Hemodinamica - circulaia sngelui si legile fizice care o guverneaza
- se realizeaza datorita interrelatiilor dintre
- continut (sangele) si - continator (aparatul cardiovascular)
- permite (la nivelul retelei de capilare) schimburi adecvate intre sange si lichidul interstitial
asigura metabolismul tisular in orice circumstante fiziologice
asigura confortul biologic tuturor celulelor
1. s transporte substane nutritive spre esuturi 2. s preia de la acestea produii de catabolism i s-i indeprteze 3. s transporte hormonii dintr-o parte a corpului n alta 4. s transporte componentele sistemului imun 5. s transporte caldura avand rol in termoreglare 6. s menina echilibrul hidro-electrolitic 7. s menin homeostazia mediului intern Principalele funcii ale circulatiei sunt: urina eliminari cutanate Sistem digestiv Sistem respirator aport de O 2 transport de la/la celule eliminare de CO 2 Sistem circulator Sistem excretor eliminari materii fecale (reziduri) elemente absorbite O 2 CO 2 Sistemul circulator organ central pomp aspiro-respingtoare
vase sanguine sistem de conducte: artere, capilare, vene
Componentele sistemului cardiovascular Asigura distribuia sngelui pn la nivel tisular servesc ca rezervoare i colecteaz sngele pentru a-l readuce la inim asigur schimburile dintre snge i esuturi Organ musculo - cavitar, tetracameral 2 atrii: AD si AS 2 ventriculi: VD si VS
Sistem valvular Valvele atrio-ventriculare localizate ntre atrii i ventriculi - valva mitral (M)- ntre AS i VS - valva tricuspid (T)- ntre AD i VD - au foite subtiri si se deschid la presiuni mici, asa cum sint diferentele de presiune dintre atrii si ventriculi in diastola. - Valvele sigmoidiene - localizatentre ventriculi i marile artere - valva aortic (A) ntre VS i aort - valva pulmonar (P) ntre VD i artera pulmonar !!! Fiecare valv are 3 cuspe, exceptnd VM, care are numai 2 cuspe
Septul - separ partea dreapta a inimii de cea stang INIMA Rolul atriilor este de a a completa umplerea ventriculara. Valvele previn regurgitarea sngelui.
Asigur curgerea unidirecional, esenial pentru funcionarea inimii ca pomp curgerea sngelui numai din vene atriiventriculiaort sau artera pulmonar dar nu i n sens invers.
Marginile valvelor cordaje tendinoase virful muschilor papilari. In timpul sistolei ventriculare cordajele tendinoase impiedica rasfringerea valvelor cardiace inspre atrii; Rupturi ale cordajelor tendinoase sau necroze ale mm.papilari pot determina disfunctionalitati valvulare importante, unele incompatibile cu viata. Inchiderea valvelor AV in momentul inceperii sistolei ventriculare,cind presiunea din ventricul o depaseste pe cea din atriu. Deschiderea valvelorAV se face inaintea umplerii ventriculare, cind cuspele valvulare deschise iau forma unei pilnii, ce opune rezistenta minima la curgerea singelui. Deschiderea valvelor sigmoide se realizeaza inaintea ejectiei ventriculare. Inchiderea valvelor se face la sfirsitul contractiei ventriculare. Ejectia rapida a singelui la presiuni mari si miscarile bruste ale valvelor sigmoide fac ca ele sa fie supuse la presiuni mult mai mari comparativ cu valvele atrio-ventriculare. Inima = sistem de 2 pompe conectate in serie reprezentate de inima dreapta si stanga.
Inima dreapta impinge sangele in circulaia pulmonar (mica circulaie) pentru realizarea schimburilor de gaze si functioneaza in regim de presiune joasa
Inima stanga impinge sangele in circulaia sistemic (marea circulaie sau periferic) si asigura nutritia tuturor organelor si functioneaza in regim de presiune inalta
Aparatul valvular imprima un sens unic de circulatie a sangelui
dispoziie n serie a inimii stngi i inimii drepte: - ntoarcere venoas - debit pulmonar egalitate volumetric; - debit sistemic
Peretele inimii are 3 straturi :
1. Endocardul -peretele intern; - esut endotelial (acelai care tapeteaz ntreg sistemul circulator); 2. Miocardul - cu grosimea cea mai mare, reprezentat de muchiul striat cardiac; - mai gros n ventriculi dect n atrii ventriculii dezvolta presiune; -grosimea peretelui VS > 3-4 ori dect a VD; 3. Pericardul membrana extern care nvelete inima; -are 2 foie (fibroasa si seroasa) - intre foite se afla un strat fin de lichid cu rol lubrifiant. Miocardul conine 2 tipuri de celule musculare :
1. De tip adult - celule miocardice de lucru (MIOCARD CONTRACTIL), care au rol n funcia de pomp a inimii
1. De tip embrionar - cu functia de automatism, adica genereaza impulsuri ritmice spontane pe care le propag rapid pe ci preformate (TESUT EXCITO-CONDUCTOR) MIOCARDUL ADULT are striaii asemntoare cu muchii scheletici, dar se comport ca un SINCITIU FUNCTIONAL datorit prezenei unor contacte ntre celulele miocardice (DISCURI INTERCALARE), care permit propagarea depolarizarii n toate celulele miocardului aproape simultan.
