Str. Crvunarilor nr. 2, sect. 6, Bucureti bisericabelvedere@yahoo.

com
Cuvnt pen ru suflet
Duminica a 29-a dup Rusalii
{a celor zece leproi)
Sfnta Evanghelie dup Luca 17, 12-19
,n vremea aceea, intrand Iisus ntr-un sat, L-au ntampinat zece barba[i leproi care stateau
departe, si care au ridicat glasul i au zis: Iisuse, nva[atorule, fie-]i mila de noi!
i vazandu-i, El le-a zis:
Duce[i-va i va arata[i preo[ilor. Dar,
pe cand ei se duceau, s-au cura[it.
Iar unul dintre ei, vazand ca
s-a vindecat, s-a ntors, cu glas mare
slavind pe Dumnezeu.
i a cazut cu fa[a la pamant la
picioarele lui Iisus, mul[umindu-I. i
acela era samarinean.
i raspunzand, Iisus a zis:
Oare nu zece s-au cura[it? Dar cei
noua unde sunt? Nu s-a gasit sa se
ntoarca sa dea slava lui Dumnezeu
decat numai acesta, care este de alt neam?
Apoi i-a zis: Scoala-te i du-te; credin[a ta te-a mantuit.
"Ndejdea mea este Tatl, scparea mea este Fiul, acopermntul meu este Duhul Sfnt,
Treime Sfnt, slav |iel"
"mparate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricaciune, Tu [ii n dreapta Ta toate cararile
vie[ii omeneti cu puterea proniei Tale celei mantuitoare. [i mul[umim pentru binefacerile
Tale cele aratate i cele ascunse, pentru via[a pamanteasca i pentru ceretile bucurii ale
mpara[iei Tale. Arata-ne i de acum nainte mila Ta, celor care cantam: Slava ]ie,
Dumnezeule, n veci!" (Condac din Acatist de mul|umire - Slava lui Dumnezeu pentru toate)
Cum trebuie s-I muljumim lui Dumnezeu?
Cum trebuie sa-i mul[umim lui Dumnezeu? n toate zilele i n fiecare ceas i clipa sa
zicem n casa, la biserica, pe cale i oriunde aceasta scurta rugaciune: "Slav lui
Dumnezeu pentru toatel". Dac nu ni se mplinete cererea, noi s-I mulumim
Mntuitorului pentru tot ce ne-a dat n via: pentru sanatate, pentru minte, pentru
cei doi ochi, pentru painea zilnica, pentru serviciu, pentru copii, pentru preo[ii care ne
pastoresc, pentru Sfanta Cruce cu care putem birui orice i mai ales pentru Evanghelie i
pentru ca suntem fii ai Bisericii Ortodoxe.
Oare ca[i, alaturi de noi, sunt orfani, bolnavi fara leac, flamanzi, amagi[i de secte i
robi[i de patimi, iar noi avem de toate i nu mul[umim cat trebuie?
S trim mulumind, iar nu crtind. S ne mulumim cu tot ce ne d
Dumnezeu i s zicem c nu suntem vrednici de ct ne d. De vom face aa vom
primi mai multe daruri de la El i sufletul ne va fi n pace, iar dincolo cu ngerii n veci l vom
slavi. Amin.
{Printele Ilie Cleopa)
S muljumim Domnului!
Aadar, de ce Dumnezeu cere mulumire de la oameni, i de ce oamenii i
aduc mulumire lui Dumnezeu? Din iubire. Nul[umirile oamenilor nu-L fac pe
Dumnezeu nici mai slavit, nici mai puternic, nici mai bogat ori mai viu, ci oamenii sporesc n
toate acestea. Recunotin[a oamenilor nu-I adauga lui Dumnezeu nici pace, nici bucurie, ci
lor nii le adauga cu mbelugare. A mul[umi lui Dumnezeu nu-I schimba Lui nici starea,
nici fiin[a, ci omului i-o schimba din temelie.
