Sunteți pe pagina 1din 0

Notiuni de medicina pentru ingineri

Curs 10 Materiale polimerice si compozite


SL Iulian ANTONIAC




Polimerii sunt molecule cu lanuri lungi care sunt constituii
dintr-un numr de uniti mici care se repeta. Unitile ce se
repeta, sau 'merii', difer de moleculele mici care au fost folosite
in procedeele de sinteza iniiala, monomerii, prin pierderea
nesaturarii sau eliminarea moleculelor mici, cum ar fi cele de
apa sau de acid clorhidric din timpul polimerizrii..


Lan tipic de polimer








Structura biomaterialelor polimerice
Polimerii pot fi :
polimeri liniari, cand merii se unesc intr-un singur lant
polimeri ramificati
polimeri incrucisati, in care lanturile adiacente sunt unite
prin legaturi covalente sau retele 3D formate din
monomeri trifunctionali.
a) Polimeri liniari
b) Polimeri incruciai
c) Polimeri ramificai
d) Polimeri in reea
TIPURI DE POLIMERI

:
:

Polimerii se mai pot clasifica n funcie de rigitate, n trei categorii



Termorigizi

Silicon
Poliuretan
Poliester nesaturat



Termoplastici

Polietilen
Poliamide
Policarbonat
Polipropilen


Elastomeri

Cauciuc acrilic
Cauciuc uretanic
Etilen-propilena

De asemenea, polimerii pot fi:
homopolimeri, formati din meri identici;
copolimeri, formati din doi sau mai multi meri
diferiti.

Polimerizarea prin aditie este utilizata pentru a forma
fie homopolimeri sau copolimeri, in timp ce
polimerizarea prin condensare este folosita numai
pentru a forma copolimeri.

n funcie de condiiile de reacie i de reactivitatea fiecrui tip de monomer,
copolimerii pot fi:
Homopolimer -A-A-A-A-A-A-A-
Copolimer aleatoriu -A-B-B-A-B-A-B-
Copolimer n bloc -A-A-A-A-B-B-B-
Copolimer graft
Metode de obinere
n cadrul procesului de polimerizare prin adiie, monomerii
nesaturai reacioneaza n timpul fazelor de iniiere, propagare i
finalizare a procesului de obinere a produsului polimeric final.
Iniiatorii pot fi radicalii liberi, cationii, anionii sau catalizatorii
specifici.

Iniiatorul deschide legtura dubl a monomerului, prin prezena
unui alt loc de "iniiere" pe parte opus a legturii monomerului, n
scopul creterii n continuare. Creterea rapida a lanurilor se
desfoar n timpul etapei de propagare pn cnd reacia este
terminat de ctre reacia cu alt radical, molecula de solvent, alt
polimer, iniiator, sau agent de transfer de lan adugat.
polimerizarea prin adiie (reacie n lan)

R-NH2 + RCOOH RNHOCR + H2O
Polimerizarea prin
condensare este analoag
reaciilor de condensare a
moleculelor de mas
molecular sczut.

Doi monomeri reacioneaz
pentru a forma o legtur
covalent, de obicei cu
eliminarea unei molecule mici
cum ar fi apa, acidul
clorhidric, metanolul sau
dioxidul de carbon.
polimerizarea prin condensare (creterea n pai)
Iniiere
RCOO-OOCR 2R + 2CO2

Propagare
R + RC = C RRCC

Reaciile de finalizare ale procesului
R + RRC RRCR
RRC + RRC RRCCCCRR


Polimetilmetacrilatul (PMMA) este un
polimer liniar hidrofob care e transparent
la temperatura camerei si lasa lumina sa
treaca, prezentnd totodat i bune
proprieti de duritate si flexibilitate.
Aceste proprietati permit ca PMMA s fie
utilizat la execuia de implante intraoculare
si lentile de contact.
PMMA este de asemenea utilizat drept
agent de cimentare a endoprotezelor
articulare i a aplicaiilor stomatologice.
Structura
organica

Polietilena (PE) este un polimer
termoplastic liniar. Din punct de vedere
comercial, polietilena este de trei tipuri:
cu greutate molecular sczut,
ridicat i
ultra-ridicat.
PE este folosit la realizarea de tuburi de
drenaj i catetere.

