Sunteți pe pagina 1din 16

Rolul sistemului gastrointestinal, SGI, este acela de a digera mncarea i de a absorbi nutrienii, srurile i apa n scopul hrnirii organismului.

Digestia este procesul de descompunere a alimentelor ingerate n componente simple ce pot fi absorbite de ctre organism pentru construirea i hrnirea celulelor, precum i pentru obinerea energiei necesare acti itilor !ilnice. Se reali!ea! cu a"utorul secreiilor diferitelor organe implicate n digestie i al motilitii #acti itatea muchilor SGI de amestecare i mpingere a hranei ctre captul tractului digesti $. %bsorbia repre!int trecerea nutrienilor, srurilor i a apei din intestin n snge ori limf prin intermediul epiteliului sistemului gastro&intestinal. 'rocesul de digestie este reali!at de catre sistemul digesti . (omple)ul de organe care asigura transformarile fi!ice si chimice ale alimentelor, in scopul asimilarii lor ca si al eliminarii re!iduurilor, formea!a sistemul digesti . Alcatuirea sistemului digestiv
Sistemul digestiv este alcatuit din: - tub digestiv, o serie de organe tubulare de calibru diferit; - glande anexe, ancorate la diferite etaje ale tractului digestiv. Tubul digestiv Masoara aproximativ 9 m lungime, de la cavitatea bucala pana la anus, constituind traiectul alimentelor ingerate pe parcursul caruia acestea sufera transformari necesare prepararii hranei pentru celulele corpului, prin intermediul mijloacelor digestive fizice si chimice. Segmentele tubului digestiv Cavitatea bucala - este primul segment al tubului digestiv, reprezentand locul unde digestia este demarata. avitatea bucala cuprinde limba si dintii. !rin intermediul limbii se distinge gustul, textura, dar si temperatura alimentelor. "entia este implicata cu precadere in masticatie, care impreuna cu digestia chimica realizata prin actiunea salivei formeaza la acest nivel bolul alimentar. Faringele - este un segment de legatura ce asigura continuitatea traiectului in organism a alimentelor precum si a curentilor de aer, calea digestiva intersectandu-se la acest nivel cu cea respiratorie. De asemenea prin structura, dar si prin localizarea sa, faringele se impune prin functia sa imunologica, actionand ca o bariera protectoare, restrictionand accesul agentilor patogeni ajunsi la acest nivel accidental prin intermediul functiilor sale primordiale. Esofagul este un conduct ce masoara aproximativ #$ cm si strabate gatul, de la cartilajul cricoid ce il delimiteaza de faringe, toracele si o portiune mica din abdomen pana la orificiul cardia, unde se conecteaza la stomac. Peristaltismul esofagian si

secretiile de mucus sunt responsabile cu transportul si respectiv alunecarea bolului alimentar catre stomac. Stomacul este un organ cavitar, plasat in loja gastrica in abdomen si reprezinta segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv. %ste responsabil cu transformarea bolului alimentar prin actiuni mecanice si chimice in chim gastric, pe care il stocheaza pana cand acesta devine pregatit sa fie evacuat in intestinul subtire. Intestinul subtire este segmentul cel mai lung al tractului digestiv, masurand un diametru de #. $ cm si o lungime de pana la & m, de la orificiul pilor pana la valvula ileocecala. 'a nivelul intestinului subtire, chimul gastric este transformat in chil intestinal prin intermediul unui complex de procese, fiind absorbiti aproximativ 9() din nutrientii pe care organismul ii primeste ulterior in urma digestiei. *ntestinul subtire este subimpartit in duoden, portiunea fixa in care se secreta sucul hepatic si pancreatic, jejunul, portiunea mijlocie, mobila, spiralata, care face legatura cu ileonul, portiunea finala a intestinului subtire ce se intinde pana la valvula ileo-cecala, de unde tubul digestiv se continua cu intestinul gros Intestinul gros este ultimul segment al tubului digestiv, avand un calibru superior intestinului subtire si o lungime de pana la +. & m, cuprins intre valvula ileo-cecala si anus. 'a acest nivel sunt preluati nutrientii ramasi neabsorbiti din chilul intestinal, transformat si eliminat ulterior sub forma de materii fecale. *ntestinul gros prezinta cecul cu apendicele piloric, colonul, dispus sub forma unui cadru in jurul intestinului subtire, cuprinzand potiunea ascendenta, transversa, descendenta si sigmoida terminandu-se cu rectul, in care materiile fecale sunt stocate inainte de a fi eliminate prin actul defecatiei. Canalul anal, situat inferior rectului se deschide prin orificiul anal sau anus, nivel la care se termina tubul digestiv. Glandele anexe ale sistemului digestiv secretiilor. ontribuie la digestie prin intermediul

Glandele salivare sunt responsabile cu secretia salivei, o mixtura de apa, enzime si mucina, in cavitatea bucala pentru a lubrifica alimentele ce urmeaza a fi ingerate. "e asmenea, enzimele din saliva interactioneaza cu alimentele din cavitatea bucala declansand procesul de digestie chimica. Ficatul este plasat in loja hepatica, sub diafragm si reprezinta cea mai mare glanda din corp, cantarind aproximativ +. $ ,g. !e langa faptul ca ficatul reprezinta organul vital ce detoxifica sangele de agentii nocivi organismului, acesta este implicat si in procesul de digestie prin secretia bilei, un lichid ce actioneaza cu predilectie in dregradarea grasimilor. *ntre mese bila se acumuleaza in vezicula biliara sau colecist. Pancreasul este o glanda mixta, retroperineala, situata inapoia stomacului. -unctia exocrina a pancreasului este implicata in digestie, fiind responsabila cu elaborarea si secretia sucului pancreatic, un lichid care contine echipament enzimatic capabil sa degradeze toate tipurile de substante alimentare.