Funcional acesta seamn cu muchiul neted prin activitatea sa ritmic i involuntar. SISTEMUL EXCITO-CONDUCTOR: Genereaz potenial de aciune n mod autonom i ritmic Este format din: 1. nodulul sinoatrial (NSA) Keith-Flack, prezent n peretele atriului drept (AD), n apropierea orificiului venei cave superioare(VCS). 2. nodulul atrioventricular (NAV) Aschoff-Tawara, localizat n atriul drept, deasupra orificiului atrioventricular drept. 3. fasciculul atrioventricular Hiss, reprezint singura cale de legtur ntreatrii i ventricule. Pleac din nodulul AV , strbate septul interventricular i se mparte n dou ramuri :dreapta i stnga care coboar n ventriculele respective. 4. reeaua Purkinje reprezint ramificarea ramurilor fascicolului Hiss, realizeaz legtura cu miocardul adult i transmite impulsurile de contracie de la varf la baza i de la endocard spre epicard. Reeaua Purkinje nu are functie de pace-maker. PROPRIETILE MUCHIULUI CARDIAC Miocardul are proprietati functionale si structurale COMUNE cu muschii scheletici, dar si o serie de proprietati CARACTERISTICE. 1. Automatismul Definitie: Proprietatea muschiului cardiac de a se autoexcita (autoactiva). Celulele sistemului excito-conductor din structura inimii genereaza stimuli pentru miocardul contractil fara influente nervoase din exterior. Inima scoasa din organism, deci lipsita de influente extrinseci (nervoase si umorale) continua sa se contracte daca i se asigura anumite conditii (perfuzie cu ser fiziologic). Automatismul poate fi influenat de diferii factori : temperatura, pH, concentraia de Na, K, Ca, Mg, acetilcolina vagala, adrenalina 1. In conditii fiziologice activarea inimii se face prin impulsuri generate de NSA (70 - 80/min) 2. Lezarea NSA = rolul de centru de comanda este preluat de nodulul atrio-ventricular (NAV) (40/min) 3. Intreruperea legaturii dintre NAV si fasciculul Hiss = centrul de comanda este preluat de fasciculul Hiss (20 - 25/min) Proprietatea de automatism este - latenta la miocardul adult - manifesta la sistemul excito-conductor (sistemul nodal sau miocardul embrionar) Demonstrarea experimentala a posibilitatilor de generare a potentialelor de actiune de catre diferitele portiuni ale sistemului excito-conductor = ligaturile lui Stannius (batracieni) Ligatura I: 4 Sinusul venos se contracta Atriile si ventriculul nu se contracta Ligatura II: 4 Sinusul venos se contracta Atriile nu se contracta Ventriculul se contracta cu frecventa mai mica decat sinusul venos Ligatura III: 4 Sinusul venos si atriile se contracta cu frecventa sinusului venos Ventriculul se contracta cu frecventa mai mica
La batracieni inima este tricamerala (2 atrii, 1 ventricul)
Sistemul excito-conductor este organizat in ganglioni pozitionati astfel: - in sinusul venos ganglionul Remak - in atrii ganglionul Ludwig - in ventricul ganglionul Bidder
Ligaturile Stannius evidentiaza faptul ca: - ganglionul Remak este excitator, dominant - ganglionul Ludwig este inhibitor (mai puternic ca Bidder si mai slab ca Remak) - ganglionul Bidder este excitator (mai slab decat Remak si Bidder) 2. Excitabilitatea (batmotropismul) Definitie: Proprietatea miocardului de a raspunde de a rspunde specific printr-o contractie la un stimul adecvat (de intensitate mai mare sau egal cu pragul). Stimulii cu intensitate inferioar pragului nu determin aparitia unei contracii. Inima prezint particularitatea de a fi excitabil numai n faza de relaxare (diastola) i inexcitabil n faza de contracie (sistola). n sistol, inima este n perioada refractar absolut (indiferent de intensitatea stimulului, nu apare o contracie).