Dumnezeu nu are nevoie de recunotina noastr, nici de rugciunile
noastre. Dar Domnul, Care spune: ,tie Tatal vostru de cele ce ave[i trebuin[a mai nainte
ca sa cere[i voi de la El (Natei 6, 8), ndeamna totodata pe oameni ,sa se roage totdeauna
i sa nu-i piarda nadejdea (Luca 18, 1). Dumnezeu nu are trebuin[a de rugaciunile
noastre, si totui ni le cere. Nu are trebuin[a de mul[umirea noastra, dar ne-o cere - iar
mul[umirea nu e altceva decat tot rugaciune, rugaciune de mul[umire.
,n vremea aceea, Iisus intrnd ntr-un sat, L-au ntmpinat zece leproi
care stteau departe, i care au ridicat glasul i au zis: Iisuse, nvtorule, fie-|i
mil de noil". Erau zece leproi. Cumplit lucru este sa vezi i numai unul, dar zece! Un trup
acoperit din cap pana-n picioare cu pete albe si plagi care ard ca focul. Un trup care pu-
trezete de viu, un trup n care e mai mult mazga decat sange. Un trup care duhnete i pe
dinauntru i pe dinafara. Aa este un lepros. Legea lui Noise oprea cu stranicie pe leproi
sa aiba legaturi cu ceilal[i oameni. Leproii erau alunga[i din ceta[i si sate i duceau o via[a
mai prejos de a fiarelor; pretutindeni erau goni[i, dispre[ui[i, uitai[i. Erau ca i mor[i pentru
oameni, dei starea lor era mai rea decat moartea.
Iisus Domnul trecea ntr-o zi pe lng aceste zece rmie de via
zdrenuite i ru mirositoare. Cnd au descoperit c este El, leproii de departe
au ridicat glasul i au zis: Iisuse, nvtorule, fie-|i mil de noil". Auzind faima de
mare tamaduitor a lui lisus, desigur vor fi aflat si despre vindecarile de lepra savarite de El
(Luca S,12-13), trebuie sa fi tanjit de multa vreme dupa fericita ntalnire cu Hristos. Iisuse,
nva[atorule, fie-]i mila de noi!, au strigat ei ntr-un glas, vazandu-L ca se apropie mpreuna
cu ucenicii.
i vzndu-i, El le-a zis: Ducei-v i v artai preoilor". Dar ducndu-se
ei, s-au curat. Cura[and altadata lepra, Domnul $i-a ntins mana si l-a atins pe lepros,
spunand: ,Fii cura[at! $i ndata s-a dus lepra de pe el (Luca S,13). n mprejurarea de fa[a
nsa, nu numai ca nu S-a atins de leproi, dar nici macar nu era aproape de ei, pentru ca, ni
se spune, ,stateau departe. Domnul, aadar, le-a vorbit de departe.
De ce i-a trimis Domnul la preoi? Pentru ca era de datoria acestora sa-i declare
pe leproi necura[i i sa-i excluda dintre cei sanatoi, si de asemenea sa-i declare pe cei
vindeca[i cura[i, ngaduindu-le ntoarcerea ntre ceilal[i oameni (Levitic 13, 3+-++). Domnul
nu va schimba Legea, cu atat mai mult cu cat ea nu-i stingherete lucrarea, ci dimpotriva, n
mprejurarea de fa[a o nlesnete, pentru ca preo[ii vor vedea cu ochii lor si vor marturisi ca
cei zece leproi cu adevarat s-au cura[at.
Auzind deci ce le spune Domnul i ncotro i trimite, cei zece leproi au ieit
din satul lor ca s fac ce li se ceruse. Dar, pe cnd mergeau, privindu-se, iat c
lepra dispruse. Se uitau unul la altul, i se ncredin[au ca s-au nsanatoit. Ranile si
puroiul i duhoarea trecusera fara urma. Lepra care-i acoperise adineauri parca nici n-ar fi
fost. Cine-ar putea sa spuna ca minunea aceasta n-a fost mai mare decat o nviere din
mor[i? La un singur cuvant puternic, zece trupuri leproase, roase de boala, s-au facut
deodata sanatoase i curate.
