Sunteți pe pagina 1din 12

NOAPTEA DE SANZIENE de Mircea Eliade - analiza

DERIVATIILE FANTASTICULUI DIN REALISMUL COTIDIAN In numeroasele interviuri acordate, Mircea Eliade (1909-l986) a despartit transant valoarea operei sale literare de cea stiintifica. Ba c iar a preci!at in cunostin"a de cau!a ca opera sa stiintifica il va face cunoscut in lume cu mult mai mult decat cea literara. #na din determinarile impunerii unei valori (indiferent din ce ran$ sau domeniu) ramane lim%a de circulatie unirsala. &ri literatura savantului 'dupa propriile-i marturisiri ' n-a fost redactata decat in lim%a romana. (flat la ) ica$o, Mircea Eliade marturisea la *9 ianuarie 19+1, -In ceea ce priste literatura, am simtit nevoia sa scriu in romaneste pentru a nu pierde continuitatea si a ma simti rupt in doua. E adevarat ca aceasta incapatanare de a scrie in romaneste a facut ca o parte din productia mea literara sa nu .treaca/, sa ramana necunoscuta in &ccident 0a, dar acest risc a tre%uit sa-l iau pentru ca mi s-a parut mai importanta unitatea mea cu lim%a romana si cu spiritul neamului romanesc1. (Interviu acordat lui (drian 2aunescu. 3e!i detalii in sectiunea sa 4u% semnul intre%arii, Buc, Edit. sectiunea 5omaneasca, 19+9, p.*6+' *6+). (sadar, nu literatura l-a facut cele%ru pe Mircea Eliade, ci opera sa despre mituri si vastele sinte!e de istoria reli$iilor, domenii prin care a surclasat pe toti cercetatorii fra$mentaristi de pana la ci. 7umai asa patrunderea lui Mircea Eliade in cultura unirsala ' ca nici un roman pana asta!i 'c iar daca ei s-au numit 0. )antemir, B. 2. 8asdeu, 7. lor$a, 9ucian Bla$a ' a adus cu sine o $andire romaneasca, autentica, relatorie, cu un sistem de or$ani!are demult recunoscut. 2e unii din acesti ar itecti ai specificului nostru national si i-a luat drept modele ' B. 2. 8asdeu si 7. Ior$a, iar pe filosoful 7ae Ionescu l-a admirat ca pe omul providential iesit in intampinarea lui pentru a-i implini destinul. 5ease!at in randul $eneratiei sale, pentru care a scris romanul 8uli$anii (* voi., 196:), Mircea Eliade i-a dat nu numai polivalenta, dar si profun!ime unirsala, dimensiuni intalnite (mai restrans) doar la $eneratia lui Maiorescu si Emincscu. )ole$ii de $eneratie ai lui Mircea Eliade s-au numit, ). 7oica, Emil )ioran. Eu$en loncscu, Mircea 3ulcanescu, 2etru )omarnescu, 2etre 2andrea si 2etre ;utea. ;oti au compus, multa vreme, constienti ca apartin unui $rup (-coordonat1 de Mircea Eliade), ceea ce am putea numi dupa Mat<la = ica, -numarul de aur1 al culturii romane. 2entru Eliade, care a studiat si asimilat numeroase cunostinte in lim%ile si dialectele cele mai dirse ale lumii (altfel nu siar fi desavarsit ul de istoria reli$iilor>), literatura n-a fost o 3iolon d?In$res, dar felul cum ea reflecta forme ale etno$rafiei, antropolo$iei, folclorului, sociolo$iei, indianisticii, mitolo$iilor, istoriei reli$iilor arata nu atat interferenta disciplinelor, cat fondul documentar comun al iesirilor in ul ima$inarului. 2ro!a lui Mircea Eliade contine nule si romane, pu%licate cu o anume continuitate pe cand se afla in tara , Isa%el si apele diavolului (1960), Maitre<i (1966), 9umina ce se stin$e (196@), intoarcerea din rai (196@), 4antier (196:), 8uli$anii (* voi., 196:), 0omnisoara ) ristina (1966),4arpele (196+), 4ecretul doctorului 8oni$%er$er(19@0). 0upa inc eierea unor misiuni diplomatice in strainatate (9ondra, 9isa%ona) si dupa descoperirea Arantei intr-un timp mai indelun$at, Mircea Eliade, ramanand in strainatate, se dedica aproape eBclusiv cercetarii reli$iilor din cele mai indepartate timpuri la cele mai diferite popoare. (stfel ca literatura ramane mereu pe ul al doilea si numai ca o relaBare intelectuala, in spatele careia talentul fantastului Eliade, a indianistului si mitolo$ului scot nervuri narati de mare pret estetic. 4a notam , 9a ti$anci (19:9), 2e strada Mantuleasa (1969), in curte la 0ionis (19+8), 7ouaspre!ece trandafiri (1980), si romanul de eBceptie 7oaptea de 4an!iene (19::).. )unoscator atent al miscarii pro!ei in tara noastra (pana la 19@0), ca si al celei unirsale, nu numai din marile culturi ale lumii, pe care le-a trarsat dintru-nceputuri pana in prea"ma comentariilor sale, Mircea Eliade nu s-a lasat influentat sau contaminat (imitator, nici atat>) de nici o moda sau de nici un curent ori miscare literara a Europei post%elice (C9*0' 1980). El este e$al cu sine insusi pe cateva coordonate de conceptie si vi!iune.;oate marcand acel fantastic realist a%ordat inca din clasele liceale. 0e notat, ca elev fiind la liceul -4piru 8aret1 (intre 191+-l9*:), Eliade s-a aratat un pasionat al stiintelor naturale (7umai =oet e sau 7a%oDov s-au dodit impatimiti ai disciplinei). 4a fi fost acesta primul impuls de trans$resare spre mira"ul unei lumi mitolo$ice, eni$matice pe care si-o asuma pe cont propriu, cu toate ca studii de specialitate eBistau de"a E 4au sa fi fost o evadare (inconstienta) spre o lume care are alti parametri de evaluare a timpului si spatiului decat omul E 4au poate ca fiintele si tele de care se ocupa stiintele naturii receptionea!a in cu totul altfel realitatea incon"uratoare si cinatatea omului E> =reu de raspuns. )u atat mai mult, cu cat nici savantul na dat un raspuns concludent, nici cercetatorii literari de pana acum nu s-au intre%at mai in detaliu de unde incep radacinile fantasticului la Mircea Eliade. )ert este ca punctul ma"or de pornire il repre!inta opera lui Eminescu, pro!a in special, fapt o%serva%il cu oc iul li%er. 4-au cautat eBplicatii in eBperienta indiana a autorului, ca si intr-o atitudine polemica (indirecta, nemarturisita) fata de spiritul proustian, $idean sau %al!acian cultivat (rational) de )amil 2etrescu, 8. 2apadat-Ben$escu, =. )alinescu si altii. 0ar, daca vom acorda credit eBclusiv uneia sau alteia din aceste eBplicatii si anali!e, nu vom descoperi adevaratele i!voare ale fantasticului refleBiv de mai tar!iu. (sadar, sa citam pe autor insusi , -in mai 1918, am inceput sa plecam, duminicile, dis-de-dimineata, catre manastirile din " urul Bucuresti ului. Ma reintorceam aproape de mie!ul noptii, o%osit, ars de soare, plin de praf, dar cu cutiile pline de insecte, cu %orcane in care aduceam soparle, %roaste si tritoni. 0intr-o ladita acoperita cu $eam, imi facusem un .terarum/. 2etreceam ceasuri intre$i urmarind viata domoala, mo orata a $andacilor de tot felul, a %rotaceilor, a soparlelor. Aaceam uri pentru eBcursiile de vara. 4a co%oram pe malul 0am%ovitei pana la 0unare, sa cercete! namoalele si mlastinile %o$ate in lar1 ((mintiri, 1. Mansarda, Madrid, col., -0estin1, 1966, p.@+. (pud Mircea 8andoca, el cronolo$ic, p.FFFI3, la Mircea Eliade, 7oaptea de 4an!iene, roman, vol.I, prefata de 0umitru Micu, )uvant inainte, el cronolo$ic si editie in$ri"ita de Mircea 8andoca, Buc, Edit. Minerva, %.p.t., 1991). ) iar daca aceste amintiri apar tar!iu, deci lim%a"ul folosit este al omului matur, stapan pe nuantele si su%teBtele cuvantului, e %ine sa se o%ser ca ima$inile reinviate vi!ea!a doua aspecte ale timpului ,

