Sunteți pe pagina 1din 37

Hom e Lif est yle Reguli de ngrij ire a ps rilor de c urt e

Reguli de ngrijire a psrilor de curte

tipareste | trimite unui prieten | trimite prin Y!M

Nu mai vrei puiul hormonat din magazine? Atunci avei soluia de a crete psri n condiiile n care le dorii. Astfel, vei avea la dispoziie unele dintre cele mai delicioase sortimente de carne. Chiar dac pare nerealist, creterea nu este o misiune att de grea, iar aceasta este accesibil inclusiv unui nceptor.

Puii de ra ies dup 28 de zile de cnd ai pus oule n clocitoare. Dup ce au eclozat, avei grij s stea n cas, ntr-o cutie sau n curte, dar protejate de roztoare. Ideal ar fi s le punei n cutie foi uscate de porumb. n felul acesta, nu alunec i nu i disloc picioarele. Aceast regul e valabil pentru orice pui de pasre. Au nevoie de temperatur mare, 30 de grade, pe care trebuie s o furnizai, n lipsa mamei, cu un bec cu infrarou. V dai seama c temperatura este bun dac puii vor fi foarte activi. Abia dup o lun pot fi dui la balt, pn atunci nu secret substana gras care nu permite apei s le intre n pene. n privina hranei, aceasta se nghite cu ap, deoarece bobocii nu au saliv. Dup 3 sptmni, puii pot sta afar, iar dac exist vreo balt sau vreun ru n apropierea curii unde vei crete psrile, e perfect. Revenind la hran, bobocii au nevoie de 20% protein pe zi. Le dai fin cu tre i porumb, dar i ou fierte. De asemenea, verdeaa i legumele proaspete pot fi strecurate n meniu. Rutele crescute de mici de ctre un om l vor considera pe acesta drept familie i l vor recunoate ca atare. Aa c nu vor ezita s-l urmeze peste tot. Alte psri, reguli diferite Gtele sunt alte psri care furnizeaz carne n cantiti considerabile. naripatele au nevoie de un cote curat i de o pajite cu iarb proaspt, dar i de ieiri la balta din apropiere. Fr aceste bi frecvente, paraziii epidermei pot deveni un chin pentru gte. Psrile prefer s mnnce buruieni, iarb, salat, varz, ppdie, dar i grune. Curcile sunt alte psri care v ofer cel puin 10 kilograme de carne la sacrificare. Dar sunt mai greu de crescut. Puii de curc necesit atenie permanent i rsf. Au nevoie de cldur, deci i n cazul acestor pui e nevoie de bec cu infrarou. Hrana puilor de curc difer de cea a puilor de gin. Ei au nevoie de 28 -30% protein, spre deosebire de puii de gin care consum n mod norma doar 15%. n comer, exist furaje special formulate pentru puii de curc de pn la 14 zile. Peste vrsta de 8 sptmni pot fi trecui pe tre de diverse cereale sau cereale boabe (porumb, gru, orz, floarea-soarelui). Curcile sunt iubitoare de iarb i nu au pretenii n privina verdeii. Apa trebuie s fie mereu la dispoziia lor. Cnd sunt mici, apa trebuie s le fie dat cldu, nu rece. Puii sunt sensibili la bacteriile care se dezvolt n apa murdar, aadar aceasta trebuie schimbat frecvent. Mult mai sntos dect oferta din magazine Am lsat la final cele mai rspndite psri domestice. Pot fi crescute n curte, dar i ntr -un balcon. Puii se cresc ntr-o cutie, expui la o veioz cu un bec de 60 W. Adptorile i hrnitorile sunt accesorii care trebuie s se gseasc n cutie tot timpul, pentru ca puii s mnnce i s bea ap cnd doresc. Hrana puilor o constituie fina de cereale (gru, porumb) sau furajele speciale care se gsesc n comer. n primele sptmni de via este bine s amestecai n fin i concentrat pentru pui (demaraj), care le ofer vitaminele i mineralele necesare. n fin mai putei amesteca i glbenu de ou fiert tare, pentru un plus de energie. Verdeurile i fructele, brnza de vaci pot fi i ele introduse treptat n alimentaia puilor. Ginile nu au dini, ns au alt ajutor pentru a putea mcina bine alimentele, nisipul. De aceea, din momentul n care le diversificai hrana, trebuie s le furnizai i nisip. Puii de gin nu se ating i n nici un caz nu se arunc din mn, aa cum ar putea face copiii, pentru c mor. Cerealele cu verdea reprezint combinaia ideal pentru psrile de curte, cea care face carnea sntoas. Grsimea din psrile crescute natural este un ajutor excelent pentru sistemul imunitar.

Autor: Andreea Groza

Scurte informatii despre cresterea curcanilor

Aceast pasre face parte din categoria animalelor crescute exclusiv pentru carne. Curcanul, ca pasare de curte se regsete n clasa Meleagris ce cuprinde 6 subspecii. Din acestea 6, dou au ajutat la perpetuarea curcanului modern: Meleagris gallopavo i Meleagris ocellata. Pentru muli fermieri, aceast pasre e o adevrat min de aur deoarece raportat la carnea rezultat i profitul obinut, se investete relativ puin ntr-o cresctorie de curcani.

Scurt istoric al speciei


Curcanul e o pasre originar din nordul Statelor Unite ale Americii, fiind domesticit de ctre locuitorii continentului american. Exist dovezi clare care atest c aztecii foloseau foarte mult carnea de curcan pentru c e bogat n proteine (att carnea ct i oule produse), penele fiind utilizate n scopuri decorative. Primii curcani au ajuns n Europa datorit spaniolilor care au mprumutat obiceiul creterii acestor psri. Odat adui pe btrnul continent, spaniolii au nceput s perpetueze specia, astfel c azi avem Curcanul Spaniol sau Royal Palm. De asemenea, se presupune c locuitorii coloniilor americane vnau curcani slbatici pentru a-i gti de celebra srbtoare american Thanksgiving. Odat cu nceputul secolului 20, popularitatea acestor psri a atins cote impresionante, ajungndu-se chiar la obinerea unor specii noi precum Beltsville Small White. naintea celui De-al Doilea Rzboi Mondial, carnea de curcan era un lux, cel puin n Marea Britanie, folosindu-se mai mult carne de gsc sau de vit. Cele mai ntlnite specii de curcani din Anglia zilelor noastre sunt Norfolk Black i Norfolk Bronze (sau Cambridge Bronze)

Cresterea curcanilor acasa (microferma)


Pentru a crete aceste psri, ai nevoie de ou pentru incubator sau de pui mici. Odat ce curcanii au ajuns n sptmna 5/6, poi decide pentru ce i vei crete. Fie pentru ou, pentru a-i asigura perpetuarea speciei i necesarul de proteine, sau pentru carne. Dac vrei s creti doar civa curcani, pentru consum casnic, atunci ai nevoie de o curte plin de vegetaie pentru aceste psri. n cazul unei cresctorii bine pus la punct, trebuie s tii c oule de curc pentru clocit trebuie produse n ferme unde se afl i genitorii. Se recomand inseminarea artificial i creterea separat a masculilor de femele. O curc va depune ou o perioad de 24 de sptmni, timp n care va depune ntre 90 i 110 ou/pasre. Perioada de incubaie a unui ou de curc este de 28 de zile. E foarte important ca mediul n care triesc femelele, dar i cel n care sunt depozitate oule, s fie curat, pentru a se evita transmiterea unor virui patogeni precum microplasma. Dup prima zi dup ce au fost puse la incubator, oule trebuie ntoarse

n incubatoare. ntre 10 i 14 zile se pot observa oule fertile i cele infertile. Cele din urm se vor scoate din incubator. Dup cele 28 de zile, puii rezultai pot fi crescuti n adaposturi speciale, separndu-se masculii de femele deoarece exist diferene de cretere ntre cele dou sexe. Hrana puilor consist n principal n fin de mlai, mncare din soia mbogit cu vitamine i minerale. n funcie de vrst i felul n care se dezvolt, se vor aduga porii de hran bogat n proteine, carbohidrai i grsimi. Adaposturile pentru psri pot fi construite din carton sau plas de srm. E foarte important ca toate spaiile unde vor locui puii s fie igienizate i dezinfectate, chiar dac n acelai spaiu au locuit alte generaii de pui sntoi. n arc se vor instala radiatoare pentru a nclzi spaiul i becuri pentru iluminarea corespunztoare iar ca aternut se poate folosi rumegu. Dispozitivele pentru hran i ap se vor vopsi cu rou iar apa trebuie mbogit cu 0,2g/litru cu glucoz. n cazul n care observi semne de agresivitate i de canibalism, se recomand folosirea unor mici plcue rotunde, de culoare verde sau multicolora. n felul acesta puii se vor certa pentru plcu i nu-i vor ciuguli penele.

Motive pentru cresterea puilor de gaina

Cele mai des intalnite motive pentru cresterea puilor acasa, sunt : oua proaspete, carne proaspata, pentru gradinarit (excrementele de pui sunt un bun ingrasamant) dar si pentru amuzament (ferme pentru hobby).

Motivul pentru care cresti pui poate influenta, pana la un anumit grad, lucrurile de care ai nevoie pentru a incepe acest hobby amuzant. Bineinteles, toti puii au niste cerinte generale de crestere indiferent de motivul pentru care sunt crescuti. Toti puii au nevoie de o cotineata care sa ii protejeze de pradatori si de vreme; apa curata si mancare proaspata; un spatiu adecvat. Totusi, motivul tau pentru care cresti pui poate influenta modul cum le construiesti cotineata sau ce fel de hrana le dai.

Motivul pentru care cresti puii are cea mai mare influenta asupra tipului de rasa de pui pe care o cumperi. Daca ii cresti pentru oua proaspete, e de preferat sa alegi o rasa mixta sau o rasa comerciala de gaini ouatoare . In cazul in care ii cresti pentru carne, iti vei dori o rasa care creste repede si transforma hrana eficient in greutate corporala Si exista o infinitate de posibilitati in situatia in care cresti puii doar pentru divertisment!

Inceputul In primul rand, ia in considerare cum vrei sa incepi sa iti formezi grupul de pasari. Majoritatea incepatorilor isi formeaza cardul de pasari cu pui cumparati de la crescatorii. Daca vrei ceva mai aventuros si nu te deranjeaza sa aloci timp ca sa te instruiesti in aceasta privinta, iti poti forma cardul folosind oua fertile si incubandu-le tu personal. Iti va lua ceva mai mult timp, dar este o experienta extraordinara si este educationala in special pentru copii.

Indiferent cum iti incepi proiectul, trebuie sa asezi puii iesiti din ouatoare intr-un loc special amenajat care sa le mentina o temperatura ridicata. Aseaza aceasta clocitoare intr-o zona protejata de pradatori, dar si mare grija la copii sau animale de companie. Puii au nevoie de o temperatura de aproximativ 35 de grade Celsius in primele 7 zile; aceasta este diminuata treptat pana sunt complet acoperiti de pene. Ofera-le puilor tai acces usor la apa proaspata si curata si hrana. Hraneste-ti puii cu alimente bogate in proteine care sunt esentiale pentru cresterea lor adecvata si dezvoltare. Daca ti-ai cumparat puii de la o crescatorie, ar putea sa fie putin stresati pentru ca au fost transportati. Daca tu crezi ca le va fi de ajutor, cumpara un mix de vitamine pentru pui si adauga-le in apa ca sa ajuti la intarirea sistemului lor imunitar. Adapostirea puilor Pe masura ce puii cresc, va trebui sa ii scoti din clocitoare si sa ii duci intr-o cotineata. O cotineata buna iti va proteja cardul de vremea proasta, le va asigura spatiul necesar, stinghii pe care sa se odihneasca, si (daca sunt gaini ouatoare) aloca spatiu pentru cuiburi. Nu e nevoie de stinghii daca avem de-a face cu gaini outoare.

Constructia unei curti pentru pasari Puilor tai le-ar placea sa se poata juca afara, unde vor avea acces la soare, aer proaspat si poate plante si gandaci. O curte de pasari trebuie protejata de un gard puternic si de un acoperis sau o aparatoare de un fel sau altul. Poate vrei sa iei in considerare si o cutie cu pamant care sa fie mutat prin curte astfel incat puii tai sa aiba intotdeauna teren proaspat unde sa scormoneasca. Zilele cand puii puteau alerga in liberatate s-au sfarsit practic. Masinile si animalele vecinilor tai sunt inamici periculosi, la fel ca si pradatorii naturali ca soimii si dihorii. O curte de pasari reprezinta un compromis intre libertatea totala si ingradirea lor intr-o cotineata. Daca ai posibilitatea, te sfatuim sa le asiguri puilor tai un fel de spatiu ingradit in aer liber unde sa se poata bucura de natura fara riscul

de a fi raniti. Cu ce hranesc puii? Poti alege hrana sub diferite forme, incluzand graunte, terci si faramituri. Grauntele sunt cele mai usor de oferit ca hrana si puilor li se pare la fel, deci este mai putina risipa. Experimenteaza totusi cu diferitele tipuri si vezi care functioneaza cel mai bine pentru ei.

Vei dori sa le dai puilor tai si pietris. Acesta consta in mici pietricele pe care puii le depoziteaza in pipota. Deoarece puii nu au dinti, pietrisul este folosit ca sa macine mancarea. Pentru pui, pietrisul este necesar numai daca mananca graunte sau alte alimente solide. Puii care mananca piure sau faramituri nu au nevoie. Daca iti hranesti puii cu pietris, nu le da carapacea de la stridii. Cantitatea de calciu sumplimentara din coaja stridiilor va cauza probleme de dezvoltare a oaselor la tinerele pasari (desi este foarte benefica pentru gainile ouatoare).

Sa cresti pui este amuzant! Sunt mult mai multe de invatat despre acest hobby fantastic. Acest articol este de abia o introducere care iti da cateva indicatii despre cresterea puilor. Pe masura ce te vei ocupa de cresterea acestor pasari, vei avea nevoie sa inveti cum sa previi bolile, sa eradici parazitii si sa faci fata unor probleme ca devoratul oualelor si smulsul penelor. Dar cu ajutorul informatiilor de pe site-urile de profil si a altor persoane care au acelasi hobby, cresterea puilor va fi un succes!

Otetul de mere in cresterea pasarilor

"In cresterea puilor de gaina, se obtin efecte suprinzatoare daca in apa de baut a acestora se pune o anumita cantitate de otet de mere. Acestia cresc mai repede, panajul apare mai timpuriu, sunt mai vigurosi si mai mari, au mai multa carne si pregatiti, sunt mai gustosi. Se poate pune otet de mere in apa de baut si la alte specii de pasari. Curcile care au baut apa cu otet de mere au carnea mai frageda, au oase cu o maduva rosie, cea ce indica un ritm intens de formare a globulelor rosii care ajuta la regenerarea sangelui. La porumbei sunt cateva categorii de afectiuni care raspund pozitiv la administrarea otetului de mere: reumatism, inapetenta, anemie, slabiciune corporala a porumbeilor (mai ales la pui), intareste embrionul, da un penaj mai stralucitor. Otetul de mere administrat in apa la porumbei, stopeaza dezvoltarea bacteriile precum tricomonoza si salmonella. In toate cartile de speciatiate este recomandat, ca otetul de mere sa fie administrat in doza de 10 ml la litru de apa, minim o data pe saptamana. Nu administrati otetul de mere zilnic pe o durata lunga de timp, pentru ca slabeste imima."