Stimulii cu frecven crescut NU determin apariia tetanosului muscular, fapt foarte important n desfaurarea activitii normale a inimii 3. Ritmicitatea (cronotropismul) Consecinta: confera inimii posibilitatea de a se comporta ca o pompa - contractia = genereaza presiune ridicata si evacuarea cavitatilor - relaxarea = permite umplerea cavitara Ritmuri cardiace - sinusal (generator de ritm pacemaker este nodulul sino-atrial) - nodal (superior, mijlociu, inferior) generator de ritm este nodulul atrio-ventricular in portiunea superioara, mijlocie sau inferioara - idioventricular generator de ritm este fasciculul Hiss
Definitie: proprietatea muschiului cardiac de a se activa periodic ca urmare a impulsurilor sosite de la sistemul excito- conductor. 4. Conductibilitatea miocardului (dromotropismul) Definitie: proprietatea miocardului de a conduce activarea de la nodulul de comanda in intreaga inima
Pacemaker (NSA Keith-Flack) Viteza de conducere atriala 0,3 -1 m / sec Nodul Atrio-ventricular (NAV) marea sinapsa a inimii intarzierea conducerii cu 0,1 sec datorita particularitatilor de structura: - fibrele de jonctiune au viteza de conducere de 0,01 m/sec - numarul de jonctiuni gap este mai mic decat in miocard - fibrele NAV au viteza de 0.1 m /sec Fascicul Hiss
Retea Purkinje 1,5-4 m/s
Miocard ventricular 0,3 0,5 m/s Proprietile muchiului cardiac 5. Contractilitatea (Inotropismul) Definitie: Proprietatea miocardului de a se contracta atunci cand este stimulat adecvat Contracia miocardului se numete sistola, iar relaxarea, diastol Sisteme participante - contractil filamente de actina si miozina - energogen - lipide (acizi grasi neesterificati), - glucide (glucoza) - acid lactic 6. Tonicitatea (tonotropismul) Definitie: METABOLISMUL MIOCARDIC - caracteristici: functionare in conditii de aerobioza - energia necesara miocardului este asigurata - in repaus prin oxidarea AGL 70%, glucoza(18%), lactat(15%), piruvat i foarte puin de corpi cetonici(5%) i numai exceptional de aminoacizi. - in efort, acidul lactic furnizeaza 65% din energie proprietatea muschiului cardiac de a pastra o anumita tensiune in pereti chiar si in timpul diastolei Energia se face prin desfacerea legturilor fosfat- macroergice din ATP, toate procesele metabolice avnd loc n prezena oxigenului (inima nu face datorie de oxigen) Definitie: totalitatea fenomenelor care se deruleaza intre doua contractii atriale succesive Ciclul sau revoluia cardiac este format din succesiunea unei contracii(sistola) i a unei relaxari(diastola) miocardice.
REVOLUTIA CARDIACA La o frecven de 70 bti/minut, un ciclu cardiac dureaz 0,8 secunde. Sistola atrial dureaz 0,10 s iar diastola atrial 0,70 s.
revolutia cardiaca clinica:
- sistola ventriculara zg I
- diastola ventriculara zg II revolutia cardiaca fiziologica: - sistola atriala NSA genereaza un potential de actiune (PA) care se deplaseaza de la celula la celula depolarizand toate celulele miocardului atrial (incepand cu miocardul AS). PA se deplaseaza de la dreapta la stanga si de sus in jos ajungand la nivelul NAV unde conducerea PA se face cu viteze foarte mici.
I. CONTRACTIE (SISTOLA) ATRIALA: - 20% din umplerea ventriculara Depolarizarea miocardului atrial este urmata de contractia atriilor ceea ce determina cresterea presiunii intraatriale a sangelui. Ca urmare aproximativ 20% din intoarcerea venoasa trece in ventriculi. Intoarcerea venoasa = volumul de sange care ajunge in AD in timp de 1 minut de la VCS, VCI si sinusul coronar.
