Sunteți pe pagina 1din 2

Din pacate, dat fiind faptul ca ritul funerar pincipal in cazul dacilor era incineratie, lipsa ramasitelor umane

neafectate de foc ne impiedica, astazi, sa putem efectua analize detaliate care sa ne arate tipurile de boli specifice zonei la acea vreme si mai ales modul in care medicii daci isi tratau pacientii. Resturile scheletice care provin de la indivizi supusi sacrificari nu reprezinta o baza solida de cercetare pentru a putea fi trase niste concluzii elocvente. Prin urmare, ne raman ca surse de informare in acest domeniu doar cele literare, lasate de autori antici sau diversele supozitii nascute ca urmare a analizei listelor de plante medicinale utilizate de daci. Cele mai multe informatii privind cunostintele de medicina ale dacilor ne parvin de la autori greci. Platon (Charmide, 156a. Opere complete I, pg. 71, Humanitas 2001), i atribuie lui Socrate unele afirmaii despre medicii traci ai lui Zamolxis, care credeau c tot aa cum nu se cuvine s ncercm a vindeca ochii fr a fi vindecat capul, tot aa nu trebuie s tmduim capul fr a ine seama de trup, cu att mai mult nu trebuie s ncercm a vindeca trupul fr a ncerca sa tmfuim sufletul.

Afectiunile erau tratate in functie de specificul si localizarea lor, in acest sens medicii daci utilizand o serie intreaga de leacuri si plante medicinale. Medicul grec Discoride (De materia medica, II-IV) reproduce 35 de denumiri de plante medicinale din limba dac la care Pseudo -Apuleius (in lucrarea Herbarius) mai adaug nc 14. Amintim, dintre acestea, cateva, impreuna cu denumirile actuale din limba romana: ionitis si sopitis (aconit, curcubeic, omag, omag-veninos, mrul-lupului), anoupsi (bucatel), anuspe (iarba-campului),atilia (arierel), azila (aratel), udacila (boroanta), bles (stir), blis/blita (talpa gastii), kerkeraphron (ceapa-ciorii), boudalla/boudathla (limba boului), dacina (deditel), polpoloum/polpoum/polpum (marar), periborasta (brusture), kourionnekoum (rodul-pamantului), absentium/apsenthion/bitumen/bricumum/nitumen/titumen/zired/zonusta/zouoste/zuste (diverse specii de pelin), fithofdedela (fereguta), croustane (crucea-voinicului), dzena/zena (cucuta), tutastra (lubenita/pepene verde), kotiata (meisor-rosu), skiara/skiare/skithe (scai/scaiete/scaius), amalusta (milostiva), dieleia/dieleian (masalar/maselarita), salia (anason), laca (iarba-grasa), kardama (broscarita), kallipetalon (cinci-degete), dracor (rozmarin), mantia (mur), mizela (cimbrisor). De precizat ca unele dintre plantele cu rol curativ utilizate de daci au si astazi, in farmacia moderna, aceleasi intrebuintari. Pe baza informatiilor ce au parvenit pana la noi de la cei doi autori antici amintiti mai sus, se pot stabili si o serie de afectiuni in cazul carora erau utilizate plantele numite mai sus si nu numai. Atfel, acestea, dupa specific, in stare pura sau preparate in retete mai complexe, aveau rol hemostatic, diuretic, antiasmatic, purgativ (ex. Cinuboila), antihemoragic, cicatrizant (ex. Chodela), calmant (ex. Dileina) sau astrigent (ex. Coadama). Tot cu ajutorul plantelor erau tratate ulceratiile, afectiunile cailor respiratorii superioare, dar si ale rinichilor sau vezicii urinare. Skiara, de pilda, era utilizata in cazul muscaturilor de caine sau de sarpe, iar Caropithla avea, printre altele, si rol afrodisiac De asemenea, un rol extrem de important in tratamentul afectiunilor de orice tip il aveau descantecele si vrajile, elemente ce contribuiau la indepartarea influentelor malefice. Acestea erau cunoscute si performate mai ales de femei, dupa cum relateaza Arian, in Fragmente, III. De asemenea, izvoarele termale erau cunoscute si utilizate de catre daci in tratamentul anumitor afectiuni ale sistemului osos si circulator. Dintre ele, putem aminti izvorul de la Geoagiu, cunoscut, in antichitate, sub numele de Germisara. In acelasi timp, dupa cum releva sursele literare, dar si descoperiri mai recente ale unor arheologi precum Ion Horatiu Crisan, Constantin Daicoviciu sau Radu Vulpe, stramosii nostri cunosteau si utilizau tehnici avansate de chirurgie, dovada in acest sens fiind o serie de obiecte specifice descoperite pe teritoriul locuit de daci, utlizate, printre altele, la efectuarea unor trepanatii craniene. Craniul descoperit la Poiana, de pilda, demonstreaza practicarea unor astfel de interventii chirurgicale. La fel, trusa medicala descoperita la Sarmizegetusa, ce continea, printre altele, o tablet medicamentoas din cenus de la vulcanii mediteraneeni, cenus folosit ca absorbant pentru rni, arata un grad avansat al practicii

medicinei pe aceste meleaguri. Efectuarea unor interventii chirurgicale elaborate ar putea fi demonstrata si de descoprirea unor instrumente specifice, precum bisturiu, birici, sonda (cu rol in extragerea corpurilor straine din organism), penseta, carlige (pentru ridicare amarginilor unor plagi) si spatula (Poaina, Brad, Sarmizegetusa Regia). Pentru pastrarea sau transportul lichidelor cu rol curativ erau utilizate recipiente din ceramica, os, piatra sau sticla.