Citiţi cu atenţie sursele istorice de mai jos: A.

„Idealurile fasciste au fost îmbrăţişate rapid de către masele de oameni, care erau formate din categorii amestecate de populaţie, incluzând agricultori, proprietari de terenuri, oameni de afaceri, veterani de război şi multe altele(...). Ca ideologie, fascismul s-a manifestat împotriva sloganului <Libertate, egalitate, fraternitate>. (...) În scurt timp, Italia fusese transformată într-un stat poliţienesc. Codul de legi a fost rescris pentru a favoriza fascismul. Toate instituţiile educative au primit ordinul să apere regimul. Mussolini a căutat să se asigure că acesta a intrat în casa fiecărui individ, iar tot ceea ce citeau oamenii erau de fapt propriile sale gânduri.” (C. Misquitta, Dictatori nemiloşi)
B. „Ca şef al guvernului, Mussolini nu mai era un prim-ministru votat de Parlament şi responsabil în faţa lui. Situat în afara şi deasupra planului pe care se aflau miniştrii, simpli agenţi de execuţie, el era investit de rege cu depline puteri executive şi nu depindea decât de suveran. La 31 ianuarie 1926, puterile sale legislative au fost extinse. [În Italia] nici o lege nu putea fi prezentată fără consimţământul lui şi era, totodată, autorizat să legifereze prin decrete-legi, în afara controlului parlamentar. (...) Codurile de legi au fost revizuite în sens autoritar, iar libertăţile locale au fost reduse în folosul prefecţilor, agenţi ai despotismului.” (P. Guichonnet, Mussolini şi fascismul)

Pornind de la aceste surse istorice, răspundeţi următoarelor cerinţe: 1. Precizaţi, din sursa A, sloganul împotriva căruia s-a manifestat fascismul.
2. Precizaţi, din sursa B, o informaţie referitoare la codurile de legi. 3. Menţionaţi spaţiul istoric şi conducătorul politic la care se referă atât sursa A, cât şi sursa B. 4. Menţionaţi, pe baza sursei A, un punct de vedere referitor la practicile politice fasciste, susţinându-l cu

o explicaţie din text.
5. Menţionaţi, pe baza sursei B, un punct de vedere referitor la relaţia dintre puterea executivă şi puterea

legislativă, susţinându-l cu o explicaţie din text.
6. Menţionaţi două trăsături ale democraţiei din spaţiul european, în prima jumătate a secolului al XX-lea. 7. Prezentaţi o practică politică specifică democraţiei din Europa, în a doua jumătate a secolului al XX-

lea.

6. În Marea Britanie. Potrivit sursei A. fraternitate”. Mussolini deţine întreaga putere şi nu se mai poate vorbi despre o separaţie a puterilor în stat deoarece „ca şef al gvernului. De exemplu. suveranitatea naţională. atribuţii specifice. 5. Cele trei puteri sunt exercitate de autorităţi publice distincte. Puterea legislativă. puterea legislativă are rolul de a adopta legile.. legile au fost modificate astfel încât să asigure puterea lui Mussolini: “Codurile de legi au fost revizuite în sens autoritar”. puterea autorităţilor este limitată. Belgia. iar tot ceea ce citeau oamenii erau de fapt propriile sale gânduri”. În concluzie. şi cu cât puterea celor care conduc este mai mică.) fusese investit de rege cu depline puteri executive” iar „puterile sale legislative au fost extinse”. Aceste trăsături ale democraţiei au fost aplicate şi în România până în anul 1938. Italianu l se afla sub controlul statului. Franţa. O practică specifică democraţiei din Europa. iar conducătorul suprem. este separarea puterilor în stat. Principalele trăsături ale democraţiei din spaţiul european. puterea executivă era deţinută de guvern şi rege. . într-un stat democratic. Spaţiul istoric: Italia Conducătorul: Benito Mussolini 4. Potrivit sursei B. respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Mussolini (. una dintre practicile politice fasciste este controlul şi politizarea societăţii prin propagandă şi îndoctrinare. este pretutindeni: „Mussolini a căutat să se asigure că acesta a intrat în casa fiecărui individ. Astfel.1. „idealurile fasciste au fost îmbrăţişate rapid de către masele de oameni” iar „instituţiile educative au primit ordinul să apere regimul”. 7. etc. Olanda. în Italia fascistă. Separarea celor trei puteri nu înseamnă izolarea acestora.. în a doua jumătate a secolului al XX -lea. în a doua jumătate a secolului al XX-lea. puterea legislativă de Parlamentul bicameral format din Camera Comunelor şi Camera Lorzilor. ci interdependenţa şi controlul reciproc. 2. sunt: separarea puterilor în stat. este instituţia care deţine puterea legislativă. pentru a-i apăra pe cetăţeni de eventuale abuzuri din partea instituţiilor statului. executivă şi judecătorească sunt separate. ţările scandinave. legile sunt adoptate de către Parlament şi sunt obligatorii pentru celelalte autorităţi ale statului-guvern. “Libertate. egalitate. această practică democratică este aplicată în Marea Britanie. autorităţile judecătoreşti. în cadrul politicii interne şi externe. Pentru a-şi impune dominaţia regimul fascist a urmărit anihilarea oricărui spirit critic şi transformarea comunităţii de indivizi într-o “colectivitate” amorfă. pluripartidismul. Potrivit sursei B.. Benito Mussolini. nici o lege nu putea fi adoptată fără acordul lui Mussolini. Mussolini putea adopta decrete-legi fără a mai fi nevoie de acordul Parlamentului care.a apăra“ legile. În acest fel. supusă voinţei conducătorului. în prima jumătate a secolului al XX -lea. cu atât puterea este mai mare la cei care sunt conduşi. fiecare dintre ele având organizare şi componenţă proprii. Astfel. guvernarea reprezentativă. De exemplu. 3. căci aşa cum reiese şi din sursa A. puterea executivă de a le pune în aplicare. iar puterea judecătorească de .