II. CONTRACTIE VENTRICULARA IZOMETRICA: PA trece din NAV in fasciculul Hiss = ramurile sale = retea Purkinje = depolarizeaza miocardul ventricular subendocardic = apoi miocardul ventricular subepicardic. Primul se depolarizeaza septul interventricular, apoi varful inimii, apoi baza cordului. Depolarizarea miocardului ventricular este urmata de contractia miocardului ventricular ceea ce determina cresterea presiunii intraventriculare care devine mai mare decat cea din atrii si inchide valvele atrioventriculare (zgomotul I). Ventriculul devine o cavitate inchisa si continua sa se contracte = bombarea planseului AV catre atrii. Incepe cu nchiderea valvelor atrioventriculare i se termin la deschiderea valvelor sigmoide (0,05 sec). -Presiunea intraventriculara presiunea in arterele mari -Deschidere valvelor sigmoide (semilunare) de la baza arterelor mari -Ejectie (evacuare) rapida a sangelui din ventriculi in arterele mari -Coborrea planseului atrio-ventricular III.CONTRACTIE VENTRICULARA IZOTONICA EJECTIE RAPIDA Incepe odat cu deschiderea valvelor sigmoide i se termin la atingerea presiunii maxime sistolice (120-140mmHg). - sangele continua sa treaca din ventricul in arterele mari in virtutea inertiei pana cand presiunea intraventriculara = presiunea din arterele mari IV. CONTRACTIE VENTRICULARA IZOTONICA - EJECTIE LENTA: Volumul de snge expulzat n sistola ventricular este de 70-75ml (n condiii de repaus) pentru fiecare ventricul = VOLUM SISTOLIC La finalul sistolei ventriculare n ventricul rmne un volum de snge neexpulzat (VOLUM TELESISTOLIC) de aproximativ 50ml.
- Presiunea intraventriculara < presiunea din artere - Inchiderea valvelor sigmoide zgomotul II - Ventriculii devin cavitati inchise = Presiunea intraventriculara RAPID = = volumul ventriculului > volum sange continut (volum telesistolic) = =VID POSTSISTOLIC V. RELAXARE VENTRICULARA IZOMETRICA - Presiunea intraventriculara continua sa scada pana cand devine mai mica decat cea din atrii = deschiderea valvelor AV = sangele este aspirat din atrii in ventriculi datorita gradientului presional A-V - are loc umplerea rapida ventriculara ceea ce determina Pintraventriculare VI. RELAXARE VENTRICULARA IZOTONICA - UMPLERE RAPIDA VII. RELAXARE VENTRICULARA IZOTONICA - UMPLERE LENTA (DIASTAZIS): - Presiunea intraventriculara creste pana cand devine egala cu presiunea intraatriala - Din acest moment incepe umplerea lenta, adica sangele continua sa treaca din atrii in ventricule prin inertie - Daca frecventa cardiaca creste = se scurteaza diastazis-ul = se reduce umplerea ventriculara - Asigura 10 % din umplerea ventriculara - Trecerea sangelui din A= V in timpul fazelor VI + VII asigura 70% din umplerea ventriculara
- diastola = umplere ventriculara = cresterea volumului ventricular (volumul de sange care se gaseste in ventricul la sfarsitul diastolei se numeste VOLUM TELEDIASTOLIC) - sistola = evacuarea sangelui in artere = scaderea volumului ventricular (volumul de sange care se gaseste in ventricul la sfarsitul sistolei se numeste VOLUM TELESISTOLIC) - VOLUM SISTOLIC = cantitatea de sange evacuata de catre ventriculi la fiecare sistola (diferena ntre volumul telediastolic i volumul telesistolic) - frecventa cardiaca = 60 - 80 / min Debitul cardiac (DC) = volum sistolic X frecventa cardiaca = 5.5 l / min ( 70- 90 ml ) (60 - 80 / min) Variatii ale debitului cardiac: - creste in: efort muscular ( 20 40 l ), sarcina, febra, simpaticotonie, hipertiroidism etc - scade in: somn, tahicardie peroxistic, hemoragie, hipotiroidie, insuficienta cardiaca etc Variatii ale volumului inimii in timpul revolutiei cardiace = volumul de snge trimis n circulaie de ventriculi n fiecare minut. Fractia de ejectie Pt VS, valorile normale obtinute prin diverse metode variaza intre 0,55-0,80 pt VD , valoarea normala este de aprox. 0,45. volum telediastolic volum sistolic angiografic, ecocardiografic, prin tehnici radioizotopice, prin tomografie computerizata sau RMN. Vs si VTS se pot determina Manifestari ale activitii inimii 1. mecanice 2. electrice 3. acustice
1. Manifestri mecanice a. variatii ale presiunilor intracavitare b. variatii de volum APEXOCARDIOGRAMA (CARDIOGRAMA VS)
-este inregistrarea grafica a vibratiilor produse de miscarile virfului inimii in timpul ciclului cardiac, corespunzator activitatii mecanice a VS
- ACG este echivalentul unei fonocardiograme inregistrate in banda frecventelor foarte joase.
