Sunteți pe pagina 1din 5

CAPITOLUL IX EducaŃia Fizică şi Igienico – Sanitară

9.1. Locul şi rolul educaŃiei fizice în formarea personalităŃii.

EducaŃia fizică este o componentă indispensabilă în formarea personalităŃii. ImportanŃa ei a fost evidenŃiată din cele mai vechi timpuri. Teoria şi practica acesteia au cunoscut o evoluŃie ascendentă, fiind determinate de împrejurări şi condiŃii istorico-sociale concrete. În societatea contemporană, în care datorită unor procese şi fenomene ce Ńin de civilizaŃia modernă (creşterea ponderii tehnicii, mecanizării şi cibernetizării în procesul de producŃie şi în viaŃa cotidiană; accentuarea şi intensificarea ritmului vieŃii cotidiene etc.) şi care duc la suprasolicitarea sistematică a sistemului nervos, a psihicului şi a sferei afectiv- emoŃionale, rolul educaŃiei fizice creşte în mod considerabil. În zilele noastre, educaŃia fizică nu reprezintă doar un mijloc de recreere după o activitate intelectuală mai intensă; ea are menirea de a contribui la dezvoltarea armonioasă a personalităŃii, prin asigurarea unui echilibru funcŃional între componentele acesteia şi în primul rând între cea fizică şi cea psihică. EducaŃia fizică nu se realizează paralel şi independent de celelalte componente ale educaŃiei, ci dimpotrivă, ca parte componentă a unui sistem, ea acŃionează concomitent cu celelalte laturi asupra dezvoltării integrale a individului. De altfel, atât ştiinŃele biologice cât şi cele socio-umane evidenŃiază unitatea fiinŃei umane. În concordanŃă cu acest principiu (al unităŃii fiinŃei umane), educaŃia fizică nu urmăreşte doar dezvoltarea fizică, ea cuprinde un ansamblu de acŃiuni care contribuie la dezvoltarea personalităŃii elevului prin potenŃarea calităŃilor psihofizice ale acestuia şi prin asigurarea unui echilibru între ele. AcŃiunea educaŃiei fizice se răsfrânge asupra tuturor laturilor educaŃiei: contribuind la dezvoltarea funcŃională a sistemului nervos, ea asigură condiŃii optime desfăşurării cu succes a activităŃii intelectuale. FrumuseŃea mişcărilor şi ritmul desfăşurării incumbă multiple valenŃe estetice. Organizarea şi desfăşurarea jocurilor şi exerciŃiilor fizice are multiple efecte asupra educării conştiinŃei şi conduitei morale, formării trăsăturilor pozitive de voinŃă şi caracter. De asemenea, formarea şi perfecŃionarea calităŃilor şi deprinderilor motrice (forŃă, viteză, îndemânare, rezistenŃă etc.) se va repercuta, prin transfer nespecific, asupra executării precise şi coordonate a mişcărilor impuse de mânuirea uneltelor, aparatelor şi maşinilor, contribuind astfel la realizarea sarcinilor educaŃiei profesionale. Cunoaşterea acestor intercorelaŃii amplifică valoarea educaŃiei fizice care vizează transformări de natură fizică şi psihică în concordanŃă cu idealul educaŃional, dezvoltarea integral-vocaŃională a personalităŃii.

9.2. Obiectivele educaŃiei fizice şi igienico-sanitare

9.2.1. Dezvoltarea şi fortificarea fizică a organismului. Sarcina fundamentală a educaŃiei fizice constă în optimizarea dezvoltării biologice. Ea intervine în mod organizat în dirijarea procesului de creştere, asigurând o dezvoltare armonioasă a organismului uman. Integrarea în societate a personalităŃii umane, rolurile pe care le va exercita depind nu numai de calităŃile intelectuale, morale şi profesionale, ci şi de cele biologice ale organismului său. ConştiinŃa “eului” – remarcă H. Wallon – este legată de dezvoltarea corpului, realitatea concretă a acestuia constituind prima temelie a personalităŃii (cf. 5). Dezvoltarea şi fortificarea fizică a personalităŃii vizează mai multe aspecte: dezvoltarea capacităŃilor fiziologice ale organismului, dezvoltarea fizică armonioasă, dezvoltarea motricităŃii, corectarea unor deficienŃe fizice şi – nu în ultimul rând – formarea deprinderilor şi obişnuinŃelor igienico-sanitare. O atenŃie deosebită se va acorda informării elevilor cu principalele aspecte pe care le implică bolile cu transmitere sexuală, măsurile contraceptive, vârsta propice pentru începerea vieŃii sexuale.