Cresterea pasarilor

Cresterea pasarilor se ocupa in primul rand cu cresterea si exploatarea raselor de gaini, curci, bibilici, gaste si rate. Cresterea pasarilor necesita cunostinte variate,din urmatoarele considerate:numarul mare de speciicu particularitati biologice de crestere si de intretinere foarte diferite unele de altele;caracterul complex al productiilor si in special al productiilor de oua;metabolismul foarte intens.care face ca pasarile sa reactioneze deosebit de repede la cea mai neinsemnata modificare a conditiilor de viata;modul de reproductie caracteristic.intreaga dezvoltare embrionara fiind sub conducerea nemijlocita a omului;gradul inalt de climatizare,mecanizare si automatizare a adaposturilor,astfel incatpasarile sunt sustrase aproape integral de sub influenta conditiilor de mediu natural. In cresterea pasarilor pot fii practicate tehnologii de intretinere foarte variate mai ales prin gradul in care realizeaza satisfacerea cerintelor pasarilor fata de conditiile de intretinere si prin masura in care corespund cerintelor de ordin economic. Numeroasele tehnologii de intretinere a pasarilor in perioada de crestere sau exploatare pot fii grupate in 3 sisteme: -sistemul extensiv: -sistemul semiintensiv; -sistemul intensiv industrial. In general.se considera ca sistemul de intretinere este cu atat mai intensiv,cu cat,acoperind mai complet si mai economic cerintele pasarilor,permite realizarea pe unitatea de suprafata in adapost,de productie mai mari cu volum mai redes de munca si cu un cost mai mic.sistemele de intretinere pot fii caracterizate mai ales prin urmatoarele:intretinere pasarilor se face in libertate la sistemele extensive,in semilibertate la sistemele semiintensive si in captivitate la sistemele intensive industriale. Productia de oua Oul de gaina este pentru om unul dintre cele mai pretentioase alimente,datorita valorilii lui nutritive ridicate.Dintre toate alimentele,numai ouale si laptele sunt considerate alimente complete deoarece,contin in proportii necesare,toti principii nutritivi(glucide,lipide,proteine,saruri minerale,apa). Factorii care influentiaza productia de oua Dintre factorii de natura ereditara(interni),care influenteaza productia de oua atat numeric cat si calitativ, amintim:specia, rasa, individualitatea, varsta, precocitatea, conditiile de adapostire, starea de sanatate, densitatea, comportamentul, microclimatul. Productia de oua individuala variaza intre limite foarte largi, fiind determinata partial de functionarea aparatului reproducator de mediu, sub control neurohormonal si puternic influentata de conditiile de mediu exterior. In afara insa de acestea, productia numerica de oua mai este influentata direct sau indirect si de o serie de alti factori. Specia:volumul productiei de oua este diferit la fiecare specie de pasari.Astfel, la gaini, productia de oua este mare, ajungand la unii hibirizi industriali pana la 250-270 bucatioua, in timp de 13-

14 luni de exploatare.La curci productia de oua dintr-o perioada de ouat este in medie de 80-90 oua.La rate, productia de oua este foarte variata, la unele rase fiind foarte mare, ceea ce duce la o productie mare apropiata de a gainilor 180-220 oua.La gaste perioada de ouat este scurta si productia variaza intre 20-80 oua. Rasa:determina variatii ale productiei de oua in cadrul aceleiasi specii in limite foarte largi.Astfel, la gaini productia de oau variaza in functie de rasa de la 120 oua la rasele grele, pana la 225-260 oua pe an la rasele specializate pentru productia de oua.La rate, de asemenea, productia de oua este foarte mult influentata de rasa.La curci si gaste, productia de oua este mai putin diferentiata de rase, aceste specii fiind selectionate si crescute, mai mult in directia productiei de carne. Individul:din analiza individuala a productiei de oua se desprinde faptul ca, in cadrul unui lot de pasari, se disting indivizi cu productii scazute, medii sau ridicate.In special la gaini si rate, deseori se intalnesc indivizi care au o productie de oua cu mult peste media celorlalti.La rasele neameliorate, variabilitatea productiei de oua de la individ este foarte mare, lucru care influenteaza negativ productia. Varsta:influenteaza foarte mult productia de oua.Astfel, la gaini, productia maxima de oua se obtine de obicei in primul an de ouat.a curci, ce mai mare productie de oua se obtine in primul an de ouat.In al doile an, productia scade treptat.a rate, productia de oua creste in al doile an si dupa aceasta varsta scade.La gaste, productia de oua creste de obicei pana in al treilea an, dupa care incepe sa scada. Precocitatea ouatului:prin precocitatea ouatului sau precocitatea sexuala intelegem periaoda de timp scursa de la scloziune pana la producerea primului ou.Cu cat puicutele de inlocuire din rasele usoare, incep sa oua mai devreme, dar nu inainte de varsta de 12-13 saptamani, cu atat productia de oua va fi mai mare.La gaste, ouatul incepe dua varsta de 8-10 luni, iar la curci dupa varsta de 7-10 luni, in functie de rasa. Instinctul de clocit:la pasarile cu instinct de clocit dezvoltat, productia de oua inceteaza in perioada clocitului, iar dupa desclocire, ouatul incepe cu o intarziere care variaza intre 1-20 zile.La rasele de gaini usoare, specializate pe productia de oua, instinctul de clocit este foarte redus sau chiar a disparut, pe cand la rasele de haini mixte sau grele, instinctul de clocit se manifesta cu mai mare intensitate.La curci si la gaste, instinctul de clocit se manifesta cu mai mare intensitate..Ratele in general nu cad closti. Naparlirea: acest produs fiziologic este insotit de scaderea sau chiar intreruperea productiei de oua.Gainile prezinta o mare variabilitate in ceea ce priveste timpul cand incep sa naparleasca si cat dureaza acest proces.Astfel gainile slab ouatoare, incep naparlirea mai devreme si dureaza 56 luni.Gainile bune ouatoare incep sa nasparleasca mai tarziu si procesele dureaza 3-4 luni, iar gainile foarte bune ouatoare incep naparlirea prin noiembrie si dureaza 6-8 saptamani.Indiferent cand incep naparlirea, se termina de obicei in ianuarei- ferbuarie. Alimentatia pasarilor este factorul de mediu principal si chiar determinant, in realizarea unei productii de oua corespunzatoare potentialului productiv al fiecarei specii si rase.Cercetarile efectuate au stabilit pe fiecare specie si categorie in aprte, cerintele in substane nutritive, fapt care a dus la realizarea unor retete furajere adecvate.S-a observat ca respectarea acestor retete furajere asigura o productie superiaoara de oua, iar nerespectarea lor duce la scaderea substantiala a productiei.De asemenea este stabilit ca prin neasigurarea unui front de furaje corespunzator, productia de oua scade cu 10-12%, iar lipsa de apa poate duce chiar la incetarea ouatului. Conditiile de adapostire:adapostul, mai ales in sistemul de crestere intensiv industrial, trebuie sa

asigure un microclimat corespunzator(temperatura, umiditate, schimb de aer, program de lumina etc) Starea de sanatate:de asemena influenteaza productia de oua si este bine cunoscut ca starea maladiva duce la scaderea si chiar incepatarea ouatului. Sisteme de exploatare a pasarilor pentru productia de oua In cresterea pasarilor pot fi practicate un numar foarte mare de tehnologii care,indiferent daca se refera la o spesau la alta ,la o productie sau la alta,de calitate sau alta,pot fi caracterizateprin nivelul la care satisfac cerintele pasarilor fata de conditiile de viata,prin modul cum realizeaza optimizarea diferitelor conditii de intretinere si prin masura in care raspund cerintelor economice. In general,se considera ca sistemul de intretinere a pasarilor este cu atat mai intensiv cu cat pentru 1m de suprafata construita se realizeaza productii mai mari si la un pretde cost mai scazut. Din acest punct de vedere,sistemele de intretinere pot fi caracterizate mai ales prin urmatoarele :intretinerea pasarilor se face in libertate la sistemele extensive,in semiliberate la sistemele semiintensive si in captivitate la sistemele intensive. Sistemul extensiv Sistemul extensiv:de intretinere consta in punerea la dispozitia pasarilor a suprafetelor de teren, campuri, lucerniere, pajisti sau ape, in functie de specie.Acest sistem este specific gospodariilor individuale, cand puii obtinuti prin clocitul natural se cresc cu ajutorul clostilor in libertate, folosindu-se drept closti gaini sau curci.Este indicat ca, in organizarea acestei munci, sa fie asezate mai multe closti odata pe oua, care sa scoata puii in aceasi zi, dand posibilitatea regruparii puilor la mai multe closti, pentru ca o parte din ele sa fie folosite pentru productia de oua. La o gaina closca se pot reaprtiza pentru crestere 15-25 pui, in finctie de marimea ei si de sezon, mai putini iarna si mai multi vara; unei curci pot fi repartizati cate 25-40 pui, iar la o gasca se pot repartiza pentru crestere cate 15 boboci.Aceasa repartizare se face in ziua ecloziunii,seara,pt ca,a doua zi,closca respectiva sa aiba nr fixat de pui spre a se obisnui de la inceput cu ei.Pentru cresterea puilor de catre closti,care nu au ajuns cu clocitul pana la ecloziune,repartizarea se face dupa 5-15 zile de clocit.In acest scop se ridica 2/3 di oua si in cursul noptii puii se introduc in numar 2-3 sub closca,urmarindu-se cum se comporta cu ei;in cazul cand ii primeste restul puilor,se introduce dimineata sub aripi in timp ce closca sta pe cuibar. Sistemul semiintensiv Sistemul semiintensiv:acest sistem se recomandapt crescatoriile relativ mici la care se doreste sa se combine avantajul unui adapost bun,care sa asigure pasarilor conditi de cazare si de productie bune pe timpul iernii,cu avantajele utilizarii,pe timpul verii,unor spatii inerbate. Cresterea si intretinerea puilor Cresterea puilor se face in puiernite fara a mai fii folosite clostile.Inca de la incubator,se recomanda sa fie sortati pui dupa dezvoltarea corporala,starea lor de voiciune si durata ecloziunii. Ambalarea si transportul puilor de o zii se face in cutii de carton cu capacitatea de 100 de pui;transportul se face cu autocamionul,trenul sau avionul. Pui se repartizeaza in puiernita dupa starea lor de voiciune,ia durata de crestere depinde de anotimp.In general timpul necesar este de 8 saptamani,timp in care puful se inlocuieste cu penajul juvenil,ce apara corpul puilor de frig,permitand cresterea lor in incaperi

neincalzite.Cresterea in puiernite prezinta anumite avantaje:puii sunt feriti de frig adaposturile pot fii curatate si dezinfectate usor,iar munca ingrijitorilor poate fii organizata.Lucrarile ce se executa intro puiernita sunt: -pregatirea puiernitelor pentru intrarea in functiune; -primirea si sortarea puilor; -impartirea puilor pe loturi in compartimente; -ingrijirea si hranire; -scoaterea lor in solarii si padocuri; -curatenia si dezinfectia periodica a adaposturilor; -bonitarea si trecerea puilor in adaposturile de vara. Durata de crestere a puilor in puiernite depinde de specie,rasa si in special de sezon.Puii de gaina si de curca au nevoie de intretinere mai indelungata(cel putin 2 luni)decat bobocii de rata si gasca acestia din urma imbracandu-se cu penaj mult mai repede. Formarea compartimentelor in puiernite este dreptunghiulara sau patrata,pentru a asigura patrunderea luminii in mod direct pe cel putin 1/3 din suprafata interioara.culoarul de servici stabileste legatura intre compartimentele puiernitei. Incalzirea cu sobe cu carbuni,sobe cotlon sau sobe obisnuite nu constitue sistemul cel mai bun,deoarece aerul se viciaza repede si prezinta pericol de incendiu.De aceea,acolo unde exista sursa de curent electric se folosesc eleveuzele sau crescatoarele electrice,formate din rezistente bine izolate,montate sub un reflector.Aparatele de incalzire cu apa calda sunt formate din radiatoare,asezate orizontal la 0,25 cmdeasupra podelei sau din tevi incalzite,situate de-a lungul puiernitei. Echilibrarea factorilor de micro climat(fizici,chimici si biologici)duc la obtinerea unor rezultate bune in cresterea puilor. Asternutul de paie tocate,de floarea-soarelui,se aseaza in strat de 5 cm si se primeneste periodic,in special in locurile unde stationeaza puii mai mult,iar in restul puiernitei o data pe saptamana. Asternutul poate fii format din talas sau turba,fiind contraindicat rumegusul de lemn,deoarece consumand din el,puii pot suferii de impaslirea gusii si indigestie. In zilele calduroase pui se scot in padocuri,iar dupa varsta de o luna pt a se preveni aglomerarea lor in colturile puiernitei,se aseaja stingii pentru dormit la o distanta mica de podea. La puii la care densitatea este mare pe o suprafata mica si cei eclozionati toamna apar o serie de vici,cum ar fii canibanismul(puii se ciugulesc pana la sangerare).In unele crescatorii s-au putut combate viciile cu ajutorul hartiei rosii puse in geamuri pentru a masca culoarea rosie a vaselor de sange superficiale de pe pielea puilor,ce ii tenteaza la ciugulit. O mare importanta se da supravegherii puilor cu semne de boala,care se izoleaza si daca 24 de ore nu prezinta semne de insanatosire se sacrifica.Ca masuri preventive se varuiesc zilnic peretii puiernitelor pana la inaltimea de 1 metru si se iau masuri pentru dezinfectia periodica,precum si pentru vaccinarea puilor. Programul in puiernita se desfasoara in felul urmator:dimineata se face controlul sanatatii puilor,hranirea si adaparea,se controleaza temperatura din puiernita,aerisirea,se face schimbarea asternutului reinnoirea dezinfectantilor si dezinfectoare,precum si curatarea in padocuri. In cursul zilei se face hranirea si schimbarea apei incontinuare,controlul temperaturii si se scot puii in padocuri,daca timpul permite.Seara,dupa hranire,se controleaza din nou temperatura in adapost,se observa felul cum dorm puii si daca se urca pe stinghii.Apoi se pregateste hrana pentru a doua zii si se preda puiernita schimbului de noapte care va controla starea generala a

puilor si temperatura in puiernita. Cresterea semiintensiva Cresterea semiintensiva a gainilor reprezinta o imbunatatire a cresterii traditionale, pasarile fiind intretinute in hale de ouat sau cotete, harem prevazute cu solarii si padocuri, prezentand o serie de avantaje: -reducerea consumului de furaje concentrate, prin utilizarea resurdelor naturale pe care le asigura o gospodarie; -pastrarea unei bune stari de sanatate a efectivelor, fara adaosuri importante de substante biologic-active, datorita miscarii pasarilor in aer liber si in soare si datorita posibilitatii acestora de a-si asigura o parte din viamine si saruri minerale, direct din mediul natural in care traiesc; -investitii relativ mici, constand in general din modernizarea sptiilor existente; -realizarea unei productii sustinute de oua si ceea ce este important, de o excelenta caliatate, asa numitele oua taranesti, care se bucura de o buna apreciere pe piata, datorica coloratiei accentuate a galbenusului si gustului superior, comparativ cu al celor obtinute pe cale industriala. Pentru a-si moderniza crescatoria si a o face semiintensiva, un crescator particular, trebuie sa tina seama de urmatoarele aspecte: -modernizarea adaposturilor existente; -imbunatatirea tehnologiei de credtere; -completarea ratiilor furajere. Iarna,pentru fiecare kg de greutate vie este necesar cel putin de 1m de aer proaspat pe ora.Temperatura din adapost trebuie mentinuta cat mai aproape de nivelul optim 15-25C,la care productia este maxima cu consumul cel mai redus de furaje. Mentinerea gainilor in conditii nefavorabile determina pe rand 4 fenomene.La aparitia conditiilor nefavorabile,se micsoreaza mai intai greutatea oulor,apoi scade ritmul de ouat pana la incetare,urmeaza scaderea treptata a grautatii corporala si de abia in final pasarile incep sa naparleasca.Conditiile nefavorabile prin care trec,toamna,gainile sunt scaderea naturala a zileilumina.Scaderea duratei zilei-lumina determina o scadere a productiei de oua,pentru ca lumina este primul dintre factorii care influenteaza ouatul. Crescatorul care intentioneaza sa-si modernizeze crescatoria in primul rand va trebui sa-si puna un bec electric in adapost.In acest fel,atunci cand incepe sa se intunece afara,gainile se retrag in adapost unde gasesc lumina,hrana si apa,caldura si aer curat. Asa dar,pe jumatate din suprafata adapostului se amenajeaja paturi de dormit,cu stinghii amplasate la 40 cm deasupra pardoselii si la distanta de 35 cm intr-o o stinghie si alta.Sub pat se formeaza astfel un spatiu in care se strag dejectiile pasarilor,care va fii protejat de o plasa de sarma,care sa nu permita pasarilor sa patrunda in aceasta zona.In cealalta jumatate a adapostului,spre usa de acces,se aseaja un strat gros de paie(cca 20 cm),iar deasupra acestuia vor exista 2 jgheaburi pentru furaje si un jgheab pentru apa.Inaltimea hranitorilor si a dapatorilor va fii astfel calculata in cat marginea superioara a acestora,sa se afle la inaltimea spinarii pasarilor.Pe peretele frontal vor fii prevazute:usa de acces al crescatorului si una sau doua ferestre,iar intre ferestre va fii amplasat becul electric in asa fel incat lumina sa vina din aceeasi directie ca si ziua,sa lumineze puternic zona de hranire si adapare si cat mai putin zona de ouat si patul de dormit. Evacuarea aerului viciatse va face de la nivelul patului,printrun cos de evacuare.Volumul de aer introdus si evacuat se va asigura,atat prin reglarea deschiderii ferestrelor,cat si prin cosul de evacuare.De volumul de aer existent in adapost ne dam seama dupa comportamentul pasarilor si prin calitatea asternutului,care va trebuii sa fie suficient de gros si in permanenta schimbat.Un

