P. 1
TBC Nicolae Catalina

TBC Nicolae Catalina

|Views: 13|Likes:
x
x

More info:

Published by: Adrian Si Maria Dumitrache on Jan 18, 2014
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PPT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/29/2015

pdf

text

original

Am ales această afecţiune a aparatului respirator deoarece este o boala care derivă din complicaţii mai minore

care netratate iniţial, pot duce la afecţiuni mai grave, acestea fiind la distanţa dar cu precădere cele din vecinătate: faringe, laringe, esofag.Toate afecţiunile sunt importante pentru sănătate şi bunul mers alvietii dar aparatul respirator are cred, o deosebită importantă deoarece faraun plămân care să asigure o oxigenare de calitate şi alte procese ce au locin organism indiferent de: poziţia, de ocupaţie, de inteligentă şi de multealte lucruri care nu au o mare importanţă dacă un om nu poate avea orespiratie de calitate aceasta fiind un fenomen vital.

Lucrarea de faţă cuprinde o parte de teorie, în care sunt descrise noţiuni de anatomie şi fiziologie ale sistemului respirator, detalii teoretice despre boala TBC, şi o parte practică ce constă în prezentarea a trei cazuri pe care le-am urmărit în cadrul orelor de practică şi la care mi-am adus aportul la procesul de îngrijire.

Aparatul respirator este format din totalitatea organelor ce servesc la desfăşurarea respiraţiei pulmonare eliminarea dioxidului de carbon din sânge , respectiv utilizarea oxigenului din aerul respirat. Aparatul respirator este format din căile respiratorii şi plămâni. Căile respiratorii sunt reprezentate de: cavitatea nazală, laringe, trahee, bronhii, faringe. Plămânii sunt organele prncipale ale respiraţiei.La nivelul plămânilor , are loc schimbul alveolar de gaze.

Dimensiunile şi greutatea plămânilor variază cu vârsta , sexul , individul , în expiraţie sau inspiraţie. Greutatea plămânilor la adult este de aproximativ 1200 grame , cel drept fiind puţin mai greu decât cel stâng. Capacitatea totală de aer , capacitatea maximă pe care o conţin cei doi plămâni este în mediu 4 500 – 5 000 cm 3 , capacitatea vitală reprezintă volumele de aer care pot fi utilizate în procesul ventilaţiei pulmonare şi exprimă valoarea funcţiei respiratorii.

Aparatul respirator este alcătuit din doi plămâni şi din conductele aeriene, formaţiuni care se divid spre periferie. Plămânul drept are trei lobi , cel stâng doi. Lobii sunt despărţiţi prin scizuri şi sunt alcătuiţi din segmente şi lobuli. Legătura dintre plămâni şi peretele toracic este realizată prin pleură, o seroasă dublă, parietală, în contact intim cu peretele toracic şi viscerală care acoperă plămânii. Datorită pleurei, plămânii sunt intim legaţi de peretele toracic , urmând mişcările acestuia. Aerul pătrunde prin artificiile nasului , trece prin faringe , laringe şi trahee , care în dreptul vertebrei T4 se bifurcă în cele două bronhii principale. Locul unde bronhiile pătrund în plămâni se numeşte hil.

Plămânii au în structura lor patru componente: Componenta bronhială , care se arborizează în ramificaţii din ce în ce mai mici şi are rol în conducerea aerului până la nivelul parenchimului pulmonar. Componenta parenchimatoasă , reprezentată de totalitatea acinilor cu rol în realizarea schimburilor respiratorii pulmonare. Stroma, care delimitează şi uneşte celelalte componente ale plămânilor. Vasele şi nervii plămânilor.