Tehnica de inregistrare - consta in asezarea unui microfon piezoelectric la nivelul sp V ic lmc Traseul ACG unda A corespunde sistolei atriale, coincide cu Z4 si incepe la 0,08-0,12 sec de la debutul undei P; Amplitudinea ei creste in stenoza mitrala si cind creste presiunea telediastolica a VS: stenoza aortica,insuficienta VS; ea dispare in FA. Incizura C = debutului contractiei izovolumetrice a VS intervalul CE = reprezinta CIV a VS unda E = virf sistolic, coincide cu deschiderea valvei aortice; unda H (humers) coincide cu inchiderea valvei aortice; perioada E-H = ejectia VS; unda O = virful diastolic, coincide cu deschiderea mitralei intervalul H-O = perioada de relaxare izovolumetrica; intervalul O- F = umplerea rapida ventriculara, punctul F = sfirsitul acesteia; coincide cu Z3. perioada O-C este perioada de umplere ventriculara totala (rapida, lenta diastazis- si sistola atriala). Unda F este ampla in supraincarcarea diastolica a VS (insuficienta mitrala, insuficienta aortica) si redusa ca amplitudine in stenoza mitrala. Descrierea revolutiei cardiace poate debuta: - cu zgomotul I inceputul sistolei ventriculare (revolutia cardiaca clinica) sau - cu sistola atriala (revolutie cardiaca fiziologica) Fonocardiograma - inscrierea grafica a zgomotelor cardiace - zgomotul sistolic (zgomotul I)
- zgomotul diastolic (II) - scurt - ascutit - produs de inchiderea valvulelor semilunare (de la baza aortei si pulmonarei) - prelungit - tonalitate joasa - produs de - inchiderea valvelor atrio-ventriculare - contractia muschiului ventricular 2. Manifestri acustice (zgomotele cardiace) sunt consecinta activitatii mecanice
3. Manifestri electrice La baza activitatii electrice a inimii stau fenomene care se produc la nivelul celulelor cardiace (in timpul depolarizarii si repolarizarii acestora) Aceste fenomene electrice se produc ca urmare a propagarii impulsurilor provenite de la pacemaker Sumarea spatiala si temporala a acestor fenomene electrice inregistrate grafic constituie electrocardiograma (ECG) _ + _ _ + + + _ - propagarea undei de activare prin inima determina variatii de potential care pot fi inregistrate la suprafata corpului deoarece tesuturile au conductibilitate electrica buna - intre zonele activate (devenite electronegative) si zonele neactivate sau recuperate dupa trecerea undei de excitatie (devenite electropozitive) se stabileste o diferenta de potential exprimata ca un dipol - fiecare dipol poate fi reprezentat grafic printr-un vector a carui proiectie pe axele de derivatie formeaza undele electrocardiografice Derivatia - un raport spatial intre 2 puncte in care se plaseaza electrozii pentru ECG - se caracterizeaza prin: - 2 puncte de plasare a electrozilor (punctele sunt pe corpul uman si intre ele se inregistreaza diferenta de potential creat de inima) - un ax de inregistrare (dreapta care uneste cele 2 puncte) care are: - un sens pozitiv (proiectia unui vector orientata in acel sens apare ca unda pozitiva pe ECG) - un sens negativ ( proiectia unui vector orientata in acest sens apare ca deflexiune negativa pe ECG)
Derivatii ECG bipolare (standard): ( sunt 3 derivatii standard notate cu cifre romane: I, II, III) Derivatia I: brat stang (L) brat drept (R) Derivatia II: picior stang (F) brat drept (R) Derivatia III: picior stang (F) brat stang (L)
Electrocardiograful inregistreaza diferenta dintre potentialul cules la capatul pozitiv si cel cules la capatul negativ ( al derivatiei) - unul din electrozi inregistreaza potential 0 (electrod indiferent ) - electrodul indiferent corespunde capatului negativ al axei de derivatie (potentialul inregistrat efectiv corespunde in intregime potentialului cules la capatul pozitiv al axei de derivatie de catre electrodul explorator - potentialul 0 se realizeaza prin scurtcircuitarea celor 3 electrozi utilizati in derivatiile standard ale planului frontal prin plasarea unei rezistente de 5000 ohmi pe fiecare cablu de inregistrare - punctul de contact ale celor 3 cabluri se numeste borna central terminala si i se atribuie starea de 0 electric (Wilson)