Functiile sistemului digestiv !rincipala functie a sistemului digestiv este de a prepara hrana necesara celulelor organismului. .cest proces este realizat prin digestie si absorbtie. DIG STI! "igestia se desfasoara in mai multe etape, alimentele urmand a fi procesate in functie de etajul tractului digestiv in care se afla. .stfel, prin demararea functiilor secretorii si motorii a organelor implicate are loc digestia. "igestia incepe in cavitatea bucala, odata cu masticatia alimentelor ce urmeaza a fi ingerate. Saliva este secretata in cantitati mari, intre +-+. $ l/zi de 0 mari glande salivare, submandibilare, sublinguale si parotida in cavitatea bucala, fiind amestecata de limba cu alimentele masticate prin intermediul dentitiei, proces finalizat cu formarea bolului alimentar. Saliva contine printre alteele, enzime digestive, precum amila"a salivara 1ptialina2, ce intervine in degradarea chimica a polizaharidelor, transfomand amidonul in maltoza si lipa"a linguala, care hidrolizeaza lanturile lungi de trigliceride in gliceride partiale si acizi grasi in stare libera. "e asemenea, saliva contine si mucus, o glicoproteina utilizata ca adjuvant in lubrifierea alimentelor si formarea bolului alimentar. "upa formarea bolusului se poate produce deglutitia 1inghitirea2 ce consta in transportul masei alimentare in esofag prin faringe. Mecanismul este coordonat de centrii deglutitiei din medulla oblongata si puntea lui Varolio. 3eflexul este initiat de receptorii tactili de la nivelul faringelui, pe masura ce bolul alimentar este impins prin intermediul limbii catre partea posterioara a cavitatii bucale. Se desfasoara astfel in (. 0 s timpul bucal al deglutitiei, partial voluntar. Faringele reprezinta locul unde se intretaie calea digestiva cu cea respiratorie. .stfel, deoarece atat produsele alimentare cat si aerul trec prin faringe, epiglota, o lama cartilaginoasa se interpune in deschiderea laringeala in timpul deglutitiei pentru a preveni asfixierea alimentara. Orofaringele, posterior cavitatii bucale ce se continua cu laringofaringele sunt portiunile din faringe prin care alimentele sunt transportate la acest nivel. .stfel are loc timpul faringian al deglutitiei care dureaza pana la # s, trecerea aerului este temporar intrerupta, alimentele avand prioritate sa inainteze catre esofag. 4olul alimentar este propulsat in esofag, prin relaxarea sfincterului esofagian superior, moment in care debuteaza timpul esofagian al deglutiei ce poate dura intre 5-6 s. !eretii esofagului contin o patura bistratificata de tesut muscular neted, cu fibre dispuse circular la interior si longitudinal catre exterior. -ibrele musculare determina peristaltismul prin care alimentele sunt deplasate de-a lungul esofagului. Miscarile peristaltice se propaga sub forma de unde de contractie precedate de relaxare periodica. 7onctiunea dintre esofag si stomac este prevazuta cu sfincterul esofagian inferior ce inchide orificiul cardia. 8data cu declansarea undelor peristaltice si pe masura ce bolul alimentar inainteaza catre stomac, prin cresterea presiunii intraesofagiene sfincterul esofagian inferior se relaxeaza si are loc finalizarea deglutitiei concomitent cu evacuarea bolului alimentar in stomac. .limentele sunt deplin digerate in intestinul subtire, iar stomacul asista mai mult la demontarea fizica a acestora inceputa in cavitatea bucala. !eretii stomacului sunt formati din muschi extensibili ce ii confera acestuia capacitatea de a se adapta la continutul sau, contribuind in acelasi timp la digestie. 4olul alimentar patrunde in stomac

prin orificiul cardia, nivel la care incepe digestia gastrica, substantele alimentare fiind atacate sucul gastric, care contine apa, 9 l, enzime si mucina. Enzimelor din stomac le sunt asigurate conditii optime, acestea degradand substantele la un p9 si o temperatura specifica. !cidul gastric ajuta in procesul de denaturare al proteinelor, conferind p9-ul optim pentru reactiile in care este implicata pepsina si distruge microorganismele ingerate odata cu alimentele. Celulele parietale ale stomacului secreta factorul intrinsec, o glicoproteina ce permite absorbtia vitaminei 4+#. #ucusul este secretat de glandele gastrice, cardiale si pilorice si impreuna cu mucina din sucul gastric lubrifiaza si protejeaza mucoasa gastrica de actiunea pepsinei si a acidului clorhidric. Miscarile tonice, de adaptare si undele peristaltice executate in urma ingestiei de alimente au ca rezultat amestecul alimentelor cu sucul gastric, transformarea bolului alimentar in chim gastric si evacuarea acestuia in intestinul subtire. !e masura ce chimul se apropie de deschiderea duodenala, prevazuta cu sfincterul piloric, contractiile musculare retropulseaza masa alimentara, exercitand presiuni suplimentare asupra acesteia descompunand-o in particule mai mici. Mai multi factori afecteaza procesul de golire al stomacului, inclusiv gradul de actiune al miscarilor peristaltice cat si tipul de alimente. "upa ce a fost procesata in stomac, masa alimentara trece in intestinul subtire prin orificiul piloric. ea mai mare parte a digestiei se desfasoarea la acest nivel, debutand in momentul in care chimul gastric patrunde in duoden. 'a acest nivel sunt secretate 0 lichide care intervin in digestie:- Sucul hepatic sau bila neutralizeaza aciditatea si emulsioneaza grasimile pentru a favoriza absorbtia acestora. 4ila este produsa in ficat si stocata in ve"icula biliara de unde trece in duoden prin ductele hepatice. 4ila din vezicula biliara este mult mai concentrata.- Sucul pancreatic este produs de acinii pancreatici si contine enzime precum amilaza pancreatica, lipaza pancreatica si tripsinogen.- Sucul intestinal este secretat de glandele intestinale si contine enzime printre care se numara enteropeptidaze, erepsina, tripsina, chimotripsina, maltaza, lactaza si sucraza. "eoarece sucurile digestive care actioneaza la acest nivel sunt alcaline, nivelul p9-ului este crescut in intestinul subtire. Se creeaza astfel un mediu propice activarii enzimatice necesar degradarii moleculare. Microvilii enterocitelor existente la acest nivel maresc capacitatea si viteza de absorbtie concomitent cu cresterea suprafetei de absorbite a intestinului subtire. :utrientii sunt absorbiti prin peretele intestinal in sangele periferic, care ajunge pe cale portala la ficat, unde are loc filtrarea, detoxifierea si prelucrarea nutrientilor. Musculatura neteda a intestinului subtire executa miscari peristaltice, pendulare, de contractare periodica a anselor intestinale ce determina scurtarea si lungirea acestora si miscari segmentare, prin aparitia unor inele de contractie care segmenteaza portiuni din intestin. *n urma ansamblului de miscari se asigura un contact strans a particulelor alimentare cu sucurile digestive secretate la acest nivel precum si propulsia celor ramase nedigerate catre intestinul gros pentru continuarea digestiei. 'a nivelul intestinului gros, masa alimentara este retinuta suficient pentru a permite fermentarea acesteia sub actiunea bacteriilor intestinale, care descompun unele substante neprelucrate in intestinul subtire. *n urma proceselor de fermentare si putrefactie asociate cu miscarile peristaltice, de segmentare si tonice executate de musculatura intestinului gros, deseurile neasimilabile vor forma materiile fecale ce se stocheaza in ampula rectala pentru o perioada, urmand a fi eliminate prin actul defectiei. !$S%&$TI!

