UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE TIINE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: CONTABILITATEA, AUDITUL I GESTIUNEA
AFACERILOR
ANUL: II

MANAGEMENTUL ORGANIZAIEI COLARE

COORDONATOR:

ORADEA
2013

Definiia managementului educaional

Managementul educaiei reprezint teoria i practica, tiina i arta proiectrii,
organizrii, coordonrii, evalurii, reglrii elementelor activitii educative (nu numai a
resurselor), ca activitate de dezvoltare liber, integral, armonioas, a individualitii
umane, n mod permanent, pentru afirmarea autonom i creativ a personalitii sale,
conform idealului stabilit la nivelul politicii educaionale.
Managementul educaional ar reprezenta o metodologie de abordare global
optim strategic a activitii de educaie, dar nu i un model de conducere a unitii de
baz a sistemului de nvmnt, aplicabil la nivelul organizaiei colare complexe.
Managementul

educaiei/pedagogic,

apare

ca

disciplin

pedagogic

interdisciplinar, care studiaz ,,evenimentele ce intervin n decizia organizrii unei

activiti pedagogice determinate i n gestiunea programelor educative.
S.Cristea evideniaz c managementul educaional, ca activitate psihologic, se
bazeaz pe trei caracteristici:
Conducere de sistem primar (abordare global a tuturor elementelor educaiei i a
aplicaiilor specifice funciei conducerii, la diverse niveluri);
Conducere de tip pilotaj (valorificarea optim a resurselor pedagogice ale
sistemului educaiei, prin funciile manageriale: planificare organizare, orientare
metodologic, de reglare autoreglare);
Conducere strategic (evoluie inovatoare de perspectiv a sistemului la diferite niveluri
de organizare).
I. Jinga considera c managementul pedagogic e definit ca tiina i arta de a
pregti resursele umane, de a forma personaliti, potrivit unor finaliti acceptate de
individ i de societate.
Apoi a definit ca ,,un ansamblu de principii i funcii, de norme i metode de
conducere care asigur realizarea obiectivelor sistemului educativ, la standarde de calitate
i eficien ct mai nalte, iar la nivelul fiecrui sistem educativ se afirm note specifice.
Managementul indic o anumit mentalitate, o maniera proprie, dar i o art de dirijare,
de antrenare a resurselor (umane), a elementelor organizaiei, ceea ce corespunde cu
nsi considerarea educaiei ca tiin i art.

Functiile managementului educational

Functiile managementului educational, ca si a celui general se concretizeaza in
activitatile de planificare, organizare, coordonare, antrenare, control si evaluare. Aceste
functii sunt indeplinite avand in vedere particularitatile nivelului de invatamant
(prescolar, liceal etc), nivelului ierarhic (inspectorat, minister), tipului de institutie etc.
Managerul educational atat la nivelul institutiei scolare, cat si la nivelul clasei de elevi
desfasoara o activitate de clarificare, de argumentare si convingere, de motivare,
formuleaza aprecieri, aproba sau vritica, stabileste moduri de actiuni practica.
O functie ce se realizeaza specific in managementul educational este cea de
planificare si organizare a sistemului de invatamant. Aceasta functie implica valorificarea
tuturor resurselor pedagogice:
-umane (cadre didactice, personal administrativ, elevi, parinti etc.)
-materiale(spatiul, timpul, baza didactico-materiala)
-financiare (buget central, local, contributiile comunitatii educative)
-informationale (planuri, programe de invatamant, indrumari metodice, materiale
curriculare)
Etapele in realizarea acestei functii sunt: definirea obiectivelor generale, stabilirea
strategiei de actiune principala, implementarea actiunilor concrete, evaluarea rezultatelor,
definitivarea deciziei. Planificarea educationala se realizeaza si la nivelul unitatii de
invatamant si la nivelul realizarii concrete a procesului intructiv-educativ. Astfel
realizarea acestei functii implica o rflectie asupra actiunii educationale, o schema
generala de proiectare, o metodologie generala etc.
Planificarea are scop prospectiv care vizeaza planificarea strategica, inovatoare si
scop ameliorativ care vizeaza planificare planificarea tactica si operationala.
O a doua functie specifica a managementului educational este aceea de orientare
metodologica a procesului de invatamant care presupune atat actiuni de informare, de
evaluare, cat si de comunicare. Aceasta orientare metodologica a procesului de