1. timp trait efectiv *. timp %anuit, stratificat. 2rimul este al unei %io$rafii concrete, limitate, cel deal doilea tre%uie descoperit, cu toate lun$imile lui de unda. (cesta din urma !ace in namoale si mlastine, a caror viata este reactivata de lar. 0eci, co%orarea in timp inre$istrea!a o pasiune devoratoare a micului naturalist. 2entru multe alte eBplicatii (fie si pentru varsta aceea >), isi va asocia cunostintele de c imie care ii desc ideau noi ori!onturi ale cunoasterii, ivite din desele reactii ale su%stantelor com%inate fie acasa, in mansarda, fie in la%oratorul liceului. 5e!ultatul acestor prime preocupari ale naturalistului si c imistului care implinise doar 1@ ani este articolul 0usmanul viermelui de matase (in -Giarul stiintelor populare si al calatoriilor1, nr. *1 H 1* mai 19*1).In acelasi an 19*1 compune postirea fantastica )um am $asit piatra filosofala si )alatoria celor cinci cara%usi in tara furnicilor rosii (-un fel de roman de anturi in care amestecam entomolo$ia, umorul si fantasticul. )eea ce ma pasiona mai mult scriindu-l era descrierea dirselor locuri, asa cum le deau cara%usii stra%atandu-le pe indelete sau !%urand pe deasupra lor1, !ice M. Eliade in (mintiri, p. 66). 0esprin!and din (mintiri si din Curnal un alt fra$ment, Mircea 8andoca (in ed.cit.) o%serva ca Mircea Eliade -incepe un nou roman fantastic, plasmuit pe -dimensiuni ciclopice1, Memoriile unui soldat de plum% , .Era un roman de nesa%uite proportii, in$lo%and nu numai istoria unirsala, ci intrea$a istorie a cosmosului, de la inceputurile $alaBiei noastre la alcatuirea 2amantului, de la ori$inea vietii pana la aparitia omului/1. ;ot din perioada liceala datea!a invatarea unor lim%i moderne si clasice ' france!a, italiana, en$le!a, e%raica si persana ' pentru a citi in ori$inal opere de la 8omer, la 2apini si Ara!er (-cumparam tot mai multe carti de istoria reli$iilor si orientalism , instalasem o noua %i%lioteca in mansarda. )amaruta mea de lucru incepu sa semene acum cu ca%inetul unui erudit din alte vremuri. (dunasem peste o mie de volume si alaturi de colectiile pe care le tineam pe unde puteam ' pe podea, pe su% pat, peste ladita cu manuscrise ' se mai aflau in odaita insectarele, ier%arele, colectia de mineralo$ie, un rest de la%orator, iar pe pereti se pe care copiasem iero$life si %asoreliefuri e$iptene1). (sadar, recapituland preocuparile pentru fantastic ale lui Mircea Eliade, retinem, a)impulsuri percepti%ile ale micului naturalist sau c imistI %) tentati vi!i%ile pentru o pro!a de tip fantast I c) am%itia de a patrunde tainele lumii prin carti citite in ori$inal (C. =. Ara!er (18:@-l9@1) i-a fost punct de referinta ca etno$raf si istoric al reli$iilor, intai prin )rean$a de aur (* voi., 1899) si ;otemism si eBo$amie (@ voi, 1910). in aceasta ultima su%liniere tre%uie inclusa invatarea lim%ilor e%raica si persana. 7u cumva ori!ontul de mister si mit s-a im%o$atit considera%il cu literatura de specialitate despre valorile culturii din aceste arii lin$vistice E 7u pot fi ele interpretate ca puncte de interes crescand pentru cunoasterea Indiei E 7umai asa cred se eBplica faptul ca in ultimul an de liceu (19*@ H *:), Mircea Eliade este pre!ent in presa vremii cu articole de istoria reli$iilor, orientalistica si c imie. 3rem sa su%liniem pana aici ca preocuparile pentru fantastic la Mir-cea Eliade sunt semnalate inainte de calatoriile in lume , intai in Italia, in 19*+ (martie'aprilie), (ustria si Eltia (iulie-au$ust). (poi din 19*8, calatoria devine peniru Mircea Eliade dimensiune spirituala, iar procesul cunoasterii ia proportii ne%anuite. (sa stand lucrurile, Mircea Eliade se-ntoarce spre literatura ca spre un domeniu afectiv, pe care, desi il duce cu sine, nu reuseste decat rareori sa-l infatise!e pu%licului cititor. )u un discernamanl demn de marele savant, in 19+1, Mircea Eliade accentuea!a de cateva ori ca romanul 7oaptea de 4an!iene ramane capodopera sa. 7u este un or$oliu de scriitor, ci rostirea unui adevar pe care l-au confirmat !eci de comentatori romani si straini. 0esprindem din conteBt opiniile pro!atorului, 1. -0upa 19@8 au aparut, cum spuneam, vreo 1@ volume de istoria reli$iilor si a culturii. ;otusi n-am ne$li"at literatura, pentru ca am scris romanul pe care-l consider capodopera mea, 7oaptea de 4an!iene si pe urma am scris un numar de nule, unele din ele destul de lun$i. ' ( aparut 7oaptea de 4an!iene E ' ( aparut, dupa cum stii, in frantu!este si alte lim%i, si acum se tipareste la 2aris teBtul initialI cred ca volumul intai tre%uie sa apara !ilele acestea. 2rimul volum are @:0 ini, al doilea @00. 7oaptea de 4an!iene ar aa, deci, 8:0 ini. ' 4i romanul se intampla in 5omania E (sic >) ' 0a, 80J se intampla in 5omania. incepe in noaptea de san!iene 1966, in padurea Baneasa, si se termina in noaptea de san!iene 19@8, intr-o padure de lan$a 2aris. 1* ani 'un sim%ol al anului cosmic, al timpului ciclicI si la inceput, ca si la sfarsit apare o masina. 4e petrece, cum iti spun, in 5omania I am utili!at multe din eBperientele mele din 5omania, dar prin faptul ca ma aflam la 9ondra in timpul %om%ardamentului, natural, am fost tentat sa folosesc si aceasta eBperienta. ;otusi, as spune ca esentialul se petrece in 5omania1. *. )and ati inceput sa scrieti 7oaptea de 4an!iene E ' in 19@9. 2u%licasem de"a cateva din lucrarile mele filosofice. (m scris @ ani si ceva si romanul a fost pu%licat in frantu!este in 19::. in 19:6 am nit la #nirsitatea din ) ica$o, la inceput pentru cativa ani, dar am ramas aici pana a!i. in primii ani de sedere la ) ica$o, m-am concentrat sa scriu in en$le!este anumite lucruri si n-am mai scris literatura cativa ani, pana am reinceput cu nulele pe care le-am pu%licat in 1966 in volum. 5ecitind 7oaptea de 4an!iene, de curand miam dat seama ca aceasta sectiune nu este numai ceea ce am scris eu mai %ine in literatura, dar, dupa acest roman, nam mai putut scrie un altul. (m impresia ca este tot ce am putut sa dau ca roman, si ca ar tre%ui sa fiKultimul meu roman. 0e aceea, ani de !ile, n-am mai scris, iar cand am reinceput sa scriu, n-am mai putut scrie decat pro!a fantastica sau aproape fantastica1. 6. -)artile scrise in ultimii *0 de ani continua preocuparile mele din tara. 7oaptea de 4an!iene e contemporana cu romanele lui )alinescu si 2reda si sper sa lumine!e, din alte un$ iuri, o realitate pe care ei o reflecta din tara1. @. -9iteratura evident, scriu de cate ori am ra$a!. (ici nu se poate anticipa. 4tii cum se intampla asta. 4unt insa fericit ca

7oaptea de 4an!iene va apare in romaneste (la 2aris). in acest roman, am dat tot ce am putut mai %un, incepand cu lim%a literara , este sectiunea mea cea mai %ine scrisa. 4i evident, pe urma, ce-o mai vrea 0umne!eu, cat iti mai da viata, inspiratia, si asa mai departe1. :. -)and ai sa citesti cartile melc de istoria culturii, altfel i intele$e pro!a mea literara. 7oaptea de 4an!iene e capodopera mea in pro!a, dar consider tot atat de important Curnalul pe care-l tin din 19*81 (m pana aici totali!ate urmatoarele secnte , ' pre$atirea stiintifica a elevului de liceu ' inclinatia literara spre pro!a fantastica inainte de 19*8 ' eBperienta Indiei ' pro!a literara dintre 1960-l9::, ideal si reali!are 7oaptea de 4an!iene, capodopera indu%iila, care sinteti!ea!a in literar seva scrierilor anterioare, marcand un varf, o culme ne mai atinsa dupa aceea. (%ia dupa aceste preci!ari, romanul se poate lasa desfoliat in comentarii, deoarece el mi!ea!a (deloc su%iacent) pe cateva moti si mituri ce ii imprima in %una parte tensiunea reflectiei filosofice. 4pre deose%ire de romanticii clasici ($ermani, france!i, romani ' eBemplul lui Eminescu), Mircea Eliade nu !a%oste intr-un ima$inar nemar$init sau visator, ci, dimpotriva, in spatii %ine limitate si cu $andire re!ona%ila sau cu o luciditate afisata. ) iar o%servatiile sale despre perioada cuprinsa intre 1966-l9@8, ca si despre spatiile in care si-a plasat persona"ele 'Bucuresti (5omania), 9ondra ((n$lia), 9isa%ona (2ortu$alia), 2aris (Aranta) ' atesta faptele concrete pe canavaua carora autorul isi imtea!a demersul narativ. #n asemenea procedeu il intalnim o%li$atoriu la romanul istoric (eBistenta documentului), iar la realisti, procedeul a denit mai mult un preteBt pentru a fa%ula in voie despre miscarea actantilor. in sc im%, la romantici, limitele de spatiu devin o%stacole de neluat in seama. 2entru ei, pro!atori, dar mai ales poeti, lumea, in intre$imea ei, devine un spatiu mic pentru proiectiile si fante!ia lor. 7umai visul le mai poate satisface setea de evadare si implinirea in a%solut. &ri toate aceste aspecte teoretice, fiindu-i prea %ine cunoscute lui Mircea Eliade, nu numai ca nu le ocoleste, dar le esen"iali!ea!a, as !ice le su%limea!a pana a-i deni folositoare intr-un fantastic realist. (socierea pe care o propunem doar in aparenta este incon$ruenta, dar in fond defineste o realitate literara pe care Mircea Eliade a impus-o imediat dupa primul ra!%oi mondial. )um ea, aceasta dimensiune a fantasticului, s-a nascut poate si dintr-o atitudine de fronda fata de celelalte isme moderne, era normal ca initiatorul literaturii care o cultiva sa staruie in a o de!volta si a lumina-o pe mai multe fatete. Iata de ce Mircea Eliade s-a oprit insistent, din dirse un$ iuri, in a-si defini 7oaptea de 4an!iene. )a roman, pro!a aceasta ramane o compo!itie mai unitara, cu o ar itectura mai supra$ eata cum o%serva indreptatit si istoricul literar 0. Micu ( prefata citata). In randul concretismului romanului alaturi de timpul si spatiul %ine datate, autorul aduce de"a prin titlu elementul de soc ' noaptea de san!iene. 0aca ta ca atare, din familia er%aceelor, este %ine cunoscuta in anumite !one ale tarii, termenul de noapte nu vine sa intunece, ci sa lumine!e un o%icei, o sar%atoare crestina cele%rata la *@ iunie. 0e"a cu aceasta fu$ara preci!are se intra in ceea ce se numeste fitomitolo$ie ((mple si consistente detalii in 5omulus 3ulcanescu, Mitolo$ia romana, Buc, Edit. (cademiei, 198:, p. @8*'@96). 2rimele elemente ale fitomitolo$iei le repre!inta padurea sau codrul ( Eminescu) si cate$oriile de te , a) sacre %) consacrate (-pentru folosirea lor la anumite sar%atori din an, %radul de )raciun, salcia de Alorii, trandafirii de 5usalii I san!ienele de 4an!iene) sau sar%atori ale ciclului familial (%usuiocul la nunta) si 6) te fara rost mitic precis. 4an!ienele fac parte dintr-un ecosistem $etal mitic. 7umele de san!iana este de ori$ine latina ' 4anda 0iana. Geitatea aa atri%ute selenare, cine$etice si silvanice. (cestora li s-a adau$at, ne preci!ea!a 5omulus 3ulcanescu, -si atri%ute a$rare, deoarece ne aminteste de riturile aratului si semanatului noaptea pe luna plina, pentru a rodi din plin1. (tat pentru $reci ca si pentru romani, ofrandele aduse !eitatilor, care prote"au recoltele si Ie inmulteau, se faceau anual, in adevarate sar%atori populare. 9a daci o%iceiul era cunoscut inainte de le$aturile cu le$iunile romane care, insa, coa%itand cu %astinasii, le- au impus si termenul lor pentru aceasta sar%atoare. -7umele de 0ra$aica s-a suprapus peste cel de 4an!iene in feudalismul timpuriu, in perioada influentei sla1 (5. 3ulcanescu, op.cit.p.@89). 4ar%atoarea san!ienelor la tomani im%raca si aspectul oma$iului adus tinerilor care vor sa se casatoreasca (-le-a sosit timpul1). 0estinul -le vor%este1 in noaptea de san!iene, cand cerurile se desc id si cand comunicarea omului cu unirsul se face pe viata sau cel putin pentru un an. ;inerii ' fete si %aieti ' in a"un de 4an!iene, la sate, se aduna in ceremonialuri distincte si asteapta semnele ceresti ale destinului. 9a solstitiul de vara, se presupune ca toate tele au crescut ca $etatie, iar dupa aceasta data, incep sa prinda rod. In calendarul reli$ios, la *@ iunie se consemnea!a nasterea 4f. Ioan Bote!atorul, iar la *: decem%rie, 7asterea 0omnului. 4e va desprinde usor de acum de ce Mircea Eliade, si-a intins -%a!a documentara1 a romanului, de la concret, de la o%iectiv, spre mitic si reli$ios. Iar pentru a-si manifesta personalitatea creatoare, preocupata permanent de reflectii filosofice, a nuantat cateva idei unirsale, ' %ivalenta timpului ' relatia viata-moarte ' rostul familiei in compleBitatea eBistentei (sociale, artistice, diplomatice si intime) 'interferente si suprapuneri de interese la mem%rii unor imunitati etnice, dintre auto toni si straini ' normal si anormal in le$ile societatii ' ramificatiile politicii internationale &%sesia scur$erii timpului este accentuata, mai dureroasa decat a spatiului sau a dislocarii lui. Mircea Eliade fiind convins, ca toti marii filosofi ai lumii, ca numai ;impul modifica eBistenta materiei si a miscarii acesteia, ca dimensiune intrinseca. Iar fiinta umana este cea mai eBpusa procesului de de$radare. &mul superior $en 4tefan 3i!iru (un alter-e$o al lui Eliade) lasa impresia multa vreme ca are un timp interior al lui, proprietate personala. 4i, ca sa si-#apere, tine cu