.bsobtia reprezinta procesul de trecere a substantelor necesare organismului prin peretii organelor tubului digestiv in mediul intern. 'a nivelul cavitatii bucale, a esofagului precum si la nivelul stomacului realizarea proceselor de absorbtie este neglijabila. .stfel, cele mai multe particule alimentare, precum apa sau mineralele sunt absorbite la nivelul intestinului subtire. Mucoasa intestinala cuprinde valvule conivente 1plici circulare2 si vilozitati intestinale acoperite de o retea de enterocite prevazute cu microvili, ce maresc capacitatea de absorbtie a intestinului subtire. !rocesul de absorbtie variaza in functie de tipul de nutrienti, astfel ca apa si sarurile minerale, vitaminele hidrosolubile, glucoza, aminoacizii si acizii grasi cu lant scurt sunt preluati de sange si condusi pe cale portala la ficat, iar vitaminele liposolubile si chilomicronii trec initial in limfa dupa care sunt preluati de sange. !rocese de absorbtie a apei, electroliti, vitamine si aminoacizi se manifesta si la nivelul intestinului gros, inainte de formarea materiilor fecale. &eglarea digestiei Controlul digestiei pe cale hormonala Majoritatea hormonilor care controleaza functiile implicate in sistemul digestiv sunt produsi si secretati de celulele mucoasei gastrice si a intestinului subtire. .cesti hormoni sunt eliberati in sangele circulant de la nivelul tractului digestiv, calatoresc initial catre inima si revin prin sistemul arterial, stimuland sau inhiband motilitatea si secretia de sucuri digestive. !rincipalii hormoni care controleaza digestia sunt:- Gastrina influenteaza stomacul sa produca aciditatea necesara dizolvarii si digestiei alimentelor, prin stimularea activitatii glandelor gastrice de a secreta pepsinogen si acid clorhidric. "e asemenea, gastrina intervine in dezvoltarea normala a celulelor din mucoasa stomacului, intestinului subtire si a colonului.- Secretina influenteaza secretia pancreatica, bogata in bicarbonati ce ajuta sa neutralizeze aciditatea continutului gastric cand acesta patrunde in duoden. "e asemenea, secretina stimuleaza ficatul sa elaboreze bila.- Colecistochinina influenteaza pancreasul sa produca echipamentul enzimatic continut de sucul pancreatic. "e asemenea este implicata in dezvoltarea normala a celulelor pancreatice si stimuleaza descarcarea colecistului.- Peptidul gastric inhibitor este influentat de prezenta masei alimentare in duoden, intervine in procesul de evacuare gastrica si induce secretia de insulina.- #otilina influenteaza motilitatea gastrointestinala si stimuleaza productia de pepsina. Controlul digestiei pe cale nervoasa ontrolul nervos al cavitatii bucale si faringelui este realizat de ramuri senzitive si motorii din nervii cranieni. *n rest, activitatea organelor este controlata de nervii intrinseci si extrinseci. 'ervii intrinseci sunt reprezentati de regula prin plexurile nervoase vegetative Meissner si Auerbach dispuse sub forma unei retele dense in peretii esofagului, stomacului, intestinului subtire si ai colonului. :ervii intrinseci raspund prin reflexe locale atunci cand asupra peretilor in continutul carora se afla se exercita presiuni datorita prezentei masei alimentare. .stfel, nervii intrinseci devin responsabili atat cu deplasarea alimentelor, cat si cu semnalizarea glandelor secretoare de sucuri digestive prin existenta maselor alimentare la anumite nivele din tractul digestiv. 'ervii extrinseci provin din sistemul nervos vegetativ parasimpatic, cu fibre din nervul vag si vegetativ simpatic cu fibre din plexul celiac, me"enteric superior si inferior. :eurotransmitatorii prin care nervii extrinseci functioneaza sunt acetilcolina si adrenalina. .cetilcolina favorizeaza comprimarea stratului muscular al peretilor tractului digestiv, intensificand deplasarea masei alimentare si a sucurilor digestive, stimuland astfel secretia acestora. ontrar acetilcolinei, adrenalina imprima un efect de relaxare a stratului muscular din tractul gastrointestinal, scazand viteza de circulatie a sangelui la acest nivel, concomitent cu diminuarea sau oprirea digestiei.

&eglarea apetitului !ofta de mancare este reglata de centrii nervosi ai foamei localizati in hipotalamus. ;nul reprezinta centrul apetitului, iar celalalt este centrul de satietate. 9ormoni din sistemul digestiv responsabil cu reglarea apetitului sunt:- Grelina produsa de stomac si intestinul subtire in absenta alimentelor in sistemul digestiv, stimuland astfel apetitul.- Peptidele (( sunt secretate de ileon si colon ca raspuns la prezenta alimentelor in tractul digestiv, inhiband astfel apetitul. Cavitatea bucala Fi"iologia cavitatii bucale Functia digestiva *n cadrul sistemului digestiv, cavitatea bucala este implicata in special in procesele fizice pe care alimentele introduse le sufera. .stfel ca prin impregnarea alimentelor cu saliva si fragmentarea acestora prin masticatie se formeaza bolul alimentar a carui propulsie catre segmentul urmator al tractului digestiv este indeplinita prin etapa bucala a deglutitiei. Saliva este rezultatul amestecului secretiilor celor 0 perechi de glande salivare mari si al restului de glande mici dispersate in cavitatea orala. Saliva finala este o solutie hipotona ce cuprinde intre 9< - 99,$) apa si are un p9 de &,6<. #asticatia 3eprezinta procesul prin care alimentele introduse in cavitatea bucala sunt fragmentate suficient sa fie declansata deglutitia. *n acelasi timp prin masticatie alimentele sunt expuse mai eficient la activitatea substantelor din compozitia salivei. Mecanismul masticatiei consta in ansamblul de miscari executate de mandibula pe masivul maxofacial, prin care suprafetele ocluzale ale dintilor de pe arcadele superioara si inferioara sunt puse in contact, prelucrandu-se astfel mecanic alimentele, prin procedee de taiere, zdrobire sau macinare in functie de dintii implicati. Deglutitia %ste un act reflex motor in care sunt implicati peste ## de muschi de la nivelul cavitatii bucale, faringelui si esofagului coordonati de centrii deglutitei din medulla oblongata si punte. omunicarea centrilor nervosii cu muschii implicati in procesul deglutiei se face prin intermediul ramurilor din trigemen, facial, glosofaringian si hipoglos. Deglutitia In urma digestiei bucale efectuata prin digestia fizica si chimica a alimentelor, prin masticatie si respectiv actiunea salivei, in cavitatea orala se formeaza bolul alimentar pregatit pentru a fi propulsat mai departe la urmatorul nivel al tractului digestiv pentru continuarea digestiei. Acest proces se numeste deglutitie. Deglutitia este un act reflex motor in care sunt implicati peste 22 de muschi de la nivelul cavitatii bucale, faringelui si esofagului coordonati de centrii deglutitei din medulla oblongata si punte. Comunicarea centrilor nervosii cu muschii implicati in procesul deglutiei se face prin intermediul ramurilor din trigemen, facial, glosofaringian si hipoglos. Deglutitia se desfasoara in trei timpi bucal, partial voluntar, dupa care urmeaza timpul faringian si esofagian, in care transportul bolului de la istmul orofaringian pana la stomac se realizeaza involuntar.