invatamant trebuie sa tina seama de caracterul planificat, analitic, activ, permanent,

global-integrator, adaptabil, simultan, deschis, in sistem de conexiune inversa.
Functia de reglare si autoreglare a sistemului de invatamant si a procesului de
invatamant implica activitati de perfectionare a cadrelor didactice:
- cu caracter periodic: cursuri de specialitate (metodica, pedagogie, sociologia educatiei,
psihologia educatiei), de management pedagogic (pentru inspectori, directori, profesori
metodisti, consilieri, cercetatori), instruiri, consfatuiri anuale cu responsabilii de comisii
metodice, catedre, profesori, bibliotecari etc., consilii ale cadrelor didactice, simpozioane,
consfatuiri tematice, stacii de pregatire speciala
- cu caracter permanent: studiu individual, activitati educative deschise, interasistente,
dezbateri tematice, indrumari metodice.
Esenta managementului o reprezinta functiile sau atributele sale, cel care a
identificat si analizat procesele de management pentru prima data a fost Henry Fayol, in
cadrul lor definind cinci functii principale: previziunea, organizarea, comanda,
coordonarea, controlul.
1. Functia de previziune consta in ansamblul proceselor de munca prin intermediul carora
se determina principalele obiective ale organizatiei precum si resursele si principalele
mijloace necesare realizarii lor.
2.

Functia de coordonare consta n ansamblul proceselor de munca prin care se

armonizeaza deciziile si actiunile personalului organizatiei si ale subsistemelor sale.

3. Functia de antrenare incorporeaza ansamblul proceselor de munca prin care se

determina personalul organizatiei sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor
previzionate.
4. Functia de evaluare-control poate fi definita ca ansamblul proceselor prin care
performantele organizatiei, sunt masurate si comparate cu obiectivele si standardele
stabilite initial, in vederea eliminarii deficientelor constatate si integrarii abaterilor
pozitive.
5. Functia de organizare desemneaza ansamblul proceselor de management prin
intermediul carora se stabilesc si delimiteaza procesele de munca fizica si intelectuala si
componentele lor precum si gruparea acestora pe posturi, formatii de munca,
compartimente si atribuirea lor personalului corespunzator anumitor criterii manageriale,

economice, tehnice si sociale, n vederea realizarii n ct mai bune conditii a obiectivelor

previzionate.
Functiile managementului se structureaza si se identifica pornind de la ciclicitatea
procesului managerial, care incepe cu definirea scopului, continua cu stabilirea sarcinilor
si se termina cu indeplinirea lor. Stabilirea functiilor managementului educational in
raport cu specificul educatiei si institutiei scolare permit clasificarea lor astfel :
1)

Previziunea

deciziilor prin care se

(planificarea)

reprezinta

ansamblul

actiunilor

si

stabilesc obiectivele fundamentale, componentele sale,

resursele ce trebuie mobilizate si modalitatile de realizare ale acestora. Planificarea se

refera la procesele globale si specifice prin care sunt determinate obiectivele scolii,
componentele politicilor educationale, resursele, strategiile de orientare pentru managerii
educationali si evaluarea realizarii obiectivelor proiectate la nivelul intregii oraganizatii
scolare. Ioan Boboc identifica mai multe subetape ale planificarii: analiza planurilor
educationale manageriale anterioare, diagnoza starii existente, controlul organizarii
planurilor, evaluarea si feedback-ul.
In raport cu orizontul perioadei la care se refera previziunea, putem distingem
trei tipuri de activitati previzionale:
a) Prognoza este previziunea pe termen lung (10 ani), ce se caracterizeaza in studii de
prognoza, pe baza carora se adopta deciziile strategice la nivel ierarhic superior. Ea are
un caracter orientativ si un grad mare de generalizare, urmarind sesizarea unor
caracteristici de evolutie ale fenomenelor socio-educationale.
b) Planificarea desemneaza previziunea pe termene medii si scurte (de la cativa ani
pana la un semestru sau chiar mai putin), al carei produs este planul. Structura planului
cuprinde: obiective, activitati, responsabilitati, termene, modalitati de control si evaluare.
c) Programarea, care se refera la perioade foarte scurte (decada, saptamana), descriind
foarte amanuntit actiunile ce vor fi intreprinse, precum si mijloacele si resursele utilizate
pentru realizarea planului.
Previziunea (planificarea) trebuie privita in stransa interdependenta de celelalte
functii ale managementului, succesul ei depinzand de implementarea, organizarea si
evaluarea optima a procesului managerial din clasa de elevi.