Ce-au fcut leproii, vznd c s-au curat? Iat ce au fcut: dintre toi,
doar unul singur s-a ntors s-I mulumeasc lui Hristos, pe cnd ceilali i-au
vzul de drum fr s le mai pese de Cel ce le-a fcut lor bine, de Mntuitorul lor.
Acest singur recunoscator, vazand ca boala cea nfricoata s-a luat de la dansul, i-a tras
sufletul scapat prin minune din stransoarea cloacei de erpi veninoi si primul sau gand a
fost sa mul[umeasca Celui ce l-a scos din stricaciunea sa cea nespusa.
$i precum, doar cu pu[in mai nainte, strigase cu buzele roase de lepra: ,Iisuse,
nva[atorule, fie-]i mila de noi, aa si acum si-a ridicat glasul si a strigat cu putere, din buze
sanatoase si din rarunchi teferi, mul[umind lui Dumnezeu. Dar nu numai att, ci a
alergat napoi la Binefctorul su ca s-I mulumeasc.
Cnd a ajuns la Hristos, a czut n genunchi, n genunchii si care acum nu
mai erau tot o ran ci teferi i puternici, i I-a mulumit. Trup plin de sanatate, inima
plina de bucurie i ochi plini de lacrimi! Iata omul ntreg. Adineauri un morman de carne
putreda iar acum iarai om. Adineauri alungat dintre oameni, acum iarai deopotriva cu
semenii sai. Adineauri trambi[a raguita care nu striga decat: ,Necurat!
Necurat!, acum trambi[a limpede de mul[umire i slava lui Dumnezeu.
$i acest singur recunoscator nu era iudeu, ci samarinean.
,i rspunznd, Iisus a zis: Au nu zece s-au curit ? Dar
cei nou unde sunt? Nu s-a gsit s se ntoarc i s dea slav
lui Dumnezeu dect numai acesta, care este de alt neam?".
vede[i cu cata blande[e mustra Domnul nerecunotin[a? Dumnezeu nu
tuna i fulgera mpotriva nerecunoscatorilor, nici nu i blestema, ci doar
i dojenete cu blande[e, ntrebandu-i pe cei ce I se nchina: ,Dar ceilal[i
copii ai Nei unde sunt? Unde sunt puternicii care carmuiesc peste
neamuri cu puterea Nea? Unde sunt boga[ii care s-au mboga[it cu avu[iile Nele? Unde sunt
biruitorii care au biruit prin mila Nea? Unde sunt cei ce se veselesc i nfloresc din izvorul
Neu? Unde sunt parin[ii ai caror fii cresc i sporesc din a Nea putere? Unde sunt nva[atorii
carora Eu le dau tiin[a i n[elepciune?Unde sunt bolnavii pe care i-am vindecat? Unde sunt
pacatoii ale caror suflete le-am cura[at de pacat ca de lepra? N-am dat Eu sanatate la mii i
mii, iar aici la rugaciune sunte[i numai zeci? N-am dat lumina soarelui la milioane, iar de
mul[umit mi mul[umi[i numai o suta? N-am mpodobit campiile cu roade i n-am nmul[it
turmele voastre i doar ca[iva ngenunchea[i slavindu-Na?.
Vedei, numai acesta, care este de alt neam", numai acest strin s-a
ntors s mulumeasc. Dar e cineva strin de Hristos? N-a venit El sa mantuiasca pe
to[i oamenii, nu numai pe iudei? Iudeii se falesc cu faptul ca sunt aleii lui Dumnezeu, ca l
cunosc pe Dumnezeu mai mult decat toate neamurile. Dar iata aici dovada ntunericului din
mintea lor i a nvartoarii din inima lor. Un pagan, un asirian, are mai multa minte i inima
decat cei ce se fericesc a fi iudei.