Dezvoltarea capacităŃilor fiziologice ale organismului are în vedere dezvoltarea şi buna funcŃionare a sistemului nervos. Pentru realizarea acestei sarcini, activităŃile de educaŃie fizică în care este antrenat copilul trebuie să Ńină cont de particularităŃile de vârstă şi individuale, cadrului didactic cerându-i-se să cunoască foarte bine anatomia şi fiziologia organismului uman.

Dezvoltarea fizică armonioasă presupune asigurarea proporŃiilor şi armoniei între componentele organismului. Se va urmări în mod special buna coordonare şi echilibrare a unor caracteristici biologice cum ar fi: greutatea, perimetrul toracic, capacitatea funcŃională a inimii, oxigenarea creierului. Pentru aceasta, copilul trebuie pus în situaŃia de a practica exerciŃii fizice diverse şi se va combate practicarea timpurie a unei singure discipline sportive. Practicarea unui sport de performanŃă, specializarea într-o ramură sportivă trebuie să se bazeze pe o pregătire fizică generală, pentru a preveni dezvoltarea fizică nearmonioasă. Dezvoltarea motricităŃii este o sarcină complexă a educaŃiei fizice, care vizează dezvoltarea calităŃilor fizice de bază, dezvoltarea unor calităŃi motrice specifice, formarea de priceperi de deprinderi motrice. Dezvoltarea calităŃilor fizice de bază. O serie de calităŃi fizice cum ar fi forŃa, rezistenŃa, viteza, îndemânarea intră în structura oricărui act motric, de aceea sunt considerate calităŃi fizice de bază. Concomitent cu dezvoltarea acestora, se va urmări şi cultivarea calităŃilor motrice specifice cum sunt: mobilitatea, coordonarea, supleŃea, elasticitatea, ritmul şi armonia mişcărilor. În educarea acestor calităŃi se va Ńine seama de modificările biochimice şi fiziologice care au loc în dezvoltarea organismului, precum şi de perfecŃionarea unor funcŃii vegetative cum sunt circulaŃia, respiraŃia, secreŃiile interne. Formarea priceperilor şi deprinderilor motrice. Priceperile şi deprinderile motrice sunt componente efectorii ale unei activităŃi motrice. Priceperile se exprimă prin posibilitatea utilizării cunoştinŃelor şi componentelor motrice învăŃate anterior, într-o situaŃie motrică, impusă de condiŃiile variabile ale mediului. Deprinderile sunt componente automatizate ale unei acŃiuni motrice dobândite prin exersare în condiŃii relativ identice. Orice acŃiune motrică implică atât priceperi cât şi deprinderi. Priceperile actualizează şi angajează experienŃa motrică în derularea ei, iar deprinderile asigură un caracter automatizat unora din mişcările pe care le reclamă această derulare. Pe măsura automatizării mişcărilor şi transformării lor în deprinderi, ele ies din zona centrală a conştiinŃei (trec spre periferia acesteia). Drept urmare, acŃiunea respectivă se înfăptuieşte cu un consum mai redus de energie şi cu parametri de eficienŃă mai mari. Deprinderile motrice sunt un ansamblu de mişcări, devenite stereotipuri dinamice care se derulează în mod automat. În categoria acestora putem include: mersul, alergarea, înotul, mersul pe schiuri, mersul pe bicicletă etc. CalităŃile fizice de bază şi deprinderile motrice sunt două laturi ale aceluiaşi fenomen, motricitatea organismului.

EducaŃia igienico-sanitară. Această componentă a unei vieŃi raŃionale vizează păstrarea unei stări de sănătate fizică şi mentală şi asigurarea dezvoltării normale a organismului. Ea presupune asimilarea de către elevi a unor cunoştinŃe igienice de bază şi formarea unor priceperi şi deprinderi privind păstrarea sănătăŃii individuale şi colective, alimentaŃia raŃională, prevenirea îmbolnăvirilor, cunoaşterea unor semne de boală, evitarea abuzului de medicamente, stabilirea unui echilibru între efort şi odihnă. Respectarea normelor igienico-sanitare contribuie la perfecŃionarea vigorii fizice, a facultăŃilor intelectuale şi morale ale individului, la creşterea capacităŃii de adaptare. EducaŃia fizică poate exercita influenŃe pozitive şi în privinŃa igienei şi educaŃiei sexuale a preadolescenŃilor şi adolescenŃilor, valorificându-le forŃele psiho-fizice în mod raŃional şi plăcut. Abordarea cu elevii a unor teme legate de relaŃiile între băieŃi şi fete, igiena organelor genitale, interdependenŃa diferitelor aspecte (biologic, psihologic şi social) pe care le implică relaŃia dintre sexe etc. va contribui la o mai bună pregătire a tineretului în acest domeniu. M.