2) Organizarea, ca functie a managementului, desemneaza ansamblul actiunilor

prin care se asigura continutul instrumental al planificarii (organon = instrument; a
organiza = a creea instrumente in lb. greaca), precum si utilizarea rationala si eficienta
a resurselor procesului educational (umane, materiale, didactice, financiare si
informationale). Organizarea are drept scop functionarea optima a procesului instructiveducativ si a institutiei scolare in ansamblu. Ea se aplica in trei domenii distincte:
- organizarea activitatilor didactice si a functiilor de conducere;
- organizarea admnistrativa si stilul de organizare in luarea deciziilor;
- munca in echipa.
Organizarea intervine mai ales atunci cand activitatea nu se poate desfasura
potrivit
regulamentelor de organizare si functionare, avand un caracter inedit.
3) Coordonarea Functia de coordonare urmareste armonizarea intereselor
individuale sau de grup cu misiunea si obiectivele organizatiei.Resursele umane
reprezinta principalul potential de crestere si dezvoltare al unei organizatiei,in noua
societate informationala capitalul uman inlocuind capitalul financiar ca resursa
strategica.Succesul unei organizatii,gradul de competivitate a acesteia pornesc de la
premisa ca oamenii sunt bunul cel mai de pret al organizatiei.
Managementul resurselor umane este acea activitate organizationala care permite
folosirea cea mai eficienta a angajatilor pentru a atinge scopurile organizationale si
individuale si include mai multe tipuri de activitati:analiza si proiectarea fiselor de
post,planificarea personalului,recrutarea,selectarea si orientarea personalului,consultanta
oferita angajatilor pentru viitorul carierei personale,evaluarea performantelor,construirea
de

relatii

la

locul

de

munca,disciplina,controlul

si

evaluarea

functiilor

personalului,programarea muncii.
Obiectivul principal in managementul resurselor umane este acela de a furniza
persoanelor angajate pricepere si experienta in domeniul in care isi desfasoara activitatea
pentru a obtine performante optime si sigure.Obiectivele strategice,pe termen lung,au in
vedere

organizarea

si

planificarea

resurselor

umane.Obiectivele

generale

urmaresc:atragerea resurselor umane,retinerea in organizatie pe o perioada mai mare de

timp a resurselor umane,motivarea resurselor umane. Obiectivele operationale,de natura

tactica si administrativa,au in vedere activitatile vizand conducerea zilnica a grupurilor de

actiune.Din punct de vedere organizatoric,managementul resurselor umane in cadrul
serviciilor educationale este responsabil de:planificarea resurselor umane in concordanta
cu obiectivele si managementul general al organizatiei,recrutarea si angajarea
personalului pe principiul competentei,identificarea programelor de pregatire continua si
antrenarea

personalului

in

aceste

programe

(locale,regionale,nationale

sau

internationale),elaborarea unui sistem de salarizare care sa stimuleze obtinerea unor

rezultate deosebite,dezvoltarea comunicarii organizationale,integrarea rapida a noilor
angajati si consilierea lor pe linie profesionala,dezvoltarea unei culturi organizationale
bazate pe un sistem de valori insusit de toti angajatii,promovarea principiilor privind etica
profesionala.
4) Conducerea. Functia de conducere se refera la promovarea comportamentelor
favorabile atingerii obiectivelor organizatiei,motivand personalul prin:folosirea diferitelor
stiluri de conducere, calitatea relatiilor interpersonale,modul in care sunt favorizate
comunicarea si cooperarea in cadrul organizatiei si modul de antrenare a personalului in
procesul decizional.Practica din domeniul serviciilor educationale evidentiaza,ca si in alte
domenii,cel

putin

trei

mari

categorii

de

tipuri

de

conducere,devenite

deja

traditionale:tipul autoritar-apartine conceptiei traditionale,se bazeaza pe o structura

ierarhica fixa in care caile de comunicare sunt unidirectionale,de sus in jos,tipul
democratic

si

participativ-se

bazeaza

pe

un

set

de

principii

fundamentale:aderareapersonalului la scopul si obiectivele organizatiei,subordonatii isi

pot asuma raspunderi sporite in cazul unui management participativ,valorificarea
imaginatiei,a creativitatii si spiritului inovator al intregului personal,tipul laisserfaire(permisiv,indiferent)