tot dinadinsul sa initie!e un intre$ arsenal de procedee pentru a iesi din timpul social, istoric, deci eBterior lui. & prima tentativa ' $asirea unui al doilea spatiu (intr-o camera saracacioasa de otel) la care are acces numai el. ( doua tentativa o constituie vi!i%ila reconciliere intre o dra$oste de familie si un flirt pe care nu doreste sa-l a%andone!e in ruptul capului, fiindca el este re!ultatul iluminarii din noaptea de 4an!iene. 0e notat faptul ca Mircea Eliade are persona"e recrutate din lumea intelectualilor, adica din randul celor care-si formulea!a mai multe raspunsuri la o sin$ura intre%are, in loc sa fie inrs. 4i asta din cau!a ca ei vad mai intai Ideea, adica (%stractul, de la nilul caruia incep -variatiunile pe aceeasi tema1. Intelectualul mer$e pana acolo, incat ii repu$na normalul eBistentei unor indivi!i. 4criitorul )iru 2artenie, citandu-l pe Biris dintr-un articol, rosteste, -sunt oameni care se comporta intrea$a lor viata ca un or$an I ca un ficat, %unaoara, sau ca un rinic i, ca un stomac, ca un seB, ca un creier1. Este evident ca o asemenea opinie pana la un punct pare rosimila, deci eBplica%ila, in limitele afirmarii primiti, larvare. 0ar daca state sau natiuni se comporta astfel, atunci totul va fi, di$erat (pentru lumea stomac), filtrat (pentru cea denitaL rinic i) sau $andit (pentru lumea creier). In asemenea ca!uri de eBacer%are a eBistentei (a societatii de consum) se pierde le$atura sau vi!iunea cu unirsul, cu Marele ;ot si decaderea devine iminenta. EBplicatia, deci dictatura unui sin$ur or$an > Biris !icea ca studiul s-ar fi c emat Istoria unirsala sau "alnica dictatura a or$anelor (&are studiile lui 3ictor 2etrini, Era ticalosilor si a lui 0esiderius )andid, Manualul %unului puscarias, din cunoscutele romane ale lui Marin 2reda si I. 0. 4ir%u, nu pot fi alaturate ' macar in parte, prin accentuata anali!a a puterii su%rsi ' celui semnalat la Mircea Eliade E) 4e stie ca milioane de ani, dupa ridicarea pe rticala, omul a privii cerul din care a va!ut cum creste si descreste timpul. inre$istrarea lui la nilul fiintei este de data mai recenta, cand s-a vor%it de timpul-viata, timpul-moarte. Biris ripostea!a, -&rice alta %ataie ' de ceasornic, de orolo$iu, de clopot ' mi se pare camuflata. 4untem pacalitiI ni se spune ca a mai trecut o "umatate de ora sau ca e sase ' ca si cum asta ar aa vreo importanta. Important e faptul ca ;impul nostru, asa !is al 3ietii, e un ;imp al Mortii. (sta, nici un ceasornic din lume nu ne-o spune.0ar mi-o spune ceasornicul meu, cariul asta care-mi roade !i si noapte %iroul1 Biris ia parte la o discutie cu 4tefan 3i!iru despre un anume (nisic. )ine este el E #n raspuns simplu ar putea fi formulat asa, este omul care, in urma unei operatii, luni de !ile fiind pus in $ ips, - a simtit cum trece timpul si a $ icit, totodata, ce s-ar putea face ca timpul sa nu mai treaca1. El, (nisie, care a inceput sa studie!e conservatorul, teolo$ia, matematica, fi!ica, %iolo$ia, fara sa termine vreuna. (cum, dupa ce-a iesit din spital, se-ntoarce in natura, in paradis, 4tefan 3i!iru discutand cu el intr-o livada, unde- si curata pomii de omi!i. 0e acum pentru (nisie numai timpul cosmic contea!a ' adica anotimpurile, alternanta !i Hnoapte, cresterea si descresterea lunii (nisie -are nevoie de ;imp sa se re$aseasca pe sine. 4a se re$aseasca, adica, in sensul metafi!ic al cuvantului, sa ia cunostinta de fiinta lui plenara, inte$rala1. (sa a a"uns (nisie sa fie tanar, sa $andeasca la nilul acestei varste si nu la cel de dinainte de operatie. #n asemenea "oc de-a timpul (inainte-inapoi) a fost descris in nula E departe stana E, de )iru 2artenie. 0enind persona" al romanului, )iru 2artenie are o sosie in 4tefan I. 3i!iru, fara ca acesta s-o stie. in timp, confu!ia dispare odata cu moartea scriitorului 2artenie. Aarsele facute timpului o%iectiv sunt numeroase in roman. 4a mai adau$am , 1. un ilu!oriu lou de pictura, aflat in camera de la otel, pe care 3i!iru a suprapus ima$ini, sim%oluri din realitatea imediata, dar si din cea proiectata, va!uta numai de elI *. sc im%are de nume , din 4piru 3asile in pseudonimul 4piridon 3adastra 6. un trasti in aine de locotenentI @. doua autoinselari in dra$oste. Ioana il iu%este pe 2artenie, dar, intalnindu-l pe 4tefan, ii devine sotie. 9a randu-i, 4tefan, desi casatorit, o iu%este pe Ileana. (sadar, o familie le$al constituita, ne apare in roman cu interese %ifurcate, Ioana si 4tefan fiind mereu in cautare nu atat de ec ili%ru, cat de eBplicatii pentru situatii ireconcilia%ile. 2ana la urma, scriitorul le re!olva, dupa cum urmea!a , 2artenie moare, printr-o stupida confu!ie, in urma impuscarii lui de catre le$ionari, Ioana piere cu copilul alaturi in urma %om%ardamentului capitalei. Iar Ileana si 4tefan intalnindu-se din intamplare in padure ( mai sus eBplicatia mitolo$ica a padurii>), dupa ce constata, peste timp, ca destinul i-a daruit unul pentru altul, se reunesc in moarte intr-un accident de masina, intr-o padure de lan$a 2aris. In ca!ul acestor cupluri (le$ale sau asteptate), ca derivate ale timpului, scriitorul pedalea!a nu numai pe o%sesii, ci si pe suprapuneri, intamplari, $elo!ie, calcule de satisfacere a tentaculelor unirsului interior. 9a un moment dat, filosoful aduce in roman pe un no%il invatator din Moldova, = eor$ e 3asile, care, descoperindu-si fiul ' pe 4piridon 3adastra, ii arunca nu numai anateme, dar ii face si cateva recomandari. 4uparat pe faptul ca si-a stalcit numele, el il %ote!ase 4piru in amintirea marelui ministru al invatamantuluiI incrancenat ca poarta or$olios ainele colocatarului sau, locotenentul Baleanu I intristat ca %ate carciumile cu femei, ca a intrat in politica, in fine ca-i este rusine de tatal lui, de ori$inea neamului sau, ii predica accentuat despre iminenta intrare a lui in puscarie, unde timpul nu-i mai apartine , -(colo nu mai mer$e ca pe aici, a!i cu un nume, maine cu altul (colo, numele din acte e numele care contea!a 7umele

