Sunteți pe pagina 1din 17

Respiraia este funcia prin care se asigur continuu i adecvat aportul de oxigen din aerul atmosferic pn la nivelul celulelor

care l utilizeaz i circulaia n sens invers a dioxidului de carbon produs de metabolismului celular.

Componente
Componentele sistemului respirator sunt:

cile respiratorii

-cavitatea nazala: fosele nazale (nrile), fac legtura ntre mediul extern i cavitatea nazal (mediul intern). Interiorul cavitii nazale este cptuit cu o mucoas ale crei secreii menin locul mereu umed. Mucoasa, fiind puternic vascularizat, nclzete aerul inspirat. Mucusul, ct i firele de pr din fosele nazale opresc naintarea prafului i a altor impuriti care se pot afla n aerul inspirat. -faringele: este organul n care se ncrucieaz calea respiratorie cu calea digestiv. -laringele: este alctuit din mai multe cartilaje, dintre care cel situat anterior prezint o proeminen, numit mrul lui Adam. La intrarea n laringe se afl un cpcel numit epiglot, care, la nevoie, astup cavitatea laringelui numit glot. -traheea: este un tub lung de aproximativ 12cm, meninut deschis datorit inelelor cartilaginoase care intr n structura sa. Spre esofag, esutul cartilaginos este nlocuit cu esut moale, ce uureaz trecerea alimentelor prin aceast. Peretele intern al traheii este cptuit cu o mucoas umed, ale crei celule sunt ciliate. Cilii se mic de jos n sus, antrennd astfel impuritile spre exterior. -bronhiile: n numr de dou, sunt ramificaii ale traheii care ptrund n plmni. Inelele cartilaginoase ale acestora sunt complete, iar mucoasa lor conine, de asemenea, celule ciliate. Bronhiile se ramific n bronhii secundare: dou n plmnul stng, trei n plmnul drept. plmnii: sunt dou organe buretoase elastice, de culoare roz, aezate n cutia toracic, deasupra diafragmei. Plmnul drept este alctuit din trei lobi, iar plmnul stng are doar doi lobi, ntre cei doi plmni aflndu-se inima. n fiecare lob ptrunde cte o bronhie secundar, care se ramific n tuburi din ce n ce mai mici, numite bronhiole. Acestea, cnd ajung s aib 1mm n diametru, nu mai au inele cartilaginoase. Cele mai fine bronhiole se termin cu saci pulmonari, alctuii din mici umflturi cu pereii foarte subiri, numite alveole pulmonare.

Alveola pulmonar este unitatea structural i funcional a plmnului. ntre sacii pulmonari se afl un esut conjunctiv elastic. Plmnii nu au muchi. Suprafaa lor este acoperit de dou foie, numite pleure. Una este lipit de plmn, cealalt de peretele intern al cavitii toracice. ntre ele se afl o cavitate foarte subire, n care se gsete o pelicul de lichid. Plmnii sunt foarte bine vascularizai de arterele i venele pulmonare. Arterele pulmonare ptrund n plmni printr-un loc numit hil, se ramific i nsoesc bronhiile pn la sacii pulmonari, unde se ramific n arteriole care se continu cu capilarele. Acestea se deschid n venule care nconjoar sacii, nsoesc apoi bronhiolele, bronhiile, se unesc n venele pulmonare (cte dou de fiecare plmn) i ies din plmn tot prin hil. Ele se deschid n final, n atriul stng. Un plmn este, deci, alctuit dintr-un mare numr de saci pulmonari. Suprafaa acestora este foarte mare datorit alveolelor, a cror suprafa total atinge 200 m ptrai. Astfel, sngele i aerul se gsesc n contact pe o mare suprafa. Ele sunt separate doar de pereii foarte subiri ai alveolelor i ai capilarelor.