se

caracterizeaza

prin

atitudini

de

ezitare,expectativa,neutralitate fata de problemele manageriale si situatiile conflictuale

din cadrul organizatiei.
Managerul care isi desfasoara activitatea in cadrul serviciilor educationale trebuie
sa raspunda contiunuu solicitarilor unor factori de mediu,organizationali sau care apartin
unor repere temporal fixe,anterior stabilite.Orice manager,indiferent de domeniu,se
confrunta cu o serie de roluri interpersonale,informationale si decizionale.Alaturi de
aceste

roluri,analizand

comportamentul

managerial

din

domeniul

serviciilor

educationale,s-au putut evidentia unele activitati care intregesc setul de roluri,si

anume:observare,prelucrarea informatiilor,control, practica efectiva in programele
organizatiei,planificare,coordonare,reprezentare,evaluare,gestionarea,resurselor,indruma
ea personalului ,negocieri, activitati de marketing.Managerul de succes,indiferent de
nivelul la care activeaza,el trebuie sa fie atat un specialist in domeniul sau,cat si un bun
om de echipa, care are nevoie de informatii din alte ramuri si domenii.Deoarece
activitatea unui manager din sfera serviciilor educationale depinde de interactiunea sa cu
mai multi indivizi,asupra carora nu are posibilitatea unui control direct,el trebuie sa
dispuna de mai multe instrumente de control decat cele formale,folosite de managementul
clasic.
5)

Adoptarea deciziilor. Procesul decizional se refera in sens strict la

alegerea unui mod operational de rezolvare a unei situatii sau probleme din mai multe
alternative existente.Din perspectiva unei abordari participative,deciziile de grup sunt
foarte importante in managementul serviciilor educationale,stilurile autoritare de luare a
deciziilor pot fi utilizate doar in probleme pur administrative si la niveluri inferioare ale
managementului.
In literatura de specialitate pot fi intalnite mai multe tipuri de decizii:deciziile
programate, neprogramate,decizii in conditii de certitudine,in conditii de risc,in conditii
de incertitudine. Managerii eficienti sunt aceia care nu incearca sa rezolve toate
problemele cu care se confrunta,ci sunt capabili sa delege altora responsabilitatea luarii
unor decizii,rezolvand doar problemele care au o influenta puternica asupra atingerii
obiectivelor operationale.In literartura de specialitate pot fi intalnite trei strategii
principale de luare a unei decizii in cadrul unei organizatii:strategii de optimizare,de
satisfacere,strategia comparatiilor succesive limitate.
6) Evaluarea si controlul au drept scop verificarea ritmica a indeplinirii
sarcinilor, remedierea operativa a disfunctiilor si promovarea experientei pozitive. Pentru
ca evaluarea sa fie corecta, sunt necesare standarde aplicate cu consecventa, care sa poata
fi masurate. O evaluare corecta se bazeaza pe indicatori obiectivi.
Controlul reprezinta actiuni periodice prin intermediul carora conducerea interna,
organele tutelare sau alte organisme specializate urmaresc rezultatele procesului,

identificand nivelul de performanta, modul in care sunt indeplinite obiectivele

fundamentale si cele derivate de catre fiecare unitate structurala implicata in procesul
educational.
Controlul trebuie efectuat in mod gradat, putand lua urmatoarele forme:
a) control preventiv, realizat cu scopul de a preveni posibilele deficiente, erorile
posibile si previzibile;
b) controlul de indrumare, care are drept scop remedierea unor deficiente
constatate;
c) controlul coercitiv, care asigura corectarea abaterilor de la traseul initial centrat
pe obiective - in cazul sistemelor sociale.
Functiile, caracteristicile, rolurile si cerintele controlului
Indiferent de nivelul la care se exercita, functiile controlului pot fi considerate
urmatoarele:
a) Functia de supraveghere a functionarii sistemului, subsistemelor, institutiei sau
procesului de invatamant;
b) Functia de conexiune inversa (informativa) ofera managerului informatii
despre modul de receptare a dispozitiilor transmise subordonatilor;
c) Functia preventiva de prevenire a eventualelor situatii de criza educationala;
d) Functia de corectare si perfectionare.
Tipuri de control. Controlul poate fi:
a) curent (operativ), se efectueaza zilnic, de fiecare manager in domeniul de care
raspunde;
b) periodic;
c) simplu (tematic), axat numai pe un obiectiv, verificandu-se numai una sau
cateva laturi ale activitatii.
d) complex (frontal, general) cand este axat pe mai multe obiective, fiind
supuse controlului toate domeniile si compartimentele dintr-o institutie de invatamant.
Evaluarea - din perspectiva manageriala, evaluarea reprezinta ansamblul
metodelor, procedeelor si tehnicilor cu ajutorul carora se stabileste masura in care
scopurile si obiectivele dintr-o etapa manageriala data au fost atinse. Evaluarea poate fi
atat cantitativa (masurarea), cat si calitativa (aprecierea valorica).