alora care te-au facutsi te-au inc inat asta!i si maine1 Iata, !ice in su%teBt Mircea Eliade, cum invatatorii romani, ca apostoli ai neamului (asa apar si la Ion )rean$a, 0elavrancea, )ara$iale, )e!ar 2etrescu, 4adoanu, Marin 2reda) sunt pastratori de traditie si de unitate a ideilor sanatoase. 5eclu!iunea nu este numai o amenintare pentru 3adas-tra, ci o realitate pentru 3i!iru. )laustrarea lui ca intelectual inseamna scoaterea in afara timpului &%iectiv, eBterior. I-a ramas insa forma interioara de manifestare a lui pe care o eBploatea!a in mod special. 0upa -trarsarea cortinei1, lasand $ratiile in urma, 4tefan ii spune Ilenei, desi i se daduse din nou servici la minister, -as fi vrut sa ma silesc la tara, ca (nisie, sa ma impac cu ;impul1 (parca au!im vor%ele marelui filosof 2etre ;utea care inainte de moarte se mandrea cu faptul ca s-a impacat cu 0ivinitatea. Iar pentru a fi mai convin$ator, ii atra$e atentia lui Emil )ioran de la 2aris ca tre%uie sa-si a%"ure culmile disperarii si sa vada lumina raiului). 0upa teoria lui Mircea Eliade (reiesita din acest roman), sin$urul scriitor al lumii care a deconspirat fetele multiple ale timpului a fost en$le!ul 4 aDespeare. 0e aceea, lan$a filosofi, care teoreti!ea!a infatisarile timpului, cei care traiesc dramatic, la modul concret, scur$erea timpului sunt actorii si re$i!orii )u toate ca autorul nu impune persona"e memora%ile din acest spatiu al artei, ele contri%uie la acuti!area de!%aterii despre. Aie ca se numesc 2artenie, Bi%icescu, )atalina, ; eodora ' dincolo de viata lor particulara, de!or$ani!ata, intamplatoare (sic>) ' au sentimentul ori al neintrarii in rol, ori al im%atranirii si, deci, al inutilitatii. )and Bi%icescu ii spune )atalinei ca va scrie o piesa ;ime is mone<, actrita, pentru inceput, da a%senta din cap. 0ar cand interlocutorul sau incearca sa-i spuna ce contine (-in actul I, ;impul va fi un copil de 1l-l* aniI in actul al Il-lea, va fi un %ar%at de 6:' @0 de ani1), actrita se revolta, ducandu-si mainile la frunte. =est plin de semnificatii pe care re$i!orul vartsnic nu Ml-l eBplica pe moment, determinand-o pe )atalina sa riposte!e dur , -0ar e fals> () E fals, e artificial, e pretentios> )um de nu E>4i toata postea asta cu mastile e luata din 0L7eill>1 )u toate ca Bi%icescu se apara (-7u l-am citit>() 4tii foarte %ine ca nu l-am citit >1), conrsatia lor se intrerupe in fata unei cesti de ceai cu lamaie. ;ocmai el, Bi%icescu, care da lectii tuturor celor care se apropiau de opera lui 4 aDespeare. El care traia divin euforia spectacolului de teatru. -4pectacolul, domnilor mei, spectacolul este marea %eatitudine supratem-porala care ne este in$aduita1. (m relevate in scenele )atalina-Bi%icescu ima$ini cutremuratoare despre im%atranirea lenta si si$ura, care nu mai tre%uie eBteriori!ata pe scena, fiindca timpul din interior refu!a de la o anume varsta sa mai coc ete!e ori sa cola%ore!e cu cel interior. )easca de ceai este sim%olul linistii si al rarefierii vietii im%atranite. ;aina are loc la nilul eu-lui. )um vom dea mai incolo, calatoria este o forma (%i!ara) de a iesi din timp. )el putin din cel eBterior. (vionul ramane (deocamdata) mi"locul ideal de calatorie in spatiul nostru. (flat in drum spre 9isa%ona, de la 9ondra, 4tefan I. 3i!iru inre$istrea!a peisa"ul uscat, arid care incon"oara nava, 0ar odata cu acest !%or, simtit faptic, se declansea!a supapa din sufletul amintirilor. 2re!entarea lor, $en 2roust, aluneca tot pe timp. E vor%a de reinvierea padurii Baneasa si a intalnirii cu Ileana. 3isul poate ar fi durat mai mult daca soarele aparut la ori!ont n-ar fi inundat u%lourile nai si tot -trecutul1 s-a rease!at in spatiul amintirii. 0e data aceasta, alternanta timp interior-timp eBterior, timp su%iectiv-timp o%iectiv este admira%il surprinsa pe parcursul calatoriei, modalitate prin eBcelenta adapila sau eBplica%ila pentru asemenea situatii. 0in cele eBpuse pana aici, se desprinde $andul filosofic al lui Mircea Eliade de a evidentia -aratarea la fata1 a timpului, fie intr-un pre!ent continu, fie inspre moarte ( si art. lui = . =lodeanu din -;ri%una1, Metamorfo!ele timpului, din 1* II, 1981). Intrarea in timp ' prin nastere si apoi prin o%li$atii socio-profesion-ale, se face de catre toti oamenii. Iesirea insa din la%irintul timpului propus de istorie nu se face decat pe cont propriu si numai de catre unii. Iesirea ar fi un fel de asumare a destinului dincolo de contin$ent care, in principiu, depasind infernul !ilnic (sau de o viata), poate mi!a pe speranta descoperirii daca nu a paradisului, macar a unui iluminat pur$atoriu. Mircea Eliade, in !ecile sale de eseuri, cu precadere in Mitul eternei reintoarceri ( cap. I3 ' ;eroarea istoriei, in sectiunea Eseuri, traducere de Maria Ivanescu si )e!ar Ivanescu, Buc, Edit. 4tiintifica, 1991, p. 10@-l19) atra$e atentia asupra interpretarii diferite a relatiei istoriecosmos-reli$ie in doctrinele iraniana, iudaica si crestina. Aetele timpului relativ si etern au fost pritocite de -furnicarul de $nose, secte, mistere si filosofii care au invadat lumea medi-teraneana-orientala in cursul secolelor de tensiune istorica pentru a da o idee de proportia din ce in ce mai !dro%itoare a celor care incercau sa se sustra$a istoriei1.

2entru 4tefan 3i!iru, iesirea din istorie, si deci din timp, are un caracter temerar, atunci cand locuieste intr-un alt spatiu (la otel), c iar daca acesta nu este pe masura valorii sale sociale si cu atat mai mult a aspiratiilor sale. 0ar printrun accident ' $a!duind cu %una credinta un tanar urmarit de le$ionari ' este arestat si condamnat. Iesirea dorita si urmarita cu o%stinatie inseamna de fapt o co%orare in timpul sau interior pe care de-a lun$ul detentiei si-l anali!ea!a pe toate rsantele si vaile sufletului. 5e$enerarea va ramane un ideal care, in final, cand timpul relativ nu-i mai este de folos, ad"udeca rational totul si prin iu%ire, alaturi de Ileana, trece spre vamile timpului etern. Istoria incetea!a sa-l mai urmareasca, fiindca 3i!iru a ramas o marturie a 0estinului. (sadar, per,ti u a eBplica mitul la%irintului in acest roman s-ar cuni sa de!%atem (tot filosofic) rela"ia dintre necesitate (a istoriei) si li%ertate (a individului). 0ar fiind vor%a de un intelectual cu$etator cum este 4tefan I. 3i!iru (pana la un punct si alte persona"e ale scrierii ii pot deni comilitoni), ar fi mai nimerit sa dem cum omul modern a %oicotat istoria oficial sau in forumul lui interior atunci cand le$ile ei scrise (dar si nescrise >) au ama$it ori au strivit tocmai pe fauritorii ei. (sa vom eBplica panorama realista a romanului prin care se reconstituie o aura mitica a Bucurestiului (orasul copilariei si tineretii Iui Mircea Eliade), se adnotea!a enimentele cumplite ale celui de-al doilea ra!%oi mondial, de!astrul politic dintre 1969l9@8, luptele pentru putere, de!%aterile din culise despre sensul vierii, nu numai in 5omania, ci si la 9ondra etc. 0in asemenea incorsetari, iesirea devine ur$enta. Intelectualul nu mai poate fi sedentar, iar lupta pe %aricade ii repu$na. EI este doar o fiinta superioara si intele$e toate mecanismele istoriei, "ocurile politice periculoase, incat contri%utia sa va spori doar "ertfele inconstiente. 4in$ura salvare pentru valoarea in sine ramane parasirea spatiului alienat si cautarea

