Citiţi cu atenţie sursele istorice de mai jos: A.

„Idealurile fasciste au fost îmbrăţişate rapid de către masele de oameni, care erau formate din categorii amestecate de populaţie, incluzând agricultori, proprietari de terenuri, oameni de afaceri, veterani de război şi multe altele(...). Ca ideologie, fascismul s-a manifestat împotriva sloganului <Libertate, egalitate, fraternitate>. (...) În scurt timp, Italia fusese transformată într-un stat poliţienesc. Codul de legi a fost rescris pentru a favoriza fascismul. Toate instituţiile educative au primit ordinul să apere regimul. Mussolini a căutat să se asigure că acesta a intrat în casa fiecărui individ, iar tot ceea ce citeau oamenii erau de fapt propriile sale gânduri.” (C. Misquitta, Dictatori nemiloşi)
B. „Ca şef al guvernului, Mussolini nu mai era un prim-ministru votat de Parlament şi responsabil în faţa lui. Situat în afara şi deasupra planului pe care se aflau miniştrii, simpli agenţi de execuţie, el era investit de rege cu depline puteri executive şi nu depindea decât de suveran. La 31 ianuarie 1926, puterile sale legislative au fost extinse. [În Italia] nici o lege nu putea fi prezentată fără consimţământul lui şi era, totodată, autorizat să legifereze prin decrete-legi, în afara controlului parlamentar. (...) Codurile de legi au fost revizuite în sens autoritar, iar libertăţile locale au fost reduse în folosul prefecţilor, agenţi ai despotismului.” (P. Guichonnet, Mussolini şi fascismul)

Pornind de la aceste surse istorice, răspundeţi următoarelor cerinţe: 1. Precizaţi, din sursa A, sloganul împotriva căruia s-a manifestat fascismul.
2. Precizaţi, din sursa B, o informaţie referitoare la codurile de legi. 3. Menţionaţi spaţiul istoric şi conducătorul politic la care se referă atât sursa A, cât şi sursa B. 4. Menţionaţi, pe baza sursei A, un punct de vedere referitor la practicile politice fasciste, susţinându-l cu

o explicaţie din text.
5. Menţionaţi, pe baza sursei B, un punct de vedere referitor la relaţia dintre puterea executivă şi puterea

legislativă, susţinându-l cu o explicaţie din text.
6. Menţionaţi două trăsături ale democraţiei din spaţiul european, în prima jumătate a secolului al XX-lea. 7. Prezentaţi o practică politică specifică democraţiei din Europa, în a doua jumătate a secolului al XX-

lea.

Potrivit sursei B. autorităţile judecătoreşti. Italianu l se afla sub controlul statului. puterea legislativă are rolul de a adopta legile. şi cu cât puterea celor care conduc este mai mică. Benito Mussolini.. una dintre practicile politice fasciste este controlul şi politizarea societăţii prin propagandă şi îndoctrinare. guvernarea reprezentativă. legile sunt adoptate de către Parlament şi sunt obligatorii pentru celelalte autorităţi ale statului-guvern. 3. iar puterea judecătorească de . Principalele trăsături ale democraţiei din spaţiul european. în a doua jumătate a secolului al XX -lea.. în prima jumătate a secolului al XX -lea. Aceste trăsături ale democraţiei au fost aplicate şi în România până în anul 1938. Olanda. puterea legislativă de Parlamentul bicameral format din Camera Comunelor şi Camera Lorzilor. Belgia. iar conducătorul suprem.. sunt: separarea puterilor în stat. Spaţiul istoric: Italia Conducătorul: Benito Mussolini 4. 2. În acest fel. respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. În Marea Britanie. atribuţii specifice. executivă şi judecătorească sunt separate.) fusese investit de rege cu depline puteri executive” iar „puterile sale legislative au fost extinse”. Puterea legislativă. legile au fost modificate astfel încât să asigure puterea lui Mussolini: “Codurile de legi au fost revizuite în sens autoritar”. este pretutindeni: „Mussolini a căutat să se asigure că acesta a intrat în casa fiecărui individ. “Libertate. fraternitate”. . 7. în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Separarea celor trei puteri nu înseamnă izolarea acestora. pentru a-i apăra pe cetăţeni de eventuale abuzuri din partea instituţiilor statului. De exemplu. Mussolini (. ţările scandinave. suveranitatea naţională. puterea executivă de a le pune în aplicare. pluripartidismul. într-un stat democratic. egalitate. În concluzie. Cele trei puteri sunt exercitate de autorităţi publice distincte. „idealurile fasciste au fost îmbrăţişate rapid de către masele de oameni” iar „instituţiile educative au primit ordinul să apere regimul”. în Italia fascistă. Mussolini putea adopta decrete-legi fără a mai fi nevoie de acordul Parlamentului care. fiecare dintre ele având organizare şi componenţă proprii. puterea executivă era deţinută de guvern şi rege. cu atât puterea este mai mare la cei care sunt conduşi. ci interdependenţa şi controlul reciproc. Potrivit sursei A. Astfel.1. este separarea puterilor în stat. puterea autorităţilor este limitată. 5. căci aşa cum reiese şi din sursa A. iar tot ceea ce citeau oamenii erau de fapt propriile sale gânduri”. O practică specifică democraţiei din Europa. De exemplu. Pentru a-şi impune dominaţia regimul fascist a urmărit anihilarea oricărui spirit critic şi transformarea comunităţii de indivizi într-o “colectivitate” amorfă. supusă voinţei conducătorului. Potrivit sursei B. Mussolini deţine întreaga putere şi nu se mai poate vorbi despre o separaţie a puterilor în stat deoarece „ca şef al gvernului. 6.a apăra“ legile. în cadrul politicii interne şi externe. este instituţia care deţine puterea legislativă. această practică democratică este aplicată în Marea Britanie. nici o lege nu putea fi adoptată fără acordul lui Mussolini. Franţa. etc. Astfel.