Faringele Timpul faringian al deglutitiei !a nivelul faringelui se desfasoara etapa faringiana a deglutitiei involuntar in aproximativ ",#s. $uccesiunea de evenimente este insa complexa datorita faptului ca la acest nivel calea digestiva se intersecteaza cu cea respiratorie, trebuind executate si miscari de sistare a procesului respirator. %olul alimentar odata trecut de istmul orofaringian nu se mai poate intoarce in cavitatea orala datorita contractiei musculaturii limbii si a muschilor palatoglosi si palatofaringieni ce determina ocluzia istmului orofaringian, simultan cu mentinerea presiunii ridicate in partea posterioara a limbii. &levarea valului palatin determina inchiderea orificiilor posterioare ale foselor nazale, iar ridicarea laringelui sub radacina limbii previne devierea alimentelor de la tractul digestiv. De asemenea, receptorii orofaringieni sunt stimulati odata cu prezenta bolului alimentar declansand o succesiune de reflexe prin care centrul deglutiei din bulb coordoneaza aplicarea epiglotei pe glota, suspendand respiratia, calea respiratorie fiind astfel protejata. In acelasi timp, actioneaza si o serie de mecanisme reflexe prin care bolul alimentar progreseaza pentru a ajunge in esofag. Dupa inchiderea istmului orofaringian, bolul alimentar cauzeaza contractia constrictorului faringian superior ce determina o unda peristaltica, prin intermediul careia continutul faringian inainteaza catre jonctiunea faringo-esofagiana. De asemenea, deplasarea masei alimentare este intretinuta si prin scurtarea laringofaringelui manifestata de contractia muschilor palatofaringieni si stilofaringieni. In general, timpul faringian al deglutiei este un act reflex, initiat de deplasarea voluntara a bolului alimentar catre partea posterioara a limbii. De la ariile receptoare din jurul istmului orofaringian, in special de pe pilonii acestuia, impulsurile senzoriale sunt transmise prin fibre din nervii trigemen si glosofaringian catre centrii deglutiei din bulb si portiunea inferioara a puntii . De la acest nivel sunt transmise impulsurile motorii succesiv prin trigemen, glosofaringian, vag, hipoglos si chiar prin cateva ramuri cervicale superioare catre faringe si regiunea superioara a esofagului, urmand a avea loc procesul deglutitiei. Fiziologia esofagului &sofagul asigura continuitatea digestiei, efectuand transportului masei alimentare prelucrate in cavitatea bucala, din faringe catre stomac prin intermediul deglutiei. Etapa esofagiana este consecutiva celei faringiene si dureaza pana cand bolul alimentar este propulsat in stomac, in aproximativ '-( secunde. Constitutia bolusului poate influenta pozitiv sau negativ durata. )onctiunea faringoesofagiana este prevazuta cu sfincterul esofagian superior *$&$+ ce mentine extremitatea proximala a esofagului inchisa, prevenind refluxul esofaringian prin care continutul esofagului ar putea reflua in faringe, de unde exista posibilitatea sa fie aspirat catre laringe sau nazofaringe. In desfasurarea deglutiei, deschiderea orificiului esofagian superior este determinata de relaxarea fibrelor musculare ce constituie $&$, prin impulsurile descarcate de centrul deglutiei din bulb care inhiba neuronii vagali responsabili cu intretinerea tonusului caracteristic $&$.

Fiziologia stomacului Digestia gastrica Dupa procesele de salivatie si masticatie derulate in cavitatea bucala, alimentele sub forma bolului alimentar sunt transportate prin faringe si esofag catre stomac. ,olul fundamental al stomacului consta in stocarea masei alimentare in vederea desfasurarii proceselor gastrice specifice prin care alimentele sunt descompuse fizic si chimic pentru a fi ulterior evacuate fractionat catre segmentul succesor al tractului digestiv. Astfel, prin demararea si derularea proceselor secretorii si motorii ce caracterizeaza functionalitatea stomacului se desfasoara digestia gastrica. Functia secretorie Digestia propriu-zisa este declansata la nivel gastric in principal sub actiunea echipamentului enzimatic continut de sucul gastric elaborat si secretat de celulele glandelor prezente la nivelul mucoasei gastrice. -landele cardiale sunt alcatuite din celule epiteliale ce produc mucus si celule endocrine. -landele gastrice propriu-zise reprezinta ./0 din totalitatea glandelor de la nivelul stomacului si sunt formate din celule epiteliale, parietale, responsabile in principal cu secretia de 1Cl, celule zimogene si endocrine. Din structura glandelor antro-pilorice fac parte celulele epiteliale si endocrine, in principal celulele -, care elaboreaza gastrina si celulele D, ce produc somatostatina. Sucul gastric reprezinta amestecul produsilor de glandelor gastrice. 2ilnic, se secreta aproximativ 2-3 440 apa si #0 substante organice, enzime, mucus, anorganice, 1Cl, 5a, 6, Ca, 7g etc. 7ai multe despre aici. secretiei a celulelor tuturor ! de suc gastric, constituit din factorul intrinsec si substante compozitia sucului gastric cititi