Caracteristici: Derivatiile unipolare ale membrelor (DUM): Deoarece in inregistrarea ECG cu acest tip de derivatii amplitudinea undelor este redusa se se poate obtine amplificarea undelor prin inlaturarea rezistentei de 5000 de pe cablul derivatiei in curs de inregistrare (Goldberger). In acest caz derivatiile sunt notate cu aVR aVL, aVF si electrodul indiferent este realizat prin unirea intr-un punct a celorlalte doua membre. aVR aVL aVF Derivatii toracice (unipolare precordiale) - electrodul indiferent : borna centrala Wilson - electrodul explorator : se plaseaza pe torace:
V1 spatiul IV i.c margine dreapta stern V2 spatiul IV i.c margine stanga stern V3 distantei dintre V2 si V4 V4 spatiul V i.c la intersectia cu linia medio-claviculara V5 spatiul V i.c la intersectia cu linia axilara anterioara V6 spatiul V i.c la intersectia cu linia axilara medie V7 spatiul V i.c la intersectia cu linia axilara posterioara V8 spatiul V i.c la intersectia cu verticala coborata din varful omoplatului linia medio-axilara i.c. = intercostal - permit explorarea inimii in plan orizontal Caracteristici ale derivatiilor toracice (precordiale,DT) - intre DT (axe, proiectii pe axe) nu sunt relatii matematice (de tipul celor din DS si DUM) - deplasarea electrodului explorator pe torace modifica aspectul traseului - pozitia electrodului aproape de inima permite inregistrarea diferentiata a potentialelor (inregistrarea potentialelor zonei mai apropiate de inima determina unde mai ample) Exemplu: In V1 ,V2 potentialele pentru ventriculul drept sunt mai ample decat pentru ventriculul stang Se admite ca: - V1 exploreaza predominent VD - V1 impreuna cu V2 si V3 exploreaza partea anterioara a septului - V5 si V6 exploreaza VS ( regiunea laterala si inferioara a peretelui liber) - V4 exploreaza predominent varful inimii
Traseul ECG prezinta: - unde: P,Q, R, S, T, U (undele sunt deflexiuni deasupra si sub linia izolelectrica) - segmente PQ si ST (segmentul este portiunea izoelectrica de traseu ECG cuprins intre 2 unde) - intervale: PQ, QT, ST (intervalul este portiunea de traseu care cuprinde un segment si cel putin o unda) Inregistrarea grafica a activitatii electrice cardiace (electrocardiograma, ECG) Reprezinta o modificare permanenta a activitatii sale pentru realizarea unui flux sanguin adaptat necesitalor metabolice tisulare Mecanisme de adaptare - fenomene de autoreglare intrinseci - mecanisme extrinseci nervoase (reflexe SN simpatic si parasimpatic) si umorale (hormoni, ioni K, Na, Ca) modificarea frecventei modificarea fortei de contractie Autoreglare intrinseca - legea Frank Starling In limite fiziologice inima pompeaza tot sangele care i se ofera Muschiul cardiac isi poate modifica forta de contractie in functie de: - gradul de umplere diastolica (consecinta aportului sanguin periferic) - cresterea ntoarcerii venoase umplere ventriculara crescuta intindere suplimentar a fibrelor musculare miocardice cresterea forei de contracie - rezistenta sistemului arterial la curgerea sangelui determina cresterea fortei de contractie astfel incat debitul cardiac nu se modifica
Reglarea activitatii inimii CIRCULATIA ARTERIALA asigurata de activitatea ritmica a inimii Sistola venticulara 4 Evacuare de sange (cu presiune) in arterele mari 4 Peretii arterelor se destind In diastola 4 Peretii arterelor revin la dimensiunile de repaus 4 Comprima sangele 4 Sangele este impins spre tesuturi (valvele sigmoide sunt inchise si nu permit Intoarcerea sangelui inapoi la inima) Activitate ritmica a inimii = curgere continua in artere Explicatie: aparatul MAREY
