26 iunie 1940 - Primul ultimatum sovietic pentru cedarea Basarabiei si a Bucovinei

Cristi Dumitru,

Ziua de 26 iunie 1940 marcheaza inceputul calvarului romanilor basarabeni si bucovineni. Pentru cateva zeci de ore, soarta acestora a fost in mana Consiliului de Coroana condus de regele Carol al II lea. Textul primului ultimatum sovietic este unul sumar si mincinos, in el precizandu-se ca teritoriul Basarabiei este locuit ,,in principal de ucraineni" si ca cedarea Basarabiei si Bucovinei catre URSS ar repara o nedreptate istorica.

Solicitarea de cedare a Bucovinei este considerata o despagubire in viziunea sovieticilor, acestia sustinand si in privinta acestui teritoriu ca are o populatie ,,legata in marea sa majoritate de Ucraina sovietica atat prin comunitatea sortii istorice, cat si prin comunitatea de limba si compozitie nationala". Aceasta nota ultimativa a reprezentat un act de forta care venea, la vremea respectiva, ca o urmare fireasca a pactului Ribbentrop-Molotov. Clauzele secrete ale acestui pact lasau Romania la mana URSS, Germania manifestandu-si dezinteresul pentru aceasta parte de lume. In societatea romanesca exista o larga polemica referitoare la modul in care conducatorii statului roman au reactionat la acest ultimatum si la urmarile acestei reactii. La 73 de ani departare, Basarabia este impartita in doua, cea mai mare parte a ei aflandu-se in componenta Republicii Moldova. Basarabia de sud se afla in componeta Republicii Ucraina, iar Nordul Bucovinei si Tinutul Herta (care a fost acaparat urmare a unui absurd

gest de trasare a granitelor) se afla in componenta aceluiasi stat ucrainean, care este beneficiarul final al nedreptatii istorice savarsite de imperiul sovietic. Daca despre romanii majoritari din Republica Moldova se vorbeste destul de mult in Romania (datorita campaniilor desfasurate de diverse ONG-uri si platforme civice si a unui interes deosebit al Presedintelui Basescu, in special), despre romanii din Nordul Bucovinei si mai ales de cei din sudul Basarabiei auzim din ce in ce mai putine. Politica extrema de deznationalizare dusa de statul ucrainean, masurile dure luate de acesta impotriva oricarei forme de maniferstare a identitatii culturale, limitarea dreptului la educatie in limba materna, relatiile diplomatice nu tocmai bune dintre cele doua state, dezinteresul statului roman, toate acestea au dus la o micsorare constanta a numarului de etnici romani din cele doua provincii istorice romanesti. Dupa sapte decenii, in Republica Moldova, stat idependent si suveran, inca nu a fost recunoscuta prin constitutie limba romana, in ciuda unei presiuni constante a forurilor academice si a societatii civile, iar problema reunificarii cu Tara-mama este una pe care politicienii o evita constant. De precizat ca acesta problema a limbii genereaza mari probleme si comunitatii romanesti din Ucraina, care este divizata (cu ajutorul masiv al autoritatilor) in comunitatea romanesca si moldoveneasca, inclusiv invatamantul in limba materna fiind unul separat pentru cele doua asa zise comunitati. Sunt ferm convins ca, intr-un fel sau altul, romanii din Republica Moldova se vor alatura celor din tara mama in parcurgerea drumului european. Asa e normal, asa e drept si asa TREBUIE. Dar ce facem cu romanii blocati in istorie, cei care, la 73 de ani dupa inceperea agresiunii sovietice asupra statului roman se afla in situatia de a lupta in fiecare zi pentru pastrarea identitatii nationale si au de dat cu subsemnatul pe la diverse autoritati ori de cate ori sustin raspicat ca sunt romaniR Romanii din Basarabia de sud, romanii din Bucovina de Nord, romanii din Herta/

Textul complet al notei ultimative: ,,In anul 1918 Romania folosindu-se de slabiciunea militara a Rusiei a desfacut de la Uniunea Sovietica (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, calcand prin aceasta unitatea seculara a Basarabiei, populata in principal cu ucraineni, cu Republica sovietica ucraineana. Uniunea sovietica nu s-a impacat niciodata cu faptul luarii cu forta a Basarabiei, ceea ce guvernul sovietic a declarat nu o singura data si deschis in fata intregii lumi. Acum cand slabiciunea militara a URSS este de domeniul trecutului iar situatia internationala care s-a creat cere rezolvarea rapida a chestiunilor mostenite din trecut pentru a pune in fine bazele unei paci solide intre tari, URSS considera necesar si oportun ca in interesul restabilirii adevarului sa paseasca impreuna cu Romania la rezolvarea imediata a chestiunii inapoierii Basarabiei la Uniunea sovietica. Guvernul sovietic considera ca chestiunea intoarcerii Basarabiei este legata in mod organic de chestiunea transmiterii catre URSS a acelei parti a Bucovinei a carei populatie este legata in marea sa majoritate de Ucraina sovietica prin comunitatea sortii istorice cat si prin comunitatea de limba si compozitie nationala. Un astfel de act ar fi cu atat mai just cu cat transmiterea partii de nord a Bucovinei catre URSS ar putea reprezenta, este drept ca numai intr-o masura neinsemnata, un mijloc de despagubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuita URSSului si populatiei Basarabiei prin dominatia de 22 de ani a Romaniei in Basarabia.

Guvernul URSS propune Guvernului Regal al Romaniei: 1. Sa inapoieze cu orice pret Uniunii sovietice Basarabia; 2. Sa transmita Uniunii sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontierele potrivit cu harta alaturata. Guvernul sovietic isi exprima speranta ca Guvernul roman va primi propunerile de fata ale URSS si ca aceasta va da posibilitatea a se rezolva pe cale pasnica conflictul prelungit dintre URSS si Romania. Guvernul sovietic asteapta raspunsul Guvernului Regal al Romaniei in decursul zilei de 27 iunie curent."
AMAE, fond 71/1920-1944. URSS, vol. 130, f. 245-246.
Sursa documentului: Arhivele Nationale