Vascularizaţia funcţională a plămânului este asigurată de trunchiul pulmonar şi de cele două ramuri ale sale, artera pulmonară dreaptă , artera pulmonară stângă şi de cele patru vene pulmonare , două drepte şi două stângi. Trunchiul pulmonar porneşte din ventriculul drept al inimii şi duce sânge sărac în oxigen la plămâni , iar venele pulmonare aduc sânge bogat în oxigen de la plămâni la inimă , în atriul stâng. Trunchiul pulmonar şi venele pulmonare alcătuiesc mici circulaţii , care asigură schimbul permanent de gaze între aerul alveolar şi sângele capillalelor alveolare. Aparatul respirator este un lanţ complex de organe a căror funcţie asigură pătrunderea aerului în plămâni , extragerea oxigenului cu trecerea lui în sânge şi eliminarea la exterior a gazelor arse adică a bioxidului de carbon ( CO2 )

În componenţa acestui aparat intră , în ordinea de lucru, următoarele : -canalul aerian - sistemul de tuburi ce leagă plămânii de exterior , asigurând circulaţia aerului în ambele sensuri. În ordine , acestea sunt : nasul , faringele , laringele , traheea , bronhiile şi canalele alveolare . Prin configuraţia să internă nasul asigură , în esenţa , o condiţie ideală de calitate coloanei de aer ce va servi respiraţiei. Imediat în spatele orificiilor nazale-narile , există vestibulul nazal , un fel de ante-cameră pentru canalele aeriene nazale. Vestibulul este prevăzut cu numeroase fire de păr ce funcţionează ca un filtru grosolan pentru praf dar poate , în plus , declanşa reflexul de strănut prin care se elimină particulele reţinute împreună cu o cantitate importantă de mucus.

Faringele este un organ musculos căptușit cu o mucoasă care se continuă în cavitatea bucală și nazală. Faringele fiind o încrucișare a căilor digestive prin esofag şi respiratorii prin laringe. Laringele alcătuit dintr-un schelet cartilaginos, îndeplineşte funcţional rolul de a proteja calea respiratorie, ca şi rolul unui organ al fonaţiei. Traheea este un canal unic , ce se termină prin bifurcarea în două ramuri , câte una pentru fiecare plămân. Ca structură , traheea are un schelet cartilaginos , din inele incomplete ca nişte potcoave deschise spre posterior , între ele fiind un ţesut moale musculo-fibros , tapetat la interior de o mucoasă ce se continuă de la nivelul laringelui.

RESPIRAŢIA este un fenomen vital. Dacă organismul poate rezista mai mult de 30 de zile fără hrană , 3-4 zile fără apă , nu poate fi lipsit de oxigen mai mult de câteva minute ( 3 - 5 minue ). Respiraţia este o funcţie care asigură eliminarea CO2 şi aportul de O2 către celulele organismului. Această funcţie cuprinde trei timpi: pulmonar, sanguin şi tisular. Inspiraţia este un act activ , expiraţia un act pasiv.Impulsurile acestei activităţi ritmice pornesc din centrul respirator , care suferă influenţa CO2 , din sânge , dar şi influenţa scoarţei cerebrale Inspiraţia - pătrunderea aerului în plămâni se realizează prin mărirea diametrelor cavităţii toracice (antero-posterior, transversal, sagital), datorită intervenţiei muşchilor respiratori .

Tuberculoză reprezintă o boală infecţioasă ce are caracter pandemic , endemic şi epidemic , cunocută incă din cele mai vechi timpuri , în acest sens gândindu-se la nivel osos al mumiilor egiptene. Tuberculoză este una dintre infecţiile care continuă să reprezinte o mare problemă de sănătate pe plan mondial în ciuda marilor progrese înregistrate în plan profilactic şi terapeutic. Clasificare tuberculozei: 1). Tuberculoză primară a). Primoinfecţia tuberculoasă b).Tuberculoză miliară c).Adenopatia traheo-bronşică 2). Tuberculoză secundară ( Ftizia )

Tuberculoză primară este prima etapă în evoluţia tuberculozei. Infecţi este totdeauna exogenă. Alergia la tuberculină e prezentă : leziunea iniţială o constituie complexul primar , iar leziunile caracteristice sunt adenopatia , inflamaţiile perifocale şi leziunile cazeoase extensive. Evoluţia poate fi acută sau subacută. Diseminările se produc pe cale limfatică şi mai ales , hematogenă în plămân, meninge, oase, seroase,aparat urogenital. Pleurezia apare rar. Prognosticul este benign atunci când nu apar complicaţii , involuţia leziunilor fiind datorată în general calcifierilor. Principalele aspecte sub care se prezintă tuberculoza sunt : primoinfecţia tuberculoasă, adenopatia traheobronşică şi tuberculoza miliară. Primoinfecţia tuberculoasă este ansamblul manifestărilor clinice, umorale şi anatomice ale unui organism, care suferă pentru prima dată contactl cu bacilul tuberculos.