8enomenul gastrosecretor este controlat prin intermediul mecanismelor nervoase si umorale, fiind in acelasi timp influentat de calitatea si cantitatea alimentelor ingerate. 5ervul vag si gastrina sunt principalii responsabili ai secretiei gastrice. Calitatea alimentelor introduse in cavitatea bucala stimuleaza receptorii gustativi, care emit impulsuri catre centrul gastrosecretor de la nivelul bulbului guvernat de centri nervosi superiori din hipotalamus si scoarta cerebrala. Astfel, pe calea fibrelor vagale, la glandele gastrice ajung impulsuri ce declanseaza secretia sucului gastric, determinand descompunerea iminenta a alimentelor abia propulsate in stomac. In continuare, la nivelul stomacului, reglarea secretiei gastrice este realizata prin mecanisme nervoase, dar si umorale. Distensia stomacului provocata de prezenta masei alimentare are efect gastrosecretor, acest reflex realizandu-se pe cale nervoasa prin intermediul cailor aferente si eferente vagale. Intre regiunea glandelor gastrice propriu-zise si regiunea antro-pilorica exista un mecanism de feed-back permanent. Astfel, produsii de secretie eliberati pe cale nervoasa concomitent cu distensia gastrica conduc la descarcarea gastrinei in circulatia sanguina, care de asemenea, stimuleaza procesul fiziologic gastrosecretor. 9e masura ce chimul gastric ajunge la nivelul duodenului, la contactul cu mucoasa duodenala se declanseaza eliberarea hormonilor precum gastrina duodenojejunala sau gastrica, secretina, colecistokinina care stimuleaza in continuare secretia gastrica. De asemenea, odata cu evacuarea gastrica, distensia duodenala exercita un mecanism reflex cu efect gastrosecretor. Tulburarile secretiei gastrice se intalnesc in diferite afectiuni ce influenteaza direct sau indirect substratul secretor de suc gastric. Astfel, cresterea masei de celule

parietale coroborate cu cresterea capacitatii de reactie la stimulii secretori sau conform intensificarii stimulilor nervosi si umorali, conduce la hipersecretie cu hiperaciditate. De asemenea, hiposecretia cu hipoaciditate se poate manifesta pana la fenomenul de achilie gastrica, instalata consecutiv distrugerii mucoasei secretoare prin diverse mecanisme. Functia motorie - motilitatea gastrica 7usculatura neteda a stomacului impreuna cu mecanismele reglatoare neuro-endocrine, demarate si influentate in permanenta de volumul si compozitia chimica a masei alimentare ingerate, asigura functia motorie a stomacului, al carei rezultat constituie amestecul alimentelor cu sucul gastric, formarea chimului gastric si evacuarea acestuia in duoden. %olul alimentar pe masura ce patrunde in stomac determina cresterea relativa a presiunii intraluminale, desfasurandu-se procesul de distensie gastrica. Astfel, stomacul se acomodeaza la continut, pe care il stocheaza temporar, repartizandu-l in mod egal intre peretii sai. Aceasta relaxare adaptativa a peretelui gastric pune in evidenta functiunea peristolica sau tonicitatea stomacului. 7ai multe despre motilitatea gastrica cititi aici. Absorbtia gastrica Absorbtia la nivelul stomacului este minima datorita structurii inadecvate a celulelor mucoasei pentru indeplinirea acestui proces. &xceptie fac apa, mucoasa gastrica prezentand permeabilitate bidirectionala pentru aceasta, anumiti electroliti, substante hidrosolubile, resorbite din stomac in cantitati neglijabile si etanolul, a carui rata de absorbtie este direct proportionala cu concentratia acestuia, nefiind influentat de concentratia 1Cl sau alte substante din compozitia sucului gastric.

Fiziologia intestinului subtire Digestia Functia de digestie a intestinului subtire are ca rezultat digestia intestinala propriu-zisa, prin care particulele nutritive sunt prelucrate pana la produsi simpli asimilabili. 9e parcursul deplasarii in lungul tractului digestiv, alimentele sunt supuse unui ansamblu de procese, specifice fiecarui segment digestiv, care presupun transformari succesive si combinate, mecanice prin fragmentare, fizice prin solvire si chimice prin activitatea hidrolizanta a enzimelor. Astfel, particulele alimentare sunt descompuse pana la forme simple, initindu-se procesul de absorbtie prin care acestea trec in sangele circulant, pentru a fi distribuite celulelor corpului. Digestia intestinala se desfasoara sub actiunea sucurilor bilo-pancreatice, ajunse prin intermediul ductelor coledoc si pancreatic care se deschid in ampula lui :ater, in duoden, si a sucului intestinal, secretat de glandele !ieber;uhn. 9rocesul de digestie este finalizat la nivelul marginii <in perie= a enterocitelor, fiind facilitat de motricitatea intestinala. Astfel, interdependeta dintre functia secretorie si functia motorie a intestinului conduce la indeplinirea digestiei intestinale. Functia secretorie Functia secretorie a intestinului subtire este pusa in evidenta de secretiile glandelor %runner si !ieber;uhn. Glandele Brunner sunt specifice duodenului, prezentand o secretie bogata de mucus si bicarbonat, ce protejeaza mucoasa intestinala de actiunea peptica a sucului gastric, neutralizand aciditatea continutului gastric propulsat in duoden. Glandele Lieberkuhn sunt caracteristice intregului intestin subtire, fiind responsabile cu secretia sucului intestinal, un lichid

