Efectul raportrii la sine se refer la faptul c informaiile sunt mult mai bine reinute i au o influen mai mare atunci

cnd implic persoana respectiv, dect atunci cnd informaiile sunt impariale, lipsite de importan personal pentru individ. Rogers, Kuiper i Kirker (1977) au efectuat un studiu n care patru grupe de subieci trebuiau s fac diverse judeci asupra unor adjective plasate ntr-o list. Un grup de subieci trebuiau s fac judeci semantice (nseamn acelai lucru ca i ...? ), alt grup trebuiau s fac judeci structurale (conine litere mari?), alii fceau judeci fonemice (adjectivul rimeaz cu ...?) i ultimul grup de subieci trebuiau s fac judeci auto-refereniale (adjectivul te descrie ca persoan?). Reamintirea ulterioar a informaiei a demonstrat c performanele cele mai bune le-a obinut grupul de persoane care a memorat informaia cu referire la ei nii. Autorii au explicat acest efect al raportrii la sine prinaceea coamenii posedaoschem-de-sine carenu este altceva dect o structur organizat n memoria de lung durat ce conine cunotine despre sine, despre propria persoan. Atunci cnd oamenii fac judeci auto-refereniale (cu referire la sine), aceast schem este activat i ajut ulterior la reamintirea mai bun a informaiei, pe de o parte pentru c faciliteaz procesarea mai profund a informaiilor, iar pe de alt parte, pentru c schema-de-sine servete ca indicator n aducerea aminte. Cercetri ulterioare au mai relevat faptul c aceast reamintire mai bun a informaiilor cu referire la propria persoan se explic i mai bine n termenii organizrii informaiei n memorie. Klein i Kihlstrom (1986) au manipulat ntr-un experiment posibilitatea organizrii informaiilor n memorie n diverse sarcini. Astfel, facilitarea n reamintire nu a depins de faptul c informaiile au sau nu referire la propria persoan, ci doar de simpla organizare a lor n memorie. Deci, efectul raportrii la sine crete capacitatea mnezic prin mai buna organizare a informaiilor n memorie. Modele actuale ale memoriei autobiografice sugereaza ca identitatea de sine coordoneaza recuperarea memoriei. Mai mult, capacitatea de a proiecta trecutul si imaginea de sine in reprezentari mentale ale viitorului poate influenta rezolvarea problemelor sociale. Cercetatorii au studiat daca manipularea imaginii de sine, prin intermediul unei sarcini de indeplinit in care studentii au fost indemnati sa creada ca detin o eficacitate inalta sau scazuta, influenteaza specificitaea episodica si continutul evinimentelor preluate si imaginate, la fel de eficient ca rezolvarea problemelor sociale Rezultatele au indicat ca indivizii cu o eficacitate indusa slaba, in comparatie cu cei carora lea fost indusa o eficacitate ridicata, au redat evenimente trecute si prezente cu o mai mare: specificate, prezentare pozitiva (descriere in cuvinte) si auto-eficacitate declarativa, si, de asemenea, au prezentat o eficacitate ridicata in rezolvarea problemlor sociale.