Epuran evidenŃiază în acest sens că, prin specificul lor, activităŃile de educaŃie fizică, jocurile sportive generează şi întreŃin numeroase şi variate stări afective. În realizarea educaŃiei igienico-sanitare şi sexuale se impune o strânsă colaborare între educatori (în primul rând între profesorul de educaŃie fizică şi diriginte) şi medicul şcolar.În ultimele două decenii au apărut o serie de lucrări (legate de educaŃia sexuală) care pot fi utilizate în munca educativă 1 . Corectarea unor deficienŃe fizice. Această sarcină vizează întocmirea unor programe individuale de lucru, adaptate la specificul deficienŃei fizice de care suferă unii elevi. În acest fel, prin introducerea gimnasticii corective, toŃi elevii sunt antrenaŃi la activitatea de educaŃie fizică, eliminându-se cazurile de scutire de la orele de educaŃie fizică.

9.2.2. Dezvoltarea din punct de vedere psihic şi formarea personalităŃii. EducaŃia fizică contribuie într-o măsură considerabilă la dezvoltarea proceselor psihice, a componentelor personalităŃii, precum şi la pregătirea elevilor pentru autoeducaŃie fizică. Dezvoltarea proceselor psihice. Prin practicarea exerciŃiilor fizice şi a jocurilor sportive se dezvoltă toate procesele psihice (cognitive, afective, volitive). Referitor la

procesele cognitive, educaŃia fizică are efecte benefice, îndeosebi asupra dezvoltării percepŃiilor complexe (spaŃiale, de mişcare, chinestezice, temporare ş.a.). Necesitatea aprecierii juste a distanŃei în diferite jocuri sportive, a adâncimii şi deplasării favorizează perfecŃionarea calităŃilor acestor percepŃii. Multe din secvenŃele unei acŃiuni sportive presupun o apreciere corectă a timpului, contribuind la perfecŃionarea simŃului timpului. În jocurile şi exerciŃiile fizice este intens solicitată şi gândirea. Găsirea cât mai rapidă şi promptă a soluŃiei, rezolvarea unei probleme tactice presupun operaŃii ale gândirii – analiza, sinteza, compararea tuturor factorilor şi împrejurărilor pentru a depista şi alege varianta cea mai bună. Descoperirea soluŃiei optime într-o situaŃie concretă depinde şi de calităŃile gândirii, cum ar fi rapiditatea, supleŃea, independenŃa, creativitatea etc. Toate aceste calităŃi se dezvoltă şi se perfecŃionează prin exerciŃii şi jocuri sportive. EducaŃia fizică favorizează prin excelenŃă apariŃia stărilor afective pozitive, stenice:

- emoŃii şi sentimente estetice generate de armonia şi frumuseŃea mişcărilor, de

ambianŃa în care se desfăşoară activitatea;

- bucuria, satisfacŃia, neliniştea, teama provocate de reuşita unor exerciŃii, de

pregătirea pentru unele competiŃii; Rezultă că prin educaŃia fizică se îmbogăŃeşte şi se nuanŃează viaŃa afectivă, fapt ce îşi pune amprenta asupra întregii personalităŃi umane, toate aceste trăiri afective acŃionând ca mobiluri interne cu funcŃie energizantă şi stimulatoare asupra conduitei umane în ansamblul său (4). Un rol important îl exercită jocurile şi exerciŃiile fizice în educarea voinŃei şi a calităŃilor ei. Sportul în general oferă cadrul propice educării unor calităŃi cum ar fi: curajul, dârzenia, perseverenŃa, hotărârea, stăpânirea de sine, spiritul de disciplină şi ordine, consecvenŃă etc., necesare în orice activitate. Dezvoltarea componentelor personalităŃii. EducaŃia fizică contribuie la dezvoltarea tuturor componentelor personalităŃii (temperament, aptitudini, caracter ş.a.). Temperamentul (componenta dinamico-energetică a personalităŃii) se exprimă prin rapiditatea sau încetineala apariŃiei şi desfăşurării proceselor psihice, prin intensitatea cu care se manifestă, toate acestea oglindindu-se în mişcări, mimică, limbaj, rezistenŃă la efort, reacŃii emoŃionale etc.