apos, usor opalescent. :ariatia p1-ului este evaluata intre ',/-., iar cantitatea secretata este apreciata la aproximativ 2! > 2?h, fiind in cea mai mare parte absorbita. Sucul intestinal cuprinde apa *4.,/0+ si reziduu uscat *2,/0+ format din substante anorganice *ioni de 5a, 6, Ca etc. + si substante organice *mucus, enzime rezultate din descuamarea celulelor+. Celulele 9aneth, situate in profunzimea glandelor !ieber;uhn, secreta entero;inaza, enzima continuta de sucul intestinal, aceasta activand tripsinogenul in tripsina, care la randul sau activeaza ulterior proenzimele sucului pancreatic. Celelalte enzime apar in sucul intestinal prin descuamarea a 2/" g zilnic de celule epiteliale, corespunzatoare a 3" g de proteine . ,einnoirea epiteliului intestinal este considerata cea mai rapida din organism, cu o rata de # milion de celule pe minut, finalizandu-se in 3 pana la / zile. Astfel, glandelor intestinale le este atribuita functia de sinteza celulara permanenta prin care celulele nou-formate le substituie pe cele situate la nivelul polului superior al vilozitatilor, care sunt distruse in lumenul intestinal, fenomen urmat de descarcarea echipamentului enzimatic continut de acestea. Enzimele enterocitare impreuna cu sucurile bilo-pancreatice sunt corelate prin activitatea lor succesiva cu procesul de digestie intestinala propriu-zisa desfasurat in trei etape - etapa extracelulara este caracteristica lumenului intestinal si consta in scindarea polimerilor pana la stadiul de oligomeri. 9articiparea sucului enteric este neinsemnata, finalitatea etapei fiind asigurata de enzimele pancreatice si enterocitare de la nivelul filamentelor glicocalixului si de pe membrana externa a enterocitelor.- etapa membranara este desfasurata la nivelul membranei <in perie= a enterocitelor prin intermediul enzimelor cantonate pe suprafata membranei apicale. In urma reactiilor chimice la acest nivel sunt rezultati monomerii.- etapa intracelulara presupune degradarea oligomerilor resorbiti sub influenta enzimelor citoplasmatice si lizozomale enterocitare consecutiv cu producerea monomerilor respectivi. &fectul enzimatic al sucului intestinal este slab evidentiat, cercetarile histoenzimologice precizand existenta enzimelor active, localizate in special la nivelul polului apical, glicocalixului si marginii <in perie= a enterocitelor, iar printre acestea se regasesc - proteazele continua activitatea pepsinei si tripsinei, conducand la descompunerea polipeptidelor pana la stadiul de aminoacizi.- polinucleotidazele sunt responsabile cu desfacerea acizilor nucleici, consecutivi degradarii nucleoproteinelor sub influenta pepsinei si tripsinei, in nucleotizi, care la randul lor sub activitatea nucleotidazelor se descompun in acid fosforic si nucleozide, o parte resorbite si o parte scindate prin interventia nucelozidazelor in elementele constituitive, care pun in evidenta bazele purinice si piramidinice continute de nucleozidele respective.- dizaharidazele, precum maltaza, zaharaza, sucraza sau lactaza, descompun dizaharidele respective ajunse la acest nivel in monozaharide.- lipaza intestinala scindeaza aproximativ 2-/0 din totalitatea grasimilor digerate.- lecitinaza actioneaza asupra lecitinei, care o desface in glicerol, acizi grasi, acid fosforic si colina.- fosfataza are ca efect eliberarea acidului fosforic, prin actiunea sa asupra unor fosfati organici.- enterokinaza este responsabila cu activarea tripsinogenului din sucul pancreatic. $ecretia sucului enteric se desfasoara in permanenta, iar calitatea si cantitatea acesteia este influentata de caracteristicile masei alimentare prin intermediul mecanismelor nervoase si umorale. Reglarea nervoasa este evidentiata de mecanismele reflexelor locale, demarate prin stimularea receptorilor, situati la nivelul mucoasei intestinale, de catre continutul intestinal, in special de alimentele nedigerate. ,eceptorii trimit impulsuri catre centrii nervosi din plexurile intrinseci 7eissner si Auerbach, care controleaza astfel mecanismul reflexelor locale. 9arasimpaticul stimuleaza usor secretia intestinala, spre deosebire de simpatic, care o inhiba. 7ecanismul principal de control al secretiei

intestinale este realizat prin reglarea umorala. Astfel, prin prezenta chimului alimentar, la nivelul mucoasei duodenale se elibereaza enterocrinina cu efect stimulator, dar si duocrinina, care stimuleaza secretia glandelor %runner, pe langa secretina. Functia motorie Functia motorie a intestinului subtire este valorificata de patura bistratificata musculara din structura peretelui intestinal. $tratul extern este reprezentat de fibrele musculare longitudinale dispuse concentric in jurul stratului intern, ale carui fibre musculare sunt orientate in sens circular. Intre cele doua straturi se interpune o lama de testut conjunctiv, prin intermediul careia sunt realizate punti de legatura, activitatea interdependenta dintre cele doua straturi conducand la indeplinirea miscarilor complexe intestinale. Miscarile de segmentare sunt provocate de contractia fibrelor circulare cand un segment intestinal este destins de continutul sau. Astfel, sunt generate strangulari temporare in diferite puncte ale segmentului, care dispar initiindu-se noi strangulari in puncte intermediare pe acelasi segment intestinal. ,ezultatul acestor miscari consta in maruntirea continutului intestinal, amestecul acestuia cu sucurile digestive, precum si facilitarea procesului de absorbtie. Dupa denervare, miscarile segmentare persista la o intenstitate mai redusa, semn ca aceste contractii sunt partial dependente de plexurile nervoase intrinseci. 9arasimpaticul amplifica intensitatea contractiilor, iar simpaticul are efect inhibitor. Miscarile pendulare sunt evidentiate de contractia asimetrica a fibrelor musculare longitudinale care produc scurtarea ritmica a unui segment limitat si relaxarea pasiva a zonelor intermediare. Aceste miscari au ca rezultat progresiunea si regresiunea continutului intestinal pe o distanta de cativa centrimetri, maruntindu-l si amestecandu-l in acelasi timp cu sucurile digestive. Miscarile tonice sunt oscilatiile intermitente ale tonusului musculaturii intestinale, care asigura contactul intim dintre vilozitati si particulele alimentare, contribuind intr-o oarecare masura si la inaintarea masei alimentare in lungul intestinului. Miscarile peristaltice determina propulsia alimentelor in lungul intestinului, excitantul natural fiind reprezentat de distensia intestinala marcata de prezenta respectivului chim alimentar. 9eristaltismul se desfasoara prin contractia fibrelor circulare inapoia zonei destinse si relaxarea acestora in segmentul anterior. Astfel, undele peristaltice progreseaza cu o viteza de #-2 cm>min. 9ostalimentar, miscarile peristaltice sunt amplificate de reflexul gastroenteric, declansat de distensia gastrica. In general, peristaltismul este strans corelat cu plexul mienteric Auerbach, fara interventia acestuia, intensitatea miscarilor evoluand ineficient. Reglarea motilitatii intestinului subtire este realizata prin intermediul factorilor nervosi si umorali. Inervatia intrinseca este reprezentata de plexurile mienterice, a caror functionalitate este indeplinita prin cuplarea stimularii undelor cu activitatea contractila in scopul de a asigura propagarea. Arcurile reflexe intramurale sunt responsabile cu actiunea de coordonare a motilitatii intestinale, originea acestora constand in receptorii chimici sau presionali din peretele intestinal. Inervatia extrinseca este evidentiata de nervii vagi si splanhnici simpatici, a caror terminatii ajung la nivelul plexurilor mienterice. Astfel, in stres emotional sau efort fizic, simpaticul inhiba motilitatea, in timp ce alimentatia o stimuleaza prin intermediul fibrelor vagale. Factorii umorali moduleaza activitatea intrinseca a fibrelor nervoase sau actioneaza direct pe fibrele musculare netede. 7otilina, gastrina, colecistochinina si substanta 9 stimuleaza motilitatea intestinala, iar peptidul intestinal vasoactiv,