Respiratia pulmonara
Aceast etap a respiraiei cuprinde dou faze: ptrunderea aerului n plmni (inspiraia); eliminarea aerului din plmni (expiraia)-dureaz mai mult dect inspiraia. Un om adult aflat n repaus execut 16 micri respiratorii pe minut (ritmul respirator). Acest ritm este mai mare la femeie; el crete n timpul activitii musculare, al exerciiilor fizice etc. Respiraiile normale sunt acte reflexe involuntare. Plmnii, neavnd muchi, urmeaz pasiv micrile cutiei toracice. n timpul inspiraiei, volumul cutiei toracice crete datorit contraciei muchilor respiratori: diafragma se contract i coboar, muchii intercostali trag coastele i le ridic. Micarea coastelor mpinge sternul nainte, iar plmnii se umplu cu aer. n momentul expiraiei, muchii se relaxeaz, iar plmnii i micoreaz volumul o dat cu cel al cutiei toracice, eliminnd aerul. Inspiraia este, deci, faza activ a respiraiei, iar expiraia este faza pasiv. Intrrile i ieirile de aer din sistemul respirator prezint ventilaia pulmonar, care depinde de frecvena i profunzimea micrilor respiratorii. Acestea pot crete prin antrenament, gimnastic etc. Aerul este un amestec de gaze n urmtoarea proporie: 21% oxigen, 78% azot, 0,03% dioxid de carbon i alte alte gaze n cantiti foarte mici. Caracteristicele aerului inspirat sunt diferite de cele ale aerului expirat.

Astfel n plmni, aerul pierde oxigen, se mbogete n dioxid de carbon i vapori de ap. Schimbrile de gaze se produc la nivelul alveolelor pulmonare, unde sngele i aerul se gsesc n contact pe o mare suprafa. Dioxidul de carbon din snge traverseaz pereii capilarelor i pereii alveolelor, de unde va fi eliminat prin expiraie. Oxigenul din aerul ajuns n alveole n urma inspiraiei traverseaz pereii acestora, pereii capilarelor i ajunge n snge, care l transport la organe. Schimbul de gaze la nivelul pulmonar are loc ntotdeauna n acest fel, datorit diferenelor de presiune a acestor gaze n plmni i snge.

Schimburile gazoase

desfasoara in baza unor legi fizice , a mecanismelorfiziologice si a proprietatilor membranei alveolo-capilare si celulare.Ele au loc in 3 etape : Etapa pulmonara consta in oxigenarea sangelui capilar (hematoza pulmonara)si este posibila datorita suprafetei de contact foarte mare , stratului sanguin foarte subtiresi grosimii reduse a membranei alveolocapilare.Ea se desfasoara sub guvernarea legilorfizice, datorita gradientelor presiunilor partiale ale oxigenului si dioxidului de carbon dinaerul alveolar si cel din capilarele pulmonare, separate prin membrana al veolo-capilara.Trecerea are loc de la presiune mare la presiune mica. Etape sanguina este reprezentata de transportul de gaze respiratorii sub douaforme : dizolvata(forma functionala cea mai importanta) si forma legata(oxihemoglobinapentru oxigen si combinatii labile sub forma de bicarbinati pentru dioxidul de carbon). Etapa tisulara are loc prin difuziune si consta in utilizarea gazelor la nivelultesuturilor. Utilizarea oxigenului are loc la nivelul mitocondriilor celulare, unde prinprocesele de oxidoreducere, se elibereaza dioxid de carbon, hidrogen si energie chimica.

O metoda pentru studiul ventilatiei pulmonare este inregistrarea volumului aeruluideplasat spre interiorul si respectiv exteriorul plamanilor, procedeu numit spirometriedatorita denumirii aparatului utilizat, spirometru.Exista patru volume pulmonare,diferite care adunate, totalizeaza volumul maxim pe care il poate atinge expansiuneapulmonara. Semnificatia acestor volume este urmatoarea

Volumul curent -este volumul de aer inspirat si expirat in timpul respiratiei normale ( in medie 500 ml) Volumul inspirator de rezerva-este un volum suplimentar de aer care poate fi inspirat peste volumul curent (3000 ml) Volumul expirator de rezerva-reprezinta cantitatea suplimentara de aer care poate fi expirata in urma unei expiratii fortate dupa expirarea unui volum curent (1100 ml). Volumul rezidual-este volumul de aer care raman in plamani si dupa o expiratie fortata (1200 ml)