Ioan Toca identifica cinci functii ale managementului educational, dintre care
patru sunt identice cu cele discutate si de Ioan Boboc. Diferenta intervine in momentul in
care in locul functiei de comanda, Ioan Toca propune functia de motivare/antrenare, prin
care intelege
ansamblul proceselor prin care sunt cointeresati angajatii institutiei sa contribuie la
realizarea eficienta a obiectivelor derivate ce le revin
Serban Iosifescu considera ca abordarile situationale definesc functiile
manageriale pe doua dimensiuni esentiale: sarcina si umana. Astfel, identifica trei
functii: de comunicare, de motivare, de participare.
Incercand o sintetizare a unor activitati educationale conexe,unii autori identifica
doar trei functii manageriale:
1)

functia de planificare-organizare a sistemului de invatamant ;

2)

functia de orientare metodologica a procesului de invatamant ;

3)

functia de reglare-autoreglare a sistemului si a procesului de invatamant ;

7) Decizia este un proces rational de alegere a unei linii de conduita, a unei
modalitati de actiune din mai multe alternative posibile, pentru a atinge obiectivele
propuse. Decizia este o problema de optiune, dar si de competenta manageriala, fiind
socotita ca un moment cheie in orice activitate de conducere.
Clasificarea deciziilor. Deciziile adoptate de manageri in institutiile de
invatamant pot fi clasificate dupa diferite criterii:
1. Dupa nivelul de elaborare a deciziilor, continutul acestora si orizontul de timp,
exista:
a) decizia strategica care jaloneaza activitatea scolii pe termen lung, dar fara a
intra in detalii (decizii de politica scolara);
b) decizia tactica are drept scop punerea in aplicare a deciziei strategice intro etapa
determinata (de regula 1an), vizand actul educational din clasa;
c) decizia operativa are drept scop solutionarea problemelor curente, avand
adesea un caracter repetitiv.
2. Dupa numarul decidentilor:
a) decizie individuala (unipersonala), pentru solutionarea unor probleme curente;

b) decizie colectiva (de grup, colegiala), cand este vorba de solutionarea unor
probleme mai dificile, mai complexe.
3. Dupa volumul de informatii si gradul lor de certitudine:
a) decizii programate (de rutina), care se adopta pe baza unor algoritmi cunoscuti
si care nu implica un volum mare de informatii si un timp indelungat pentru pregatire. Se
refera la situatii destul de uzuale, obisnuite, chiar repetitive;
b) decizii semiprogramate, care se adopta in situatii mai neobisnuite, bazandu-se
pe un volum mai mic de informatii si pe cautarea de solutii carora trebuie sa li se acorde a
priori un anumit credit. Aceste decizii se bazeaza pe elemente, in principiu, programabile,
dar care in acea situatie nu pot fi programate (decizie in caz de avarie etc.);
c) decizii neprogramate (creatoare) se refera la situatii noi cu care decidentul nu
s-a mai confruntat si care cer solutii originale si de ansamblu.

BIBLIOGRAFIE:

S.Cristea- Managementul organizatiei scolare, Editura Didactica si Pedagogica

Bucuresti, 2006

S.Cristea

Managementul

educatiei,Edidura

DIidactica

si

Pedagogica

Bucuresti 2000

Florescu Cristina- Managementul educatiei, Editura Eurogrup Oradea, 2002

Ioan Toca- Management educational, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti ,2002

Elena

Joita-Management

educational.

Profesorul-manager:roluri

si

metodologie, Editura Polirom Iasi ,2000

Nicolae Stan Introducere in managementul educational, 2010

www.edu.ro Regulamentul de organizare si functionare a invatamantului prescolar
O.M.Ed.C. nr. 4464/7.09.2000