Sunteți pe pagina 1din 7

Organizaia Mondiala a Comerului (OMC), se ocupa cu regulile de comert ntre naiuni la nivel global sau aproape de global.

Exist mai multe moduri de a privi la OMC. Este o organizatie pentru liberalizarea comerului. Este un forum pentru guverne de a negocia acorduri comerciale. Este un loc in care acestia isi pot rezolva disputele comerciale. Conduce un sistem de reguli comerciale. In esenta, OMC este un loc unde membrii guvernelor merg pentru a ncerca s rezolve problemele comerciale pe care le au unii cu altii. Primul pas este de a vorbi. OMC s-a nscut din negocieri si tot ceea ce face OMC este rezultatul unor negocieri. Cea mai mare mare a activitatii WTO vine de la negocierile din 1986-94 ,numite Runda Uruguay si din negocierile timpurii din cadrul Acordul General pentru Tarife i Comer (GATT). OMC este n prezent gazda unei noi negocieri, n cadrul "Agendei de Dezvoltare Doha", lansata in 2001. Acolo unde rile s-au confruntat cu bariere comerciale care se doreau coborate, negocierile au ajutat la liberalizarea comerul. Dar OMC nu inseamna doar liberalizarea comerului, n unele situaii regulile sale sprijina meninerea barierelor comerciale de exemplu pentru a proteja consumatorii sau de a preveni rspndirea bolii. OMC a luat nastere la 1 ianuarie 1995, dar su sistem de comercializare este cu o jumatate de secol mai vechi. Din 1948, Acordul General pentru Tarife i Comer (GATT) a prevazut regulile pentru sistem. (Cea de-a doua reuniune ministerial OMC, care a avut loc la Geneva n luna mai 1998, a inclus o celebrarea a 50 de ani ai sitemului.) Nu a durat mult ca Acordul General sa dea natere la o organizaie internaional neoficiala, cunoscuta neoficial drept GATT.De-a lungul anilor,GATT a evoluat prin mai multe runde de negocieri. Ultima i cea mai mare runda de negocieri GATT a fost Runda Uruguay, care a durat din 1986 pn n 1994 i a condus la crearea OMC. Avand in vedere ca GATT s-a ocupat in principal cu comerul de bunuri, OMC i acordurile sale acoper acum comerul cu servicii, inventii, creatii si desene (proprietate intelectuala). Acordurile OMC sunt lungi i complexe, deoarece sunt texte juridice care acoper o gama larga de activitati. Acestea se refer la: agricultura, textile i de mbrcmi nte, activitati bancare, de telecomunicaii, achiziiile guvernamentale, standarde industriale i sigurana produselor, regulile sanitare alimentare i multe altele. Dar un numr de principii simple si fundamentale se gasesc in toate aceste documente . Acestea sunt principiile de baz ale sistemului comercial multilateral.

Reducerea barierelor comerciale este una dintre cele mai evidente mijloace de a ncuraja comerul. Barierile vizate includ taxele vamale (sau de tarife) si masuri , cum ar fi interdictii de import sau cote care limiteaz cantitile. Din cnd n cnd alte probleme , cum ar fi birocraia i politicile de curs de schimb au fost, de asemenea, discutate. De la crearea GATT n 1947-48 au fost opt runde de negocieri comerciale. O a noua rund, n cadrul Agendei de Dezvoltare Doha, este acum n desfurare. La inceput, acestea s-au axat pe reducerea tarifelor (taxe vamale) pe mrfurile importate. Ca rezultat al negocierilor, de la mijlocul anilor 1990 ratele tarifare ale tarilor industriale pe marfuri industriale au sczut constant la mai puin de 4%. Dar pana in anii 1980, negocierile se extinsesera acoperind barierele netarifare pe bunuri i in noi domenii cum ar fi serviciile si proprietatea intelectuala. Deschiderea pieelor poate fi benefic, dar impune ajustare. Acordurile OMC permit rilor s introduc treptat modificri , prin "liberalizarea progresiv". rilor n curs de dezvoltare li se acorda de obicei mai mult timp s-i ndeplineasc obligaiile. Uneori, promisiunea de a nu ridica o barier comercial poate fi la fel de important ca reducerea uneia, pentru c promisiunea ofer ntreprinderilor o vedere clar a anselor lor de viitor. Cu stabilitate i previzibilitate, investitia este ncurajat, sunt create locuri de munc i consumatorii se pot bucura pe deplin de beneficiile concurenei - alegere i preuri mai mici. Sistemul comercial multilateral este o ncercare a guvernelor de a face mediul de afaceri stabil i previzibil. n cadrul OMC, atunci cnd rile sunt de acord sa isi deschida pieele pentru produse sau servicii, ele "se obliga " prin angajamente. Pentru bunuri, aceste obligatii ridica plafonul ratelor taxelor vamale. Uneori rile taxeaza importurile cu rate mai mici decat cele obligatorii. Frecvent ,acesta este cazul rilor n curs de dezvoltare. n rile dezvoltate ratele taxate si cele obligatorii tind sa fie aceleasi. O tara isi poate schimba obligatiile, dar numai dup ce a negociat cu partenerii comerciali, ceea ce ar putea nsemna compensarea acestora pentru pierderea de comer. Una din realizrile discutiilor despre comertul multilateral din cadrul Rundei Uruguay a fost crestera comertului n conformitate cu angajamentele obligatorii .n agricultur, 100% din produse au tarife obligatorii. Rezultatul: un grad substantial mai mare al sigurantei pietei pentru comerciani i investitori. Sistemul ncearc s mbunteasc previzibilitatea i stabilitatea n alte moduri. O cale este de a descuraja utilizarea de cote i alte msuri folosite in stabilirea limitelor pe cantitile de import - administrarea contingentelor poate duce la o mai mare birocratie. O alta

