Sunteți pe pagina 1din 17

Cantemir Michaela Rose-Marie Murariu (Mandalian) Monica Iacob (Bejenar) Iuliana

Cromatografia este o metoda de separare si analiza a

substantelor chimice din amestecuri, care se bazeaza pe interactiunea diferentiata a doi sau mai multi compusi de separat (numiti soluti) cu doua faze cromatografice: faza mobila si faza stationara. n toate separrile cromatografice proba este dizolvat ntr-o faz mobil: gaz, lichid sau fluid supercritic. Aceast faz este frecvent numit eluent, iar dup ce trece de captul coloanei se numete eluat.

Metoda cromatografic a fost descoperit de botanistul

rus Mihail Tsvet, n 1906 i a fost folosit nti pentru separarea unor substane colorate pe coloan sau ca eluate colorate. Cromatografia a devenit principalul instrument pentru separarea speciilor asemntoare. Ea poate fi de asemenea utilizat pentru determinri cantitative i calitative ale speciilor separate,

O analiz cromatografic se rezum n general la urmtoarele concepte fundamentale:


proba este dizolvat n faza mobil; faza staionar este cel mai frecvent un lichid adsorbit la suprafaa unor particule de solid utilizate pentru a mpacheta coloana; faza mobil este trecut peste faza staionar nemiscibil; aceasta se numete eluie; solutul care are o mare afinitate fa de faza mobil se va mica prin coloan foarte ncet; componenii probei se vor separa n benzi discrete vizibile la detector, i rezult cromatograma.

Principalele avantaje pe care le prezinta cromatografia ca metoda de separare sunt: Permite separarea, identificarea si dozarea cantitativa simultana a componentelor unui amestec. Se poate aplica unui numar foarte mare de produse, practic orice compus organic putnd fi separat printr-o metoda cromatografica Sensibilitatea metodelor cromatografice este extrem de ridicata, ceea ce nseamna ca necesita doar cantitate foarte mica de proba. n acelasi timp nsa se pot aplica si la scara preparativa. Durata analizei este redusa, comparativ cu alte metode de analiza ale amestecurilor complexe.

Principiul separarii cromatografice


Principiul de baza al separarii

cromatografice consta n distributia inegala a componentelor unui amestec ntre faza mobila si faza stationara. Acest amestec strabate sistemul cromatografic, fiind antrenat de catre faza mobila. Distributia inegala este determinata fie de afinitatea diferita a componentelor amestecului fata de cele doua faze, fie de capacitatea diferita de a difuza n acestea.

Clasificarea metodelor cromatografice


1. Clasificarea n functie de mecanismul separarii 1.1. Cromatografie de adsorbtie - n care fenomenul principal care sta la baza separarri este adsorbtia, iar afinitatea componentelor pentru cele doua faze este n functie de coeficientii lor de adsorbtie. 1.2. Cromatografie de repartitie - n care fenomenul care determina separarea este extractia si separarea componentelor se face n functie de diferenta dintre coeficientii lor de repartitie ntre cele doua faze. 1.3. Cromatografie cu faze chimic legate - care este intermediara ntre cromatografia de adsorbtie si cea de repartitie, fiind o combinare a acestora. 1.4. Cromatografie de schimb ionic - care are la baza interactiunile electrostatice si difuzia, iar separarea componentelor se face n functie de sarcinile lor electrice, constantele de disociere si diametrul efectiv al ionilor. 1.5. Cromatografie de excluziune (numita si cromatografie pe gel) - n care fenomenul principal este difuzia, iar separarea se face n functie de marimile efective ale moleculelor componentelor. 1.6. Cromatografie de afinitate - n care separarea are loc datorita unor interactiuni biochimice specifice cu asa-numitele grupari de afinitate.

Clasificarea metodelor cromatografice


2. Clasificarea n functie de natura fazelor cromatografice 2.1. Cromatografie de gaze a. Gaz-lichid (GLC) b. Gaz-solid (GSC) 2.2. Cromatografie de lichide a. Lichid-lichid (LLC) b. Lichid-solid (LSC) 2.3. Cromatografie cu fluide supercritice (SFC)

Clasificarea metodelor cromatografice


3. Clasificarea n functie de configuratia sistemului cromatografic 3.1. Cromatografie pe coloana a. Cromatografie pe coloane clasice (cu umplutura) b. Cromatografie pe coloane capilare 3.2. Cromatografie planara a. Cromatografie n strat subtire b. Cromatografie pe hrtie

Schema de principiu a cromatografului


1 - rezervor faza mobila 2 - dispozitiv de reglare si masurare a debitului 3 - dispozitiv de

introducere a probei 4 - coloana cromatografica 5 - detector 6 - nregistrator sau integrator

Diagrama care reprezinta rezultatul analizei cromatografice se numeste cromatograma. Ea este nregistrata n general ca o functie a intensitatii semnalului detectorului n raport cu timpul. Semnalul corespunzator fiecarei componente care apare n cromatograma se numeste pic cromatografic, iar aria picului este proportionala cu concentratia componentei respective. n cazul cromatografiei planare, cromatograma este chiar placa sau hrtia pe care a avut loc analiza, iar componentele sunt evidentiate sub forma unor spoturi.

