Sunteți pe pagina 1din 7

Obiective de baza in kinetologie

Un numar impresionant de boli si bolnavi beneficiaza de kinetoterapie. Rezultatele obtinute reprezinta insusi argumentul de baza al perenitatii acestui tip de asistenta medicala de-a lungul secolelor. Exista, desigur, o multitudine de scheme de tratament kinetic, de metodologii a plicate in numeroasele boli care beneficiaza de terapie kinetica. In corelatie cu aceste boli, exista si o multitudine de scopuri terapeutice pe care si le propune asistenta kinetologica in fata fiecarui bolnav in parte. O analiza mai atenta insa a asistentei kinetologice in cele mai variate cazuri de patologie ne releva un fapt surprinzator in aparenta obectivele propriu-zise, cu individualitate totala, pe care le poate rezolva asistenta kinetologica sint de fapt putine. !omplexitatea aparenta a acestei asistente raportata la marea varietatea a patologiei se datoreaza amestecului, in cele mai diferite proportii, unui numar redus de obiective de baza. "e considera ca aceste obiective de baza in kinetologie sint in numar de noua Relaxarea !orectarea posturii si aliniamentului corpului !resterea mobilitatii articulare !resterea fortei musculare !resterea rezistentei musculare !oordonarea, controlul si echilibrul #ntrenarea la efort Reeducarea respiratorie Reeducarea sensibilitatii Individualitatea acestor obiective este conferita si de specificul tehnicilor si metodologiilor pe care le necesita fiecare in parte.

$oi prezenta, in continuare, aceste obiective de baza.

1. Relaxarea

Expresia de %relaxareu este astazi foarte frecvent utilizata, atit personalul medicosanitar, cit si de marele public, dar mai putin aplicata. In kinetologie relaxarea trebuie sa devina un obiectiv de prima importanta, cu aplicare in toate cele trei capitole profilaxie, terapeutica, recuperare. Relaxarea are un dublu inteles pe de o parte, in fiziologia musculara ea reprezinta inversul starii de activitate a unui muschi, deci starea de repaus a lui & pe de alta parte, in fiziologia sistemului nervos repre zinta inversul starii de tensiune nervoasa. Relaxarea s-ar putea defini ca fiind procesul prin care un sistem, care a fost scos din starea de echilibru. revine la echilibrul initial sau la o alta stare de echilibru. Relaxarea in contextul metodologic al kinetologiei capata valelori mai complexe, devenind un proces psihosomatic cu valoare terapeutica deosebita, pentru ca ea se adreseaza concomitent atit starii de tensiune musculara crescuta, cit si starii psihice tensionate. Este incompatibila o relaxare musculara perfecta cu starea de anxietate, dupa cum nici nu se poate obtine o relaxare psihica in prezenta unui tonus muscular crescut. Relaxarea trebuie deci considerata ca un proces autonom, vizind o reglare tonicoemotionala optimala. 'ar in kinetologie ne intereseaza nu numai relaxarea generala. ca mai sus, ci si relaxarile partiale, a unui segment, a unui grup muscular sau chiar a unui muschi. (inetoterapeutii sint mai obisnuiti cu acest fel de relaxare, introducindu-) dupa un grup de exercitii mai solicitante. #ceasta asa-zisa relaxare se obtine de obicei prin incercari de contractare a unui segment, prin miscari de scuturare sau balansare a cestuia, pozitionindu-) ca un pendul. 'e asemenea, se utilizeaza o serie de miscari ample, lente, ritmate de respiratie. O relaxare mai generala se poate obtine cu a*utorul unor aparate relaxatoare +ciclorax, fotoliu sau masa vibratorie etc., metoda mult extinsa in ultimele doua decenii, avind un bun impact si asupra starii de tensiune nervoasa.