PE cu densitate mare se mai numeste
polietilen de nalt densitate moleculara
(UHMWPE) si este cea mai utilizat n
aplicaiile biomedicale datoria faptului ca
prezint o bun rigiditate i rezisten,
prelucrabilitate i biocompatibilitate.
Polipropilena (PP) este legat
ndeaproape de PE i are rigiditate ridicata, o
bun rezistenta chimica. Dei este utilizata in
general la executia de aplicatii similare celor din
PE, are avantajul de a avea proprietati de
ntindere si rezistenta la fisurare superioare
acesteia.

Politetraflouretilena (PTFE),
cunoscuta si sub denumirea comerciala de teflon,
are o structura similara PE, cu excepia faptului
ca hidrogenul din PE este nlocuit de fluor. Este
hidrofob si are o proprietati de lubrifiere foarte
bune. In schimb, PTFE este un polimer foarte
stabil att din punct de vedere chimic cat si
termic, fapt ce implic o prelucrabilitate mai
dificila a sa. Teflonul este utilizat la realizarea
implantelor cardio-vasculare.
Clorura de polivinil (PVC) este utilizat in principal
pentru realizarea de tuburi pentru transfuzii de snge,
nutriie si dializa. PVC pur este un material dur si
fragil, dar prin adaosul de plastifiani poate deveni
flexibil si moale. In contact cu organismul uman,
PVC isi modifica structura si proprietatile de
flexibilitate.

Polidimetilsiloxanul (PDMS) este un polimer de tip
cauciuc, unic ca structura in sensul ca prezint un
schelet central din Si-O in loc de carbon. PDMS este
folosit la executia de tuburi de drenaj si a cateterelor,
sau ca si component in unele sisteme de grefe
vasculare. Datorita flexibilitatii si stabilitatii sale
excelente, fiind un elastomer, este folosit si intr-o
mare varietate de implante ale esuturilor moi umane,
cum ar fi: valve cardiace, urechi artificiale, nas
artificial, etc.
Nylonul reprezint numele comercial dat unei familii de
poliamide. Nylonurile sunt formate prin reacia diaminelor cu
acizii bibazici sau prin polimerizarea in inel deschis a
lactamilor, fiind utilizate de regul n suturile chirurgicale.
Copolimerii reprezint o alt clasa importanta de
biomateriale polimerice. Doi copolimeri reprezentativi
utilizai ca biomateriale: poliglicolid-lactida (PGL) i
poliuretanul.

Poliglicolid lactida (PGL) este un polimer dezordonat
folosit la execuia de suturi chirurgicale resorbabile.

Poliuretanii sunt copolimeri in bloc care conin blocuri
tip sticla sau blocuri de ntrire semicristalina, si alte
blocuri care le confer un comportament de tip cauciuc.
Poliuretanii sunt elastomeri duri, cu bune proprietati de
rezisten la oboseal i de compatibilitate cu sngele,
fiind utilizai de regul la izolarea firelor de pacemaker,
grefe vasculare, stenturi cardiovasculare.



Proprietatile polimerilor sunt influenate de:
compozitia monomerului,
structura polimerului,
greutatea molecular,
forma de cristalizare:








Proprietile polimerilor
Ureche si pari de ureche: acril,
polietilena, silicon, clorura de polivinil
(PVC)
Dantura: acril, polietilena de masa
moleculara foarte ridicata (UHMWPE)
Proteze faciale: acril, poliuretan (PUR),
PVC
Tuburi traheale: acril, silicon, nylon
Inima si componente cardiace:
poliester, silicon, PVC
Peacemaker cardiac: polietilena, acetal
Plmni, rinichi si pari de ficat :
poliester, polialdehida, PVC
Segmente de esofag : polietilena,
polipropilena (PP), PVC
Vase de snge : PVC, poliester.
Suturi biodegradabile: PUR
Segmenti gastrointestinali: silicon,
PVC, nylon
Articulaii de degete: silicon,
UHMWPE
Oase si articulaii: acril, nylon, silicon,
PUR, PP, UHMWPE
ncheieturi de genunchi: polietilena
Aplicaii medicale
Ureche si pari de ureche:
acril, polietilena, silicon, clorura de polivinil
(PVC)
Implante oculare:
PMMA