asternut gros,bine intretinut,va intra intro usoara fermentatie,cu degajeara de caldura,dar fara emanare puternica de amoniac. Sunt doua probe care ne indica o ventilatie insuficienta a adapostului:degajarea puternicac de amoniac,care se simte la nas si la ochi cand intram in adapost si cresterea umiditatii in asternut,concomitent cu aparitia de condens pe pereti. Aceste aspecte pot fii evitate daca,concomitent cu marirea ventilatiei,se asigura incalzirea adapostului,care la ora actuala este destul de costisitoare si de aceea un bun crescator nu trebuie sa ajunga niodata la aparitia umiditatii si a proceselor fermentatiei in adpost,ci sa le previna printr-o buna izolare termica a adapostului si printr-o rationala aerisire in timpul iernii. Sistemul intensiv Sistemul intensiv:reprezinta cea mai moderna forma de crestere si exploatare sa pasarilor,in care,pe baza mecanizarii complexe si aplicarii celor mai moderne metode de alimentatie,ingrijire,selectie si,cu un consum minim de munca si furaje,productivitatea pasarilor si productia lor sunt foarte ridicate. Cresterea pasarilor in sitemul intensiv prezinta o seria de caracteristici. -Halele sunt de mare capacitate,cu suprafete de 1000-1200m,cu mecanizarea si automatizarea aproape integrala a procesului de productie. -Au fost eliminate padocurile,solariile,lumina naturala,trecandu-se la intretinerea pasarilor in captivitate(intretinere intensiva). -Pot fifolosite nutreturile combinate ,iar mecanizarea distribuirii hranei micsoreaza risipa de furaje. -au fost concentrate efective de mari suprafete de suprafete mici de teren,pretizand doar cca 20% din suprafata de teren necesara in sistemul semiintensiv. -Densitatea pasarilor din adapost se mareste de la 2,5-3 capete pe m la 6-9 capete pe m in cazul intretinerii pe asternut si stinghii sau la 15-21 capete pe m in cazul exploatarii in baterii. -Datorita concentrarii efectivelor de pasari,se impune specializarea intreprinderilor si cooperarea dintre ele printr-ointegrare pe verticala.De exeplu,pentru producerea oualorde consum ,este nevoie de unitati de selectie si hibridare producatoare a materialului de reproductie;unitati pentru producerea nutreturilor combinate;ferme de reproductie;statii de incubatie ;ferme de crestere a tineretului de inlocuire;ferme pentru exploatarea gainilor ouatoare ;unitati de prelucrare a produselor si subproduselor ;unitati de desfacere. -Dezvoltarea industriei constructiilor si a materialelor de constructi,precum si realizarea unoe echipamente de exploatare automate,au creat implicit conditiile necesare imbunatatirii fluxurilor tehnologice,prin realizarea unor constructii si utilaje in masura sa asigure cerintele fiziologice si eficienta exploatarii. -Toate adaposturile din sistemul intensiv industrial fuctioneaza pe principiul populare si depopulare totala(totul plin,totul gol).Popularea si depopularea totala se pot organiza pe adaposturi,pe grupe de adaposturi sau pe intreaga ferma. -Concentrarea de efective mari pe suprafete de teren mici permit asezarea fermelor avicole in imediata apropiere a pietelor de desfacere,ceea ce inlatura cheltuielile de transport si usureaza aprovizionarea populatiei cu produse proaspete. Sistemele de intretinere intensiva prezinta 2 dezavantaje: -investitii mari la inceput; -aparitia la pasari,ca urmare a densitatii sporite, a unor vicii(spargerea si consumarea oualor,canibalism). Aceste neajunsuri pot fii depasite,deoarece cheltuielile sunt compensate de economiile ce se

realizeaza ca urmare a folosirii unei suprafete mici de teren si a sporirii productivitatii muncii iar pentru vicii,avicultorii au la indemana o serie de masuri cu care sa le previna si sa le combata. Exploatare gainilor pentru productia de oua pe asternut permanent Exploatare pe asternut peramnent este o metoda mai putin costisitoare in ceea ce priveste amenajarile interioare ale halelor; in acelasi timp, constitutie un examen riguros pentru un bun crescator, deoarece realizarea tuturor factorilor de microclimat, operatie destul de pretentioasa, influenteaza intr-o masura neinsemnata desfasurarea procesului de crestere. Asternutul este elementul de baza, calitatea lui conditionand calitatea atmosferei interioare.Acesta trebuie pregatit cu cateva zile mai inainte, uscat, sa nu produca praf, sa nu aiba mirosuri anormale.Formarea asternutului permanent presupune urmatoarele operatii: -direct pe pardoseala se asterne un strat de praf de var cu grosimea de 2-3 mm; -se aseaza materialul ales pentru asternut in strat de 5-8 cm se lasa in repaus timp de 5-7 zile; -de la 7-10 zile se afaneaza zilnic, pana la fund si se adauga un strat nou de 2-3 cm; se lasa nemiscat timp de 3-5 zile (daca exista tendinta formarii unei cruste, se intervine mai repede); -se continua afanarea stratului superficial, restul lasandu-se sa fermenteze si sa degaje caldura; -se adauga asternut proaspat in strat de 2-5 cm la anumite intervale, in functie de starea timpului si de situatia din hala. In principiu, asternutul din hala trebuie pastrat in permanenta uscat, fara degajari de amoniac sau praf. Amoniacul, chiar in limitele admise, cand este usor suportat de om, este daunator puilor, provocand leziuni oculare si afectiuni respiratorii.De aceea, cele mai mici urme de amoniac trebuie indepartate.Degajarile de amoniac se evita prin indepartarea portiunulir umede din asternut si din jurul adapatorilor si prin mentinerea unei densitati optime pe m de suprafata. Materialul pentru asternut trebuie deci sa aiba o higraoscopicitate ridicata, o capacitate mare de absorbtie, sa ife uscat, sa fie ieftin si usor de procurat.Deoarece asternutul permanent are miraculoasa calitate de a se autointretine, se va insista putin asupra acestui aspect care poate deveni periculos.Sunt doua conditii ale pastrarii asternutului permanent:un strat suficient de gros (25-35 cm) si o umiditate corespunzatoare (20-30%).Daca stratul de asternut este prea subtire el se deterioreaza prin faramitare, iar dejectiile produse de pasari devin treptat predominante in asternut.in timpul verii, in conditii de uscaciune a atmosferei si de ventilatie puternica, umiditatea din asternut scade la 18% si chiar pana la 12%, asternutul devenind prafos.Prful din asternut reprezinta de fapt dejectii uscate, care se ridica in atmosfera, fiind inspirate de pasari; ca urmare, ele se lipesc de caile respiratorii, pe mucoasele nazale si oculare si pe piele, fiind infectate si iritante.Daca este iarna efecutl este si mai dezastruos.Cand umiditatea creste intre 3040%, procesele fementative se accentueaza, degajarea de amoniac devenind foarte puternica.Fiind un gaz mai usor decat aerul, amoniacul are tendinta de a urca, de a nu ramane in zona inferioara unde se gasesc pasarile.Daca insa umiditatea relativa a aerlui din hala creste (si este normal sa creasca concomitent cu umiditatea din asternut), atunci amoniacul nu se mai ridica, ci ramane in zona inferioara, unde se gasesc pasarile, expunandu-le la actiunea lui nociva. In acest stadiu, crescatorul insa poate interveni pentru corectarea asternutului, prin: -rascolirea puternica a asternutului, pentru distrugerea crustei, care incepe sa se formeze si pentru aerisirea lui; -indepartarea din adapost a portiunilor de asternut foarte umed, din jurul adapatorilr sau de pe langa pereti; -incorporarea de praf de var si superfosfat in asternut, in cantitati de 150-200g/ m;

-completarea strtului de asternut cu noi cantitati de asternut uscat si ametecarea acestuia cu asternutul existent, pentru a scadea umiditatea la valori normale(25%). Daca in stadiul in care asternutul da semne de deteriorare nu se iau masurile de mai sus, umiditatea poate ajunge la 40% si chiar mai mult; in aceste conditii, fementarea inceteaza, crusta rece si umeda se ingorasa si microclimatul din adapost este total compromis.Dar, chiar si un asternut gros se poate deteriora, in special in timpul iernii, daca pierderile de apa din adaposturi sunt mari, incarcatura de pasari pe m este prea ridicata, iar ventilatia este insuficienta.Pentru ca asternutul sa nu se deterioreze, este necesar ca, saptamanal, acesta sa fie intors.Daca din diferite motive, nu putem efectua aceasta operatiune, o putem incredinta gainilor:obisnuim gainile ca, in fiecare dupa amiaza, dupa ce au terminat ouatul, sa le imprastiem in asternut o cantitate mica de graunte (cca 5g ovaz, orz, grau pe gaina), pe care le scadem din ratia zilnica.Gainile asteapta cu mare placere ora de administrare a grauntelor si apoi le cauta cu multa atentie si ravna in asternut, rascolindu-l puternic cu ghearele. Calea principala de eliminare a excedentului de umiditate din asternut ramane insa ventilatia.daca in timpul iernii suntem nevoiti a reduce rata ventilatiei la 1 m m pe kilocorp, este greu sa evacuam din adapost toata apa acumulata in asternut, ca urmare, ca o scadere excesiva a ratei ventilatiei, asternutul se umezeste excesiv si deterioreaza conditiile de microclimat din adapost.Asadar, trebuie retinuta insa o lege a aviculturii: umiditatea, insotita de frig, este cel mai mare dusman al pasarilor. Daca ar trebui sa alegem intre frig uscat si un frig umed in orice caz vom evita frigul umed, care surmineaza nu numai productia ci si sanatatea pasarilor. Exploatarea gainilor pentru productia de oua pe pardoseli de sipci Exploatarea pe pardoseli de sipci:este o metoda mai pretentioasa si se bazaeza pe formare unei a doua pardoseli (la o ditanta de 30-40 cm de la pardoseala proriu-zisa a halei), canfectionatadin sipci de dimensiuni potrivite, asezate pe un schelet de stinghii, care ii confera rezistenta.prin acest sistem de organizare interioara a halei, se elimina complet asternutul cu toate cheltuielile pe care le presuspune, dar mai ales ca sursa cea mai importanta de amoniac. Dejectiile cad printre sipci, pardoseala si de acolo pot fi avacuate zilnic cu ajutorul unor racleti.In functie de sistemul de avacuare a dejectiilor si a sistemului de ventilatie, densitatea pe unitatea de suprafata este mult superioara celei folosite la asternutul permanent.Se considera insa ca cel mai bun sistem este cresterea mixta:cca jumatate din suprafata adapostului se amenajeaza cu stinghii si jumatate cu asternut. In cresterea intensivape asternut permanent, gainile nu mai au acces afara din adapost, intreaga viata desfasurandu-se intre-un mediu controlat.Gaina se simte la fel de bine pe asternut, ca si pe pardoseala de sipci, cu conditia ca asternutul sa fie bine intretinut, iar patul din stinghii corect confectionat. De obicei, pe sipci se amplaseaza instalatia de adapare, iar pe asternutul permanent, instalatia de hranire.In aceste conditii, apa care se pierde pe ciocul pasarilor sau din eventuale defectiuni ale adapatorilor nu se scurge in asternut, spre a-l umezi excesiv si a-l deteriora, ci sub patul de stinghii. Pe de alta parte, intrucat pe pardoseala de sub pat nu se pune asternut, dejectiile care cad acolo nu fermenteaza aproape deloc si nu degaja amoniac. Un alt rol al pardoselii de sipci este si acela ca pasarile, dormind pe pat la o inaltime de 30-40 cm deasupra pardoselii, nu inspira gazele nocive ce se gasesc deasupra asternutului.Pentru ca patul sa fie confortabil, el trebuie sa indeplineasca unele conditii:sipcile din care este constituit trebuie sa fie comode.sunt preferabile sipcile din material de plastic sau din lemn, cu profil rotund, patrat

sau prapezoidal, de o grosime care sa permita cuprinderea comoda a acestora de catre pasari, cu ghearele.Ele trebuie sa fie suficient de rezistente, spre a nu se rupe atunci cnad pe ele circula crescatorul, pentru supravegherea si ingrijirea pasarilor.Hranittoarelesunt amplasatepe asternut, pentru ca eventualele cantitati de furaje cazute din jgheab sa poata fi recuperate de pasari din asternut.Daca vrea sa oua si constataca in cuibarul ei se gaseste o alta gaina, asteapta pana aceasta oua si ii ia locul.chiar daca cuibarele vezine sunt libere, ea nu oua in alta parte. Poate, insa scapa oul in asternut, daca cuibarul nu i se elibereaza la timp.Cuibarele trebuie repartizate egal, de-a lungul peretilor, in locuri mai intunecate, dar ferite de curenti.Cuibarele trebuie sa fie incapatoare, comode, accesibile pasarilor.daca sunt amplasate prea sus, nu au scarite de acces, nu au asternut curat si uscat de paie, gainile nu le folosesc, preferand sa oua pe jos, ceea ce degradeaza ouale prin murdarire. Pentru a se obisnui pasarile cu o anumita ordine, cuibarele se inchd seara si se deschid dimineata, astfel incat puicutele sa nu se obisnuiasca sa doarma in cuibare, murdarindu-le. Toate ouale gasite pe asternut se strang si se pun in cuibare pentru ca pasarile sa nu se obisnuiasca sa oua pe jos..La inceputul perioadei de ouat, din instinct puicutele oua in cuibarele in care mai sunt oua si le evitape cele goale, astfe, unele cuibare vor fi prea aglomerate, fapt ce va atrage pierderi de oua prin spargere.Pentru a evita acesteneajunsuri, la inceputul perioadei de ouat se vor pune oua in fiecare cuibar, spre a determina folosirea lor in masura cat mai egala.Trebuie evitata obisnuirea gainilor de a consuma ouale sparte, deoarece acest viciu este foarte periculos se poate extinde la un numar mare de pasari. Prin control sistematic, ouale sparte trebuie identificate la intervale cat mai scurte si indepartate. Exploatarea gainilor pentru productia de oua in baterii Exploatare pasarilor in baterii:majoritatea crescatorilor au adoptat sistemul de crestere in baterii, pe de o parte pentru un control mai riguros al bolilor.Pe langa incarcatura pe unitatea construita, custile prezinta si alte avantaje in comparatie cu cresterea pe asternut permanent: -eliminarea totala a asternutului si a cheltuielilor ocazionate cu transportul si manipularea atat la introducerea, cat si la scoaterea lui din adapost. -la un numar de 3 gaini intr-o cusca dispare dompetitia dintre colectivitatea mare, cum este cazul la intretinerea pe asternut adanc. -se pot indeparta usor gainile neproductive si pot fi inlocuite cu gaini prouctive, fara a deranjea ordinea din hala. -pasarile pot fi usor observate si contentionate; ca atare, se poate face un contro riguros, sanitar veterinar si al productiei. -se realizeaza o economie de combustibil, datorita caldurii biologice degajata dintr-o hala populata cu 20000 gaini, comparativ cu o hala de 6000-7000 gaini. -productia de oua pe unitatea de suprafata creste de 2-6 ori, datorita numarului sporit de pasari, cat si datorita unui potential marit cu 10-15%. -ouale produse dunt mai curate, acestea rostogolindu-se singure pe usoara inclinare a plaseipodea,in edectorul de oua,unde nu mai pot fii mudarite,datorita contactului cu un asternut relativ murdar sau cu murdarirea de la alte pasari,cum se intampla in cazul cresterii pe asternut permanent; -consumul de foraje este mai redus cu 7-10%,evitandu-se risipa de furaje; -incindenta la boli este mult mai redusa,prin lipsa aproape completa de contaminare a furajului si a apei de la o pasare la alta,plasa de sarma impiedicand pericolul infestarilor cu diferiti helminti; -creste productivitatea muncii pe muncitor cu peste 20% pe an,datorita mecanizarii si automatizarii operatiunilor pt hranirea si adaparea pasarilor,recoltarea oualor si evacuarea