cale este de a face regulile comerciale ale tarilor cat mai clare(transparente) si publice posibil. Multe acorduri OMC, cer guvernelor sa dezvaluie public politicile si practicile comerciale in cadrul tarii sau sa anunte OMC. Supravegherea politicilor naionale de comer,prin Mecanismul de Revizuire a Politicii de Comert ofera pe mai departe masuri de incurajare a transparentei atat nationale,cat si la nivel multilateral. Sistemul OMC contribuie la dezvoltare. Pe de alt parte, rile n curs de dezvoltare au nevoie de flexibilitate in perioada necesara implementarii acordurilor ssitemului. Acordurile motenesc prevederile anterioare ale GATT, care permit asisten sociala i concesiuni comerciale pentru rile n curs de dezvoltare. Peste trei sferturi din membrii OMC sunt ri n curs de dezvoltare i rile n tranziie la economia de pia. n perioada de apte ani i jumtate ai Rundei Uruguay , peste 60 din aceste ri, au implementat programe de liberalizarea comerului in mod autonom. n acelai timp, rile n curs de dezvoltare i economiile n tranziie au fost mult mai active i influente in negocierile din Runda Uruguay dect n orice alta runda de negocieri si sun si mai active in actuala Agenda de Dezvoltare Doha. La sfritul Rundei Uruguay, rile n curs de dezvoltare au fost pregtite sa a preia cele mai multe din obligaiile care sunt cerute de rile dezvoltate. Dar acordurile le-au acordat perioade de tranziie pentru a se adapta la nefamiliarele i, poate, dificilele dispoziii ale OMC n special pentru cele mai srace, "mai puin dezvoltate" ri. O decizie ministerial adoptat la sfritul rundei spune c tarile instarite trebuie s accelereze punerea n aplicare a angajamentelor privind accesul pe piaa de mrfuri a bunurilor exportate de ctre tari mai puin dezvoltate. Recent, rile dezvoltate au nceput s se permit scutirea de taxe i de cote pentru aproape toate importurile de produse din tarile mai putin dezvoltate .Cu privire la aceastea, OMC i membrii si trec inca printr-un proces de nvare. Actuala Agenda de Dezvoltare Doha include grijile rilor in curs de dezvoltare n legtur cu dificultile pe care le ntmpin n punerea n aplicare a acordurilor Rundei Uruguay. Problema economica pentru un proces de liber schimb bazat pe acorduri multilaterale este destul de simpla i se bazeaz n mare parte pe bunul sim comercial. Dar este, de asemenea, sprijinita de dovezi: experiena comerului mondial i creterea economic de la cel de-al doilea Rzboi mondial pana in prezent. Tarifele produselor industriale au sczut abrupt i acum, in medie, mai putin de 5% n rile industriale. n primii 25 de ani dupa rzboi, cresterea economica mondiala a fost in medie de 5% pe an, o rat ridicat, care a fost partial rezultatul a unor bariere