altuia mai conna%il. 4i tot asa pana cand aspiratia spre ideal poate face -casa comuna1 cu li%ertatea oficiala. 4e cuvine sa mai invocam o opinie a lui Mircea Eliade. Iata ce !icea in 19+1 ( interviul citat) , -4tii, noi am doua traditii, traditia a$ricultorului sedentar, de la care vin atatea super%e o%iceiuri, si al carui unirs de valori domina literatura noastra, si traditia pastoreasca. in afara de %aladele create de pastori, noi nu am, tn literatura, contri%utia spirituala a pastorilor. 0eci, ma simt inte$rat In aceasta traditie ar aica romaneasca. (devarul este ca pastorul aduce elemente eBotice in folclorul nostru, pastorul care-si poarta turmele din )arpati pana-n Marea de (!ov. El are prile"ul sa cunoasca si sa stea de vor%a cu oameni din alte culturi, apartinand altor reli$ii. 2astorul repre!inta elementul unirsal al traditiei noastre. 4a ne $andim ce -pastori1 am noi , 4patarul Milescu, )antemir si, pro%a%il, 8asdeu. )e a rodit cu midt spor si foarte frumos in cultura noastra deriva din traditie sedentara, a a$ricultorilor1. 2rin aceasta prisma, calatoria capata o conotatie terapeutica. (flat in tara, 4tefan 3i!iru mer$e in cateva randuri in Banat, spre a se initia de la (nisie in tainele sau ma$ia iesirii din timp. (poi, pe cont propriu, eBperimentea!a ceva in Bucuresti, ca in final sa-l $asim in cele trei tari. (poi, ca o pecete domneasca, prin iu%ire si moarte, trece in snicia timpului. in sc im%, marele $uru (nisie si tot spatiul lui natural pe care si-l cultiva $oet ean vor dispare su% valul malos, incontrola%il al istoriei. Momentul ei a anulat %ruma sau sclipirea de eternitate pe care !icea ca le descoperise (nisie. 2entru mult timp, Mircea Eliade isi tine persona"ele in afara politicii. 0ar cand aceasta devine omnipre!enta este si irespira%ila. )ititorul din 19:: saturat de istorie, scrisa rau pana mai ieri, iar asta!i pusa su% incidenta politicii, poate lua cu incredere maine comentariile lui Mircea Eliade, care au fost ale unui om li%er, traind peste mari si tari. &ricum, departarea de -o%iectul reflectat1 i-a dat o%iectivitate, din acest punct de dere. )u atat mai mult, cu cat -compliaatiile lui politice din tara i-au rease!at vi!iunea si rostirea adevarului. )e contine el E )eea ce se stie, in principiu despre 8itler, 5i%%entrop, 4talin, ra!%oi, spiona" ( ca!ul prof. (ntim Iancu), Gel a-)o-dreanu, le$ionari, discursuri ale re$elui )arol al IIlea, comportarea iolitiei vremii, viata de puscarie, viata de pe frontul din (rdealul de 7ord, unde a fost mo%ili!at si 4tefan. 4i toate acestea receptionate direct sau prin ecouri in tarile din stul Europei, cu precadere in (n$lia.In derea silirii unui profil complet al lui 4tefan ca persona", sa consemnam o parere a lui sustinuta cu ardoare in puscarie, ca drept raspuns din ce partid face parte, -prefer democratia pentru ca este si antiistorica, adica isi propune un ideal oarecum a%stract, care se impotriste momentului istoric1. 3enind in contact cu o asemenea istorie !%uciumata (ca pe vremea lui Miron )ostin), 4tefan 3i!iru ' alias Mircea Eliade '$losea!a indelun$ in mar$inea ideii 'daca istoria se impune de la sine sau este diri"ata de cineva. 4i daca prin mitul reintoarcerii ( eBemplul lui (nisie), 0umne!eu nu-si arata fata cea adevarata spre oameni. Aiindca numai asa, prin de!astre, lumea se purifica, intele$e rostul moralei crestine si se inalta convin$ator spre unirs, spre descifrarea ciclului cosmic al anotimpurilor din care se deduce mai clar sensul relativului, al vietii trecatoare. 2oate numai asa moartea devine eterna. (polo$ia indirecta a stanei, ca matrice a vietii ancestrale, ramane totusi un paleativ pentru &mul civili!at. (spectul ei ramane un sim%ol al i!olarii, al supra$ erii de la distanta a mersului lumii din sate, dar si al unei comunicari mai directe, in liniste cu unirsul, cu 0umne!eu. 2e scurt, stana ramane un sim%ol al lumii ar aice si in nici un ca! ea nu polari!ea!a interesul, fie si epic, al romanului (cum sustin unii cercetatori). I se pare straniu. (tat receptea!a ca real , manusi, sectiune, portar, %ancnota scoasa din portmoneu si fra!a pa!nicului -0e ce nu desc ideti fereastra E() N & sa va im%olnaviti. E foarte cald la 0-stra1. 4ecnta urmatoare reia aceste momente, prin alternanta ca!uistica. 0esc i!and fereastra (-il intampina un miros de $radina proaspat stropita1), 4tefan 3i!iru rememorea!a intalnirea cu fata (-in lumina serii, o%ra!ul ei parea si mai parlit de soare, si parul capatase un luciu stins, de metal c i1) 0e"a autorul pune in nervura inii reactiile persona"ului prin miros (semn al imediatului) si prin memorie. ;recerea spre fantastic se reali!ea!a printr-o temporalitate stinsa , lumina serii, o%ra! parlit de soare, dar si printr-un semiauBiliar de modalitate ' parea. & prima eBplicatie a lui ca r% , a da impresia, a crea ilu!ia. 5o$er )allois a preci!at ca ruptura intr-un teBt narativ este esentiala pentru producerea fantasticului. ;v. ;udorov crede ca am%i$uitatea este o prima marca a fantasticului.in ca!ul lui Mircea Eliade, amandoua su%linierile se re$asesc si, cum spuneam mai sus, c iar pe spatii narati mai mici ( c iar secnta propusa de noi). in "ocul dirs al realitatii (unitate in dirsitate), memoria ramane un factor deci!ional in trecerea spre eni$matic. 0e cele mai multe ori, memoria involuntara nu ierar i!ea!a urile narati si interferenta lor se efectuea!a fie su% impulsul momentului trait, fie a celui imediat comunicativ. Aie ca se pastrea!a o lo$ica sau o dialectica a relatarii ' cum se-ntampla in mai toate pro!ele fantastice ale lui Eliade (4arpele, 0omnisoara ) ristina, 4ecretul doctorului 8oni$%er$er, 9a ti$anci s.a.) ' fie ca trecandu-se pe aceleasi punti de le$atura'spre ilo$ic, irational si miraculos (#n om mare, 0ouaspre!ece mii de capete de vite, & foto$rafie c e de 1@ ani) 2e scurt, timpul memoriei, in care este firesc ca natura r%elor sa fie deviata si su%stituita, in functie de ceva, nu se suprapune niciodata peste timpul pre!entului concret. 2e cand primul nu poate fi rificat (imediat sau deloc, uneori cu aproBimatie), cel de al doilea primeste cen!ura, replica sau stopare c iar in momentul derularii lui. ;ot de la Eminescu citire, temperatura (corporala sau cosmica) produce dislocari de $andire si de comportament ' o%servatia portarului, in fra$mentul de mai sus. Iar de la =oet e citire (modelul si idealul lui Mircea Eliade), stiintele naturii cu tot corte$iul lor, coplesitor, de informatii si aspecte ale vietii, dincolo de Aiinta umana, l-au urmarit pe Eliade toata viata. in teBtul citat de noi $asim urmatoarea notatie, -;acerea se lasa din nou, pe neasteptate. 0oar un fluture de noapte se tre!i dintr-odata si incepu sa se roteasca or%este in "urul %ecului1. -Ma am cu =oet e (in clasa intai de liceu -n.ns. -M.B.) =oet e care nu putea suferi matematica. )a si pe el, ma

pasionau stiintele naturale. (m inceput cu !oolo$ia, dar m-a interesat mai ales entomolo$ia. (m scris si pu%licat articole despre insecte intr-o revista Curnalul stiintelor populare. Este unul din sutele de raspunsuri date de Mircea Eliade lui )laude-8enri 5oOuet, in lucrarea incercarea la%irintului(BBa(FPQBe si note de 0oina )ornea, Ed.0acia, 1990, p.1+, cap. )um am descoperit piatra filosofala). 4a adau$am la componentele notatiilor de mai sus pe sc ema 'real ' -ireal1 ' -real1 ' ireal si pre!enta fluturelui, care apartine prin definitie spatiului nelimitat al naturii. 4i totus9.ne arti!ea!a Eliade, deti asta este viata cu valentele si impuritatile ei. In sens urat, a aa fluturi inseamna a aa idei curioase, eBtrava$ante, toane.)u aceste preci!ari, cred ca am pus mai %ine in evidenta ideea ca intai a fost omul de stiinta (denit ulterior savantul de amplitudine unirsala) si apoi literatul. )a preocuparile pentru stiinta incep la Mircea Eliade din primele clase de liceu. Iata de ce pro!a lui fantastica tre%uie va!uta si ca o recuperare a varstelor de maBima percepere a vietii si a lumii.(ceasta luare in posesie a lumii (ca sa vor%im %la$ian) nu se face prin oc iul ciclopic al copilariei, ci prin sita luciditatii omului matur, caruia ii place sa se "oace de-a redescoperirea timpului pierdut. 3isele de copil raman tot vise. #neori ele sunt aplicate, din preaplinul lor ima$inar, ?c iar realitatii incon"uratoare. 7u in putine ca!uri, lumea incon"uratoare co%oara din lumea viselor, asa cum diplomat fiind la 9ondra, in timpul %om%ardamentelor inamice, de si fu$e de de!astrul focului, dar nu pre$eta sa spuna , -in noaptea aceea (9 sept.19@0 -n.n.), am recunoscut anumite incendii din pictura lui Bosc , un oras care arde, cerul in flacari1 (incercarea la%irintului, p.+0). )onstran$erea spatiului (c iar si pentru fluture) da posi%ilitatea lui 4tefan I. 3i!iru sa lar$easca limitele timpului. )and acesta i se pare ca-l su$ruma, apare din nou dilatarea sau sc im%area spatiului. 4i tot asa, rational, alternanta spatiu H timp il preocupa indea"uns, populandu-le sensurile nu numai cu elemente concrete, rifica%ile, dar si cu proiectii individuale. Ec ivocul, e!itarea, pe care le foloseste pro!atorul (deci emitatorul) produc in ul receptarii am%i$uitatea. 2entru a-i acorda $irul fantasticului, al eBplicarii lui, cititorul modern tre%uie sa nu mai suprapuna ul literar peste cel real, ci sa ia ca atare fa%ula propusa, daca mar"a lui de su%iectivitate se confunda cu a autorulu9&ri, in prima instanta, la Mircea Eliade a fost miticul, credinta, in timpuri imemoriale, iar daca omul contemporan, trarsat de atatea eBperiente sociale si politice, intalneste ecouri, fra$mente, rer%eratii ale acestui timp sacru, el tre%uie sa si-Ie identifice in propria-i %io$rafie. Mircea Eliade il arata aici pe 4tefan 3i!iru eBperimentand pe sine alternanta sacruHprofan, adancirea imtarii lor, formele de manifestare in diferite impre"urari. EBperimentul se face su% pava!a luciditatii, a rationalului, eroul fiind pus in situatii diferite pentru a se convin$e ca iesirea din timp ramane o ilu!ie. Aiindca numai contopirea cu timpul, reali!ata prin moarte, iti creea!a sentimentul trecerii in eternitate. 2ana intr-un punct, romanul mi!ea!a pe informatia orientalistului, 7oaptea de 4an!iene fiind o alta fateta a -disparitiei1 decat 4ecretul doctorului 8oni$%er$er. (ici eBperienta indiana, $andirea %ud ista capata relevanta. Mai este ceva filosofic in realismul fantastic al romanului'structura %ipolara a omului, c emarea spre divin, dar si spre satanic. In ca!ul oamenilor de eBceptie, cum este 3i!iru, departa"area lor se face mereu simtita, datorita si fe%rilitatii de a $asi fereastra prin care sa paraseasca la%irintul timpului. 0e!ec ili%rul se produce fie din cau!a sistemului social-politic, ce indeamna pe om sa se supuna, sa raspunda c emarilor oficiale ale pamantului (deci ale 4atanei>), pentru a ispasi pacatele, iar nesupunerea inseamna scoaterea fortata iri afara istoriei (prin inc isoare sau prin moarte), fie prin autocondamnare (in ca!ul oamenilor cu vointa puternica, $en profesorul (ntim Iancu care, facand spiona", a im%racat de"a -camasa mortii1). (tunci cand suprapunerea devine perfecta 'cand si visele s-au dodit ineficiente ' trecerea spre nefiinta vine ca o incununare a "ertfei de o viata. 0ar pana a a"un$e la aceasta stin$ere asumata, ne lasa sa intele$em Mircea Eliade, este nevoie de o lun$a si anevoioasa initiere. 7umai cei alesi $enetic si care isi descopera la timp calitatile de terapeut pot parcur$e drumul in intre$imea lui. In studiul citat, Eu$en 4imion, intr-o frumoasa parante!a atista, comenta inca doua calitati (ori$inale) ale fantasticului din pro!a lui Mircea Eliade. 2rima se referea la faptul ca fantasticul eliadesc porneste ' cum aratam si noi minutios si decelat la nile de varsta ' dintr-o realitate %anala, cotidiana. )a apoi sa urce calm, adesea $radat, in turnul epatarii spre mitic, cosmic, atemporal. 9a 8. 2. 9ocraft -fantasticul vine din afara, ca o violare a lumii normalitatii de catre niste fiinte co%orate din alt unirs. ($resiunea lor provoaca o dislocare in ordinea fireasca a vietii, iar dislocarea, un sentiment acut de teroare1. In sc im%, la E. ( 2oe, -pro!a se %a!ea!a pe capacitatea ratiunii de a naste monstri, fantasticul este la el () eroarea posi%ila a lo$icii1. &ricate !eci de alte carti se vor scrie in lume despre fantastic, ele nu vor putea ocoli romanul $otic en$le! de dupa 1+:0 pana la 18*0. )um nu vor putea ocoli misterele medievale, a caror tenta reli$ioasa a sfarsit prin declamatii de piata si improvi!atii in aer li%er ne%a$ate in seama. 0aca ultimele aau menirea nu atat de a distanta, cat de a conrti, celelalte mistere $otice, ca o contrapondere la realismul concret al epocii, tinteau sa inspaimante, sa cutremure pe individ, indemnat fiind astfel sa se teama si sa creada in demonolo$ie si alc imia cerului, a destinului. 3ai, cat sunt de departe asemenea scrieri (denite caduce si inactuale in primele decenii ale sec. al FlF-lea) fata de calmul si maretia tra$icului antic $recesc. 2arca s-a strecurat, ori s-a filtrat din aceasta maretie ceva si in fantasticul realist al pro!ei lui Mircea Eliade (eBceptie 0omnisoara ) ristina). (a dreptate Eu$en 4imion cand consemna, -fantasticul este (la M. Eliade -n.n.) o realitate care tul%ura, dar nu cutremura si nu de!ec ili%rea!a fiinta. 0e cele mai multe ori, el trece aproape impercepti%il (). Elementele care produc sentimentul de fantastic nu sunt, in pro!a lui Eliade, straine de realitatea normala, fantasticul si realul cresc, evoluea!a impreuna1. 4puneam mai inainte ca persona"ele lui Mircea Eliade sunt oameni o%isnuiti, intalniti in viata de !i cu !i. 7u au fo%ia iesirii din anonimat cu orice pret, poate doar functia lor sociala sa le dea, din cand in cand, o aura de indivi!i aparte ( lumea actorilor sau "ocul du%lual avocatului 4piridon 3adastra). 0oar viata lor interioara, unde li%ertatea fiintei ramane deplina, ii departa"ea!a. 0e aceea si pro!atorul operea!a diferentiat in cele doua uri ale eBistentei persona"elor sale, cu atat mai mult, cu cat ele nu sunt - puse nici sa concure!e starea civila, nici divinitatea in actele ei multiple. ;ranscriu trei portrete, in care fi!iolo$ia se armoni!ea!a cu o%servatia de o clipa si cu preci!area morala a acesteia.