1 R. Dumitru, De vorbă cu tinerii. Probleme de educaŃie sexuală, Ed. Albatros, Bucureşti, 1975.

M.

Peteanu, EducaŃia relaŃiilor dintre sexe, E.D.P., Bucureşti, 1973

M.

Tue, Cartea băieŃilor, Ed. Politică, Bucureşti, 1975

M.

Tue, Cartea fetelor, Ed. Politică, Bucureşti, 1974

J. Rousselet, Adolescentul, acest necunoscut, Ed. Politică, 1968.

Prin educaŃia temperamentului se urmăreşte cultivarea la cele patru tipuri fundamentale (coleric, sangvin, flegmatic, melancolic) a acelor trăsături care se manifestă într-o măsură mai mică, dar sunt necesare pentru formarea personalităŃii în ansamblul său. În acest sens, acŃiunea educativă va fi orientată în sensul consolidării stăpânirii de sine şi echilibrului afectiv la coleric, a accelerării reacŃiilor şi mişcărilor la flegmatic, a fortificării energiei şi creşterii independenŃei la melancolic. Respectarea regulilor, ordinea şi disciplina arată M. Epuran, îi impun colericului mai multă reŃinere şi echilibrare în reacŃiile şi manifestările sale; rapiditatea cu care trebuie să execute mişcările şi deplasările în joc îl obligă pe flegmatic la o mai mare mobilitate, scoŃându-l din inerŃia sa; greutatea în executarea exerciŃiilor îl determină pe melancolic să-şi mobilizeze întreaga energie, câştigând totodată şi independenŃă mai mare(cf. 5). Prin conŃinutul şi modul de desfăşurare, exerciŃiile fizice şi sportul contribuie la formarea şi stabilizarea trăsăturilor de caracter. Astfel, efectuarea sistematică a exerciŃiilor, conform regulilor impuse, educă perseverenŃa, tenacitatea, simŃul ordinii; competiŃiile sportive formează spiritul de echitate, respectul faŃă de partener (adversar), sentimentul de prietenie etc. Prin rezultatele obŃinute, sportul favorizează formarea spiritului de iniŃiativă, capacităŃilor organizatorice, a dorinŃei de autodepăşire. Pot apărea şi atitudini morale negative – egoismul, individualismul, îngâmfarea, vedetismul ş.a. ApariŃia acestora poate fi prevenită prin măsuri educative iniŃiate şi conduse de către profesorul de educaŃie fizică. EducaŃia fizică contribuie şi la dezvoltarea aptitudinilor. Rolul ei pe această linie constă atât în consolidarea aptitudinilor generale manifestate prin calităŃile unor procese psihice cum sunt: rapiditatea gândirii, concentrarea atenŃiei, spiritul de observaŃie etc. cât şi în actualizarea predispoziŃiilor naturale şi formarea propriu-zisă a aptitudinilor psihomotorii. Pregătirea elevilor pentru autoeducaŃie fizică. ActivităŃile de educaŃie fizică desfăşurate în şcoală au menirea de a-i pregăti pe elevi (atât sub aspect metodic cât şi psihologic) să desfăşoare activităŃi similare şi în mod independent, în scopul automodelării. Aspectul metodic al pregătirii pentru autoeducaŃie vizează modul concret de efectuare a exerciŃiilor şi de desfăşurare a jocurilor sportive. Pregătirea psihologică se referă la dezvoltarea interesului, evidenŃierea necesităŃii şi importanŃei autoeducaŃiei pe această linie pentru dezvoltarea armonioasă a organismului, menŃinerea capacităŃii de muncă şi a sănătăŃii fizice şi psihice. Subliniind valoarea formativă şi autoformativă a educaŃiei fizice, M. Debesse arată că în sport cele mai frumoase victorii sunt cele suportate asupra noastră înşine. “Ori, pentru a ajunge aici trebuie cultivată voinŃa, împingând-o adesea până la îndrăzneală, trebuie, deasemenea, să te supui unui antrenament sever, unei discipline, precizie în execuŃie, trebuie chiar, până se ajunge pe înălŃimi, să înveŃi să suferi” (2, p.105). ValenŃele formative şi autoformative ale educaŃiei fizice, îndeosebi contribuŃia ei la formarea trăsăturilor de voinŃă şi caracter (curajul, dârzenia, tendinŃa spre autodepăşire, perseverenŃa, tenacitatea, spiritul de iniŃiativă, independenŃa etc.) pot fi transferate prin măiestria profesorului (antrenorului) spre alte domenii ale autoeducaŃiei – autoeducaŃie intelectuală, morală, estetică ş.a. În concluzie, educaŃia fizică joacă un rol deosebit de important nu numai în dezvoltarea fizică a organismului, ci şi în formarea şi autoformarea personalităŃii sub multiplele ei aspecte.