Tuberculoză miliară sau granulia este o tuberculoză acută , caracteriyată printr-o diseminare pe cale sanguină a bacilului Koch , în plămâni şi aproape în toate organele.Apare mai frecvent în continuarea primoinfecţiei, de obicei la copii şi tineri,dar există şi o granulie care complică tuberculoza secundară. Se caracterizează prin noduli miliari,egal dispersaţi în ambii plămâni şi în alte organe. Adenopatia traheo-bronşică reprezintă elementul indispensabil al complexului primar. Adenopatia traheobronşică uneori este singurul semn radiologic al primoinfecţiei cu tuberculoză, aproximativ 25% din cazuri. Aspectul radiologic este de opacitate hilară policiclică, unilaterală sau bilaterală, de intensitate medie, structura omogenă. Este elementul cel mai reprezentat din triada complexului primar.

Riscul principal al îmbolnăvirii de tuberculoza costa în eliminarea în mediu de către bolnavi şi în mai mică măsură de către animalele contaminate, a bacililor tuberculozei. Bacilii tuberculoşi sunt de mai multe tipuri(uman,bovin,aviar) dar tipul uman este cel mai important din punct de vedere epidemiologic,el determinând circa 90-95% dintre cazurile de boală. Procesul epidemiologic cuprinde: sursa de contaminare (infecţie), căile şi mecanismele de transmitere a infecţiei, organismul său terenul receptiv. Principalele surse de infecţie tuberculoasă sunt: bolnavii de tuberculoză pulmonară, bolnavii cu tuberculoze extrapulmonare active, animalele bolnave de tuberculoză (animale domestice -câini, pisici ), animale sălbatice sau animale de laborator.

Transmiterea se poate face:- pe cale aeriană prin inhalarea unor particule microscopice de secreţii respiratorii, care conţin bacili (picături Pfluge) - prin contaminare directă ( exemplu bronhoscopia, îngrijirea bolnavilor) - transmiterea digestivă (este specifică infecţiei cu M.bovis)-transmiterea cutanată (este descrisă la cei care manipulează produse patologice provenite de la bolnavii de tuberculoză:anatomopatologi, laboranţi, necropsieri). Tuberculoză pulmonară poate surveni direct după primoinfecţie, mai ales după o latenţă de lungă durată, debutul de regulă este progresiv cu subfebrilitate, transpiraţii,oboseală şi tuse,la început iritativă, apoi productivă, cu spută purulentă, uneori sanguinolentă.

Simptomele tuberculozei active apar treptat şi se desfăşoară pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni. Pot exista câteva simptome uşoare fără ca pacientul să bănuiască prezenta infecţiei. Simptomele obişnuite sunt: - tuse însoţită de mucus gros, câteodată cu sânge (sputa) pe o durată de aproximativ două săptămâni - bătăi rapide ale inimii (tahicardie) - gât mărit de volum (afectarea ganglionilor limfatici din această regiune) Alte simptome pot fi: - febră, frisoane şi transpiraţii în timul somnului - oboseala şi slăbirea forţei fizice - pierderea poftei de mâncare şi pierdere în greutate fără motive explicabile - scăderi ale amplitudinii respiraţiei, dureri în piept.

Diagnosticul tuberculozei este unul dintre cele mai dificile deoarece este o boală cu evoluţie de o viaţă şi cu manifestări extrem de variabile,în cele mai multe situaţii fiind greu de diferenţiat de multe alte infecţii respiratorii sau sistemice. De multe ori diagnosticul porneşte de la surprinderea unor leziuni pulmonare, descoperite la un examen radiologic, problemele fiind, pe rând: -interpretarea corectă a imaginii -corelarea acesteia cu alte semne de boală (trecute sau prezente) -verificarea şi infirmarea altor cauze cu imagini asemănătoare.