de comert mai reduse. Comertul mondial a crescut si mai repede, reprezentnd in medie 8% n cursul acestei perioadei. Datele statistice prezinta o legtur ntre comerul mai liber i creterea economic. Toate rile, inclusiv cele mai srace, au resurse - umane, industriale, naturale, financiare - pe care le poate angaja pentru a produce bunuri i servicii pentru pieele lor interne sau pentru a concur n strintate. Economia ne spune c putem beneficia, atunci cnd aceste bunuri i servicii sunt comercializate. Mai simplu spus, principiul de "avantaj comparativ" spune c rile prospera mai intai prin folosirea bunurilor lor n scopul de a se concentra pe ceea ce ei pot produce mai bine, i apoi prin comercializarea acestor bunuri cu bunuri pe care alte tari le produc cel mai bine . Cu alte cuvinte, politicile de liber schimb - politici care permit fluxul nerestricionat de bunuri i servicii - ascut concurena, motiveaza inovatia si nasc succes. Dar succesul n comer nu este static. Capacitatea de a concura bine cu anumite produse se poate muta de la o companie la alta, atunci cand piaa se modifica sau noile tehnologii fac posibila producerea unor bunuri mai buna si mai ieftine . Productorii sunt ncurajai s se adapteze treptat i ntr-un mod relativ nedureros. Acestia pot s se concentreze pe noi produse, sa gseasca noua "nia ", n domeniul lor curent sau sa se extinda n noi domenii. Experiena arat c competitivitatea poate, de asemenea, sa se comute ntre ri . O ar care poate s-a bucurat de un avantaj datorita forei de munc mai ieftine sau pentru c a avut aprovizionari bune de resurse naturale, ar putea de asemenea, deveni necompetitiva cu unele bunuri sau serviciiin timp ce economia i se dezvolt. Oricum, stimululata de o economie deschisa, ara poate s devin competitiva in alte bunuri sau servicii. Aceasta este n mod normal, un proces treptat. Cu toate acestea, tentatia de a ndeprta provocarile importurilor competitive este ntotdeauna prezenta. Guvernele mai bogate sunt predispuse sa incetineasca la apelul protecionismului, pentru ctig politic pe termen scurt - prin subvenii, birocratie complicata, i sa se ascunda n spatele obiectivelor politice legitime cum ar fi conservarea mediului,sau protejara consumatorilor ca o scuza de a proteja producatorii. Protecia duce n cele din urm la producatori ineficienti care furnizeaz consumatorilor produse depite, lipsite de farmec. n final, fabriicile se inchid i locurile de munc sunt pierdute n ciuda proteciei i subveniilor. Dac si alte guverne din ntreaga lume urmresc aceleai politici, contractele de pe piata i activitatea economic vor fi reduse. Unul dintre obiectivele pe care guvernele le aduc la negocierile OMC este de a preveni o astfel de autodistrugere dusa de protectionism.

Din 1948 pana in 1994, Acordul General pentru Tarife si comert (GATT) a furnizat normele pentru comertul mondial si prezidat pe o perioada care a vazut unele din cele mai inalte rate de crestere in comertul international. Se parea bine stabilit, dar pe tot parcursul celor 47 de ani, a fost un acord provizoriu si organizatie provizorie. Intentia originala a fost de a crea o a treia institutie care sa se ocupe de partea de cooperare economica in comertul international, care uneste cele doua institutii Breton woods, Banca Mondiala si Fondul Monetar International. Peste 50 de tari au participat la negocieri pentru a crea o organizatie de comert international (ITO) ca o agentie specializata a Organizatiei Natiunilor Unite. Proiectul ITO Carta a fost ambitios. S-a extins dincolo de disciplinele comertului mondial pentru a include norme privind ocuparea fortei de munca, acorduri pentru marfuri, practici comerciale restrictive, investitii internationale si servicii. Scopul a fost de a crea ITO la o conferinta ONU despre Comert si Ocuparea fortei de munca din Havana, Cuba in 1947. In acelasi timp, 15 tari au inceput discutii in decembrie 1945 de a reduce si de a limita tarifele vamale. Cu cel de-al doilea razboi mondial abia incheiat, au vrut sa dau un impuls pentru liberalizarea comertului si sa inceapa sa corecteze mostenirea masurilor protectioniste ramase in loc de la inceputul anilor 1930. Aceasta prima runda de negocieri a dus la un pachet de norme comerciale si 4500 concesii tarifare care afecteaza 10 miliarde $ de comert, aproximativ o cincime din totalul din lume. Grupul se extinsese la 23 in momentul in care afacerea a fost semnata la 30 octombrie 1847. Concesiile tarifare au intrat in vigoare de la data de 30 iunie 1948 printr-un protocol de aplicare cu titlu provizoriu. Si asa noul Acord General pentru Tarife si Comert s-a nascut cu 23 de membri fondatori( oficial parti contractante) Cei 23 au facut, de asemenea, parte dintr-un grup mai mare de negociere a Cartei ITO. Una din dispozitiile din GATT spune ca acestea ar trebui sa accepte unele din regulile comerciale din proiect. Acest lucru, au crezut ei, ar trebui sa se faca rapid si provizoriu in scopul de a proteja valoarea de concesii tarifare pe care le-au negociat. Au clarificat modul in care au luat in considerare relatia intre GATT si Carta de ITO, dar au permis posibilitatea ca ITO sa nu poata fi creat. Au avut dreptate. Runda de la Tokyo a durat din 1973 pana in 1979 cu 102 de tari parcticipante. A continuat eforturile GATT pt reducerea treptata a tarifelor. Rezultatele au inclus o medie de o treime taiata din taxele vamale in cele noua piete industriale majore ale lumii, aducand tariful mediu pe produse industriale la