dejectiilor. Evident,cresterea in baterii prezinta si unele dejavantaje in comparatie cu cresterea pe asternut permanent: -este nevoie de o investitie initiala mai mare; -bateria,oricat ar fii ea de simpla,necesita cheltuieli mai mari; -cheltuielile cu constructia sunt mai ridicate,intrucat in acest cazeste nevoie de un sistem de ventilatie si izolatii termice mai bune; -investitia specifica cu echipamentul din hala este mult mai ridicata; -procentul de oua sparte este mai ridicat la cresterea in baterii,decat pe asternut permanent,cand ele cad pe stratul de asternut din cuibar amortizand caderea;in baterie,insa,ouale cad pe pardoseala dura a bateriei si este inevitabil ca unele din ele sa se sparga; -un alt dezavantaj al bateriei il reprezinta calitatea gainilor la sacrificare dupa terminarea ciclului de productie; -cresterea in baterii presupune o tehnicitatea mai ridicata determinata de densitatea mare pe unitatea de suprafata.o greseala cat de mica de crestere poate determina canibalismul,accidente de baterie oboseala de baterie sau aparitia sau difuzarea rapida a unor boli infecto-contagioase. De aceea,nu este bine sa se treaca la cresterea gainilor in baterii,decat daca se stapaneste foarte bine tehnologia respectiva,daca se poate asigura o furajare echilibrata si daca se aplica in mod riguros profilaxia sanitara-veterinara generala si specific. Tipurile de baterii folosite in cresterea si exploatarea pasarilor pentru productia de oua In tarile cu aviculture avansata, majoritatea crescatorilor au adoptat sistemul de crestere in baterii, pe de o parte pentru buna valorificare a spatiului construit, pe de alta parte pentru un control mai riguros al bolilor. Clasificarea bateriilor: Dupa forma de asezare a custilor, bateriile pot fi orizontale pe un singur rand; orizontale pe doua randuri; in trepte sau piramidale si verticale multietajate. a)Bateria orizontala pe un singur rand(flat-deek) este cea mai simpla constructie folosita de zonele calduroase, unde nu este necesara construirea de adaposturi, ci numai amplasarea bateriilor sub un acoperis.Pentru o mai buna utilizare a spatiului, randurile de custi se apropie doua cate doua, in asa fel ca primele cele doua siruri sa existe un singur jgheab pentru furaje, alimentat mecanic. Adaparea se face prin jgheaburi sau picuratoare amplasate in parte opusa a jgheabului de hranire.Podeaua custii este inclinata catre linia de serviciu, pentru ca ouale sa se rostogoleasca in aceasta directie, in sertarul de colectare sau pe banda colectoare.Dejectiile cad in santul de sub baterie, de unde se evacueaza periodic.Pentru utilizarea cat mai completa a halelor, au fost concepute flat-deek-uri cu baterii intinse pe toata suprafata alei, de la perete la perete, cu culoare de trecere amplasate deasupra bateriilor.In acesrt caz toate operatiile din hala sunt mecanizate, iar numarul de pasari creste la 12-14 capete pe m de hala.Si cu toate acestea, singurul dezavantaj este densitatea scazuta a pasarilor pe unitatea de suprafata. b)Bateria cu doua randuri de custi orizontale se remarca prin amplasarea a inca a unui etaj de custi peste nivelul initial.Pentru ambele nivele se asigura mecanizarea procesului de roductie, realizandu-se pana la 10 gaini ouatoare pe m de adapost.Iluminatul se completeaza prin amplasarea unor resurse de lumina sub randul superior. Ca aspect negative se remarca, circulatia dificila a aerului pentru randul inferior al custii. c)Bateria Californiana, piramidala sau in trepte acest tip de baterii, avand doua sau trei nivele, se gaseste intr-o gama mai mare de varietati si este mult raspandita, deoarece prezinta o constructie

simpla, cu sau fara suprapunerea partiala a custii pe vericala.Ca si in cazul flat-deek-ului, dejectiile sunt colectate in fosele de sub baterii, de unde se evacueaza, de obicei, la terminarea ciclului de ouat. Adaparea pasarilor se face cu picuratoare, cupe sau jgheaburi, iar hranirea in jgheaburi de alimentare cu buncare mobile sau transportoare in lant.Recoltarea oualor se face, fie manual, fie cu benzi transportoare.De regula, numai adapatorul este mecanizat.La noi se utilizeaza mai mult cu scop experimental. d)Bateria multietajata verticala este foarte raspandita, in special in Europa.Cu aceste baterii se pot realize densitati mari pe m de constructie.Bateria se poate mecaniza si automatiza, asigurand deci si norme mari de deservire pe ingrijitor. Bateria univerasala cu 3 niveluri pentru tineret BU/T are urmatoarele caracteristici: Scheletul este reprezentat de piciare metalice, legate intre ele prin piese metalice, ce ii confera rigiditate. Custile sunt formate din impletituri metalice de sarma zincata.Fiecare cusca are lungimea de 1,20 m si inaltimea de 0,84m.Podeaua custii este acoperita in primele 8-9 saptamani cu un covoras material plastic, care evita caderea puilor mici printer ochiurile plasei si care asigura confortul puilor. Sistemul de hranire este compuns dintr-un jgheab si dintr-un buncar mobil.Buncarul mobil este un caucior metalic cu role, astezate pe doua cai de rulare.el are o capacitate de cca 300 kg si este transportat de-a lungul bateriei cu un cablu metalic, actionat de un electromotor asezat in capul de actionare al bateriei.Buncarul mobil distribuie din mers nutret combinat, in cele sase jgheaburi ale bateriei. Sistemul de adapare de-a lungul fiecaruia dintre cele trei niveluri ale bateriei, in pozitie centrala, trece cate o teava din PVC cu sectiunea patrata.Pe aceasta teava, din 20 in 20 cm se gaseste cate o adapatoare cu picuratoare. Sistemul de evacuare a dejectiilor sub fiecare din cele trei niveluri, sub plasa-podea se gaseste o alta podea, din sticla de securit, care edecteaza atat dejectiile, cat si apa pierduta de picuratoare.Periodic, aceste dejectii amestecate cu apa sunt evacuate de catre un plug-raclor catre una din extremitatiile bateriei, de unde o banda transportoare le antreneaza in exteriorul halei. Bateria cu 3 niveluri pentru gaini ouatoare BP-3 are urmatoarele dimensiuni si caracteristici: Custile sunt asezate pe un schelet piramidal cu trei niveluri, cate un rand de custi pentru fiecare latura a bateriei.scheletul bateriei este sustinut de stalpi metalici rezistenti.Distanta dintre doi stalpi este de 120m, formand un modul pe care sunt dispuse 18 custi(3 niveluri X2 laturi X3 custi).Fiecare cusca are dimensiunule: -lungime(front) de 40 cm; -latime(profunzime) de 50 cm; -inaltime de 43 cm la peretele frontal, reducandu-se treptat catre fundul custii, datorita inclinarii podelei in partea inferioara tesiturii pentru sustinerea foliei din parte superioara a custii. In functie de lumngimea tipuli de hala, fiecare linie de baterii are N module X 18 custi.Intr-o hala tip de 55X 18 m pot fi montate, de regula, sase linii de baterii de cate 41 module, capacitatea de cazare a unei astfel de hale fiind de 17712 gaini (6 linii X 41 module X 18 custi X 4 gaini pe cusca). Instalatia de furajare este conceputa ca jgheab in circuit inchis, la fiecare nivel al bateriei, furajele fiind antrenate de un lant transportor, actionat de la capul de actionare.Viteza lantului transportor este de 0,3m/sec, iar debitul este reglabil cu sibar, care limiteaza dupa dorinta inaltimea stratului de furaj.

Automatizare actionarii lantului de furaje la ore fixe si corelarea programului de furajare cu cel de iluminat, asigura o activitate normala, fara stresarea gainilor. Instalatia de adapare este construita din bazine cu floto pentru fiecare nivel si conducte din material plastic, pe care se monteaza adapatorile automate de tip picurator. Gainile din fiecare cusca au acces la doua adapatori.sub fiecare picurator se afla cate un vas de retentie din material plastic, ce nu permite scurgerea apei in dejectiile de sub baterie. Instalatia de evacuare a dejectiilor este compusa dintr-un mechanism de actionare, care antreneaza o lama racloare dintr-un cablu de tractiune si doua limitatoare de cursa.Dejectiile cazute pe pardoseala de sub baterii, prin alunecare pe foliile din polietilena de sub fiecare rand de custi, sunt transportate in zona murdara a halei, de unde un raclor transversal le elimina din hala.Viteza de deplasare a lamei racloare este de 14m/minut.Evacuarea dejectiilor se face zilnic, iar raclorul transversal se porneste succesiv, la cca 35 minute. Instalatia de colectat oua colectarea oualor se face in partea exterioara a bateriei, de-a lungul custilor.Benziile sunt confectionate dintr-o tesatura tip Trevira, impregnate cu material plastic, au o latime de 9 cm si o viteza de deplasare de 4m/min in circuit inchis.Ramura active a benzii circula prin socurile podelelor custii, are formeaza un jgheab collector continuu, pe toata lungimea bateriei. Hranirea gainilor ouatoare Hranirea gainilor ouatoare:ca si in cazul tineretului de inlocuire,retetele pentru hranirea gainilor ouatoare sunt alcatuite dupa norme precise. Cu aceasta reteta se poate obtine o productie de oua de peste 90%,insa trebuie avute in vedere si urmatoarele aspecte: -apa este un nutret principal si orice scadere al consumului de aap atrage dupa sine scaderea,in acelasi procent,a consumului de furaje; -asigurarea apei in orele de consum intens,din zilele calduroase:daca,intrun climat temperat,gainile consuma de 1,5-2 ori apacomparativ cu cantitatea de furaje consumata,in cazul temperaturilor ridicate ele consuma de 5 ori mai multa apa fata de cantitatea de furaje;lipsa apei timp de 12 ore afecteaza productia de oua; -gainile naparlite (chiar partial,consuma o mare cantitate de energie din furaj numai pentru termoreglare; -raportul energo-proteic trebuie modificat in functie de temperatura si varsta pasarilor. Porumbul poate fi substituit in proportie de 20-30% cu orez decorticat sau grau furajer.Furajele proteice se pot inlocui intre ele,in funcie de resurse,cu respectarea cantitatii totale de proteina bruta,energie si ceilalti nutrienti necesari. Unele din caracteristicile furajelor pentru gaini ouatoare trebuie sa fie foarte bine cunoscute,intrucatcantitatea prea mare sau prea mica din anumite macro sau microcomponentepot da efecte negative grave in productie.Astfel,un procent scazut de calciu poate determina,daca nu o scadere dramatica de oua,in orice caz o inrautatire o cojiioului,care poate merge chiar pana in lipsa completa a acestuia. Acelasi lucru se intampla si cu fosforul.Proportia normala in reteta este de 0,6%,dar daca coboara sub 0,4% sau urca peste 0,8% determina scaderi de productie in ambele cazuri. De o mare importanta in ratiile gainilor ouatoare este raportul energo-proteic.Atat la gainile ouatoare,cat si la puii crescuti pentru carne,proteina este aceea care asigura productia de oua sau de carn,pe cand energia intretine functiile vitale ale organismului si asigura prelucrarea si transformarea proteinei din furaje in proteina din oua sdau din carnea de pasare. Indicii importanti asupra starii de sanatate a pasarilor pot fi determinati si de consumul de apa.De

obicei,o gaina consuma in medie o cantitate de apa egala cu 1,5 ori cantitatea de furaje.Atunci cand este foarte cald si umiditatea aerului este scazuta,comsumul de apa se poate dubla sau chiar tripla,fata de normal.Un furaj cu prea putina sare determina o scadere considerabila a onsumului de apa,dupa cum un furaj prea sarac sau cu un nivel energoproteic mai ridicat determina o crestere a consumului de apa. Umiditatea este la fel de importanta sa si ceilalti factori.Asocierea temperaturii ridicate a mediului cu o umiditate sporita este periculoasa pentru gainile exploatate in baterii.Daca vaporii de apa sunt eliminate pe masura ce sunt produsi se poate mentine o umiditate normala. De regula,umiditatea relative nu trebuie sa depaseasca 75%.Viteza curentilor de aer la nivelul pasarilor nu poate fii mai mare decat la tineretul in baterii,insa in functietot de temperature din hala.Cand ,in conditii exceptionale,temperaturascade sub 10C,viteza curentilor nu trebuie sa depaseasca 0,2 m/s.La temperaturi intre 10-20C,viteza curentilor de aer poate sa fie de maximum 0,4m/s;la temperature de 20-25C curentii pot fii de 0,8 m/s,iar peste 30C sunt sunt necesari chiar curenti cu viteza mare,de peste 1m/s,care creeaza pasarilor senzatia de confort termic. Programul de lumina este indicat ca aprinderea si stingerea luminii sa se faca treptat,cu ceas programator,simuland zorile si amurgul, printr-un rheostat. Pentru o intensitate luminoasa corespunzatoare trebuie sa se utilizeze becuri de 40W,asezate la 2,5-3 m distanta unul de altul,asigurand un flux-luminos de 10 lucsi. Respectarea unui program riguros de lumina si furajer asigura atingerea unui varf bun de ouat siapoi mentinerea varfului de ouat pentru cel putin 6 saptamani si intrarea in continuare intr-o curba descendenta lenta,care incepe,de regula dupa varsta de 30 de saptamani, iar ritmul de scadere a productiei de oua trebuie sa fie de cca 0,5 procente pe saptamana. Recoltarea oualor se face direct din cofraje,in lazi,deoarece fiecare manipulare suplimentara mareste numarul oualor sparte. Daca distanta intre linii permite,se recomanda ca ingrijitorul sa recolteze ouale in acelasi timp de pe ambele linii ale bateriei,asezand ouale in cofraje si impingand caruciorul in fata lui. Recoltarea mecanica se face cu ajutorul unor benzi textile sau din plastic,cu latimea de 10 cm,intinse de-a lungul bateriei,in locul sertarelor de recoltare .Suprafata benzii trebuie sa fie sufficient de aspra ,pentru a antrena ouale.Pentru prevenirea procentului riicat de oua sparte,planseul custii are o inclinatie care asigura rostogolirea oului in jgheabul de colectare,ce este o continuare a pardoselii;daca planseul este orizontal la nivelul capatului de colectare,pierderile se reduce cu 30-50%. In concluzie,se poate spune ca planseul trebuie sa aiba urmatoarele calitati: -sa fie confectionat din sarma de calibru redus,care sa micsoreze suprafata de contact cu oul; -sa aiba o inclinatie gradate,care sa asigure rostogolirea oului ,dar sa franeze viteza de deplasare; -jgheabul de colectare sa aiba o pozitie orizontala,care sa franeze viteza de rostogolire,inaite ca oul sa ia contact cu bateria frontala.Tot pentru prevenirea spargerii oualor se introduce in ratie substante care contribuie la restabilirea echilibrului functional al organismului si intensifica metabolismul fosfo-calcic.Aceste substante sunt: -acidul ascorbic(vitamina C),administrat in doza de 50-100mg/kg furaj sau in apa de baut; -bicarbonatul de sodium,in doza de 1,5-2 g/kg furaj,restabileste echilibrul acido-bazic si mareste rezistenta cojii; -clorura de potasiu decongestioneaza rinichii,fiind si o adevarata provitamina D; -acidul acetil salicilic9aspirina),in doza de 50 mg/kg furaj,actioneaza ca un factor antistres; -antibioticele administrate prin apa de baut(timp de 3-5 zile) modifica mediul intestinal.