Pilda se ncheie cu cuvntul spus de Domnul samarineanului mulumitor:
i i-a zis: Scoal-te si du-te; credina ta te-a mntuit". vede[i cat de mare este
smerenia si blande[ea Nantuitorului. Cum se bucura sa cheme pe oameni la mpreuna-
lucrarea cu Sine, vrand prin aceasta sa ridice neamul omenesc cel cazut i njosit. Nai presus
de mandria i deertaciunea omeneasca, El vrea sa-i mparta vrednicia cu al[ii.La ce le-a
folosit credin[a celor zece leprosi?Ar fi putut, cu tot atata credin[a, sa strige la o mie de
doctori faimoi ai lumii: ,Ai mila de noi, vindeca-ne!. Ar fi fost n zadar. Iar daca vreunul din
aceti mii de doctori pamanteni i-ar fi vindecat, va nchipui[i oare ca ar fi pus tamaduirea pe
seama credin[ei lor i nu pe a iscusin[ei sale?
Aa se poart oamenii ntre dnii. Dar cu totul altfel se poart cu oamenii
Mntuitorul Hristos. Hristos a ncarcat o caru[a cu grane, iar leprosul a aruncat i el n
caru[a o boaba. ncarcatura de grane a lui Hristos e puterea Sa dumnezeiasca, iar bobul
leprosului este credin[a lui n Hristos. Hristos, adevaratul iubitor de oameni, nu dispre[uiete
marunta boaba, ci dimpotriva, i da ntaietate fa[a de ntreaga-I ncarcatura de grane. El,
aadar, nu spune: ,Granarul Neu are sa te hraneasca. Nu spune: ,Te-am vindecat, ci:
,Credin[a ta te-a mantuit. Cata marinimie n cuvantul acesta! Ce nva[atura pentru noi to[i!
$i ce mustrare mandriei omeneti!
S se apropie i s nvee de la Hristos, Domnul Cel Drept, toi cei care
acoper gruntele de vrednicie al altuia ridicndu-i n slvi propria ncrctur.
Acetia nu-s mai pu[in ho[i i jefuitori decat bogatul care i nmul[ete moiile cu petecul de
pamant al unui sarman. Sa se apropie si sa nve[e de la Hristos, Domnul Cel Iubitor de
oameni, tot neamul omenesc, cel care, n orbirea lui, se mpauneaza cu tot binele, cu toata
tiin[a, cu toata izbanda, ascunzand i uitand uriaa parte a lui Dumnezeu n toate. Sa se
apropie i sa nve[e cum Dumnezeu nu acopera nici un graunte de merit omenesc n uriaa
ncarcatura a vredniciei Sale, ci dimpotriva, tainuie partea Sa, aratand-o pe cea a omului.
O, de ne-am da noi cretinii seama de mulimea i felurimea bolilor de care
ne vindec n fiecare zi Hristosl Degraba atunci ne-am ntoarce alegand catre El, i-am
cadea n genunchi si I-am mul[umi din clipa aceasta si pana n ceasul mor[ii, ceas care nu
este departe de niciunul din noi. Aminl
{Sfntul Nicolae Velimirovici)
1 Sf. Ierarh Bretanion, Episcopul 1omisului (25 ianuarie)
Sfntul Bretanion s-a nscut n Cezareea Capadociei, n secolul al IV-lea, fiind
probabil un ucenic al Sfntului Vasile cel Mare. Se presupune ca a fost numit episcop al
Tomisului (Constan|a de astazi) n jurul anului 360, iar nainte de anul 381, trece la Domnul.
Despre acest episcop sfant au men[ionat doi scriitori bisericeti
vesti[i - Sozomen i Teodoret al Cirului. Astfel, Sozomen vorbete n
cartea sa, ,Istoria bisericeasca, de vizita mparatului arian valens la
Tomis, n anul 369, pe cand se ntorcea dintr-o expedi[ie mpotriva
go[ilor. Potrivit scrierilor, mparatul a intrat n biserica episcopala i a
cerut Episcopului Bretanion sa intre n comuniune cu arienii pe care i
simpatiza, i sa slujeasca mpreuna cu ei. Nen[ionam ca arienii contestau
dumnezeirea Fiului, sus[inand ca Fiul nu este identic dupa fire cu Tatal,
fiind subordonat Acestuia, ca o creatura de ordin superior a Tatalui.