Capacitatile pulmonare sunt sume de doua sau mai multe volume pulmonare. Capacitatea inspiratorie egala cu suma dintre volumul curent si volumul inspirator de rezerva, reprezinta cantitatea de aer pe care o persoana o poate respira pornind de la nivelul expirator normal pana la distingerea maxima a plamanilor (3500 ml) Capacitatea reziduala functionala egala cu suma dintre volumul expirator de rezerva si volumul rezidual reprezinta cantitatea de aer ce ramane in plamanii la sfarsitul unei expiratii normale (2300 ml). Capacitatea vitala egala cu suma dintre volumul inspirator de rezerva, volumul curent si volumul expirator de rezerva, reprezinta volumul maxim de aer pe care o persoana il poate scoate din plamani dupa o inspiratie maxima (4600 ml) Capacitatea pulmonara totala -egala cu capacitatea vitala plus volumul rezidual, reprezinta volumul maxim pana la care pot fi expasionati plamanii prin efect inspirator maxim (5800 ml)

Gripa
Gripa este o boala infectioasa acuta a cailor respiratorii, foarte contagioasa, cauzata de virusul gripal A sau B, care apare in izbucniri epidemice de severitate variata, aproape in fiecare iarna. Perioada in care apare cu o frecventa crescuta infectia gripala este noiembrie-martie. Infectia gripala poate afecta orice persoana, insa riscul de a dezvolta forme clinice mai severe si de aparitie a complicatiilor este mai mare la copii, batrani si persoane cu imunodeficiente sau boli cronice. Acestora le este recomandata vaccinarea antigripala. Deoarece virusul gripal se gaseste sub o mare varietate de subtipuri si tulpini, care se modifica de la an la an, chiar si persoanele vaccinate pot face gripa, dar severitatea bolii va fi mai usoara.

Simptome
Mod de transmitere

Transmiterea este respiratorie, de la o persoana la alta, prin picaturile de saliva eliminate prin tuse, stranut, vorbire. Contagiozitatea este de 1-2 zile inainte si 4-5 zile dupa debutul bolii. Bolnavii cu forme atipice de boala sunt de asemenea contagiosi. Rezervorul de virus pot fi si unele animale, pentru tipul A de virus. Varful incidentei este situat in perioada noiembrie-martie

Perioada de incubatie este de 2 zile. Severitatea bolii depinde de expunerea anterioara la tipurile de virus inrudite. Adesea gripa este confundata cu virozele banale (guturaiul), foarte frecvente la copil, mai ales in sezonul rece. Debutul este brusc, uneori brutal, cu frisoane, febra 39-40 grade C, dureri musculare, dureri de cap intense, oboseala, dureri la nivelul globilor oculari (caracteristice pentru gripa), catar nazal (cu senzatie de nas infundat) tuse uscata, inapetenta (lipsa poftei de mancare), greata, varsaturi, chiar diaree. Complicatiile respiratorii influenteaza evolutia si prognosticul, mai ales cand apar la copii cu boli cronice sau la sugarii distrofici, rahitici. Pneumoniile gripale pot fi primare sau secundare, prin suprainfectie bacteriana. Alte complicatii sunt: cardiovasculare (miocardita), nervoase (encefalita, meningita), sindromul Reye. Copiii sub 24 de luni necesita spitalizare datorita riscului crescut de a dezvolta complicatii. In perioada de convalescenta este crescuta receptivitatea pentru infectii bacteriene.

Tratament
- repaus la pat, in camera aerisita (nu supraincalzita) - consum crescut de lichide: ceai, compot, suc de fructe, supa, care pot fi caldute (dar nu fierbinti) - vitamina C (sub forma de tablete sau siropuri) - combaterea febrei cu antitermice, care in functie de varsta pot fi siropuri, supozitoare, comprimate - combaterea tusei cu antitusive etc. Administrarea de antibiotice se face doar in caz de suprainfectie bacteriana. Masurile preventive in perioada de epidemie sunt foarte importante: evitarea aglomeratiilor, a vizitelor, aplicarea unor norme elementare de igiena (folosirea batistei cand tusim sau stranutam). Un mijloc eficace este imunizarea activa prin vaccinare antigripala a copiilor si batranilor, mai ales a celor cu risc crescut pentru complicatii asociate.

Fibroza pulmonara
Fibroza pulmonara este cunoscuta sub numele de boala pulmonara intestitiala, termen general pentru o varietate de boli ale plamanilor cronice. Plamanii pacientului cu fibroza pulmonara sunt rigizi din cauza cicatrizarii, a fibrozarii tesuturilor pulmonare dintre sacii de aer (intestitiu). Tesutul cicatrizat se afla in imposibilitate de a transporta oxigenul.

Cauze Simptome
1. 2. 3. 4.