1. 4piridon 3adastra -era un tanar maruntel, cu monoclu ne$ru, cu parul tepos si mersul aro$ant, de om si$ur de sine1 *. 4tefan I. 3i!iru '-fruntea dreapta, palida, neteda, cu tamplele descoperite , $ura mare, calma, contrastand cu do$oarea privirilor si luciul clar al dintilor1. 6. in tren, un domn cu %ar%ison -(a un profil de o surprin!atoare no%leteI fruntea corect %om%ata, nasul drept, mustatile pline si fara aro$anta, %ar%isonul usor arcuit inainte, toate acestea ii dadeau un aer seniorial, oarecum tust. Aata, insa, il arata altfelI o%ra"ii erau lati, cu pielea atarnand"noale pe falci, si cele cateva suvite de par decolorat lipite de-a curme!isul craniului aminteau, c ipurile, de medici si profesori de pe la 19001. )ine vrea sa reinvie portretistica, intalnita la cronicarii moldoni, vaIntele$e si sclipirile stilistice pre!ente, edificatoare pentru comunicarea ce vrea s-o faca Mircea Eliade. 4imtul o%servatiei este insotit de sfic iuirea munteneasca, derivata de la un cronicar ca 5adu 2opescu, dar intalnita si la 0ionisie Eclesiar ul pana la popasul portretistic din sc itele lui 8eliade 5adulescu. )e-si doreste un cititor al !ilelor noatre sau oricum cel de dupa 19@0 E 4a fie incitat printr-un teBt care-i tul%ura ori!ontul de asteptare, o%li$andu-l sa-si asume pe cont propriu receptarea. (stfel, realismul clasic'$en Bal!ac este vi!i%il depasit. )u un asemenea pra$ al tipolo$iei, Mircea Eliade urca linistit spre un fantastic care pro%lemati!ea!a, solicitand cola%orarea lectorului interesat. &ferim un alt eBemplu de preci!are a "ocului du%lu pe care il propune Eliade in panoplia fantasticului. Este vor%a de Ioana care se casatoreste cu 4tefan, confundandu-l cu 2artenie. in viata lor de familie, ea o%servase ca sotul ii vor%este altfel decat la cealalalta lume. intre%at de ce, 4tefan i-a replicat, -7oi nu suntem la fel cu ceilalti, noi ne iu%im >1 ) iar si atunci cand dupa vi!ionarea spectacolului 0omnisoara Iulia, de la ;eatrul 7ational, Ioana constata ca 4tefan ii raspunde invaria%il la dece-ul ei> 2entru un timp, ea are impresia ca daca i-ar comenta in acelasi lim%a", cu care o facea Biris ' specialist in opera lui 2artenie 'i-ar redestepta sentimentele fata de marele scriitor si, cine stie, daca nu cumva casnicia lor nu s-ar narui. 4i totusi altul este motivul in ca!ul acestei piese pe care Ioana i8ntuieste eBact. -7u m-am $andit niciodata ca 0omnisoara Iulia s-ar putea eBplica prin ma$ia 7optii de 4an!iene1. Iata, deci, coro%orate elementele de stiinta cu cele literare. 0intre simturile cele mai des invocate in roman, Mircea Eliade evidentia!a va!ul. Este de prisos sa spunem lectorului acestui comentariu cate pareri, aforisme, descrieri si multe altele eBista la popoarele lumii pana la cele%re pan!e despre si cu oc i (EBemplul lui ;uculescu). &ricum, atat $recii, cat si romanii, dar parca mult mai mult, orientalii, au conferit oc ilor cele mai numeroase atri%ute (si de %ine si de rau). )restinismul nostru a acordat oc ilor o functie du%la , de receptare a realitatii incon"uratoare, dar si de emitere a undelor sufletului uman. 0e aceea, atatea carti derivate din Bi%lie acorda oc ilor un loc central. 4i in mitolo$ie, o%servatiile despre oc i sunt numeroase, %a s-a inntai c iar un persona" cu o suta de oc i, pe nume (r$us. intotdeauna, :0 dintre oc ii lui erau desc isi. &c ii sunt ar etipul vi!iunii despre EBistenta si despre Aiinta 0ivina. Ideca i-a suras lui Mircea Eliade cand a descris-o pe Ioana intr-un portret in culori calde, de icoana %i!antina , -Ioana era inallondaaa oc ii neo%isnuit de mari, caprui'2entru o %londa de tip scandinav, ca tine, te asteptai la oc i al%astri, sau r!i, te asteptai c iar la oc i ne$ri ' numai la aceasta nuanta nu te asteptai, acesta e lucrul cel mai straniu, cred ca de aici i!voraste ma$ia ta, Ma$ia 7optii de 4an!iene1. 2entru cititorul carcotas, termenii de straniu, ma$ie, mai incolo mister, desi se-nscriu in acel fantastic intelectuali!at, nu comunica, stari de $roa!a, de oroare, ci de frumusete inadmisi%il altfel de a fi definita. 7u apela Eminescu sau Bla$a la oc i ca la o minune prin care lumea se cerne si se eBplica E 7u $asim in )antarea )antarilor pana la 0ante (li$ ieri si Arancesco 2etrarca, pentru a nu mai invoca poe!ia c ine!a de pe vremea lui 9i ;ai-2e sau 0u Au, ori pana la uimitorii Ralidasa sau &mar R a<<am atatea do de lauda a oc ilor iu%itei E 7u se cuvine oare sa alaturam si numele lui Mircea Eliade care rupe descrierea o%isnuita a oc ilor Ioanei, mutand-o, fara precautii in sfera credintelor si a miticului ' -Ma$ia 7optii de 4an!iene1 E (ltfel !a%oste pro!atorul asupra oc ilor, in finalul romanului, cand 4tefan, impreuna cu Ileana, pe nesimtite, aluneca inspre moarte. Aortand mana destinului, 4tefan -privise pe furis la ceas1. (stepta mie!ul noptii. 0eodata, sincopat, in $oana masinii, cu Ileana la volan, el rosteste, -(m fost ne%uni. 7u, mai eBact, am fost or%. 0oispre!ece ani n-am inteles(m fost or%. (m stiut tot timpul ca mi-ai fost ursita, dar n-am inteles de cein %ataia farului masinii care se apropia din fata o !ari o clipa, o va!u cum $e, privind inaintea ei, privind asa cum prisc or%ii, adanc, neclintit, fara sa vada #itasem ceva si fusesem ne%un, fusesem or%, n-ar fi tre%uit sa uitintelese va!and-o cum $e !arise parapetul si, dincolo de el, $ icise cascata in intuneric prapastia 0ar il or%ira farurile masinii rasarite pe neasteptate din intuneric, in fata lor nesfarsita clipa daruita in privirea ei inlacrimata Ileana va intoarce capul si-l va privi. 4tiuse ca acea ultima, nesfarsita clipa ii va fi dea"uns1. 4e pot usor desprinde din teBt (intentionat fra$mentat de noi) com%inatiile stilistice ale cuvintelor, rec emate de Mircea Eliade pe portativul unei mu!ici $ra, eBpresioniste cu care se anunta moartea. )lipa cea repede fusese pre$atita meticulos, nu crestineste, dincolo de toate cautarile fe%rile intr-o noapte cand timpul parea ca se dilata. in aceste