Marele episcop a aprat dreapta credin i a vorbit
mpratului cu ndrzneal despre hotrrile celor 31S Sfini
Prini de la Sinodul I de la Niceea {din anul 325) mpotriva lui
Arie, pe care nu le putea clca". Sfantul Bretanion, mpreuna cu
credincioii, a parasit biserica episcopala. mparatul valens a vrut sa-l
exileze pe Sf Bretanion nsa s-a temut de o posibila rascoala a sci[ilor.
Sfantul Bretanion este considerat autorul ,Scrisorii Bisericii Go[iei (Daciei Traiane) catre
Biserica din Capadocia, care a nso[it moatele Sfantului Sava Gotul, martirizat de go[i la 12
aprilie 372, cerute de Sfantul vasile cel Nare n patria sa de origine.
Se pare c Bretanion a fost n strns legtur cu Sfntul Vasile cel Mare, ca a
purtat cu el o coresponden[a i ca Scrisorile nr. 16+ i 16S i-au fost adresate de marele Parinte.
Activitatea misionara la Dunare, de care Sfantul vasile se interesa, iar Bretanion era direct
implicat n ea, i-a apropiat. n plus, amandoi erau capadocieni i aparatori ai Ortodoxiei.
Obiectivele comune i afinita[ile sufleteti i-au legat ntr-o stransa colaborare i prietenie.
Bretanion ne apare astfel nu numai ca primul episcop tomitan atestat sigur n documente, ci i
cel dintai care a facut o legatura a Bisericii noastre cu unul dintre cei mai mari Parin[i ai
Cretinata[ii.
Fericitul episcop Bretanion a ncurajat viaa ascetic i nevoina sihatrilor de
prin peteri i mici bisericue rupestre, dup obiceiul sihatrilor din Capadocia. El a
calauzit, probabil, spre nevoin[a monahala, pe Sfantul Ioan Casian cu prietenul sau, Gherman din
Dobrogea, i tot el, probabil, a nal[at o bazilica pe cripta cu moatele celor patru martiri de la
Niculi[el, ale carei ruine, mpreuna cu ,martirionul, au fost descoperite n anul 1971.
Sfntul Bretanion a dus el nsui o via ascetic, de sfinenie, i-a aprat
credina n faa ereticilor, i de aceea Biserica Ortodoxa l-a trecut n randul sfin[ilor, cu data
de praznuire la 2S ianuarie. Credincioii i-au pastrat memoria i se roaga pentru ajutorul
sfantului.
Cu ale carui rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi! Amin!
Istorioar - S mul|umim lui Dumnezeu pentru toate
Dupa un cumplit cutremur de pamant iscat n Antiohia, Sfantul Ioan
Gura de Aur graia poporului: "Minunate sunt roadele unui cutremur pe
pmntl Iata cum Domnul Cel iubitor de oameni clatina cetatea si ntareste
sufletul, zguduie temeliile si ntareste cugetele, da la iveala subrezenia ceta|ii si
ntareste voia oamenilor! Lua|i aminte la dragostea Sa pentru neamul omenesc.
Ne clatina o vreme, dar ne ntareste n veci.
Naica, atunci cand doreste sa-si dezve|e pruncul de obiceiul plansului,
leagana cu puetere patu|ul sau, nu ca sa-l vatame, ci ca sa-l nfricoseze. n acelai chip i
Domnul a toate, Care |ine lumea n minile Sale, nu o clatin ca s o piard, ci mai
vrtos ca s-i ntoarc napoi pe calea mntuirii pe oamenii cei nelegiui|i."
Iata cum stiau Sfin|ii Parin|i, Stalpii a toata Biserica, sa puna pe seama iubirii lui
Dumnezeu si necazurile, si binecuvantarile, si saracia, si boga|ia. Sa ne rusinam noi, cei zabavnici
n a mul|umi lui Dumnezeu atunci cand ne daruieste si degraba cartitori atunci cand ne ia napoi.
{Sfntul Nicolae Velimirovici - "Proloagele de la Ohrida")
Tco Tvon i.iv Tov - c. J22 2J JJ
Contul bisericii: BCR, Sect. 4, PAROHIA BELVEDERE - RO41RNCB0069007665720001