secretina, glucagonul si neurotensina au proprietati de relaxare asupra musculaturii netede intestinale. Absorbtia In general, la nivelul mucoasei intestinale, se desfasoara doua procese, insorbtia, ce reprezinta trecerea din lumen catre sange si inversul acesteia, exorbtia, miscarea din sange catre lumen. Cand rata de exorbtie este mai mare, rezultanta este secretia, iar in cazul in care rata de insorbtie este superioara, rezultanta o constituie absorbtia. Absorbtia reprezinta trecerea apei, electrolitilor si trofinelor alimentare prin mucoasa digestiva in mediul intern. Alimentele in lungul tractului digestiv, sub influenta enzimelor specifice, sunt supuse unor fenomene de scindare, in urma carora sunt transformate in particule mici, simple ce strabat mucoasa pentru a fi asimilate in economia organismului. 7ai multe despre absorbtia la nivelul intestinului subtire cititi aici. Fiziologia colonului !a nivelul intestinului subtire, chimul alimentar este supus proceselor de digestie si absorbtie specifice, in urma carora este rezultat chilul intestinal, impins prin intermediul motilitatii catre intestinul gros, unde se desfasoara ultimele etape ale digestiei. Astfel, zilnic prin valvula ileocecala patrund in intestinul gros aproximativ 3""-/"" ml de chim izotonic, din care consecutiv modificarilor survenite la acest nivel se vor forma aproximativ #/" g de materii fecale. Continutul intestinal determina stimularea secretiei colonului, care se caracterizeaza printr-un suc vascos, alcalin, pe p1 ( - (,?, lipsit de enzime, dar care contine mucus secretat de celulele caliciforme din structura mucoasei. 7ucusul are efect protector, prevenind eventualele agresiuni mecanice asupra mucoasei, lubrifiind-o pentru facilitarea deplasarii chimului. De asemenea, intervine similar unui liant asupra fragmentelor care vor forma bolul fecal si anihileaza acizii organici descarcati local, in urma activitatii florei bacteriene influentate de resturile alimentare ajunse la acest nivel. Chilul intestinal cuprinde in medie ."0 apa si 3"0 substante nedigerabile sau produsi finali neabsorbiti la nivelul intestinului subtire. Asupra acestuia actioneaza flora bacteriana colica, care exercita activitati multiple, unele folositoare organismului, iar altele potential periculoase. Astfel, la acest nivel vitamina 6 poate fi sintetizata, precum si componenti ai grupului %, printre care acidul folic, biotina sau vitamina %#2. De asemenea, activitatea bacteriilor determina transformarea pigmentilor biliari, ajunsi odata cu chilul intestinal, in stercobilina, substanta ce imprima culoarea bruna materiilor fecale. 9rocesele fiziologice ale colonului, sub influenta florei bacteriene, sunt indeplinite prin fermentatie si putrefactie. 8lora corespunzatoare fermentatiei si respectiv cea responsabila de putrefactie se afla in echilibru in cazul colonului normal, iar perturbarea uneia determina alterarea celeilalte, acest dezechilibru constituind substratul unor tulburari ale colonului. Procesul de fermentatie se desfasoara in jumatatea proximala a colonului, care este populat de bacterii aerobe, precum Escherichia coli, Lactobacillus, Aerobacter aerogenes, Enterococcus etc. 9rin activitatea lor, aceste bacterii conduc la degradarea glucidelor nedigerate sau neabsorbite pana la acest nivel. Acestea sunt scindate pana la acizi lactic, butiric si acetic, in urma reactiilor eliberandu-se si o cantitate apreciabila de gaze, precum C@2, C1?, $12 si alcool etilic. Procesul de putrefactie are loc in jumatatea distala a colonului, acesta fiind populat de bacterii anaerobe, ale caror activitate se desfasoara intr-o nota degradativa asupra proteinelor nedigerate pana la acest nivel sau asupra

aminoacizilor neabsorbiti in prealabil. Degradarea acestora este mediata prin reactiile de dezaminare, cu formarea 513, fenolilor, scatol si indol, care confera mirosul specific materiilor fecale, acizi organici, si prin reactiile de decarboxilare, in urma carora rezulta C@2 si o suita de amine potential toxice, precum histamina, tiramina, etilamina, cadaverina, putresceina. Cantitati reduse de aceste substante toxice pot fi resorbite si ajunse in ficat, la nivelul celulelor hepatice, unde prin intermediul fenomenelor de oxidare si conjugare specifice sunt neutralizate si eliminate prin urina. Activarea florei de putrefactie, cresterea ratei de absorbtie a acestor compusi toxici, precum si diminuarea randamentului hepatic de a conjuga si detoxifia genereaza autointoxicatii de natura intestinala. Functia de absorbtie a colonului este caracteristica jumatatii proximale, iar principalul compus absorbit la acest nivel este apa in gradient osmotic. Aransportul activ de 5aB precede transportul apei. Aldosteronul intensifica conductanta pentru 5aB, in cazul depletiilor extracelulare, demonstrandu-se, astfel, rolul important in mentinerea echilibrului hidroelectrolitic al organismului. De asemenea, la acest nivel mai pot fi absorbiti si alti electroliti, precum Cl- sau 6B, vitamine si aminoacizi. In schimb, nu se absorb glucide, proteine, lipide, ca atare si CaBB. 9rocesul de absorbtie influenteaza consistenta materiilor fecale. Motilitatea colonului contribuie la indeplinirea proceselor de digestie si absorbtie concomitent cu inaintarea continutului catre rect. In general, activitatea motorie a colonului se desfasoara mai lent decat cea a intestinului subtire. Alimentele ajung la nivelul cecului dupa aproximativ ? ore de la ingestie. In lungul colonului viteza de deplasare se diminueaza treptat, astfel in condititii fiziologice, primele fragmente alimentare ajung la flexura hepatica dupa ' ore, iar la flexura splenica dupa 4 ore. !a nivelul colonului sigmoidian ajung dupa #2 ore, dupa care tranzitul are loc mult mai lent. In jumatatea proximala a colonului, pe langa activitatea motorie obisnuita, este identificat si un ansamblu de miscari antiperistaltice, al caror rezultat mareste timpul de contact dintre chimul alimentar si mucoasa colica, favorizand, astfel, procesele de absorbtie si implicit formarea bolului fecal. Contractiile segmentare se desfasoara pe fractiuni scurte de intestin, de aproximativ 2,/ cm, si sunt realizate de activitatea complementara dintre fibrele circulare si longitudinale, efectul fiind relevat de haustratiile caracteristice colonului. Astfel, intre aceste haustre colonul este segmentat de aparitia temporara a camerelor inchise, unde are loc amestecul continutului intraluminal si finisarea procesului de absorbtie al unor constituienti alimentari. Contractiile peristaltice traverseaza colonul cu o frecventa descrescatoare catre colonul descendent. 9rin intermediul acestora, continutul colonului avanseaza catre rect, ca atare fiind declansat reflexul de defecare. iscarile !de masa" sunt propulsive, caracterizate de unde peristaltice puternice, care apar de 2 - 3 pe zi. Acestea sunt demarate la nivelul unghiului hepatic, impingand pe portiuni intinse cantitati mari de continut colic. 7iscarile <de masa= sunt influentate de reflexele gastrocolice si duodenocolice, induse de prezenta alimentelor ingerate in stomac si respectiv, duoden, de stimulii conditionali, precum mirosul alimentelor, sau de stres emotional. 7otilitatea colonului este dependenta de influente neuro ormonale intrinseci si extrinseci. In repaus, activitatea motrica a colonului este coordonata de ritmul electric de baza. Actiunea inhibitoare a neuronilor plexului mienteric Auerbach asupra fibrelor musculare netede ale colonului este stabilita prin mediatori peptidergici,