com%inatii, creditul cel mai mare il primeste privirea, iar cuvantul cu o frecnta sporita este or%. 4e deduce ca numai starea interioara are multimea de oc i ai lui (r$us, care, pentru a fi prote"ati de realitatea %rutala, din afara, stau inc isi in or%ite. 2ustiul privirii ce se instalea!a anunta intunericul prapastiei. ( sosit momentul sa eBplicam si realitatea %rutala care este masina. &ricat de concret ne apare acest o%iect stralucit al te nicii moderne, in proiectiile ima$inare ale lui 4tefan I. 3i!iru, ea devine un sim%ol permanent al mortii. Ea staruie pe tot parcursul romanului ca o 4a%ie a lui 0amocles, atentionandu-l parca de fiecare data -adu-ti aminte ca i muri1 ) iar in prima seara a cunostintei cu Ileana in 2adurea Baneasa, 4tefan re$reta ca fata n-a nit cu masina. 4-ar fi plim%at prin padure si -eBact la mie!ul noptii1 ea ar fi disparut. (tunci, in padure, 4tefan inre$istrea!a doua semne , al iu%irii imediate, fara a se desc ide numaidecat cerurile, si al aparitiei masinii.In am%ele ca!uri, eBplicatiile pot fi date de paranormal. 2entru aparitia ful$eratoare a iu%irii (dra$oste la prima dere >), doua campuri %ioener$etice se afla in stare de atractie. 2entru aparitia masinii, starea de premonitie continua iese din cand in cand in spatiul vital al vietii, inlocuind in fractiuni de secunda functiile %iolo$ice ale constientului, ale rationalului. Mai stili!at, ele pot fi numite relatii. (sadar, in noaptea de 4an!iene, cand puterea de $erminatie a tuturor telor se opreste, indepartandu-se spre minunea roadelor, deci, cand ciclul cosmic intra intr-o noua metamorfo!a, tinerii care se casatoresc intra intr-un alt ciclu al vietii lor, indepartandu-se spre rodul vietii de familie. 0upa ce 4tefan pierduse totul, ra!%oiul ii strivise idealurile si familia, iar Ileana se afla in aceeasi po!itie solitara, si cum se cunoscusera atunci in noaptea de 4an!iene care nu le oferise nimic, otarasc macar in moarte sa fie contopiti pentru snicie. 0estin E )alcul E intamplare E )ert este ca oc ii nu $resesc, daca inima o cere > 4i din acest mic eBemplu reiese ca romanul 7oaptea de 4an!iene este o )apodopera. ;ensiunea dramatica din finalul scrierii are parca o corola s aDespeareana de tra$edie sau drama. 2arca mai aproape de 5omeo si Culieta. 0isperarea din finalul scrierii eliadesti tre%uie va!uta ca o victorie impotriva 0estinului si o impacare a constiintei cu marile idei privind iesirea din timp. 2e de alta parte, asumarea unui risc, !ice Eliade, infirma ceea ce Miron )ostin sustinea in sec. al F3II-lea ca omul este su% vremi (si ca el multi $anditori medievali). (tunci aspectul sacru era intan$i%il, inte$ru. Eliade constata ca faramitarea lui in lume a dus si la pierderea credintei, iar miturile in vremurile moderne s-au inmultit va!and cu oc ii. in tendinta de nilare pe care o emana profanul su% masca istoriei, de fapt a politicului si socialului, omul devine un ratacit. 4e sala!a numai aceia care, cautand dincolo de propriul eu, spar$ o%isnuintele, crusta le$ilor, a timpului impus. 4i toate acestea nu se pot reali!a decat prin calatorii ' nu numai in spatiu, ci si in timp. 4ufletul este cel care, ca la alc imisti, incearca trecerea tuturor $ranitelor si drumurilor, dar mai cu seama, eraclitean vor%ind, sondea!a si sileste adancimea fiintei noastre. 4i astfel cunoasterea tre%uie inteleasa, nu numai ca o fricire prin intalnirea altor unirsuri umane sau $eo$rafice, dar si ca suferinta, ca un act de complementaritate in alcatuirea intre$ului. L L LIntr-o nota asupra editiei din %.p.t. (pe care am folosit-o in studiul de fata), Mircea 8andoca o%serva ca Mircea Eliade era preocupat de multa vreme de mitul si sim%olul solstitiului de vara. in 19*9, scria o pro!a intitulata 3isul unei nopti de vara care va deni parte componenta a primului sau roman Isa%elsi apele diavolului. (poi o conferinta de la 5adio Bucuresti, din 6 iuliel96+ S3acanta intelectualului), vor%ea accentuat de societatile a$rare din c ime care faceau o adevarata sar%atoare din 7oaptea de 4an!iene (0ansurile tineau -pana in noaptea 4fantului Ioan-mie!ul rii ' si tot atunci se lo$odesc perec ile. 3iata omului tine pasul soarelui. 4i dra$ostea creste odata cu patrarul lunii1). Mai tar!iu, episoade din alte pro!e, concepute intre 19@0-l9@*, se vor inte$ra actualei scrieri. 0in Curnalul sau aflam ca romanul a fost scris intre*6 iunie 19@9 si + iulie 19:@. ;ot acolo dam peste o insemnare mai mult decat relatorie privind solstitiul de vara si noaptea de 4an!iene eare -isi pastrea!a pentru mine toate farmecele si toate presti$iile. 4e intampla ceva si !iua aceasta mi se pare nu numai cea mai lun$a, ci pur si simplu alta decat cea de ieri sau cea de maine. )and, in 2ortu$alia, ima$inasem un fel de poste cu miracolul re$enerarii si tineretii snice do%andite intr-o noapte de 4an!iene. Ima$inasem e putin spus. Multe !ile de-a randul, am trait parca su% vra"a acestui mister. ;raiam asteptand sa mi se intample ceva, sa mi se de!valuie ceva1.In conclu!ie, cu preci!arile facute despre noaptea de 4an!iene ' care a desc is iu%irea celor doi, 4tefan si Ileana, dar a si inc is-o definitiv, prin trecerea dincolo de timpul o%iectiv, Mircea Eliade da pentru prima data in literatura noastra contur unei credinte si creea!a un mit. ;ensiunea naratiunii oscilea!a intre notatie cotidiana si intoarcere in memorie cu asa $ravitate, incat autorul stie sa faca loc si umorului. 0esi 4tefan ne apare ca un damnat al sortii, aproape mioritic, el cauta sa-i descifre!e tesatura si campul de actiune. 2este tot, savantul um%la cu semnificatii si sim%oluri. (0etalii numeroase in (drian Marino, 8ermeneutica luiMircea Eliade, )lu", Edit. 0acia, 1980). 0aca am crede ca nu fortam usi desc ise, apeland tot la o lucrare a lui Mircea Eliade ((specte ale mitului, Edit.#nirs, 19+8), s- ar cuni sa dem si un eBperiment narativ in romanul 7oaptea de 4an!iene prin care se face o apropiere dintre mit si psi anali!a. intoarcerea in timp, cat mai aproape de ori$ini, pana la urma, c iar spre radacinile 0estinului, inseamna o vindecare de neliniste si o depasire a cri!elor de viata. 4imtim cultivat misterul destinului care pe masura ce este cercetat indeaproape, esenta lui co%oara mereu in invi!i%il, in o%scur. 7umai Bla$a isi mai eBprima indoiala in privinta stra%aterii pana la capat a tainelor lumii. )omponenta acesteia aa trei elemente de viata 'flori, oc i si %u!e si unul sin$ur pentru moarte ' morminte. (parenta disproportie, dar cu finalitate indu%iila pentru stin$erea definitiva. 0eci, iata cum Mircea Eliade face trecerea de la mit la filosofie, c iar in viata o%isnuita a celor care vor sa $andeasca lumea dupa alte le$i, imposi%il de a fi scrise. ;otul inseamna indoiala sectiune!iana. )el putin pentru 3i!iru, nu si pentru Biris, care, murind, recita Miorita. Iesirea lui din timp mi se pare declamatorie> ;otusi, romanul nu impune un mit al creatorului, ci un mit care alun$a o%isnuitul, %analul, a carui crusta ascunde ne%anuite trepte de lumina ale vietii. 2entru urcarea sau co%orarea lor este nevoie de initiere. 4i atunci cand istoria nu-ti da posi%ilitatea, individul superior dotat este o%li$at sa-si asume socratian propria-i cunoastere. Ea tre%uie reali!ata tridimensional, in societate, in astral, cosmic, si in sine insusi. )ifra trei inc ide valori $eometrice, reli$ioase, filosofice. 7uantele lor se re$asesc memora%il in 7oaptea de 4an!iene. Mircea Eliade este -tot timpul in cautarea unirsului uman1, cum isi definea intrea$a-i activitate.

(cest roman im%ina mituri romanesti cu unele de ordin unirsal, pentru a arata, ca 3asile 2arvan sau 9ucian Bla$a mai inainte, ca matricea noastra de formare si intele$ere ramane a unei culturi, de o ori$inalitate i!%itoare ( -)aiete critice, nr.l'* H1988 ' numar dedicat lui Mircea Eliade, si in special 3aleriu (mania Mituri romanesti in vi!iunea lui Eliade, p. 1@l-l:@) 7oaptea de 4an!iene repre!inta pentru Mircea Eliade ceea ce a fost )rean$a de aur pentru Mi ail 4adoanu.

Paralela intre roman l lon de Re!ean "i Morometii de M Preda


2aralela intre romanul TMorometiiU de M. 2reda si romanul TIonU de 9. 5e%reanu 0e%utul eBtraordinar al lui Marin 2reda cu 1Intalnirea din pamanturi1 -19@8) nu l-a impus, pe cat era de asteptat, ca pro!ator, poate si din pre"udecata ca un volum de nuvele nu poate consacra un mare scriitor. (%ia aparitia 1Morometilor1 (vol. I 19::) a atras atentia asupra dimensiunii talentului sau si a noutatilor pe care o repre!enta formula sa epica. 5omanul a fost intampinat favora%il si nici mai tar!iu interesul criticii nu a sca!ut. 4-a pronuntat destul de repede cuvantul 1capodopera1 si de aici inainte toate scrierile pro!atorului au avut de infruntat comparatia cu acest model. Cudecat in ansam%lu 1Morometii1 e un mare roman prin ori$inalitate, intai, a tipolo$iei, si profun!imea creatiei. ;ipolo$ia este, ca la 4lavici si 5e%reanu, taraneasca, totusi, cata deose%ire> 4ufletul rural este acolo rudimentar, o%sedat de acumulare in ordine materiala si numai dupa ce acest proces s-a inc eiat, el poate sa auda si alte $lasuri ce vin din interiorul lui. 66+:+oB 68mlt@< Marin 2reda inlatura ima$inea acestui mecanism simplu, previ!i%il, miscat mai mult de instincte, si face din taranii sai indivi!i cu o viata psi ica normala, apti prin aceasta de a deveni eroi de pro!a moderna. 4u% influenta pro%a%il si a romanului american (4tein%ecD, AaulDner) 2reda pre!inta niste tarani inteli$enti si ironici, complecsi ca stare morala, in masura prin aceasta sa-si repre!inte si sa traiasca in modul lor caracteristic marile drame ale eBistentei. #n de%ut eBtraordinar a avut si 9iviu 5e%reanu cu romanul -IonU care ii va aduce scriitorului consacrarea academica . (cademia ii acorda premiul 7asturel , iar , * ani mai tar!iu , dupa aparitia romanului T2adurea 4pan!uratilorU primeste marele premiu al romanului . In cadrul evolutiei romanului romanesc, se poate vor%i de Tmomentul 5e%reanuU. 2ro!atorul continua si adanceste cercetarea societatii romanesti, in traditia lui 7icolae Ailimon, 0uiliu Gamfirescu si Ion 4lavici, printr-o vasta documentare si compo!itie, printr-un studiu atent de anali!a psi olo$ica. 7e aflam in fata unui scriitor o%iectiv, care uimeste prin puterea de a pre!enta viata in compleBitatea ei sociala si psi olo$ica. Bl+:+o6668mllt Multi critici literali au remarcat ca intre capodoperele literale ale celor doi autori V M. 2reda si 9. 5e%reanu V eBista asemanari si deose%iri. In continuare voi incerca sa evidentie! cateva asemanari si deose%iri ale persona"elor principale din operele literale -MorometiiU ( Ilie Moromete ) si -IonU ( Ion al =lanetasului ). 9. 5e%reanu ne ofera o creatie in care Ion este privit din eBterior si este caracteri!at prin $esturi (im%ratisarea si sarutul pamantului ) si fapte (seducerea (nei ), la care se adau$a referintele facute de autor -iute si arnic ca masa. #nde punea el mana punea si 0umne!eu mila, iar pamantul ii era dra$ ca oc ii din cap.U 0e asemenea contri%uie la caracteri!area lui si alte persoane ca, Baciu, 0oamna 8erdelea, 2reotul Belciu$. M. 2reda isi priveste persona"ul mai mult din interior, adica ii anali!ea!a mai mult starile sufletesti. ;e nica folosita de autor este cea a anali!ei psi olo$ice prin care M. 2reda urmareste dinamica $andurilor si sentimentelor lui I. Moromete. )and autor il priveste din eBterior autorul foloseste te nica decupa"uluiI din viata persona"ului sunt selectate momente semnificative, care pun in lumina trasaturile lui definitori ( cina, secerisul, discutiile din poiana fierariei lui Iocan, confruntarea cu a$entii fiscali ).