Lentila intraoculara
Aplicatii in stomatologie:
acril, polietilena cu masa moleculara
ridicata (UHMWPE)


Proteze faciale:
acril, poliuretan (PUR), PVC

Aplicatii in O.R.L: acril, silicon, nylon

Tuburi traheale

Inima artificiala si componente cardiace: poliester,
silicon, PVC

valv cardiac
tricuspida
Inima artificiala

Peacemaker cardiac: polietilena, acetal

Segmente de esofag : polietilena, polipropilena (PP), PVC

Suturi biodegradabile: PUR (poliuretan)

Articulaii de degete: silicon, UHMWPE
Articulatia genunchiului si
articulatia soldului: UWMHPE
Componenta femurala a Componenta acetabulara
protezei de genunchi a protezei de sold
Ce sunt materialele compozite ?

Termenul de materiale compozite definete o gam larg de
materiale folosite n inginerie i n proiectare.

Un material compozit (denumit prin simplificare compozit) este o
combinaie de dou sau mai multe materiale individuale (numite
componente), realizat n aa fel nct compozitul obinut s aib
proprieti diferite de ale fiecruia din componenii si

Proprietile mecanice ale acestora depind att de proprietile fazelor
(denumite in general matrice i material de ramforsare) ct i de
natura interfeelor, volumul fraciilor, de aranjamentul local i global al
elementelor de ranforsare. Materialul de ranforsare mai este
denumit si armatura sau umplutura.

Materiale compozite
Avnd n vedere scopul final urmrit, compozitele
sunt - n majoritatea covritoare a cazurilor -
materiale artificiale.

Ele se obin prin procedee speciale din materialele
componente iniial separate i combinate ulterior.



In afar de diferenele de compoziie i de structur - care le determin
diferenele de proprieti - componentele trebuie s ndeplineasc, n
primul rnd, condiia de compatibilitate, respectiv capacitatea de a
conserva integritatea compozitului fa de aciunile exterioare
mecanice, termice i chimice, n intervalele de valori prezumate pentru
prelucrarea sau funcionarea n exploatare a produselor confecionate
din compozitul dat
n majoritatea cazurilor, un material compozit este alctuit din
dou faze, i anume:
faza continu, sau MATRICEA, n care se afl dispersat un material
complementar sub form de particule sau fibre, reprezentat de
componentul cu cea mai mare proporie volumic;
faza complementar, sau INSERIA (RANFORTUL, faza dispers),
care este distribuit n matrice.

Faza continu MATRICEA poate fi de natur metalic,
ceramic, carbonic si polimeric.

Faza complementar dispers RANFORT se poate prezenta
sub trei forme distincte:
granule (pulberi),
fibre
i alte structuri (plcue, eutectice, lamele etc.).

Materiale compozite
Polimeri,

Spume
{poroase}
Materiale
naturale


Compozite

Alumina

Ceramice,
Sticle


Metale
Unit 1, Frame 1.4
Clasificarea materialelor compozite

dup natura matricei:

compozite cu matrice metalic
Al, Cu, Ni, Mg i o serie de aliaje metalice;

compozite cu matrice ceramic
Al
2
O
3
, SiO
2
, SiC etc.;

compozite cu matrice organic (polimeri);

compozite cu matrice din carbon sau grafit


Clasificarea materialelor compozite
dup forma i geometria inseriei:

compozite cu particule care, la rndul lor, pot fi:
particule mari peste 1 micron;
microparticule mici sub 0,1 microni;
compozite cu fibre :
continui (fibre lungi);
discontinui (fibre scurte i foarte scurte-whiskeri).

compozite cu structuri:
lamelare;
sandwich.