- se pune apa in vasul de sticla - se comprima tubul de legatura ritmic(simularea contractiilor ritmice cardiace) Se constata: a. in tubul de sticla curgerea este sacadata (peretii tubului sunt rigizi ) b. intubul de cauciuc (comparabil cu arterele elastice) = curgere continua Arterele mari sunt considerate cisterne de presiune. Elasticitatea arterelor mari contribuie la realizarea unei curgeri a sangelui in Flux continuu la nivelul arterelor si capilarelor PRESIUNEA ARTERIALA = presiunea sub care circula sangele in artere = este corelata cu sistola si diastola: In sistola ventricolului stang presiunea in aorta si ramificatiile mari creste brusc pana la 120 140 mmHg (presiune maxima sistolica) In diastola se produce scaderea presiunii arteriale pana la 70-80 mmHg (presiune minima diastolica) Factori care conditioneaza presiunea arteriala (PA) 1. factori cardiaci - debit cardiac - frecventa cardiaca 2. factori vasculari - rezistenta vasculara periferica (depinde de calibrul vasului) - elasticitatea peretilor vasculari 3. factori sanguini - volumul sanguin - vascozitatea sangelui - metoda palpatorie (Riva-Roci) permite sesizarea in special a presiunii arteriale maxime (acesta metoda este putin utilizata deoarece aprecierea presiunii minime este dificila) Masurarea presiunii arteriale prin -metoda ascultatorie -metoda oscilometrica oscilometru Pachon A o r t a
- este rezultatul undei determinate de distensia peretilor aortei, ca urmare a evacuarii bruste a sangelui din ventriculul stang
- este perceput cand se comprima o artera pe un plan osos - palparea pulsului informeaza asupra frecventei si ritmului cardiac - inregistrarea grafica a undei pulsului = sfigmograma Reglarea activitatii cardiovasculare Reglare = mentinerea in limite constante a valorilor presiunii arteriale in conditiile variatiei permanente a factorilor determinanti Mecanismele de reglare sunt: - rapide, de scurta durata (secunde, minute): - receptori: baro si chemoreceptori situati in atrii, ventricol, srtera pulmonara, sinus carotidian si crosa aortei - nervoase, reflexe < clino-ortostatism - umorale hormoni Ang II etc. - de lunga durata
- adaptarea receptorilor la noile valori presionale (ore zile) - mecanismele nervoase pondere sczut - mecanismele renale reglarea eliminrilor de ap (aldosteron) mentin volemia Reglarea nervoasa reglare reflexa Ci aferente - nervi depresori - Hering nervul IX; - Cyon Ludwig nervul X; - secionarea acestor nervi determina hipertensiune (de defrenare), iar - stimularea produce hipertensiune - nervi presori X, etc. Centri nervoi - neocortex/ paleocortex - hipotalamus - maduva spinarii - formatiune reticulata bulbo-mezencefalica (structuri nervoase cu actiune concomitenta si coordonata pe inima si vase) centri - cardioacceleratori - vasoconstrictori Cai eferente - parasimpatice (nerv X) - actiune inhibitoare - simpatice (nervi cardiaci) - stimulator al activitatii cardiace - vasoconstrictor La presiune arteriala normala baroreceptorii descarca constant impulsuri Frecventa de descarcare a impulsurilor de la nivelul baroreceptorilor - creste daca presiunea arterila are valori ridicate - scade daca presiunea arteriala are valori reduse - inhibarea centrului vasoconstrictor medular - stimularea nucleului vagului Presiunea crescut determina: - vasodilataie periferic - scderea frecvenei si forei de contracie a inimii scderea presiunii arteriale CRESTEREA PRESIUNII ARTERIALE Reflexe baroreceptoare predominant depresoare - vasoconstricie - cresterea frecvenei si forei de contracie a inimii Presiunea sczut determina: - anularea efectului inhibitor al baroreceptorilor cresterea presiunii arteriale Circulaia capilar sistem vascular de joas presiune capilarele sunt vasele sangvine cele mai mici cu diametrul intre 5-20 m
sistem de legtur intre circulaia arterial
venoas arteriol metaarteriol capilare venule forma si dimensiunile capilarelor sunt diferite in diverse tesuturi in functie de activitatea metabolica a acestora (pielea extremitatilor, tub digestiv, plaman etc) - se desprind din metaarteriole (ramificatii ale arteriolelor) si se continua cu venulele deschiderea sau inchiderea capilarelor este conditionata de tonusul - arteriolelor, - metarteriolelor, - sficterului precapilar
circulatia sangelui in capilare are loc lent si continuu