In concluzie ,se poate spune ca respectarea echilibrului sanitary-alimentar-fiziologic este cheia care conduce la imbunatatirea calitatii oualor. Particularitatile hranirii pasarilor adulte este hranirea pasarilor adulte in system intensive are elemente commune cu cele prezentate anterior.Tehnica hranirii pasarilor adulte este diferentiala in functie de productie,prevazandu-se retete separate pentru gaini de reproductie din rase usoare,gaini de reproductie din rasele grele si gaini pentru oua de consum. Retetele pentru gainile de reproductie din rasele grele trebuie sa fie mai sarace ca valoare nutritive ,fata de cele ale gainilor din rasele usoare. Avand in vedere ca,theoretic ,un ou contine 7-8 g proteina,iar pentru functiile vitale,pasarile au nevoie de inca 34g proteica,s-ar trage concluzia ca o gaina ar putea produce zilnic asigurandu-se 10-12 g protein ape zi.Practic insa,o gaina consuma zilnic 100-110 g nutretcombinat,cu 1618%proteina ,adica pana la 20 g protein ape zi.Acest fapt demonstreaza ca,in domeniul nutritiei gaini,exista posibilitati de reducere a nivelului de proteina. Cu aceste retete ,in conditiile unei exploatari normale si daca se folosesc materii prime de buna calitate la fabricarea nutretului combinat,annual se pot obtine 240-260 oua/gaina. Sisteme de exploatare a pasarilor pentru productia de oua consum Cresterea puilor de carne a cunoscut in tara noastra in ultima perioada, transformari radicale,devenind o ramura productive si cu pondere insemnata,cu pronuntat character industrial.Acest fapt este determinat atat de posibilitatea inmultirii lor rapide ,cat si de eficienta sporita ,prin obtinerea unor productii mari de carne ,cu mare rentabilitate.Puiul de carne asigura realizarea a 100 tone carne pasare annual,pe o hala obisnuita de 1000m,cu un consum specific de 2-2,5 kg nutret combinat pe kg spor. Carnea puilor broiler este considerate carne de calitate superioara,dietetica,ce se caracterizeaza prin finite,suculenta,fragezime,gust si aroma deosebita a preparatelor culinare,cantitate redusa de grasime.Din punct de vedere chimic,carnea puiului 1,14%,substante extractive neazotate 0.75% cenusa 1,31%. Puii pentru carne au o viteza de crestere,se imbraca repede cu penaj,consumul specific este redus ,au pielea neteda,elastica,iar cartilajele sunt moi.Culoarea pielii este galbena sau alba ,in functie de cerintele pietei.Tipul de pui pentru carne depinde de orientarea pietei la un moment dat:se pot solicita minibroiler in greutate de 600-800 g la taiere sau broiler de peste 2300-2500 g la taiere,in vederea vanzariicarnii transate.In tara noastra ,broilerul se valorifica la varsta de 8-9 saptamani,la o greutate de 1400-1500g. Tehnologia clasica de crestere a puilor pentru carne se desfasoara in complexe cu o capacitate productive de 3500-7000,10000 si 20000 tone productie anuala.Fiecare dintre aceste complexe realizeaza toate fazele procesului de productie: -tineret de reproductie-parinti din rase grele; -gaini de reproductie-parinti din rase grele; -statia de incubatie; -ferme de pui pentru carne; -abator; -retea comerciala proprie. Pentru integrarea procesului de productie ,sunt obligatorii urmatoarele princepii tehnologice: -popularea si depupularea totala(totul plin,totul gol) trebuie sa se faca pe ferme sau grupe de hale; -ciclulde productie pentru fiecare serie populate sa fie de 11 saptamani,din care 8 saptamani pentru crestere si 3 saptamani de pauza,necesara pentru executarea lucrarilor de depopulare

curatenie,dezinfectie si odihna halelor. Fiecare grupa de hale este populate din 11 in 11 saptamani,revenind in medie cate 4,7 serii de pui crescuti annual(52 saptamani:11 saptamani=4,7 serii). Indeplinirea acestor deziderate permite o activitate industriala continua,in care toate capacitatile de productie sunt folosite in mod rational si in acelasi timp,iar productia de carne poate aproviziona continuu si in mod ritmic populatia urbana. Caracteristicile liniilor pentru carne Dintre rasele folosite pentru producerea broilerilor,cele mai bune rezultate pe plan mondial si in tara noastra le-au dat rasele:Plymouth-Rock,varietatea alba ca linie maternal si Cornish alb ca linie paterna.Isi maid au concursul,intr-o masura mai mica ,rasele :Sussex,Rhode-Island,NewHampshire. Puiul destinat productiei de carne este un hybrid dubli.Acesta este obtinut din doua linii Cornish,cu piele de culoare galbena so doua linii Plymouth-Rock alb.In plus,mai sunt daoua linii de Cornish cu pielea alba,care poate fi folosite cu aceleasi liniide Rock,pentru a obtine puii broiler cu piele alba. Cei doi hibrizi produsi in urma lucrarilor de selectie sunt: Robro 69 si Robro 70.Parintii hibirizilor sunt investiti cu un potential genetic deosebit, probat atat prin performantele proprii, cat si hibridului Rorbro, performante realizate in mod constant. Rasa Cornish.Parintii din aceasta rasa, utilizati in producerea hibrizilor pentru carne, au ca baza incrucisarea dintre doua lini pure, care au fost selectionate pentru viteza de crestere, comformatie, vitalitate si rezistenta la boli. Caracteristici: penaj de culoare alba, creasta mica-batuta, iar cca 10% din exemplare au creasta simpla, sintata; pielea si picioarele au culoarea galbena; culoarea pufului la pui este alb-galbui; imbracarea cu penaj este rapida. Rasa Rock.Liniile pure materne sunt selectionate pentru: productie de oua, eclozionabilitate, viteza de crestere, conformatie corporala; rezistenta la boili.Gainile Rock-parinti, folosite pentru obtinerea hibrizilor de carne intrunesc toate calitatiile liniilor pure. Caracteristici:penaj de culoare alba, cresta simpla dintata, culoare pielii si a picioarelor galbena, culoarea pufului la pui este alb-fumurie, care albeste la varsta de 2-3 saptamani, imbracarea cu penaj este rapida.Performantele in productie ale parintilor si hibrizilor sunt redate in tabelele. Se lucreaza la obtinerea unui nou hybrid de carne Robro 84.La liniile participante, de Cornish si Rock, se face selectie pentru: -viteza de crestere si conformatia corporala; -conversia furajului; -productia de oua si eclizionabilitatea; -rezistenta la boli. De asemenea, s-a obtinut hibridul Mini-Robro prin inlocuirea liniilor de Rock normal cu MiniRock.acest hybrid este omologat si participa cu cca 20% la carnea de broiler autohtona.Broilerul produs din parinti mini este usor inferior ca greutate, comparative cu cel obtinut din parinti normali.Mini Robro a participat la testul international din Franta, unde a realizat o greutate de 2400g la 56 zile, un consum specific de 2,2 si mortalitatea de 3,3% performante deosebit de bune. Tehnologia cresterii puilor pentru carne pe asternut permanent Tehnologia cresterii puilor de carne pe asternut permanent este preponderate si se desfasoara,in principal,in fermele de productie ale complexelor avicole integrate.Complexele sunt organizate pe formatiuni de hale,in vederea aplicarii principiului popularii si depopularii totale.

Adaposturile sunt reprenzetate prin hale fara ferestre,avand dimensiunile de 100 m lungime si 18,4 latime,cu suprafata utila de 1600 m .In general, se am plaseaza in formatiuni de doua randuri, cu distanta de 50 m intre randuri si 7 m intre adaposturi.Fluxul tehnologic se desfasoara pe perioade de cate 49-56-63 zile,ritmicitatea fiind asigurata de periodicitatea lunara a popularii si depopularii halelor pentru tineet si a halelor pentru adulte din fermele de reproductie.Prin respectarea vidului sanitary se reuseste ruperea ciclului evolutiv al germenilor patogeni si repopularea in spatii practice neinfectate de effective din seria anterioara. Dupa istalarea asternutului se formeaza tarcurile ,in care se aseaza tavitele de furaje si adapatorile manuale.Cu 24 ore inaite de populare se verifica fuctionalitatea instalatiilor, se incalzeste adapostul,se asigura furajul si apa. Puii de o zi vor fi transportati de la statia de incubatie imediat dupa terminarea ecloziunii,uscarii pufului si sortarii in cutii speciale din carton sau din material plastic. Transportul se face cu mijloace speciale,dupa o verificare prealabila a condotiilor de microclimat(temperatua). Demarajul puilor pentru carne se face in spatii reduse,echipate cu eleveuze si utilaj pentru hranirev si adapare.Tarcul,confectionat fin PFL,trebuie sa aiba o forma circulara si se monteaza la o sistanta cuprinsa intre 0.6-1,0m de la marginea eleveuzei.O hala este populate cu circa216000 pui,revenind o densitate de 12-13 pui/m . La introducere puilor ,temperature sub eleveuze,va trebui sa ajunga la 34-35C,iar in mediul am biant la 25-26C.Apa va fi pusa cu 2-3 ora inaintea sosirii puilor.Furajul se administreaza o data cu introducerea puilor,pentru a fi proaspat.Regimul de lumina este de 23 ore pe intreaga perioada de crestere. In primele 3 zile se aplica tratamentul antistres.Vaccinarea antipseudopestoasa se deruleaza pe perioadele 8-10, 23-24 si 48-50 zile, cu vaccine La Sota (apa, aerosoli, conjunctival).Ultima vaccinare trebuie aplicata cu 7 zile inainte de livrare.La fiecare vaccinare se intervine antistresant cu Stresol 10 g +2ml colina la 10 litri apa. Cresterea si finisarea puilor de carne.Utilajul din hala trebuie calculate in asa fel, incat sa se asigure un hranitor tranconic la 40-50 pui si o adapatoare circulara la 100 pui.Inaltimea utilajului se va mentine, in functie de dezvoltatea puilor, la nivelul spatelui acestora, in asa fel incat puii sa poate circula pe sub utilaje fara sa sufere traumtatisme sis a-si deprecieze carcasa, precum si pentru a se preintampina risipa de furaje.Distanta dintre utilaje trebuie reglata la 50 cm, pentru ca puii san u se jenezed reciproc, iar frontal de hranire si adapare sa fie folosit in totalitate.Realizare performantelor prevazute in cresterea puilor pentru carne sunt conditionate, pe lanag furaje, adapare, stare de sanatate si microclimatul din hale. Temperatura este prezentata in tabelul Umiditatea trebuie sa fie mai sczuta in prima peroada de viata si mai mare in a doua perioada de crestere.Trebuie evitate atat umiditati prea mari, cat si umiditati prea scazute. Curentii de aer.La temperaturile situate in zona confortului termic, curentii de aer nu influenteaza negative sanatatea puilor.La temperature mai scazute, viteza curentilor de aer nu trebuie sa fie mai mare decat cea arata in tabelul Factorii chimici ai microclimatului.Concentratia amoniacului nu trebuie sa depaseasca 0,02%.Hidrogenul sulfurat este admis in concentratie de 0,01%, iar bioxidul de carbon in concentratie de 0,5-0,6%. Tehnologia de crestere a puilor pentru carne in baterii Cresterea puilor pentru carne in baterii este o tehnologie mai recenta, dar se aplica pe scara din ce in ce mai larga in tara noastra.Este o tehnologie de crestere superioara, datorita principalelor

avantaje pe care le are: -venituri suplimentare datorita cresterii numarului de capete pe unitatea de suprafata, marirea numarului de serii pe an, lipsa asternutului; -controlul mai efficient al unor boli (coccidioza); -valorificarea mai buna a furajelor, ca urmare a miscarii limitate a puilor; -productivitatea muncii mult marita. Singurul dezavantaj este incidenta depreciarii carcaselor, respectiv bursitele sternului si hematoamele subcutanate. In present sunt folosite 3 tipuri de baterii: -bateria piramidala pe 4 niveluri BP4; -bateria pentru puii de carne pe 4 niveluri BPC-4; -bateria universala pentru puii de carne cu 3 niveluri BU-3C. Bateria piramidala pe 4 niveluri BP-4 este cel mai perfectionat sic eel mai recent tip introdus in exploatoare; este conceputa si fabricate sub licenta romaneasca.Furajarea se realizeaza prin transportoare cu lant.Jgheabul de furjare este construit de asa maniera incat permite usor accesul puilor la furaje, evita risipa si este suficient de iluminat. Adaparea este prevazuta cu picuratoare si vas collector, fixatepe conducta cu apa, reglabila ca inaltime, in functie de varsta puilor.Cusca de crestere are suprefata de 4050 cm.Peretele frontal al custii este adaptat pentru furajarea faziala a pilor.Podeaua are prevazut un covoras din material plastic, in scopul de a atenua socurile si a evita deprecierea carcasei.Dejectiile cad intr-un sant de colectare, prevazut cu raclor, asezat in fosa, sub baterie; custile sunt protejate cu folie de polietilena. Capacitatea bateriei, prevazuta in notita tehnica la 12 pui pe cusca, a fost calculate pentru o greutate de 1250 g pui la varsta de 8 saptamani.evacuarea pentru sacrificare a puilor crescuti in acest tip de baterie se face manual. Bateria pentru puii de carne pe 4 niveluri BPC-4 este fabricate sub licenta romaneasca dupa un model de referinta din Ungaria; a inceput sa fie folosita incepand cu anul 1977. Furajarea se realizeaza tot prin transportoare cu lant la fiecare nivel al bateriei.jgheabul este inalt la exteriorpentru evitatrea risipeisi in plan inclinatla interior, pentru a permite accesul puilor la furajare. Adaparea se face cu automate confectionate din material plastic, racordate la reteaua de apa si amplasate in spatial existent in peretele despartitor al custii. Cusca are o suprafata utila de 4500cm si se populeaza cu 15 pui.Podeaua custii este, de asemenea, prevazuta cu covoras din material plastic.Evacuarea dejectiilor se face separate la fiecare nivel al bateriei, prin antrenarea acestora pe o banda transportoare.Evacuarea puilor pentru sacrificare se face prin scoaterea podelei, preluarea puilor pe banda de evacuare a dejectiilor si recoltarea lor la capatul de actionare al benzii. Acest tip de baterie fiind deposit, s-a inceput inlocuirea sa cu tipul BP-4. Bateria universal ape 3 niveluri pentru cresterea puilor de carne BU-3C de conceptie romaneasca, a fost introdusa in exploatare incepand cu anul 1977.Acest tip este mai putin raspandit decat celelalte.Furajarea se realizeaza prin jgheaburi alimentate de buncare mici.Adaparea se face prin picuratoare cu inlatime reglabina.Custile au suprafata de 11100cm Podeaua custii, confectionata din plasa de sarma, este acoperita cu covoras din material plastic.Evacuarea dejectiilor se face cu un dispozitiv de raclat actionat cu un cablu pe podeaua de sticla.Evacuarea pasarilor din sticla se face manual. Popularea puilot in toate tipurile de baterii se face la toate nivelutile, in cazul in care se