precum :I9 sau somatostatina, iar actiunea excitatorie este mediata de acetilcolina. 9rin intermediul fibrelor simpatice, sistemul nervos extrinsec intervine in reflexele intestino-colic si colo-colic de caracter inhibitor, iar nervii parasimpatici pelvieni contribuie in defecare. ,eglarea umorala a motilitatii colice se poate explica prin fluctuatiile circadiene. Desfasurarea motilitatii este intensificata postprandial, prin stimularea mediata de colecistochinina, iar in cursul somnului este deprimata.

Sucurile digestive Glandele sali are produc o en!im ce ncepe transformarea amidonului din hran n particule mai mici. %poi, n stomac, mucoasa stomacal produce sucul gastric i en!ime ce diger proteinele. Dup ce stomacul mpinge amestecul re!ultat de primele fa!e ale digestiei n intestinul subtire, hrana este amestecat cu substantele produse de alte dou organe* pancreasul i ficatul. 'ancreasul produce un suc ce contine o serie de en!ime care descompun carbohidratii, grsimile i proteinele. +icatul eliberea! bila. ,ila este stocat n perioada dintre mese n e!ica biliar. -a ora mesei, e!ica biliar transfer bila n intestine unde grsimile sunt descompuse. Dup ce grsimile sunt astfel descompuse, en!ime produse de pancreas ori de glande ale peretilor intestinelor diger particule re!ultate. Glandele auxiliare Glandele au)iliare sunt cele sali are, ficatul, prin funcia sa de producere a bilei prin intermediul celulelor hepatice #bil, stocat n e!ica biliar, este necesar n digestia i absorbia grsimilor$ i pancreasul, care produce un suc digesti ce conine en!ime necesare digestiei i bicarbonat pentru neutrali!area acidului chimului.

1. Ficatul Glanda ane)a oluminoasa a tubului digesti , cu funciuni multiple i comple)e de sinte! i de transformare a di erselor substane. +icatul este situat deasupra i n dreapta abdomenului, sub cupola dreapt a diafragmului, care l separ de plmnul corespun!tor i ncon"urat n toate prile de coaste. .ste un organ de culoarea roie / nchis, ce cntrete 0 / 0,1 2g, fiind cel mai greu organ al corpului uman. Funciile ficatului : funcia metabolic: & sinte!a colesterolului, fosfolipidelor, lipoproteinelor i a lipidelor3 & particip n metabolismul glucidelor i proteinelor3 & sinte!a unor elemente ale sngelui, precum albuminele, globulinele, i antitrombina. 'rima funcie principal a ficatului este s stoche!e energie n form glicogenica, care este compus dintr&o form de !ahr numit gluco!. +icatul nltura gluco!a din snge atunci cnd ni elul acesteia este crescut printr&un proces numit glicogene!a, ficatul combina moleculele de gluco! n lanuri lungi pentru a creea glicogenul, un carbohidrat care asigura o form de energie depo!itat. (nd ni elul gluco!ei din snge scade sub ni elul normal de care organismul are ne oie pentru ndeplinirea funciilor specifice, ficatul re ersea!a aceast reacie transformnd glicogenul n gluco!. - funcia secretorie 4 producerea bilei. - funcia imun 4 neutrali!area corpurilor e)terne din organism, n special a to)inelor, "ucnd astfel un rol important n imunitatea corpului. +uncia antito)ic este practicat de ficat prin absorbia de to)ine, le alterea! chimic apoi le e)creta n bila. +icatul funcionea! ca o fabric chimic. (te a proteine importante gsite n snge, se fabric n ficat. 5na dintre acste proteine / albumina a"uta n retenia de (a 6 i altor substane n circuitul sang in. %lbumina a"uta de asemenea la reglarea micrii apei din snge n esuturi. +icatul produce i globina / una din cele 0 componente ce formea! hemoglobin. 7ai produce i alte grupuri de proteine ce includ anticorpi. Este singurul organ care se regenereaz, putndu&se regenera chiar complet. 8n ca!ul altor organe, de e)emplu inima, esuturile bolna e sunt nlocuite cu o cicatrice, ca i cele de pe piele. +icatul are capacitatea de a nlocui celulele bolna e cu noi celule.
)* Vezica biliar c!lecistul sau fierea "

.ste un re!er or temporar al bilei, situat n fosa colecistului de pe faa inferioar a ficatului. %re o form de par cu o lungim de apro). 9&:; cm. <e!ica este specific

ertebratelor. .ste unit cu ficatul, de unde primete bila, i cu duodenul, unde o eliberea!. Rolul colecistului este de a colecta secreia e)tern hepatica #bila$, care contribuie la digestia alimentelor. ,ila conine colesterol, saruri biliare, lecitina i alte substane. 'rincipala funcie a e!iculei biliare este de a colecta i sinteti!a bila secretat de ficat #lichid de culoare galben&maro ce conine saruri necesare pentru digestia lipidelor sau a grsimilor, principala substana care contribuie la absorbia i descompunerea grsimilor$. ,ila a fi stocat n canalele intrahepatice. Din e!icula biliar, bila a fi transportat prin canalele cistic i coledoc i apoi de&a lungul duodenului #prima parte a intestinului subire$ unde or fi digerate, n primul rnd, grsimile #lipidele$ i itaminele.
+, Pancreasul

Gland situat sub stomac, de form alungit, cu o greutate de circa =; g. %re att o secreie e)tern #e)ocrin$ necesar digestiei, ct i o secreie intern #endocrin$ necesare n regla"ul glicemiei. Secreia e)tern numit i suc pancreatic, se ars n duoden. .ste bogat n en!ime* amilaz #care transform glucidele n gluco!$, maltaza #malto!a, n gluco!$, tripsina #care scoate aminoaci!ii pe rnd din protide i peptide$, lipaza #grsimile cu aci!i grai i glicerina$, carbonai i bicarbonai de >a, care dau alcalinitatea sucului pancreatic. Secreia endocrin consta n insulina i glucagon, care reglea! glicemia, reinnd surplusul de gluco! sub form de glicogen, la ni elul ficatului. -ipsa insulinei duce la o boal potenial gra , numit diabet !aharat.