Sunteți pe pagina 1din 17

Neurofiziologia defineste invatarea umana drept acel comportament final complex, suprapus si dezvolt pe activitatea si sensibilitatea innascuta a tuturor

componentelor sistemului nervos central la diferiti stimuli.

Structural si functional, fundamentul neurodinamic al invatarii il constituie blocurile interogative ale creierului: Blocul A cuprinde talamusul, hipotalamusul, sistemul limbic, formatia reticulara ascendenta activatoatre . Functii sale sunt: -modularea tonusului scoartei cerebrale -crearea unei stari optime de vigilenta, etc. Blocul B cuprinde capetele corticale ale analizatorilor in zonele gnostice(neocortex) si de proiectie. Functii sale sunt: -prelucrarea si stocarea informatiilor -sinteza complexa integratoare

Blocul C cuprinde lobul frontal. Functii sale sunt: -programarea activitatii -confruntarea efectelor actiunii cu intentiile si proiectele subiectului. -specializari functionale cu efecte in sfera motorie, mnezica a gandirii, atentiei, etc.

Emisfera cerebrala dreapta (ECD) -controleaza activitatile si functile mainii, ochiului, urechii, piciorului de pe partea stanga. -guverneaza capacitatile de sinteza, de generalizare. -este raspunzatoare de elaborarea categoriilor si starilor dionisiace (atitudini de extaziere, zbucium,stari pasionale) -perceptii spatiale, pentru forme -specializata indeosebi pentru imagini (bi si tridimensionale) -muzicalitate -inclinatie pentru filozofie, arte plastice, matematica. -nu poate opera cu notiuni abstracte cu concept logice (materie, timp, rautate) -specializata pe limbajul nonverbal -lobul ei frontal este mai mare decat al emisferei stangi

Emisfera cerebral stanga (ECS)


-controleaza activitatile si functile mainii, ochiului, urechii, piciorului de pe partea dreapta -guverneaza capacitatile analitice, digitale, computerizabile. -este raspunzatoare de elaborarea categoriilor apolimice (ordine, masura, armonie) -asigura performantele in activitatile de citit si lectura, scris, calculate, comunicare, precum si a activitatilor motorii (tehnice) mai complexe -asigura succesul in sarcini de memorare pe terem scurt, atipice. -faciliteaza conduit in profesiuni de natura medicala, chimie, biologie, stiinte economice

Ipoteze referitoare la adaptarea unor metode de invatare adecvate: -Dezvoltarea mai precoce a emisferei stangi la dreptaci; -Pozitia stimulilor in campul vizual influenteaza performantele in memorarea acestora; -Specializarea functionala a celor doua emisfere celebrale influenteaza, uneori semnificativ, capacitatea de orientare spatiala a subiectilor. -Interactiunea celor doua emisfere constitue conditia necesara pentru o invatare normala;

Starea de invatare implica prezenta necesara a urmatoarelor a urmatoarelor conditii : -Starea de veghe
-Reactia la orientare-investigare : -nespecifica -specifica -Starea afectogena: -negativa -pozitiva -Starea motivationala Mecanismele si procesele psihice ( perceptie, reprezentare, memorie, imaginatie, gandire, afectivitate, vointa) trebuie sa se gaseasca intr-o stare optima, astfel incat invatarea sa aiba o ruta normala.

n termenii procesualitii, nvarea este analizat din perspectiva a dou etape mari: 1.nvarea propriu-zis: faza de receptare: starea de atenie, percepere, codificare; faza de nsuire: este exprimat prin intervalul n care are loc nvarea (nsuire). 2.reamintirea: faza de stocare: stocarea n memorie; faza de actualizare: recunoatere, reproducerea informaiei verbale

Evenimentele care explic procesul nvrii parcurg drumul circular input-output, cu transformri succesive n diferite blocuri.

Clasificarea principalelor tipuri, moduri sau forme de nvare:

-Dup relaia finalitate, procese psihice angajate i coninuturi ; -Dup coninutul nvrii ; -Dup modul de aciune al subiectului cu stimulii ; -Dup modul de organizare, de prezentare a coninuturilor i a situaiilor stimulatorii ; -Dup mecanismele i operaiile gndirii implicate ; -Dup scopul urmrit; -Dup nivelul contient ;
:

-Dup atitudinea ( pasiv-activ) a celui ce nva i raportul cu sursa nvrii; -Dup eficien n raport cu coninutul ; -Dup modul de dirijare i orientare n coninut; -Dup tipul relaiei didactice; -Dup continuitate n timp; -Dup efectul n planul schemelor comportamentale; -Dup natura relaiei subiect-sarcin de nvat;

Din aceste tipologizri se pot desprinde cel puin trei constatri semnificative:
-nvarea este o activitate complex, la care iau parte att elemente cu structur simpla, ct i procese cu funcii superioare; -formele superioare de nvare le implic pe cele inferioare ca structur i procesualitate; formele inferioare constituie premise, faze ori etape necesare n trecerea spre cele superioare; -exist legiti i principii pentru fiecare tip sau form de nvare, ceea ce n plan pedagogic conduce la ideea existenei diferitelor tipuri de instruire corespunztoare

-Legile conduitei umane, elaborate de Ed. Claparede ; -Legile invatarii propriu-zise, elaborate de E. L. Thorndike ; Principii si legitati: -Invatarea trebuie sa inceapa cu stabilirea unui scop, a unui principiu director ; -Orice invatare incepe prin diferite modalitati de utilizare a experientei subiectului ; -Invatarea are o baza neurofiziologica, deci un substrat material ; -Invatarea este mai eficace in conditiile desfasurarii unei actiuni ;

Un set de principii formulat de E. R. Hilgard cuprinzand generalizari psihologice aplicabile in practica pedagogica: -Cine si ce sa invete ; -Elevul cu motivatie pozitiva va invata mai usor decat cel nemotivat ; -Motivatia prea puternica nu este favorabila unei invatari eficace ; -Invatarea este mai eficienta in conditiile in care intarirea se face prin recompensa si nu prin pedeapsa ;

Teoriile asociationiste si ale conditionarii :

-Cel care invata trebuie sa fie activ si nu ascultator sau un privitor pasiv; -Frecventa este importanta in formarea deprinderilor in memorare si in suprainvatare; -Intarirea pozitiva este importanta in invatare si este de preferat celei negative;