realizeaza temperatura tehnologica in adaposturi. In cazul in care nu poate fi realizata temperature tehnologica, popularea pulior se face numai la nivelurile 2 si3, apoi, la varsta de 3 saptamani, si la nivelurile 1 si 4, prin rarirea efectivelor la nivelurile 2 si 3. Programul de hranire si adapare, precum si si microclimatul din halele pentru puii de carne crescuti in baterii, sunt identice cu cele descries la cresterea puilor pe asternut permanent. Cresterea containerizata se refera la cresterea puilor pentru carne in baterii cu cu sti de transport.Aceasta crestere se face, fie de la varsta de o zi, fie de la varsta cand puii au implinit 4 saptamani.In cel de-al doilea caz, puii se cresc, in prima perioada, fie pe asternut, fie in baterii, cu sursa proprie de incalzire. In sistemul de crestere containeizat, planseul se schimba cu unul special, iar partile laterale se inlocuiesc cu gratare reglabile.In momentul livrarii, custile se ridica de pe suporti, se trec pe cantar pe o cale de rulare, iar dupa descarcarea puilor in abator, custiile sunt spalate si dezinfectate. Ciclul odata incheiat, custile sunt transportate din nou in adapost pe suporturile lor; dupa care incepe popularea cu noua serie de pui de o zi sau cu pui in varsta de 4 saptamani. Hranirea puilor pentru carne La puii pentru carne si, in general, la tineretul avicol nu se pot fixa cerinte zilnice energetice, deoarece puii isi schimba in permanenta varsta, greutatea corporala si cerintele zilnice.De aceea normele de consum nu sunt date pe zi, ci in corelare cu nivelul proteic al retetelor. Spre deosebire de alte tari, unde puii de carne primesc retete cu nivelul energetic ridicat (33003400kcal/kg de furaj), in tara noastra nivelul energetic este de cca 3000kcal/kg de furaj pe intreaga perioada de crestere.In aceasta situatie, retetele sunt mai ieftine, intrucat pretul grasimilor este mai ridicat.In plus, un nivel energetic mare pretinde si un nivel proteic ridicat , iar in tara noastra este tributara importul de fainuri proteice.O reteta cu nivel energetiv mare, dar neechilibrata sub raport proteic, va antrena depunderi de grasime pe carcasa si viscere, lucru nedorit nici de crescatori, nici de consumatori. In ceea ce priveste proteina bruta, in tara noastra, normele prevad in perioada 0-4 saptamani 22,8%PB si 22,2% Pb in perioada 4-8 saptamani.O modalitate de utilizare eficienta a proteinei o reprezinta granulare nutreturilor combinate, precum si cresterea separate pe sexe, a puilor pnetru carne. In retetele furajere trebuie asigurate, la nivel optim, vitaminele (A, D, E, K, B complex, C, PP)si saruri minerale (Ca, P, mg, na, Cl, K, Mn, Fe, cu, I, Zn, Se, Co). In cresterea puilor pentru carne se folosesc, de obicei, doue retete de nutret combinat: -o retete de crestere (start)21-1; -o reteta de continuare si finisare 21-2. Sub raportul realizarii nivelului energetic al retetelor puilorpnetru carne, cel mai potrivit nutret in reprezinta porumbul, in proportie de 55-65% din amestec.O parte din porumb poate fi inlocuita cu ovaz decorticate, dar cu adaus enzematic si grasimi. Pentru asigurarea nivelului proteic, se utilizeaza srot de soia 15-30%, srot de floarea-soarelui cernut 10-20%, drojdii furajere 2-10%, uruieli de mazare 10-15%. Pentru intregirea valorii biologice a retetelor de finisare se tine seama de urmatoarele: -porumbul imprima suculenta carnii si are gust mai placut fata de celelalte cereale; -laptele degreseat si deshidratat si drojdia furajera imprima carnii o culoare alba-sidefie; -grasimile animalele pana la 3,5% si uleiul 1,5% din amestec, favorizeaza utilizarea componentelor ratiei si imprima fragezime carnii;

-fainurile animale si, in special, faina de peste trebuie suprimata din ratie, cel putin cu 15 zile inaintea sacrificarii, deoarece imprima gust si miros specific neplacut carnii. Furajarea puilor pentru carne se face, la discretie, cu furaj granulat.Granulele au dimensiuni de sub 2mm la start si 4-5 mm in continuare. La cresterea pe asternut permanent, utilajele de hranire, sunt hranitorile cilindrice sau tronconice, suspendate de tavan.Ele se aseaza la o inaltime mai mare, astfel incat puii sa circule fara a se lovi de ele, pentru nu a-si provoca traumatisme, care, dupa taiere apar ca leziuni pe carcasa si depreciaza carnea. Frontal de furaje trebuiee saa fiee de 6-8 cm pentru fiecare pui. Adaparea puilor se face cu apa potabila in cantitate dubla de consumul de furaje, in conditii de temperature normala.Temperatura apei de baut trebuie sa fie de 18-20 C in perioada de start si de 12-15C in faza a doua de crestere.Frontul de adapare trebuie sa fie de 1-2 cm pentru pui. Adapostul Amplasarea unei hale este prima problema care trebuie rezolvata si oricat ar parea de simpla, poate produce multe neplaceri, in cazul cand nu I se acorda importanta cuvenita.Pentru o hala amplasata gresit se suporta consecinte atat timp cat ea dureaza, sau trebuie cheltuite noi sume de bai pentru remedieri, imbunatarirea izolatiei etc. Amplasarea halei cu ferestrele spre sud sau amplasate cu ferestrele orientate spre est si vest nu mai constituie o regula.important este ca, in functie de directia vantului dominant, specifica fiecarei regiuni, sa se amplaseze hala cu unghiul laturii mici pe aceasta directie, pentru a oferi o suprafata cat mai mica aciunii nefavorabile a vantului, impotriva caruia trebuie luate masuri speciale de izolare. Materialele de constructii difera de la o tara la alta, in functie de resursele existente si de costul lor.In unele tari lemnul este destul de mult folosit la constructia de hale.Foile de aluminiu, foile de tabla ondulata, placile ondulate de azbociment, placile de materiale plastice, granulitul, associate cu caramida isi gasesc o larga utilizare. In tara noastra s-au folosit peretii de caramida.O data cu dezvoltarea industriei materialelor izolante, peretii de granulit isi vor gasi la noi, o utilizare din ce in ce mai mare, in timp ce lemnul nu va fi folosit, dandu-i-se utilizari mai economice. Izolatia este una din cele mai sensibile aspecte la realizarea unui adapost correct, oricare ar fi materialele folosite.Acestei probleme, desi I se recunoaste importanta, de cele mai multe ori I s-a dat o atentie redusa.De aici survin multe din neplacerile care se inregistreaza in timpul perioadei de crestere si de productie, care se datoresc uneori unui spirit de economie rau inteles.La construirea adaposturilor, se vor cauta desigur solutiile cele mai economice, fara a neglija insa detaliile care conditioneaza calitatea adapostului.Cucat sistemul de izolatie va fi mai bine rezolvat, cu atat vor fi mai reduse cheltuielile necessitate de sistemul de incalzire a adapostului (iarna) si de racier a lui (vara).Schimburile de aer facandu-se la nivelul peretilor, ferestrelor si acoperisului, acestea sunt deci locurile importante pe unde se pierde caldura in timpul iernii si pe unde patrunde in timpul verii. Pentru a reduce cantitatea de caldura care intra in timpul verii prin acoperis se recomanda ca acesta sa fie impregnate cu un amestec format dintr-o saultie de 200kg clorura ce Ca, 300 g de Cu, 11,5 kg clorura de Na, 2 l melasa pentru 1000 m, asigurandu-se in felul acesta o suprafata care refracta razele solare, ceea ce scade temperature in interiorul halei cu cca 5-6 C. Un bun material isolator il formeaza vata de sticla sau minerala; cu foarte bune rezultate se foloseste astazi, pe scara tot mai mare, polistirenul espandat. Materialele de constructie au valori diferite de izolatie.Precizarea balantei termice a unui adapost

necesita in primul rand cunoasterea indicilor de termicitate ai materialelor folosite la constructie, valoarea K.Cu cat aceasta valoare este mai mica, cu atat puterea de izolatie a materialului resprectiv este mai mare. Pe langa valoarea K, a stabilirea balantei termice trebuie analizate urmatoarele elemente:limitele extreme de temperature ale locului unde se amplaseaza adapostul, numarul de pasari ce vor fi adapostite in hala respective, iar in cazul folosirii asternutului permanent, degajarile de caldura ale animala, in functie de grosimea lui.In ceea ce priveste degajarea de caldura animala, in general se admite, ca valoarea medie, cantitatea de 2,75 calorii pe ora si kilocorp. Masurarea caldurii degajate de asternutul permanent nu cunoaste pana in prezent valori precise.In general se admite ca 1m de asternut, cu o grosime de 30 cm, este egal cu caloriile degajate de o pasare, cu o greutate de 2 kg. Izolatia plafonului va fi mai exigenta, mai ales atuncicand se construiesc hale fara pod.In interior, plafonul va fi protejat printr-un strat de vopsea sau alt material, cu o buna valoare izolatoare. Un perete cu un bun coefficient de izolare poate fi format, de la exterior spre interior, din urmatoarele elemente: -folie de aluminiu ondulat, cu o grosime de 0,75 mm; -vata de sticla (6,25cm grosime); -un strat de aer egal cu grosime barelor care sustin lolile de aluminiu (cca1,5cm); -polistiren espandat (2,5 cm); -asbociment semicomprimat (6,35 cm). Peretele astfel format are grosimea de 17,35 cm. Indicele de lumina la halele prevazute cu ferestre reprezinta relatia dintre suprafata ocupata de ferestre si suprafata pardoselei; la halele fara ferestre, care astazi se construiesc din ce in ce mai mul, deci la care iluminarea se face numai cu ajutorul luminii artificiale, reprezinta intensitatea luminii raportata la unitatee de suprafata. La halele cu ferestre, coeficientul de lumina poate fi de 1:20-1:25 si chiar 1:40, in fnctie de destinatia efectivelor din hale. Amplasarea ferestrelor se poate face pe una sau pe ambele laturi mari ale halei, in functie de latimea adapostului.La o latime de 6-7 m, ferestrele pot fi amplasate pe o singura latura; la latimi mai mari de 8m amplasarea ferestrelor se face pe ambele laturi, pentru a asigura o luminozitate uniforma in tot adapostul. Prezenta ferestrelor, pe langa dezavantajul unei suprafete prin care se realizeaza un schimb necontrolat si nedorit de caldura, in plus sau in minus, din interior spre exterior, sau invers, in ambele cazuri in detrimental tempereaturii necesare, se opune dirijarii procesului de crestere si de productie, obligatoriu in intreprinderile avicole de tip industrial. Programul de iluminat in raport cu varsta si cu destinatia puilor, cu varsta si cu procentul de ouat al gainilor, este de asemenea destul de diferit.In aceasta privinta literature de specialitate prezinta multe recomandari si multe pareri, de multe ori contradictorii. Adaposturile prevazute cu ferestre folosesc diferite sisteme de iluminat artificial, simple sau combinate: -aprinderea becurilor dimineata, pentru asigurarea duratei normale de activitate; -realizarea acestui lucru prin iluminatul de seara; -iluminarea adapostului tot timpul noptii; -iluminarea brusca, violenta.

Lumia de dimineata are avantajul de a nu produce tulburari printer pasari, ce cea de seara, deoarece atunci cand se sting becurile, oricat de treptat s-ar face aceasta stingere, totusi, intre lumina ultimelor becuri si intunericul complet este o diferenta care deranjeazapasarile, putand provoca in unele cazuri accidente, prin aglomerari si sufocari.Aprinderea becurilo dimineata nu provoaca nici un neajuns, iar sear ape masura ce limina scade, pasarile se retrag pe stinghii. Mentinerea luminii aprinse toata noaptea nu este recomandabila, nefiind economica si nici urmata de o sporire a productiei; aceasta pentru ca pasarile au nevoie de odihna, de care nu se pot bucura atunci cand lumina este aprinsa tot timpul. Iluminarea brusca consta in expunerea pasarilor la o lumina de mare intensitate, pe perioade foarte scurte, prin utilizatea unor lampi de 1000-1500W, care se aprind de 3-4 ori pe noapte, timp de 20-30 secunde. In fermele avicole industriale din gospodariile agricole de stat s-au construit adaposturi prevazute cu ferestre.O data cu castigarea experientei, verificandu-se efectul nevativ al luminii prea puternice, care irita pasarile si face imposibila dirijarea programului de lumina la diferitele caregori de varsta si de productie, peogram care in anumite perioade trebuie sa asigura numai 6 ore pe zi, in timp ce lumina naturala, vara, ajunge si la 14-15 ore pe zi, s-a adoptat solutia care consta in vopsirea tuturor geamurilor, in exterior, cu vopsea de culoare neagra, peste care se alpaca un strat de culaore alba, pentru a nu permite razelor solare sa patrunda in interior; pentru marirea indiceluide izolatie, intre cele doua randuri de geamuri se aseaza vata de sticla, vata minerala sau alt material izolant. Ventilatia Conditioneaza in masura hotaratoare posibilitatea cresterii pasarilor in spatii inchise.La adaposturile cu o latime de 4-5m este sufficient sa se creeze anumite orificii in pereti sau sa se deschida, la nevoie, o parte din ferestre, pentru a se realize schimbul necesar de aer si purificarea atmosferei din interior.La adaposturile cu latimi de peste 5 m ventilatia pe cale naturala se face din ce in ce mai dificil, iar la cele a caror latime depaseste 10 m n se poate concepe o ventilatie corecta fara ajutorul electroventilatoarelor. In conceptia moderna a cresterii pasarilor, ventilatia inseamna, pe scurt, realizarea unui aer curat in hala, prin producerea de aer proaspat, fara a provoca curenti, aer care in conditiile tari noastre trebuie sa fie incalzit iarna si racit vara, si evacuarea bioxidului de carbon, produs normal al arderilor metabolice, sau a altor nocivitati, produse in mod accidental in hala respective.Aceasta conceptie se deosebeste fundamental de ventilatia care inseamna numai un schimb de aer, in cele doua sensuri, la temperature si umiditatea mediului exterior, fara o dirijare din partea omului. Curentii de aer pot provoca neajunsuri, mai mari sau mai mici, in functie de varsta pasarilor. In ceea ce priveste tineretul de peste 3 luni si mai ales gainile, parerile asupra efectului negativ al curentilor de aer sunt diferite.Astfel, unii crescatori nu considera o fi o greseala ca in halele de gaini, in special, sa fie current, oricat de mare.Este desigur o solutie fortuita, in legatura cu intentia de a rezolva cu cheltuieli mai reduse, problema ventilatiei halei.De fapt insa curentii de aer sunt vatamatori entru orice varsta, cu deosebire ca la varsta mai tanara efectul negative se observa mai usot, prin pierderile inregistrate, pe cand la adulte au o actiune indirecta, favorizand afectiuni respiratorii. In general, sunt acceptate urmatoarele limite in ceea ce priveste viteza de circulatie a aerului in interiorul halelor: -la nivelul pasarilor 0,2-0,3m/sec; -la nivelul orificiilor de admisie si evacuare, 1m/sec cel mult.