În tratamentul tuberculozei, sunt prescrise doua sau mai multe antibiotice cu mecanisme diferite de acţiune, deoarece monoterapia ar determina dezvoltarea unei tuberculoze rezistente la antibioticul în cauză. În perioda iniţială, intensivă a tratamentului, sunt adăugate alte două medicamente pentru a scurtă durată tratamentului şi a creşte şansele de reuşită, chiar în condiţiile rezistenţei la medicamente. Medicamentele de prima linie în tratamentul tuberculozei sunt: izoniazida, rifampicina ( este un antibiotic cu spectru larg) şi pirazinamida ( amidă a acidului pirazinoic acţionează bactericid asupra bacilului tuberculozei).

Complicaţiile nu apar frecvent. Totuşi, sunt situaţii în care pot apărea adenopatiile axilare ce pot să evolueze spre fistulizare. De asemenea adenopatiile pot să apară şi la nivelul epicondililor, unde, în rare cazuri, pot evolua spre fistulizare. În ambele situaţii este necesar tratamentul chirurgical reprezentat de incizie şi drenaj. Una dintre cele mai rare complicaţii este reprezentată de diseminarea bacilului pe cale hematogenă. În urma acestui proces poate apărea o formă similară cu tuberculoza miliară. Netratată, tuberculoza nu se vindecă ! Nu trebuie uitat că până în era antibiotică diagnosticul de ftizie era sinonim cu moartea! Cavităţile din plămâni se măresc şi se extind, bolnavul slăbeşte şi cade la pat şi în cele din urmă moare prin insuficienţă respiratorie sau o hemoptizie masivă.

În rândurile ce vor urma vă voi prezenta participarea mea la îngrjirea a trei pacienţi cu afecţiuni respiratorii. Pacientul I: În data de 1.03.2013 pacientul O.A. în vârstă de 48 de ani din Târgovişte se prezintă pe secţia TBC cu următoarele probleme: tuse cu expectoraţie muco-purulenta, transpiraţii nocturne, inapetenta, astenie, scădere accentuată în greutate, febra.Pe baza acestor probleme este internat cu diagnosticul : TBC pulmonar secundar fibro-cazeos policavitar LSD şi nodular infiltrativ LSS cu diseminări. Din extrasul medical de la internare rezultă următoarele: • Boala debutează în urmă cu câteva luni prin transpiraţii • nocturne, febră, tuse, scădere marcată în greutate. Bolnavul fiind un tusitor cronic, afirma că nu a dat importanţă simptomatologiei, a urmat doar un tratament naturist ( cu ceaiuri). Ulterior, datorită accentuării simptomatologiei mai sus menţionate, se prezintă la medicul de familie, acesta îl îndrumă către Ambulatorul TBC pentru un examen de specialitate, în urma căruia se decide internarea în serviciul nostru pentru investigaţii suplimentare şi tratament de specialitate.

Pacientul are tegumentele curate dar palide, torace asimetric, frecventa cardiaca 76/min; TA = 130/90 mmHg; La indicaţia medicului am administrat următorul tratament: Paracetamol 2x1tb, Algocalmin 2x1tb, Brofimen, Codeina 1tb seara, Viamina B6 1tb dim., HIN 2tb, RMP 2cp, PZM 2tb. Pacientul, la internare avea anumite nevoi nesatisfăcute: de a respira, de a mânca, de a respira, de a evita pericolele, de a-şi menţine temperatura în limite normale.Pentru independenţa acestor nevoi şi stabilizarea acestiuia mi-am propus anumite obiective şi anume:asigurarea necesarului de oxigen conform nevoilor organismului pe tot parcursul spitalizării, ameliorarea respiraţiei în 5 zile, pacientul să beneficieze de o stare de bine, de confort, dispariţia temperaturii în 4 zile, fluidificarea secreţiilor în următoarele zile, pacientul să aibă o stare de bine, de confort fizic în timp de o săptămână. Pe toată perioada internării pacientul a avut un comportament normal.După 7 zile, starea bolnavului se ameliorează şi cere externarea.