Clasificarea metodelor cromatografice de analiza


1. Cel mai utilizat criteriu de clasificare este natura sau starea de agregare a celor doua faze. Faza stationara poate sa fie solida sau lichida, in cel de al doilea caz lichidul fiind depus pe un suport solid.fazele stationare lichide trebuie sa indeplineasca unele conditii speciale cum ar fi volatilitatea foarte scazuta, miscibilitate redusa cu solventii uzuali,viscozitate ridicate pentru a ramane pe un support in timp ce faza mobila curge prin coloana. Faza mobila poate fi un lichid (L), un gaz (G) sau un fluid supercritic (FS), nemiscibile cu faza stationara. Daca faza mobile este un gaz vorbim de cromatografie de gaze (CG), daca este un lichid de cromatografie de lichide (CL), iar daca este un fluid supercritic de cromatografie de fluide in stare supercritical (CFS), fuidul supercritic este o substanta care se afla deasura presiunii si temperaturii sale critice.

Clasificarea metodelor cromatografice de analiza


2. In functie de procesul de separare metodele cromatografice se impart in doua categorii : - metode bazate pe afinitatea diferiat a componentilor (in care sunt incluse metodele de repartitie, absorbtie, schimb ionic, afinitate); - metode bazate pe marimea diferita a componentilor (ex: excluziunea sterica) 3. Considerand modul de deplasare a probei se pot distinge urmatoarele tehnici: cromatografia prin elutie, prin dizlocare, frontala si cu goluri sau vacante 4. In ceea ce priveste parametrii de operare - temperatura coloanei si debitul purtatorului-acestia pot fi constanti sau variabili, rezultand cromatografia izoterma, cu temperatura programata (gradient de tempertatura) sau cu debit programat (gradient de presiune).

Marimile ce caracterizeaza procesul de separare


Eficienta - separarii cromatografice se refera la

capacitatea sistemului cromatografic de a elua analitii supusi separarii sub forma unor picaturi extrem de inguste. Selectivitatea - separarii cromatografice reprezinta capacitatea sistemului cromatografic de a separa analiti cu proprietati extrem de asemanatoare si este descrisa prin factorul de separare. Rezolutia - unei separari cromatografice este o masura mai explicita a gradului de separare a doi compusi.

Analiza calitativa si cantitativa in cromotografie


Analiza calitativa (identificarea substantelor separate) se realizeaza la iesirea din coloana cu ajutorul detectorului. Cromatograma reprezinta succesiunea de picuri cromatografice produsa de detector. Detectorul transforma o proprietate a compusilor da analizat in semnal electric, proportional cu cantitatea de substanta. Identificarea componentilor corespunzatori picurilor cromatografice se poate face in doua moduri: prin compararea timpilor de retentie ai componentilor cu al unor etaloane cunoscute in aceleasi conditii experimentale; aceasta metoda nu asigura certitudinea identitatii unei substante; prin retinerea componentilor eluati pentru o analiza ulterioara prina alte tehnici analitice, cum ar fi spectometria in IR sau spectometria de masa, contribuind astfel la cresterea procentelor de certitudine.

Analiza calitativa si cantitativa in cromotografie


Pentru analiza cantitativa este foarte important standardizarea conditiilor de lucru si cunoasterea factorului de raspuns al detectorului pentru fiecare component determinat. Analiza cantitativa consta in trei etape: obtinerea cromatogramei; masurarea maximelor (picurilor) sau a suprafetelor interpretare rezultatelor Calculul rezultatelor se poate face in mai multe moduri: normalizarea interna, standardizarea interna, metoda adaosului standard.

Bibliografie

1. Bettelheim, F. A. si Landesberg, J. (2000), Laboratory Experiments for general, organic, and biochemistry - 4th edition , Harcourt College Pub, p 437-446. 2. Bezerinck, M. W. Z. (1889) Phys. Chem., 3 110. 3. Iovu, M., Nicolaescu, T. O. (2009), Chimie organica. Metode experimentale, Ed. Carol Davila Bucuresti, p. 157-165. 4. Izmailov, N. A. si Schraiber, M. S. (1938), Farmatsiya, 3, 1. 5. Kirchner J. G., Miller, I. M., si Keller, I. G. (1959), Anal. Chem., 23 420. 6. Srivastava, S. P, Dua, V. K., Gupta, K. (1979), TLC Separation of Some Biologically Important Amino Acids on Pyridinium Tungstoarsenate Impregnated Layer, Cromatographia, 9, 605-607. 7. Stahl, E. (1964) Thin Layer Chromatography, Martini-Bettolo, G. B. ed., Elsevier, London. 8. Wijsman, H. P. (1898), dE Diastase, beschouwd als mengsel van Mattese endextrinase, Amsterdam.