Cu cat temperature si umiditatea mediului inconjurator indica valori mai departate de limitele impuse de cerintele fiziologice, cu atat sistemul de ventilatie care trebuie adoptat va fi mai pretentious si mai costisitor, pentru a putea realizaparametrii normali. Unii specialisti recomanda ca schimburile de aer in hale sa se faca de cca 6 ori pe ora irna si de cca 20-30 ori pe ora vara.Acest lucru constituie o greseala, deoarece lasa impresia ca nevoile respratorii ale pasarilor sunt diferite, in functie de temperaturile inregistrate.Necesarul de aer al pasarilor este infuentat numai intr-o mica masura de acest lucru; el este insa in stransa legatura cu varsta, deci cu greutatea corporalal.Acesta este criteriul care stabileste in mod stiintific necesarul de aer curat, de oxigen, a pasarilor dintr-o hala. Literature de specialitate citeaza ca necesare asemenea instalatii de conditionare a aerului; faptul ca totusi ele sunt folositte destul de rar se explica prin urmatoarele doua considerente: -in multe tari cu avicultura dezvoltata, conditiile de clima sunt mai favorabile decat cele din tara noastra, neexistand acele diferente mari de temperature si umiditate; -in fermele particulare investirea unor sume mairi se poate face cu mare greutate, crescatorul mutumindu-se cu productii mai mici. Tara noastra insa, prin adoptarea sistemului de conditionare a aerului in adaposturile de pasari, se va putea situa printer primele tari cu productii medii situate intre 260-290 oua pe an,pe effective de milioane de gaini. Aceasta problematrebuie analizata si inteleasa; aplicarea ei cat mai corecta si mai economica va permite realizarea unei densitati maxime in hale, fara nici un risc pentru viata si productia efectivelor. Adapostul care nu mai depinde de temperature si umiditatea exterioara permite ca diferenta de schimburi de aer, iarna si vara, practicata astazi cu o eficienta minima, san u mai existe, realizandu-se in tot timpul anului acelasi numar de schimburi de aer, in functie de volumul adapostului, de greutatea totala a pasarilor din hala, de temperature I umiditatea atmosferei ambiente. Ventilatia obisnuita, fara cinditionare, se recomanda in tarile sau in regiunile fara temperature si umiditati extreme, fara modificari bruste si de mare amplitudine a acestor dai factori de prim ordin ai microclimatului.In regiunile in care asemenea modificari se porduc, asa cum este cazul tarii noastre, folosirea in continuare a ventilatiei nedirijate, se va opune realizarii unor productii mai mari de 230 oua pe an, pe gaina cazata, ceea ce este destul de putin avand in vedere succesele remarcabile obtinute in ultimul timp in materie de alimentatie si de selectie. Experienta gospodariilor agricole de stat este destul de concludenta in aceasta privinta.In perioadele in care jocul tepmeraturii si umiditatii nu au avut o amplitudine prea mare, s-au obtinut productii de 21-22 si chiar 23 oua pe luna, de la fiecare gaina, ceea ce inseamna ca organismele sunt capabile de productii de peste 250 oua pe an.In aceleasi conditii de alimentatie si ingrijire, cu aceiasi oameni si acelasi efectiv, s-au putut obtine numai 15-16 oua pe luna, atunci cand amplitudinea celor doi parametri a deposit limitele normale. Diferentele mari de temperatura de la vara la iarna, umiditatea mare data de precipitatiile abundente, pe o lunha perioada de vreme, nu permit uniformizarea instalatiilor de ventilatie. Admisia aerlui proaspat se realizeaza indiferent de sistemul folosit, printr-un numar de orificii dispuse in asa fel, incat intregul system de admisie si de evacuare sa functioneze fara a produce curenti.Orificiile de admisie trebuie sa fie cat mai departate de orificiile de evacuare, sa fie de dimensiuni mici si diseminate cat mai uniform pe intreaga suprafata a halei. Orificiile de admisie si de evacuare pot fi plasate la anumite nivele.Multi crescatori prefera sistemul prin care admisia se face la partea superioara a halei, iar evacuareade la partea

inferioara, la 30-40 cm de pardoseala, pe care o spala, antrenand gazelle nocive care se acumuleaza aici.

Creterea ginilor, raelor, gtelor i 2 fazani


O s v spun povestea pasrilor din curtea mea. Cnd m-am mutat de la bloc la curte am zis s merg s mi cumpr pui de o zi i cnd am vzut acolo tot felul de pasri am nceput s iau 40 de pui de gin, 20 de pui de curc, 20 boboci de ra, 10 de gsc i 15 de bibilic. Am dat aproape 6milioane pe ei, 2 milioane pe mncare i alte cteva milioane pe hrnitori, adptori, eleveze cu becuri de100w. ntr-o noapte s-a ntrerupt curentul i dimineaa toi puii mei i boboci erau mori . De atunci nu am mai cumprat pui i nici boboci, m-am dus i mi-am luat clocitoare. Scot cam 4050 de pui de gin , 20-25 boboci de rata i 10-15 boboci de gsc. Am nvat din greeli i cum s scot maximul la clocitoare. Mi-am fcut dintr-un carton mai gros o msur pentru ou, nici prea mari, nici prea mici, undeva la mijloc. i pun oule de o mrime i tiu ca mi intr 63 de ou de gin, 40 de ou de ra normal, 38 de ou de ra leeasc i 30 de ou de gsc. Cel mai greu este la incubarea oulor de gsc, pentru ca le trebuie foarte mult umiditate i incubatoarele nu au aa mare umiditate. Atunci cnd se ntorc oule, se stropesc din a 7 a zi i se umezesc minile dup fiecare ou. La fiecare 5 zile se rcesc oule cate 10 minute. Perioada de incubaie la gte este de 32 de zile primele i n ultimele 3 zile oule nu se mai ntorc. Incubaia la raele leeti este de 32-35 de zile i se incubeaz la fel ca i oule de gsc. Incubaia la ratele obinuite este de 28-30 de zile i se procedeaz la fel ca i la gte. Incubaia la puii de gin este de 21 de zile primele i ultimele 3 zile oule nu se ntorc. Avnd o perioada mai mica de incubaie, oulor de gin nu le trebuie umiditate aa mare. Hrnirea n primele 7 zile, eu le dau glbenu de ou amestecat cu mlai, cu smntn i coaj de ou uscat n cuptor i apoi pisata. Apoi le dau huruial de porumb, gru, orz, floarea-soarelui toate n cantiti egale i cnd am, coaj de ou mcinat pentru coninutul de calciu. Apa la discreie i ntr-un lighean nisip amestecat cu pietricele.

i acum s v spun povestea celor 2 fazani. Ast primvar cam pe la sfritul lui mai, cnd eram la prit de cartofi am gsit un cuib cu 9 ou cam verzui i mai mari de cat cele de porumbel. Nu tiam de ce sunt, credeam ca sunt de potrnichii i le-am luat. Copiii au zis s le pun la incubat peste oule de ra s vedem ce o s iada. Dup cteva zile a nceput s ciocneasc. Au ieit 5 puiori frumoi foc, ne tiind ce sunt i cum s ii hrnesc, 2 au murit i unu a fost cu probleme i a murit i la. Aa m-am pricopsit cu 2 fazani sunt femele amndou i am vorbit cu un cresctor de fazani s mi dea un mascul. i n primvar cnd o s ias puii o s fie o alta experien a vieii mele la fel cum v fi i cu prepeliele pe care le-am comandat i trebuie s vin. i uite aa mi petrec eu viaa la tar. n fiecare zi este o nou provocare pentru mine. Poate o s v povestesc i de ce m-am rentors la tar dup 35 de ani de stat la ora.
Dac ai curte, poi crete gini pentru ou sau carne
Creterea psrilor pentru carne n gospodriile populaiei este o veche ndeletnicire n ara noastr. n prezent, mai mult ca oricnd, se pune problema acestei ocupaii n condiiile n care majoritatea cheltuielilor s-au mrit. ntre cheltuielile totale, furajul, hrana psrilor, are o pondere major, chiar dac provine din producia proprie. Pentru a avea rezultate i pentru un echlibru economic, este nevoie s inem seama de cteva criterii fundamentale. Fie c practicm o cretere tradiional, fie una intensiv, este necesar ca puiul de carne de gin sau de curc s fie investit genetic cu dou caliti eseniale i anume: s aib putere de cretere ridicat i s consume ct mai puine furaje pentru a realiza un kg de carne. Adic, mai pe neles, s fie din rase selecionate pentru carne. n condiiile unui efectiv mai mic, creterea pare a fi economic dac dispunem de o curte n care psrile sunt crescute libere i i pot procura o parte din hran din resursele naturale din gospodrii. Factorul economic ncepe chiar cu puiul de o zi care, dac este cumprat, este destul de scump (mai ales cei de curc) fa de obinerea lui prin incubaie natural sau artificial a oulor procurate din unit i specializate i care provin de la psri din rase superioare de carne. 1. Creterea puilor de gin. n primele dou-trei sptmni, puii se in cu cloca sau fr ea, ntr-un spaiu nchis cu o temperatur de cel puin 24 grade Celsius n primele 7 zile i 20 grade Celsius n urmtoarele dou sptmni. Acest lucru este posibil mai ales dac puii sunt ecloziona i la jumtatea primverii i folosind surse de cldur. Creterea se face pe aternut permanent de rumegu grosier, paie tocate, pleav, coji de floarea-soarelui etc., care se schimb cnd s-a umezit. Atunci cnd efectivul este mai mic, puii se pot aduce noaptea ntr-o ncpere nclzit, n ldie sau cutii de carton cu orificii pentru aerisire. ncepnd cu sptmna a treia puii pot fi scoi n curte sau n padocuri ziua, dac timpul este uscat i clduros i apoi readui noaptea n interior. Apa trebuie s fie asigurat n permanen n adposturi cu nivel constant i s fie proaspt mereu. De asemenea, puii vor primi furajul sub form de uruieli uscate n hrnitor pentru a evita risipa. Startul este cea mai dificil faz de cretere i corespunde cu primele 2 sptmni de via cnd hrana trebuie s fie deosebit de echilibrat i proaspt. Este recomandabil ca pentru aceast faz s se aprovizioneze cu acest furaj din comer, fiind produs de ntreprinderi specializate, i care este un furaj combinat i echilibrat. El se administreaz n hrana puilor de mai multe ori pe zi. n primele dou

sptmni de via, puiul consum circa 300 g de nutreuri combinate. Temperatura n adpost, dac este optim, face ca puii s se mite, s consume furajul i apa i le d vioiciunea i un piuit caracteristic, fr s se ngrmdeasc. Folosirea elevezelor electrice cu bec de 100 W asigur att cldura ct i luminozitatea, care trebuie s fie puternic n perioada de start. Faza de cretere (sau dezvoltare) este a doua faz care urmeaz dup cele 2 sptmni. Este faza cea mai lung n care se realizeaz cel mai mare spor n greutate i cnd crete consumul de furaje. Puiul are o dezvoltare rapid n greutate i n nlime. n creterea liber n curte, acest consum este completat sau redus prin diferite resurse gospodre ti ca iarba verde, lucerna verde, insecte, rme i ali viermiori, musculie, unele resturi menajere, precum firimiturile de pine sau resturile de fructe. n aceast faz, tainul de hran poate fi administrat o dat pe zi sau pentru 2-3 zile n hrnitoare care nu permit risipa. Asigurarea microclimatului prin aerisire permanent, fr cureni, este un factor necesar. Atenie, dac se dorete o comercializare a unui lot de pui (sau sacrificarea lui) n ultimele 10-12 zile se procedeaz la finisarea puilor de carne cu un furaj n care s nu existe niciun fel de medica ie ncorporat. Un pui din ras de carne ajunge la vrsta de 60 zile la 1,5 g greutate vie, ceea ce nseamn un spor mediu zilnic pe perioad de circa 24-25 g/zi. n toat aceast perioad un pui consum 3,810 kg de furaj adic n medie pe zi 64-68 g. Dac furajul este pregtit n gospodrie din cereale proprii, porumbul mcinat (uruit) este baza ra iei, din care nu va lipsi rotul n procent de 30-33%, precum i premixurile vitamine-minerale i carbonatul de calciu n procent de 1% fiecare. Aceast compoziie asigur un procent de 20-22% protein brut digestibil (PBD) i o energie de 2.000 Kcal/kg de furaj, iar celuloza nu va depi 3%. Porumbul poate fi substituit n procent de 20-30% cu orz decorticat sau gru furajer. 2. Creterea natural a puilor de curc. Se face n liber tate i poate da rezultate bune dac cloca, curc sau gin, este foarte bun mam. Alt factor este ca timpul s fie favorabil, adic ncepnd cu luna aprilie i vara, cnd temperaturile exterioare nu dau probleme. Ei i pot cuta o parte din hran mpreun cu cloca n condiii de cretere extensiv-gospodresc. Uneori, pentru a economisi furajul care poate fi consumat de curca sau gina clo c se poate practica metoda cu cloca inut ntr-o cuc (cutie de lemn) cu dimensiunile 70/70 cm pentru cloca gin i 90/90 cm pentru cloca curc. Acest mini-adpost este nchis complet pe 3 laturi, podin i acoperi, iar faa cu stachei verticali care permit intrarea i ieirea numai a puilor, nu i a clotii, este prevzut cu balamale i ncuietoare. Astfel c accesul la ap i hran al clotii se face dirijat la un jgheab aezat n faa uii cu stachei. Puii primesc hrana la o distan mai mare (cam 70 cm) tot n faa uii cu stinghii la care nu ajunge curca (cloca), dar care i supravegheaz permanent i-i cheam la mas. Uneori se pot amenaja i nite voliere care s nu permit rspndirea puilor i chiar s-i apere de rpitoare. La vrsta de 30 de zile puii de curc sunt suficient de mari pentru a-i cuta hrana prin curte i puni, iar cuca nu mai este necesar. Ca i la puii de gin, primele 2 sptmni sunt mai dificile i este nevoie de cldur n adpost. La vrsta de 35 zile se amenajeaz stinghii pentru odihn i dormit dispuse paralel la 70 cm ntre ele i fixate la nlimea de 40-50 cm de la sol. Hrana puilor de curc n perioada de la o zi la 28-30 zile este un furaj combinat care s aib un aport proteic de 30 % (PBD) i circa 3.000 Kcal/kg furajenergie. Pe msur ce puii cresc, aportul proteic scade. Baza raiei furajere este porumbul boabe n procent de 45 %, roturile oleaginoase 28 %, sruri minerale i premixuri vitaminice 1 %. Se mai folosesc ou fierte, brnz de vaci, morcovi, lucern verde i urzici tocate fin. Att apa, ct i hrana, este bine s fie puse n vase de culoare roie, care atrag puii de curc. Pe msur ce puii cresc, nutreul verde se mrete chiar la 5 tainuri pe zi. De la vrsta de 60 zile se pot introduce n hran grunele ntregi i scoaterea la punat. Practic, nu se concepe creterea curcilor fr verdea. Pe pune pot fi crescute toate categoriile de curci ncepnd de primvara pn toamna. Acest lucru duce la o mare economie de furaje i la rezultate

economice favorabile. ngrarea curcilor i mai ales a curcanilor poate ncepe de la 6 sptmni, n adposturi cu aternut de rumegu grosier n grosime de 5-6 cm. Pentru a ajuta digestia se pun vase cu pietri pe care curcile l consum frecvent. Curcile au nevoie mereu de aer proaspt i rcoare vara i de nclzire n sezon friguros, evitndu-se orice fel de cureni de aer. Hrana curcilor n primele 10-12 sptmni trebuie s conin i medicamente care previn ori combat diareea cu snge (coccidiaza). Dup 12 sptmni n hrana de baz vor fi introduse grun e integrale de porumb, gru i mazre pn la 30%. La vrsta de 170 de zile greutatea unui curcan poate ajuge la 22 kg cu un consum de circa 63 kg furaj ceea ce nseamn 2,900 kg pentru un kg/spor n greutate sau 370 g pe zi furajat. nainte de transport, curcanii trebuie inui nemncai 8 ore, dar cu ap n permanen. Carnea de curcan este una srac n calorii, dar bogat n albumin, ceea ce i confer o valoare nutritiv sntoas. Iar dac creterea se face i ecologic, atunci preferinele consumatorului sunt satisfcute, iar preul acestei crni este mereu n urcare.

Cum sa hranim gainile ouatoare Este cunoscut faptul ca in cresterea intensiva a pasarilor, mai ales in unitatile industriale mari, acolo unde pasarile stau tot timpul in hale bine ventilate, in care temperatura, umiditatea si durata luminii se pastreaza la nivelurile necesare, pasarile sunt hranite cu nutret combinat. Acest nutret combinat contine, in proportii potrivite pentru fiecare specie, rasa, varsta sau fel de productie, toate substantele hranitoare pe care pasarile trebuie sa le primeasca pentru a trai si pentru a da productiile mari de care sunt capabile. Nutreturile combinate se pot folosi si in mica gospodarie. Ele se procura, cu usurinta, de la fabricile specializate sau prin magazinele acestora.