4,7%. Reducerile tarifare, etapizate pe o perioada de 8 ani, au implicat un element de armonizare cu cat tariful este mai mare, cu atat caderea este proportional mai mare. In alte probleme, Runda de la Tokyo a avut rezultate mixte. Ea nu a reusit sa atinga problemele fundamentale care afecteaza comertul agricol si, de asemenea, s-a oprit abtinut sa furnizeze un acord modificat cu privire la masurile de siguranta (masuri urgente d e import). Totusi, o serie de acorduri privind barierele netarifare au luat nastere in timpul negocierilor, in unele cazuri acorduri de interpretare a normelor existente GATT, in altele acorduri de deschidere a unor noi drumuri. In cele mai multe cazuri numai un numar relativ mic de membre GATT (in principal industrializate) s-au abonat la aceste acorduri si intelegeri. Pentru ca ele nu au fost acceptate de catre toti membrii GATT, au fost de multe ori informal numiti coduri. Ele nu au fost multilaterale dar au fost un inceput. Mai multe coduri au fost in cele din urma modificate in cadrul Rundei Uruguay si transformate in angajamente multilaterale acceptate de catre toti membrii OMC. A ramas doar patru plurilaterale- cele privind achizitiile publice, carne de bovine, aeronave civile si produse lactate. In 1997 membrii OMC au fost de acord sa renunte la acordurile pentru carnea de bovine si pentru lapte ramanand numai doua . A fost nevoie de 7 ani si jumatate , aproape dublu fata de programul original. In sfarsit au luat parte 123 tari. A acoperit aproape toate formele comertului de la periute de dinti la barci, de la servicii bancare la telecomunicatii, de la gene de orez salbatic la tratamente SIDA. A fost pur si simplu cea mai mare negociere comerciala facuta vreodata si cel mai probabil cea mai mare negociere de orice fel din istorie. Cateodata parea sa nu reuseasca. Dar in final, Runda Uruguay a adus cea mai mare reforma in sistemul de comercializare din lume, de cand GATT a fost creat la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Si totusi, in ciuda progresului sau tulbure, Runda Uruguay a vazut mai devreme rezultatele. In termen de doar 2 ani participantii au fost de acord asupra unui pachet de reduceri in drepturile de import pentru produsele tropicale care sunt exportate de catre tarile in curs de dezvoltare. Au revizuit de asemenea regulile de solutionare a disputelor cu unele masuri puse in aplicare la fata loocului. Si au apelat la rapoarte regulate ale membrilor GATT privind politicile comerciale, o miscare considerata importanta pt a face regimurile comerciale transparente din lume. OMC inlocuieste GATT ca o organizatie internationala, dar Acordul General inca exista ca tratat de umbrela a OMC pentru comertul de bunuri, actualizat ca rezultat al negocierilor Rundei Uruguay. Avocatii comerciali fac distinctia intre GATT 1994, partile actualizate ale

GATT si GATT 1947, acordul original care este inca in inima GATT 1994. Confuz? Pentru majoritatea dintre noi este de ajuns sa ne referim simplu la GATT. Multe din acordurile din cadrul Rundei Uruguay stabilesc orarele de lucru pt viitor. O parte din aceasta ordine de zi stabilita a inceput aproape imediat. In unele zone, sunt incluse negocieri noi sau suplimentare. In alte domenii include comentarii sau evaluari a situatiei la momente specificate. Unele negocieri au fost incheiate rapid, in mod special in telecomunicatii, servicii financiare. (de asemenea membrii guvernelor au cazut de acord asupra unei afaceri pentru comert mai liber cu produse de tehnologia infosrmatiei, o problema in afara ordinii de zi incorporate. Ordinea de zi construita initial in cadrul acordurilor rundey uruguay a vazut completari si modificari. Un numar de elemente sunt acum parte a Agendei de la Doha, unele actualizate.