritul Rzboiului Rece a afectat stabilitatea sistemului internaional Rzboiul nu const numai n btlii sau n actul de a lupta, ci i ntr-o perioad de timp n care dorina de a supune prin lupt este suficient de rspndit, afirma filozoful Thomas Hobbes . Despre cel care a fost considerat i cel de-al treilea rzboi mondial, Rzboiul Rece, se poate spune, fr ndoial, c a reprezentat o astfel de perioad.Considerat de autori, precum profesorul Sergio Romano sau Martin McCauley, ca fiind Marele Rzboi al secolului XX, cele trei rzboaie mondiale, sau cele trei episoade ale aceluiai rzboi, ntrerupt de un lung armistitiu (19191939) i de o scurt pauz (19451947), izbucnete la 28 iulie 1914, i se sfrete ntre cderea Zidului Berlinului, n noiembrie 1989, i moartea Uniunii Sovieticice, n decembrie 1991. Perioada de dup Rzboiul Rece are o importan deosebit pentru politica internaional deoarece este marcat de schimbri majore ale sistemului internaional. Lumea secolului XXI este cu totul alta, se supune unor exigene noi, produce crize de tip nou care gsesc rile nepregtite. Este o lume unipolar ce tinde spre multipolaritate, marcat de instabilitate politic, de conflicte i confruntri armate care se nscriu ntr-un registru diferit de cel al sfritului secolului XX. Particularitatea acestei perioade este dat de nivelul la care au loc confruntrile dintre cele dou puteri adversare, dar i de mijloacele utilizate: presiunea economic, ajutorul selectiv, manevrele diplomatice, propaganda, asasinatul, operaiunile militare de intensitate mic i iminentul rzboi pe scar mare. Don Juan Manuel, regentul Castiliei i Leonului (1282 - 1349), cel care a utilizat primul termenul de rzboi rece, folosit pentru a desemna conflictul militar dintre cretini i arabi n Peninsula Iberic, l definete drept un rzboi nceput fr o declaraie de rzboi i ncheiat fr un tratat de pace. i acest definiie se aplic Rzboiului Rece din secolul al XX-lea . Potrivit istoriei, Rzboiul Rece (1947-1991) este considerat a fi o confruntare deschis, nonmilitar i limitat, care s-a dezvoltat dup Al Doilea Rzboi Mondial ntre dou grupuri de state care aveau ideologii i sisteme politice diferite, care s-a manifestat pe mai multe planuri. La nivel militar-politic a fost o confruntare ntre NATO (North Atlantic Treaty Organization, Organizaia Tratatului Atlanticului de Nord) i Pactul de la Varovia. La nivel economic, a fost o confruntare ntre capitalism i socialism. La nivel ideologico-politic a fost o confruntare ntre democraiile liberale occidentale (aa-numita "lume liber", "societatea deschis") i regimurile comuniste totalitare (aa-numita "societatea nchis"). nfruntarea dintre Blocul rsritean, reprezentat de URSS i aliaii ei, i Blocul occidental, format din SUA i aliaii ei, a fost numit "Rzboiul rece", deoarece nu s-a ajuns la confruntri directe militare dintre supraputeri (nu s-a ajuns la un rzboi "cald"). S-a mai numit "Rzboiul Rece" i datorit faptului c a fost purtat ntre fotii aliai din rzboiul mpotriva regimului totalitar nazist, ntre dou forme de regimuri politice care aveau aceleai rdcini ideologice, adic lupta democratic pentru emanciparea omului de sub orice form de dominaie. "Rzboiul rece" a dominat politica extern a SUA i a URSS nc din 1947, cnd s-a folosit pentru prima oar termenul, i pn la colapsul Uniunii Sovietice din 1991. Rzboiul Rece s-a ncheiat o dat cu prbuirea regimurilor comuniste sovietice i a URSS, iar lumea care a rmas este dominat de o singur superputere (condiie descris de specialitii n politic internaional drept hegemonie global a SUA ntr-o lume care ns este multipolar). Potrivit lui Martin McCauley , sfritul Rzboiului Rece poate fi privit din dou

perspective. Din perspectiva celor care privesc rzboiul rece doar ca pe un alt termen n definirea competiiei ntre superputeri, Rusia i America, vor spune c acesta s-a sfrit n 1990, atunci cnd Gorbaciov l-a declarat terminat. Dintr-o alt perspectiv, a acelora care l consider o confruntare sistematic, ntre capitalism i comunism, ntre democraie i autoritarism, vor spune 1991, an n care Uniunea Sovietic a ncetat s existe. Acelai McCauley afirm c analiza oricrei probleme a relaiilor internaionale ntre anii 1945-1991 nu se poate sustrage traversrii implicaiilor rzboiului rece i motivul e c rzboiul rece caracterizeaz o etap a sistemului relaiilor internaionale: este un mod de a fi al acestui sistem. Rzboiul rece s-a ncheiat atunci cnd ambele superputeri au recunoscut absurditatea cursei narmrilor i cnd una din ele, sau amndou au crezut n sinceritatea celeilalte. Sfritul a fost marcat de cele dou ntlniri ale lui Reagan cu Mihail Gorbaciov la Reykjavik, n 1986, i la Washington, n 1987. Dei a continuat s afirme diferenele ideologice dintre Est i Vest, Gorbaciov a insistat c ele erau depite prin nevoia de cooperare internaional. Rzboiul rece nu a continuat cel puin n parte datorit presiunilor pe care administraia Reagan le exercitase asupra sistemului sovietic.