Clasificarea materialelor compozite
dup starea de agregare a matricei i a materialului
complementar:

compozite lichid solid (suspensii, barbotine);
compozite lichid lichid (emulsii);

compozite solid gaz (structuri fagure, aerodispersii);

compozite solid solid

metal-carbon, metal-particule ceramice, metal-fibre
metalice, metal- fibre ceramice, polimeri-fibre, carbon-
carbon

Clasificarea materialelor compozite
dup modul de distribuie a materialului complementar pot fi:

compozite izotrope, care conin elemente disperse de tip particule,
granule metalice sau fibre scurte, uniform repartizate n masa matricei;

compozite anizotrope cu proprieti variabile cu direcia, la care
materialul complementar este sub form de fibre continui (inserii,
mpletituri), orientate unidirecional n plan sau n spaiu, sau fibre
scurte repartizate liniar;

compozite stratificate, n care elementele componente sunt repartizate
bidimensional;

compozite cu distribuie dirijat a materialului dispers, obinute prin
solidificare unidirecional sau deformare plastic la rece.

Clasificarea materialelor compozite
dup modul de realizare a suprafeei de contact:
compozite integrate chimic, la care interaciunile din suprafaa de
contact sunt de natur chimic (sticla vitroas, gresia lucioas,
masele refractare fosfatice, cermeii);

compozite obinute prin agregare, la care predomin forele de
legtur, de adeziune i coeziune ntre componeni;

compozite cu armare dispers, care constau dintr-o matrice
rigid (ceramic) sau deformabil (metale, aliaje, polimeri), n
care se nglobeaz materialul dispers, constituit din fibre sau
particule, forele de legtur fiind de natur fizic sau chimic.

Principalele proprieti tehnologice generale i de
funcionare a materialelor compozite sunt:

masa volumic mic n raport cu metalele;
rezistent la traciune sporit (Rm);
coeficient de dilatare foarte mic n raport cu metalele;
rezistena la oc;
durabilitate mare n funcionare;
capacitate ridicat de amortizare a vibraiilor;
siguran n funcionare ntruct ruperea unui element din armtur (de
exemplu a unei fibre) nu constituie amors de rupere pentru pies;
consum energetic sczut i instalaii mai puin costisitoare n procesul
de obinere, comparativ cu metalele;
rezisten sporit fa de aciunea factorilor atmosferici agresivi, ca de
exemplu: oxidare, coroziunea etc.;
stabilitate chimic i rezisten mare la temperaturi ridicate.

Utilizarea materialelor compozite este motivat de faptul c acestea pot
prezenta proprieti superioare materialelor omogene.
Proprietile mecanice depind att de structura componentelor materialului
ct i de orientarea acestora
Materiale compozite proprietati mecanice
Tensiuni aplicate diferitelor materiale compozite: a, c laminat; b fibros.
Materialele compozite fibroase sau sub form de benzi laminate sunt
anizotrope, iar materialele compozite cu incluziuni sub form de particule
distribuite haotic n matrice sunt izotrope.

Compozitele anizotrope cu rezisten i rigiditate mai mare dect cele
izotrope, ele putnd fi utilizate doar dac se cunoate direcia de aplicare a
tensiunii.

Rezistena mecanic depinde de asemenea de fragilitatea sau ductilitatea att
a incluziunilor, ct i a matricei.

Ruperea materialului, n compozitele fibroase, poate fi provocat de ruperea,
ndoirea sau smulgerea fibrelor, de fisurarea matricei sau desprinderea fibrei de
matrice.
Materiale compozite proprietati mecanice
Compozite armate cu fibre:
Tipuri de biomateriale compozite
Principala cerin impus biomaterialelor compozite
este aceea ca fiecare constituent al compozitului s fie
biocompatibil, iar interfaa dintre constitueni s nu fie
degradat de mediul corpului.

Sunt cele mai utilizate biomateriale n medicina.
Cateva exemple sunt:
compozitele dentare,
cimentul osos,
compozite cu structura poroasa (utilizate ca substituenti ososi),
compozite de tip scaffolds.


BIOMATERIALE COMPOZITE DENTARE
Biomaterialele compozitele dentare se obin prin dispersia unei umpluturi anorganice
ntr-o faz organic alctuit din monomeri, de obicei cu dou grupe polimerizabile.

Structura biomaterialelor compozite cu matrice polimeric utilizate n stomatologie:
faza organic (monomeri de baz, monomeri de diluie, sistemul de iniiere i
diferii aditivi)
faza anorganic;
agenii de cuplare.