9.3. Forme şi mijloace de realizare a educaŃiei fizice

Obiectivele educaŃiei fizice se îndeplinesc în cadrul formelor organizate în şcoală, dar şi în activitatea de educaŃie fizică desfăşurată independent de elevi. 9.3.1. Forme organizate în cadrul şcolii. Se caracterizează prin aceea că sunt organizate şi conduse de factorii educativi, cu respectarea principiilor şi normelor pedagogice, urmăresc obiective anterior stabilite, gândite într-un sistem, ce merge de la simplu la complex, folosesc o strategie ce decurge firesc din obiective şi respectă particularităŃile de vârstă şi

individuale. Aici se includ lecŃia de educaŃie fizică, recreaŃia organizată, cercurile şi colectivele sportive pe diferite ramuri de sport, concursurile sportive, activităŃile de orientare turistică, excursiile, drumeŃiile etc. LecŃia de educaŃie fizică reprezintă principala formă prin care se îndeplinesc obiectivele acestei componente a educaŃiei. Pentru reuşita ei, cadrul didactic trebuie să formuleze şi să operaŃionalizeze foarte atent obiectivele urmărite, să structureze conŃinuturile specifice obiectivelor, să identifice metodele şi mijloacele folosite în vederea îndeplinirii obiectivelor, să evalueze performanŃele biomotrice atinse de elevi. Deşi are o structură specifică diferitelor ramuri de sport, totuşi, o lecŃie de educaŃie fizică parcurge câteva secvenŃe (etape, evenimente) comune: organizarea colectivului de elevi, pregătirea organismului pentru efort, influenŃarea selectivă a organismului (se vor antrena în mod special acele segmente ale corpului care vor fi mai mult solicitate în realizarea sarcinii fundamentale a lecŃiei), realizarea sarcinii fundamentale (însuşirea, fixarea, perfecŃionarea priceperilor, deprinderilor motrice, dezvoltarea calităŃilor motrice), revenirea organismului după efort, aprecieri asupra modului în care elevii au participat la oră şi asupra rezultatelor, concluzii, recomandări pentru activitate independentă. Pe baza acestei structuri generale, în funcŃie de sarcina didactică fundamentală, lecŃia de educaŃie fizică cunoaşte mai multe tipuri sau variante. 9.3.2. Activitatea de educaŃie fizică independentă a elevilor. Se desfăşoară la recomandarea profesorului sau din iniŃiativa elevilor, în scopul de a întregi şi completa activităŃile organizate în şcoală. Se desfăşoară individual sau în grup. Urmăresc, în principal, dezvoltarea activităŃilor motrice, perfecŃionarea unor priceperi şi deprinderi, perfecŃionarea într-o disciplină sportivă, corectarea sau ameliorarea unor deficienŃe fizice. Desfăşurarea lor presupune din partea elevilor conştientizarea efectelor benefice ale practicării educaŃiei fizice şi sportului şi implică o atitudine activă din partea acestora, o motivaŃie intrinsecă menită să asigure suportul energetic necesar.

1.

Antal, A.,

2.

Debesse, M.,

3.

Epuran, M.,

4.

Nicola, I.,

5.

* * *

6.

Cristea, S.,

BIBLIOGRAFIE:

„Igiena şcolară”, ediŃia a doua, E. D. P., Bucureşti, 1978

„Psihologia copilului de la naştere la adolescenŃă”, E.D.P., Bucureşti, 1970

„Psihologia educaŃiei fizice, Editura Sport-Turism”, Bucureşti, 1976

„Tratat de pedagogie şcolară”, E.D.P., Bucureşti, 1996 „Programa şcolară. Aria curriculară EducaŃie Fizică şi Sport”, vol. IX, M.E.N., 1999

„DicŃionar de termeni pedagogici”, E.D.P, Bucureşti, 1998