Dispnee (respiratie scurta); Tuse uscata; Oboseala; Scaderea inexplicabila in greutate; Dureri musculare si articulare.

Factori de mediu si ocupationali Radiatiile Medicamente Boala de reflux gastroesofagian

Emfizem pulmonar
Afectiune difuza a plamanilor, caracterizata printr-o distensie a alveolelor cu distrugerea peretelui lor.

Simptome si evolutie

- Emfizemele pulmonare se traduc printr-o jena respiratorie. Ele risca sa evolueze catre o insuficienta respiratorie cronica cu rasunet asupra functionarii inimii (insuficienta cardiaca).

Cauze - Acestea raman adesea

necunoscute, dar varsta inaintata este un factor favorizant; in formele varstei de aproximativ 40 ani, zise "juvenile", emfizemul este cauzat de o anomalie a proportiilor de enzime prezente in plamani. emfizemul centrolobular este o complicatie a bronsitei cronice, ea insasi consecutiva unui fumat excesiv. Emfizemul profesional este provocat de unele boli pulmonare: tuberculoza, pneumoconioze (silicoza, de exemplu).

Tratament - Daca emfizemul pulmonar

este legat de o bronsita cronica sau de o dilatare a bronhiilor, tratamentul ei consta mai intai in prevenirea agravarii afectiunii: incetarea fumatului, tratamentul precoce al oricarei infectii bronhopulmonare. Restul tratamentului vizeaza ingrijirea simptomelor: kineziterapie respiratorie, administrare de bronhodilatatoare ca teofilinele si beta-2-simpatomimeticele, inhalatii zilnice de oxigen.

Curiozitati
in 24 de ore, plamanii sunt traversati de 10000 de litri de aer si de 800 de litri de sange. un om respira cam 174 milioane de litri de aer de-a lungul vietii. in momentul primei respiratii un nou nascut trebuie sa inspire cam de cincizeci de ori mai puternic decat un adult. la om, 0,1% din C02 din organism se elimina prin piele. in medie, omul si poate tine respiratia timp de un minut. Recordul mondial la aceasta proba este de 7 minute si 30 secunde. cei doi plamni contin aproximativ 150 - 300 de milioane de alveole pulmonare. mpreuna cu capilarele pulmonare, acestea realizeaza o suprafata de schimb de circa 150-200 de metri patrati. un om poate supravietui chiar si atunci cnd ii este extirpat un plamn. in timpul unui acces de tuse, plamnii imprima aerului expirat o viteza de 900 km/h, iar n timpul unui stranut, viteza este de numai 170 km/h. daca inspiram heliu, vocea ni se subtiaza. n acest caz, vocea unui barbat ar putea fi confundata cu cea a unei soprane! pe parcursul a 24 de ore, un om respira de 21.000 de ori, iar plamnii sai prelucreaza circa 2.000 l de aer, cantitate suficienta pentru a umfla cu gura 40 de barci pneumatice. Adultul consuma circa 300 cm cubi de oxigen pe minut, ceea ce reprezinta 442 l/24 de ore. la o temperatura normala de 20 C, un om adult inspira si expira cantitati diferite de aer, n functie de miscarile pe care le face si de pozitia sa: cantitatea de aer ventilat variaza de la 6 l cnd este culcat, la 7 l cnd este asezat si la 8 l cnd este n picioare fara a se misca, la 14 l cnd merge, 43 l cnd alearga si pna la 100 l cnd depune un efort fizic intens. persoanele care lucreaza sau traiesc n mediul urban respira zilnic o cantitate de substante toxice egala cu cea continuta de un pachet de tigari! plamnii au o mare elasticitate si pot fi umpluti cu aer de 100 de ori mai usor dect un balon. Cnd ne odihnim, doar 10% din aerul inspirat si expirat este rennoit. Totusi, atunci cnd tragem cu putere aer n piept sau cnd facem exercitii fizice solicitante, aerul din plamni poate fi nlocuit chiar si n proportie de 80%. de-a lungul vietii, un om inspira aproximativ 20 kg de praf! S-ar putea spune ca nici nu mai e nevoie de aspirator n casa!

Acest proiect a fost prezentat de: Galan Olga-Patricia Neagu Cosmin Theodor Neculai Monica-Viviana Clasa a XI-a C Colegiul National Gheorghe Rosca Codreanu, Barlad Profesor indrumator Iftimi Ariadna