Rococo

Rococo este un stil arhitectural, decorativ, artistic i de design interior care a fost generat n Frana secolului al XVIII-lea, dar care s-a rspndit ulterior n ntreaga Europ i apoi n cele dou Americi, mai ales n ceea ce se numete America latin, adic n rile de limb spaniol iportughez. Considerat adesea ca o perioad relativ trzie din evoluia barocului, fiind caracterizat mai ales de bogia i varietatea detaliilor i aornamentelor, respectiv de exagerarea caracteristicilor barocului pn la opulen, rococo este privit astzi ca o perioad relativ distinct n evoluia artei occidentale. Spre sfritul perioadei sale de existen, a devenit relativ sincron i de multe ori s-a apropiat sensibil deneoclasicism. Aidoma arhitecturii, interioarele rococo ridic ornamentarea bogat, n toate aspectele sale, la rang de postulat. Astfel, interioarele rococo prezint similar faadelor cldirilor timpului, perei pictai i ornamentai (uneori chiar tavanele fiind decorate similar pereilor), mobilier impozant, masiv i elaborat ornamentat, sculpturi de dimensiuni mici i medii, oglinzi de diferite dimensiuni, tapierie n ton cu arhitectura, multiple reliefuri aplicate i, evident, picturi n ulei de diferite dimensiuni. Frecvent folosit n epoca plin de lejeritate social a Mariei Antoinette, stilul rococo i datoreaz numele unei combinaii lingvistice dintre cuvntul francez rocaille, adic scoic, i cel italian barocco, adic de sorginte baroc. Bogia ornamentaiei vecin cu opulena, curbele ornamentale infinit ncolcite folosite cu obstinaie, respectiv accentuarea cu precdere a artelor decorative i a designului interior, au creat un fel de tratare cu indulgen superioar a ntregului curent n prima treime a secolului al XIX-lea, cnd rococo-ul atinsese apogeul su. Oricum, relativ repede, termenul de rococo s-a impus n lumea criticii de art a anilor 1850, nemaifiind privit peiorativ, ca ceva vetust ci, aa cum o merita, ca o ntreag perioad artistic marcant.