rolul circulatiei capilare: - schimbul de substante nutritive dintre sange si tesutul irigat - indepartarea produsilor de catabolism - situat la desprinderea capilarului din metaarteriola - in repaus = sfincter contractat = capilare neiirigate - in activitate = sfincter relaxat = capilarele se deschid dispoziia capilarelor: venele = vase sangvine prin care circula sangele dinspre capilare spre inima = nu sunt simple cai de intoarcere = particularitati:
vase transportatoare de snge - neoxigenat - deeuri metabolice
- oxigenat - mica circulaie de la periferie spre inim rezervor sanguin - 60-70% din masa sanguin (2500 ml) - splina, ficatul, plexurile subpapilare, etc. Structura peretelui venos prezinta adaptari datorate conditiilor hemodinamice specile din sectorul venos: - presiune scazuta - lipsa variatiilor presionale - volum sangvin mai mare - viteza de circulatie redusa venele au peretii subtiri si se destind cu usurinta forma: cuib de randunica rol: directionarea coloanei de snge + realizarea ntoarcerii venoase
venele membrelor inferioare
- contracia muscular Structura venelor Venele situate sub cord prezinta in structura lor valvule: exercita presiune comprima venele ajuta intoarcerea venoasa impiedica staza venoasa si dilatatiile venoase (varice) Proprietile venelor 1. distensibilitatea (extensibilitatea) = Venele (vase cu pereii supli) prezinta variatii mari de calibru la variaii mici de presiune = Distensibilitatea venelor este de 6 - 10 ori mai mare dect a arterelor = Volumul venelor este de 3 ori mai mare dect a arterelor = Compliana venelor este produsul dintre volum si distensibilitate (3X8 = 24 fata de artere)
Variatii mari de volum fara modificari importante de presiune 2. contractilitatea n timpul perfuziilor intra-venoase cu vitez mare la modificarea brusc a poziiei Implicaii practice =prezena fibrelor musculare netede =inervaia simpatica tonus venos = rol depozitare de sange mobilizare de sange in functie de necesitati Presiunea venoas
presiunea exercitata de sangele venos asupra peretilor venelor in decubit dorsal - toate venele se gsesc aproximativ la nivelul urechiuei drepte evolutie - presiunea sngelui n vene scade de la periferie spre centru 6 8 mmHg la nivelul capilarelor pulmonare 4-5 mmHg n atriul stng :
-12mmHg n capilarele venoase 7-8mmHg n venele mici -3-4mmHg n venele mijlocii 0 - (-1,5-2) mmHg n venele mari i atriul drept; 4mmHg n timpul inspirului fortat in circulaia sistemica presiunea venoas are valorile in mica circulaie presiunea venoas are valorile Factorii determinani ai circulaiei venoase Energia furnizat - activitatea inimii - micrile respiratorii - contraciilor musculaturii membrelor 1. Activitatea inimii factorul determinant - forta de vis a tergo - sistola ventriculului stng = gradient presional 120-140mmHg ventricul stng 35-40mmHg capilare arteriale 10-15mmHg capilare venoase 5-7mmHg vene 0-negativ atrii Aspiratia cardiac a sangelui in atrii 2. Aspiraia toracic actioneaza in timpul inspirului si influenteaza predominent presiunea in venele mari determinand aspiratia sangelui spre inima coborarea diafragmului in inspir mareste presiunea intraabdominala impingand sangele spe inima 3. Contracia muscular presiune exterioar - 100 i 150cmH2O (~100mmHg) valvule venoase mersul pompa periferica contractii izometrice 4. Tonusul capilar menine gradientul presional impinge sangele dinspre venule spre venele mari unde presiunea scade progresiv pe masura apropierii de cord cretere - reduce ntoarcerea venoas scdere - staza venoas 6. Pulsaiile arterelor din vecintate 5. Gravitaia favorizeaza circulatia sangelui in venele aflate deasupra atriului drept are efect invers in venele din teritoriul inferior inimii determina comprimarea venelor din vecinatatea lor Sistemul limfatic = cale derivata de drenaj a lichidului interstitial (diferenta dintre cantitatea de lichid filtrata la capatul arterial al capilarului si cea reabsorbita in capilarul venos) - Incepe in tesuturi prin capilare limfatice in fun de sac, se colecteaza in vase din ce in ce mai mari care se vor deschide in venele subclaviculare Factorii determinani ai circulaiei limfatice 1. Pompa limfatica capilare limfatice fibre mioendoteliale - frecventa de cantitatea de lichid - valvele din peretii capilarelor