La prima vedere, insa, un nutret combinat pare scump, desi sporurile de productie pe care le asigura rascumpara cu prisosinta cheltuiala. Totusi, multi crescatori renunta la cumpararea unor asemenea furaje intrucat doresc sa foloseasca in hrana animalelor cerealele pe care le au din productia proprie. Desigur ca intr-un asemenea caz crescatorul care foloseste aproape numai cereale nu se poate astepta sa obtina de la pasarile sale decat cel mult o treime din posibilitatile acestora, adica numai 80-120 oua pe an. Cerealele si alte resurse furajere din gospodarie pot fi folosite totusi cu succes daca se alege una din urmatoarele doua solutii: folosirea unui concentrat proteic-vitamino-mineral (PVM) sau realizarea corecta a unui amestec furajer de ferma. Hranirea gainilor ouatoare cu cereale si PVM Concentratele de proteine-vitamine si minerale contin toate substantele hranitoare dar care nu apar

indestulatoare intr-o ratie pe baza de cereale. Aceste concentrate se dau in amestec cu cerealele uruite, indeosebi porumb (singur sau in amestec cu orz, grau, sorg, mei etc.), in proportie de 40% PVM (de tip A5-40) si 60% cereale. Daca se poate procura separat si srot de soia, sunt posibile alte proportii: 10% concentrat (de tip A5-10), 62% cereale, 20% srot soia si 8% creta furajera. Toate aceste componente, amestecate cat mai bine, se dau gainilor ouatoare in vase de hrana, fiind lasate la discretie daca este vorba de rase usoare si mixte sau date cu portia (150-180 g/zi de cap) la rasele grele (Plymouth, Cornish etc.). Desi aparent mai scump, un asemenea mod de hranire a gainilor ouatoare este mult mai rentabil, mai productiv, dupa cum rezulta si din cel mai simplu calcul comparativ. Astfel, daca se ia in considerare ca gainile consuma 40 kg nutret pe an si ca 1 kg concentrat PVM costa cam cat 3 kg porumb, rezulta in cele doua solutii: - o gaina care consuma anual 40 kg porumb, producand 100 oua/an, consuma 400 g porumb pentru un ou; - o gaina care consuma anual 16 kg concentrat (echivalent valoric cu 48 kg porumb) si 24 kg cereale, are un consum total al carui cost este egal cu valoarea unei cantitati de 72 kg porumb, dar produce anual 220-250 oua, consumand nutret evaluat valoric la 310 g porumb pentru un ou. In acest fel se pot obtine, in medie, de la o gaina, 4,5 oua/saptamana (fata de 2 oua/sapt.), iar costul furajului pentru un ou scade cu peste 25% (la preturile lunii in curs 66 lei/ou, fata de 86 lei/ou). Hranirea gainilor ouatoare cu amestec de ferma Un amestec de ferma corect realizat poate fi mai ieftin decat nutretul combinat si chiar decat cel alcatuit din cereale si concentrat PVM, dar pretinde mai multa munca si prezinta o serie de greutati in procurarea diferitelor materii prime furajere. Un exemplu de reteta pentru hranirea gainilor ouatoare poate fi urmatorul: cereale (porumb, orz, grau etc.) - 66%; srot de floarea-soarelui - 7%; srot de soia sau turte de floarea-soarelui - 18%; creta furajera (carbonat de calciu) - 7%; fosfat dicalcic - 0,4%; sare - 0,2% si Zoofort A5 (concentrat vitaminic A5) - 1%, care poate fi procurat prin FNC-uri. (Fabrici de Nutreturi Combinate). In aceasta reteta se observa proportia mare de creta, care este necesara pentru formarea cojii oualor si a carei lipsa duce la scaderea sau chiar la intreruperea ouatului. Dat fiind ca gainile mai bune ouatoare au nevoie de mai mult calciu, este bine sa li se lase la dispozitie,

intr-un vas, o oarecare cantitate de creta, cochilii de scoici si fosfat de calciu. De asemenea, se recomanda ca zilnic sa se administreze suplimentar verdeata tanara (tocata) sau, iarna, morcov, frunze de fan si graunte incoltite, cu coltul alb (neinverzit) de 1-8 mm inaltime (ovaz incoltit timp de 7 zile), nutreturi care ridica valoarea comerciala a oualor prin galbenusul lor mai frumos colorat si mai gustos. Indiferent de modul in care crescatorul s-a hotarat sa-si hraneasca pasarile trebuie sa fie convins ca va putea sa obtina productii de oua cu adevarat mari si rentabile numai daca va asigura in nutret toate substantele hranitoare in proportiile recomandate.

Pentru a trai si a produce normal, pasarile trebuie sa primeasca in hrana toate substantele hranitoare: proteine, glucide, grasimi, substante minerale, vitamine etc. Cum in natura toate acestea nu se gasesc niciodata impreuna si in proportiile trebuitoare, se impune folosirea de amestecuri obtinute din mai multe materii prime furajere. Amestecul de furaj se poate produce in gospodarie din disponibilitati sau din ceea ce se poate procura cu usurinta. Este bine sa se stie ca o gaina ouatoare are nevoie zilnic de aproximativ 110-160 g de amestec furaj. Pentru producerea amestecului furajer destinat hranirii gainilor ouatoare sunt necesare cate minimum 2 - 4 materii prime furajere din urmatoarele grupe de furaje care trebuie prevazute obligatoriu: -graunte de cereale, bogate in glucide (porumb, orz, sorg, grau etc.), care sa participe in amestec in proportie de 65%; -nutreturi bogate in proteine vegetale (mazare, tarate, seminte sau turte de floarea soarelui, sroturi de soia sau floarea-soarelui etc.), care pot fi folosite in proportie de 22 - 26%; -nutreturi bogate in proteine animale (fainuri de peste, zer sau zara etc.), care pot fi folosite in cantitati relativ mici, chiar de numai 2 - 4%; -nutreturi minerale in proportie de 8% din care obligatoriu 7% calciu (creta furajera, faina din cochilii de scoici, var stins de cel putin 6 luni etc.), 0,8% sursa de fosfor (fosfat de calciu, faina de oase etc.) si maximum 0,2% sare; -nutreturi specifice vitaminoase care se pot procura prin FNC-uri si se introduce in proportie de 1% (continand si microelemente minerale si alte substante utile) sau preparate farmaceutice, ca de exemplu preparatul vitaminic A, D, E, ce pot fi procurate de la farmaciile veterinare. Toate elementele componente mentionate, uruite si bine amestecate, se pot administra in stare uscata sau ca pasta umeda, in vase de hrana construite si amplasate astfel, incat sa nu permita risipa prin racaire sau prin scuturare cu ciocul. La toate acestea, pentru a completa hrana cu substante nutritive importante, trebuie sa se adauge

zilnic, la discretie (o data pe zi atat cat pasarile pot consuma la un tain) furaje verzi sau inlocuitori ale acestora, mai ales atunci cand ne lipseste zoofortul. Pentru furaje verzi se pot folosi cele mai diverse vegetale, plante verzi tinere, incepand cu secara, lucerna (trifoiul), urzica, diverse alte frunze de sezon. Pentru inlocuirea furajelor verzi in perioadele de seceta si mai ales iarna se pot folosi, in acelasi timp, urmatoarele: frunze din fan de lucerna inmuiate in apa fierbinte si amestecate in furajul umed, bostanoase si radacinoase tocate marunt (sfecla si morcov), precum si graunte incoltite (cel mai bun este ovazul incoltit cu coltul alb de 5 - 8 mm lungime). In acest fel, cu asemenea amestecuri administrate cu regularitate in hrana gainilor ouatoare, bineinteles daca se asigura si celelalte conditii, se pot atinge performante satisfacatoare in producerea de oua pe tot parcursul anului. Dezvoltarea riguroasa si sistematica a potentialului genetic al puilor ofera posibilitatea obtinerii unui spor maxim in greutate si o buna valorificare a hranei. Pentru a profita pe deplin de acest potential, dezvoltarea pasarilor trebuie supravegheata si dirijata inca din primele zile de viata. Compozitia si calitatea hranei influenteaza in mod direct productia de oua, randamentul de crestere si dezvoltarea sanatoasa a puilor si a gainilor adulte, motiv pentru care este foarte important ca pasarile sa primeasca un furaj corespunzator. In dezvoltarea unui program corect de furajare se au in vedere 4 principii de baza care trebuie avute in vedere: * Principiul 1: "Cresterea puilor este direct influentata de cantitatea de hrana si apa consumata" * Principiul 2: "Cresterea puilor este direct influentata de calitatea hranei si a apei consumate" * Principiul 3: "Pentru o dezvoltare optima, pasarile au nevoie de o dieta echilibrata" * Principiul 4: "Odata realizate, retetele de furajare nu trebuie modificate prin adaugarea de elemente straine" Cresterea pasarilor reprezinta un proces complex care necesita atentie si dirijare continua din partea crescatorilor. Din intreg procesul de crestere, perioada de start poate fi desemnata ca perioada critica in dezvoltarea puilor. Ceea ce puiul a pierdut in acest interval nu mai poate fi recuperat. In aceasta etapa este necesara asigurarea unei cresteri treptate care sa ofere scheletului si sistemului cardio-vascular posibilitatea de a se dezvolta sanatos si temeinic. Un consum normal de apa si furaj si evitarea stresului imbunatatesc rezistenta la infectii, dezvoltarea organelor interne si a florei digestive si creaza premisele necesare unei bune convertiri a furajului, obtinerii unui spor zilnic ridicat si a uniformitatii in efectiv. De asemenea, o crestere controlata in timpul fazei de mijloc a ingrasarii poate determina rate de crestere mai ridicate spre sfarsitul ciclului de productie. Furajul utilizat in hranirea pasarilor trebuie sa contina toti nutrientii necesari pentru formarea muschilor, oaselor, organelor interne, grasimii si penajului: * -Carbohidrati (porumb, cereale) * -Proteine (faina de soia, amino acizi, methionina, lisina)

* -Grasimi (ulei de cereale si alte produse uleioase) * -Minerale (sare, carbonat de calciu, fosfat de calciu, elemente minerale) * -Vitamine (si alte ingrediente) Furajele nu contin in mod natural toate elementele nutritive, motiv pentru care trebuie completate cu amestecuri sub forma de faina sau granule care sa asigure o dieta completa. Ratia de furaj (cantitatea de furaj/pasare/zi) reprezinta pentru pasare combinatia completa si echilibrata de elemente nutritive care sa ii asigure pentru intreaga zi: energie, amino acizi (proteina completa), minerale, grasimi esentiale (si vitamine solubile in grasimi). Proportiile in care sunt prezente elementele nutritive in reteta de furajare sunt foarte importante. PROTEINA SI AMINOACIZII Cantitatea de proteina necesara in furaje difera in functie de etapa de dezvoltare a pasarilor reducandu-se treptat, odata cu cresterea. In schimb, cantitatea de energie ce trebuie asigurata prin furaje creste. Spre finalul ciclului de viata, cantitatea de hrana consumata de pui este determinata de continutul energetic al furajelor. O dirijare atenta a cresterii in aceasta etapa determina imbunatatirea conversiei furajului si sporuri mari in greutate. Pentru formarea proteinei din muschi sunt necesari 20 aminoacizi care trebuie asigurati prin furajare. Lipsa unui amino-acid impiedica formarea proteinei din muschi si determina consumarea aminoacizilor sub forma de energie in loc de grasime. MINERALELE Mineralele sunt de asemenea foarte importante in dieta pasarilor reproducatoare. Gainile ouatoare necesita niveluri ridicate de minerale pentru formarea cojii oualelor. Puii, pe de alta parte, necesita niveluri ridicate de minerale pentru formarea si dezvoltarea oaselor, pentru optimizarea sanatatii picioarelor si a scheletului. O categorie aparte de minerale sunt cele necesare in cantitati foarte mici in organism (trace minerals) care desi nu sunt intotdeauna vitale pentru supravietuire, influenteaza cresterea si productia de oua. De obicei acestea sunt incluse in premixuri. VITAMINELE Vitaminele necesita de asemenea o dozare atenta. Se recomanda in general adaugarea in furaje pe principiul acoperirii minimului necesar pentru toate vitaminele. Cand se adauga vitamine sub forma de premix se utilizeaza o cantitate suficient de mare de premix pentru a acoperi nivelul minim necesar pentru toate vitaminele. In perioadele de stres cauzat de boala, transport sau schimbari bruste de mediu este recomandat sa se suplimenteze nivelul de vitamine si electroliti oferiti in apa pana la eliminarea factorilor de stres. Este indicat ca retetele de furajare sa fie intocmite de nutritionisti cu experienta pentru a raspunde intocmai necesitatilor nutritionale ale pasarilor. APA SI CONDITIILE DE MEDIU

Calitatea apei si a furajelor, accesul facil la hrana si apa, asigurarea unei temperaturi potrivite a mediului ambiant sunt elemente care asigura pasarilor conditiile necesare pentru un consum optim. Temperatura in hala influenteaza sporul zilnic, conversia furajului si in final rentabilitatea seriei. Ventilatia are de asemenea un rol important deoarece asigura reglarea concentratiei de oxigen, a continutului de gaze daunatoare, umiditatea aerului si temperatura. Foarte importanta este si asigurarea unui program de lumina corespunzator.

1. Mergi la o moara cu ciocanele si iti va spune morarul ce iti trebuie.Pentru un complex este bine de amestecat la moara cu ciocanele:1 sac boabe porumb,jumatate sac de grau,jumatate sac floarea sorelui,15 kg soia.Vara la pui cei care stau la tara le dau la aia mici brinza scoapta de vaca si ou fiert maruntit( asa face bunicamia dar ea are si vaca in curte,nu cumpara brinza si puii cresc sanatosi si repede)pe langa crupe maruntite din porumb.De asemenea pentru studiu poti cumpara de la faramacie veterinara complex pentru gaini si vezi ce scrie pe pachet,poti folosi si tu reteta respectiva dar fara adaosurile de chimicale pe care le gasesti in complexul de la veterinar. 2. Cam de vreo 10 ani am inceput, cu ajutorul parintilor bineinteles, sa-mi cresc propriile gaini; puii ii cumpar din targ, rasa mixta, dupa care urmeaza o perioada de tratament si hranire adecvata, altfel impactul cu mediul exterior le poate cauza diferite sensibilitati si boli. Ca hrana, porumb, grau (intr-o proportie de max 1/10), srot de floare, calciu, sare, baloti de lucerna, la urluitor. sarea este un ingredient care nu trebuie sa lipseasca din hrana gainilor; cam o mana la 20kg de urluiala. Ca o recomandare, atunci cand incepe anotimpul calduros, puii sa aiba cam 3 luni, destul de mari pentru a putea trece de sezonul inabusitor; in acest fel inainte de anotimpul rece, ve-ti avea si primele oua de la puicutele mai "grabite" In momentul cand puii sunt destul de mari si pot fi sacrificati intr-un mod eficient, incepeti cu cei mai slabiti, cocosii in special, pentru triere. Mare grija la dezinfectia adapostului, operatiune ce trebuie facuta periodic, asfel gainile vor slabi si nu ve-ti avea pasari sanatoase; la primele calduri, vor muri. Am mai cautat si am gasit tot felul de retete. Printre altele, am citit ca floarea soarelui se poate inlocui cu soia sau tarate. Asa este ? Unii mai spun ca ar trebui si putina proteina animala (2-4 %) din faina de carne sau zer ... ????? Am mai gasit niste liste cu tot felul de vaccinari, unele doar la pui, altele periodice, pe toata durata de viata. Are cineva experienta cu vaccinari/tratamente? Oricum, in urmatoarea perioada, intentionez sa cer parerea mai multor medici veterinari, sa trag cateva concluzii si sa fac un rezumat de cateva pagini la ceea ce am citit si aflat si sa-l postez pe forum, poate ajuta pe cineva