0incolo de toate deose%irile cele doua persona"e principale au totusi in comun faptul ca amandoua evoluea!a si se definesc in raport cu pro%lema pamantului. Este un raport de interconditionare, caci daca pe de-o parte temperamentul varsta si starea civila a fiecarui persona" marc ea!a atitudinea lui fata de pamant si pamantul la randul lui isi pune pecetea asupra evolutiei si destinului fiecaruia. & alta deose%ire o repre!inta plasarea in timp si spatiu a persona"elor cat si varsta si sarea civila a acestora. Ion isi consuma scurta si !%uciumata sa eBistenta in primele decenii ale secolului FF in satul 2ripas, sat pitit undeva pe valea 2ra ovei. )olectivitatea satului "oaca rolul unui adevarat -cor tra$icU, care comentea!a intamplarile prin care trece prota$onistul. 4cena pe care tanarul am%itios cauta sa se remarce, dar este cel mai adesea umilit este, ora satului, carciuma, si %iserica. Baiat de tarani saraci, dornic de im%o$atire Ion este flacau de insurat, amanunt semnificativ, care contine de fapt c eia intre$ii evolutii ulterioare a lui. 4atul lui Ilie Moromete, 4ilistea-=umesti este ase!at in campia 0unari. M. 2reda datea!a actiunea in prea"ma celui de-al doilea ra!%oi mondial. Este un moment de relativa si aparenta acalmie cand se parea ca timpul este foarte ra%dator cu oameni, cand amenintarile mari se sfaramau in pu!derie de amenintari mai mici pe care cu a"utorul timpului le duceau fiecare in spinare. In aceste impre"urari viata se scur$e aici fara conflicte mari, iar marea placere a taranilor o constituiau discutiile din poiana lui Iocan. &m in puterea varstei, Ilie Moromete, se casatorise a doua oara si astfel devenise capul unei familii destul de numeroase a carei liniste este tul%urata de certurile pentru avere dintre copii din prima casatorie si cei din a doua. Aamilia lui Moromete avea 1@ po$oane de pamant ce le asi$urau o po!itie privile$iata in cadrul colectivitatii satului. 9a adunarile duminicale din poiana fierariei lui Iocan, Ilie Moromete face lectura cu voce tare a !iarului si comentea!a mai multe evenimente sociale si politice cu multa competenta. 4in$urul satean capa%il sa-i de-a replica este )ocosila, prietenul si rivalul sau politic. 4pre deose%ire de Moromete si familia lui, Ion al =lanetasului nu %eneficia de o po!itie sociala privile$iata in cadrul satului (pentru ca nu avea mult pamant) lucrul pe care il resimtea dureros in ciuda calitatilor pe care le are. (stfel scopul vieti lui Ion devine acela de a o%tine cat mai mult pamant si astfel o po!itie sociala privile$iata. =andul de a lua in casatorie pe fata lui 3. Baciu pentru a scapa de saracie il urmareste pe Ion pe tot parcursul primei parti a romanului. 9a inceput este mai retinut apoi devine din ce in ce mai insistent dupa ce infran$e oarecum opo!itia lui 3. Baciu care il considera un -sarantocU si un -tal arU. Intre cei doi se an$a"ea!a o lun$a si indar"ita lupta in care cand unul cand altul par a fi victorios. In lupta dintre cei doi este implicata si (na care "oaca mai mult rolul de -%umeran$U, de "ucarie a fiecaruia. In finalul romanului remarcam ca lupta dintre cei doi pentru pamant a fost !adarnica pentru ca pamantul intra in proprietatea %iserici. Modalitatea prin care Ilie Moromete crede ca va putea sa salve!e inte$ritatea loturilor de pamant este ter$iversarea. )u convin$erea neclintita ca lucrurile se vor re!olva de la sine el tece prin momente dificile "ucand comedia disimularii. 7ici una din amenintarile care plutesc asupra familiei nu capata o re!olvare definitiva ci numai amanarea scadentei. In cea ce priveste profilul moral al lui Moromete, critici afirma ca el este un taran filo!of, primul din literatura romana, este un spirit contemplativ pentru care viata repre!enta un spectacol continuu. )ei din "urul sau constata cu uimire ca avea ciudatul dar de a vedea lucruri care lor le scapau pe care ei nu le vedeau. 2rofitand de inteli$enta sa patrun!atoare si de disponi%ilitatea sa pentru umor Ilie Moromete face a! pe socoteala altora, aceasta fiind una din marile lui placeri dar si un mi"loc de a depasi momentele $rele. In ciuda calitatilor deose%ite cu care este in!estrat Ilie Moromete, $reutatile sociale ii vor marca ne$ativ evolutia, persona"ul trecand intr-un declin latent, dar neiertator. Inceputul acestui declin il constituie taierea salcamului care era un sim%ol al vec imii si unitatii familiei Morometilor iar punctul culminant al decaderi sale este otararea de a vinde lui ;udor Balosu "umatate din loturile de pamant.

Intre aceste doua momente asupra lui Ilie Moromete se a%at lovituri dupa lovituri spul%erandu-i ilu!ia ca raul mai poate fi pacalit. 4pre deose%ire de Moromete care decade lent, Ion are o evolutie sinuoasa, !%atandu-se permanent intre -$lasul iu%iriU si -$lasul pamantuluiU. (ceasta confruntare face din el un persona" dilematic contradictoriu, iar din cartea lui 5e%reanu un roman social si psi olo$ic in acelasi timp. 2e cat de mult dorise casatoria cu (na (de fapt cu averea ei) pe atat de mult doreste refacerea le$aturi cu Alorica dupa ce afla ca urma sa e casatoreasca cu =eor$eI -tot a mea ai sa fi tu>U V ii spune el Aloricai, si apoi continua -4a stiu %ine ca fac moarte de om si tot a mea ai sa fiU Moare de om a facut nu Ion ci =eor$e. 4farsitul lui Ion este %rusc insemnand o anulare %rutala si totala a fiintei sale, anulare venita ca un %lestem. In acest sens cuvintele lui 3. Baciu sunt edificatoare sau revelatoare, -0umne!eu nu %ate cu %ata W iaca mi-a furat pamanturile si la saturat 0umne!eu de pamantU. Aelul in care a murit Ion este in perfecta concordanta cu modul in care a trait. Intrea$a sa evolutie catre acest de!nodamant tra$ic ilustrea!a consecintele tra$ice pe care le determina $oana dupa avere. In romanul lui M. 2reda avem parte de un sfarsit mai -%landU decat la 9. 5e%reanu, pentru ca eroul principal moare de %atranete la o varsta inaintata si nu omorat de propriile dorinte care sau dovedit a fi prea lacome. 4farsitul lui Moromete este intuit inca din perioada de $lorie a acestuia de un alt persona" al romanului, de 3asilescu, care modeland din uma capul lui Moromete ofera celor adunati in fata fierariei lui Iocan o ima$ine uimitoare prin forta ei de anticipare, -era asa cum il cunosteau ei, dar parca sin$ur, fara familie, fara Iocan si )ocosila, fara 7ae )ismaru si W fara politicaU. & alta deose%ire intre romanul lui M. 2reda si cel al lui 9. 5e%reanu este acea ca planurile actiuni sunt paralele in -MorometiiU iar in -IonU destinele familiilor taranesti nu se intersectea!a si nu se determina reciproc. EBista un plan al familiei Moromete care este in centrul intre$ii naratiuni si un plan al celorlalte destine si familii din sat care evoluea!a paralel. 9upta pentru eBistenta, si aici crancena ca peste tot, nu desfi$urea!a pe indivi!i. Marin 2reda inlatura din vi!iunea lui ima$ine omului inlantuit de instincte, iar cand, pentru o clipa, instinctele ies la suprafata teBtului, pro!atorul aduce imediat alte elemente care luminea!a fata sufletului taranesc. 2ilduitoare in acest sens este povestea cuplului Birica V 2olina, asemanatoare in latura ei sociala cu cea a cuplului Ion V (na din romanul lui 5e%reanu. 2reda reia, astfel, tema tanarului taran care se foloseste de fata unui om instarit pentru a pune mana pe avere, insa sc im%and sensul strate$iei si umani!and timpurile. &data cu rapirea fetei rolul lui Birica se inc eie. E pe cale de a se resemna fata de refu!ul socrului de a-i da !estre 2olinei, insa, intervine, neasteptat, tanara lui femeie care dovedeste o ener$ie eBtraordinara. 2olina nu-i ca (na o victima intre avaritia tatalui si lacomia inumana a sotului. 0evenind nevasta, in ea se tre!esc ener$ii ne%anuite. 3a!and modul otarat in care conduce ostilitatile intre tata si sot, avem pentru o clipa impresia ca nevasta lui Birica face, structural, parte din familia Marei si a 3ictoriei 9ipan, cealalta fata (%ar%ateasca, intreprin!atoare) a tipolo$iei traditionale. 2olina nu lupta insa decat pentru !estrea ei, si dupa ce isi duce %ar%atul pe miriste pentru a smul$e cu forta $raul ce i se cuvine si a da tatalui nedrept o lectie, se retra$e cu discretie in um%ra %ar%atului. 0emonstratia epica s-a facut, femeia de la sat, nu-i, in vi!iunea lui 2reda, o simpla unealta in mainile %ar%atului, am%itios si posesiv, iar taranul tanar si sarac nu cauta cu o%stinatie sa parvina calcand in picioare le$ea si sentimentul. Birica e sfios, asculta cu respect de parinti, iar pe 2olina o iu%este cu o duiosie de licean. 4cena posesiunii pe pamantul reavan, su% lumina !ilei, e sim%olica.

S-ar putea să vă placă și