Pacientul II: În data de 1.03.2013 pacientul L.D. în vârstă de 46 de ani din Târgovişte se prezintă pe secţia TBC cu următoarele probleme: tuse cu expectoraţie muco-purulenta, dispnee de efort, inapetenta, scădere accentuată în greutate, dureri toracice.Pe baza acestor probleme este internat cu diagnosticul : TBC pulmonar secundar ulcero-cazeos poliulcerat extins bilateral. Pacientul are tegumente curate, sistemul muscular integru, torace astenic; freamăt pectoral accentuat bilateral; hipersonoritate pulmonara; murmur vezicular, raluri subcrepitante bilateral, frecventa cardiaca 72/min; TA = 110/70 mmHg; La indicaţia medicului am administrat următorul tratament: Vit. B6 1tb dim, HIN 100mg 1+1tb, PZM 500mg 1+1tb, Ulcoran 2x1 tb. şi am recoltat următoarele probe de laborator: VSH=62-76, Hgb=11g/dl, VEP=36%, L=8800, Glicemie=82mg/dl, TGO=35u/l, TGP=45u/l, Uree=23mg/dl, Creat=0,8mg/dl, RBW=neg, Ex urina=normal.

Pacientul, la internare avea anumite nevoi nesatisfăcute: de a mânca, de a respira, de a elimina, de a păstra tegumentele curate, de a evita pericolele. Pentru independenţa acestor nevoi şi stabilizarea acestiuia mi-am propus anumite obiective şi anume: asigurarea necesarului de oxigen conform nevoilor organismului pe tot parcursul spitalizării, fluidificarea secreţiilor în următoarele zile, pacientul să nu devină sursa de infecţii nozocomiale, pacientul să aibă o stare de bine, de confort fizic în timp de o săptămână, pacientul să fie echilbrat nutriţional. La începutul internării pacientul a fost agitat dar pe măsură ce zilele treceau starea acestuia s-a îmbunătăţit. După 5 zile de la internare starea pacientul se îmbunătăţeşte şi acesta este externat

Pacientul III: În data de 1.04.2013 pacientul M.F. în vârstă de 22 de ani din Târgovişte se prezintă pe secţia TBC cu următoarele probleme: slăbire în greutate, apetit scăzut, oboseala, junghi toracic.Pe baza acestor probleme este internat cu diagnosticul : TBC pulmonar secundar ulcero-cazeos LSD şi fibro-cazeos policavitar plămân stg . Din extrasul medical de la internare rezultă următoarele: Debut insidios, din luna ianuarie a anului curent, cu slăbire în greutate, junghi toracic, oboseala, febră, bolnavul este diagnostica de către medicul de familie cu o pneumonie şi tratat 5 zile cu Ampicilina cps.; bolnavul fiind tahicardic, este suspectat şi de o pericardită şi trimis la cardiolog. În cadrul investigaţiilor efectuate, bolnavului i se cere un examen fiziologic. La internare pacientul prezintă: tegumente palide, sistem musuclar normoton, torace astenic; freamăt pectoral accentuat în stg., hipersonoritate pulmonara, frecventa cardiaca 92/min; TA = 110/70 mmHg; La indicaţia medicului am administrat următorul tratament: Paracetamol 2x1 tb; Brofimen tb 1-1-1; Viţ B6 1tb dim.; HIN 100mg 1+1tb, PZM 500mg 1+1tb.

Pacientul, la internare avea anumite nevoi nesatisfăcute: de a mânca, de a dormi, de a evita pericolele, de a elimina, de a respira. . Pentru independenţa acestor nevoi şi stabilizarea acestiuia mi-am propus anumite obiective şi anume: ameliorarea respiraţiei în 5 zile, pacientul să beneficieze de o stare de bine, de confort, pacientul să aibă o stare de bine, de confort fizic în timp de o săptămână, pacientul să fie echilbrat nutriţional, pacientul să acumuleze noi cunoştinţe despre boala şi modul de transmitere al acesteia, pacientului să i se insufle optimism şi calm. Pe toată perioada spitalizării pacientul s-a comportat normal. După 7 zile de la internare starea pacientuui se ameliorează şi acesta este externat.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->