-asa*ul are si el calitati miorelaxante si este utilizat atit in medicina sportiva, cit si in kinetologia terapeutica sau de recuperare. #mintim doar in trecere si alte metode de relaxare, cum ar fi medicatia +timoleptice, sedative, miorelaxante, neuroleptice,, aplicatiile de caldura, electroterapia. .oate aceste metode cauta sa induca din exterior relaxarea, subiectul avind o pozitie pasiva, motiv pentru care vorbim de o %relaxare extrinseca/. In opozitie cu acest fel de relaxare este ,,relaxarea intrinseca/, subiectul inducindusi el insusi in mod activ, relaxarea. #stazi se considera este singura capabila sa asigure inhibitia reciproca psihic - muschi, realizind adevarata stare de nliniste/ musculara si psihica. Exista trei mari curente metodologice care realizeaza relaxarea intrinseca Curentul oriental, din care fac parte tehnicile promovate de medicina traditionala Indiana, *aponeza, iraniana 0 toate avind de fapt o origine comuna, veche, de milenii. "e considera ca aceste tehnici stau la baza celui mai perfect si complet sistem de autorelaxare, ele se deprind in timp, in luni si chiar ani de zile, motiv pentru care ele constituie mai putin un mi*loc terapeutic si mai mult unul profilactic. Curentul fiziologic, introdus de Edmund 1acobson si care ire la baza relaxarea progresiva pe baza principiului de identificare kineestezica a starii de tensiune +contractie, musculara, prin antiteza cu lipsa de contractie +relaxare,. Este metoda cea mai utilizata in serviciile kinetoterapie, fiind usor de aplicat, usor de inteles de pacienti, cu rezultate bune, incura*atoare, ce se instaleaza dupa citeva sedinte. .ehnica de lucru este urmatoarea pacientul in decubit dorsal, cu capul pe o perna mica, genunchii usor flectati, se spri*ina pe un sul, membrele superioare in usoara abductie de cca 234 si palmele pe pat & se recomanda sa se lucreze intr-un mediu confortabil +fara zgomot sau lumina intensa, temperatura placuta etc.,. - 5rologul respirator timp de 607 minute se respira amplu, linistit, subiectul concentrindu-se pe diri*area aerului +inspiratie pe nas, inspiratie pe gura,. #cest prolog determina alcaloza, generatoare de o stare euforica +dar se evita la persoanele cu tetanie latenta,, fiind el insusi relaxant. In timipul acestui prolog respirator pacientul trebuie sa-si imagineze ca in inspiratie devine usor %ca un balon de sapun care se

ridica/, iar in expir redevine greu, ca de plumb, ,,corpul infundindu-se in pat/ simtind cum patul impinge in sus corpul/. In salile de kinetoterapie se mai utilizeaza si alte tehnici de relaxare generala. #stfel, E. 8indler si 9. "tolzc recomanda o gimnastica colectiva relaxanta prin executarea unor miscari absolut libere, neimpuse, din diverse pozitii, un fel de %dezordine/ de miscari mai mult sau mai putin bruste, care ar crea o constientizare a echilibrului muscular si posturii corpului. I. 5aro: recomanda ca pacientul sa stea in pat absolut nemiscat timp de 63 de minute, In care interval sa nu-si urmareasca decit respiratia, care trebuie sa fie libera, nefortata, dar cu o expiratie suierata. .reptat, s-ar instala relaxarea generala. O alta metoda, mai rapida, o propune #. -accagno. 5acientul, in decubit dorsal, se %intinde/ la maximum posibil, cu miinile in sus pe linga cap si cu membrele inferioare de asemenea intinse. "e relaxeaza si din nou se intinde. Un loc aparte in tehnicile de relaxare il ocupa in ultimul timp biofeed-back-ul, tehnica prin care se obtine relaxarea cu expunere de concomitente functionale fiziologice. Ideea de baza cste ca pacientul insusi sa isi observe, sa-si verifice si sa-si impuna starea de relaxare musculara. #stfel, aplicarea de electrozi ai unui electromiograf pe citeva grupuri musculare da posibilitatea, vizual sau acustic, pacientului sa-si aprecieze starea de tensiune musculara si sa incerce treptat relaxarea. In I;<3, #. -arinacci si -. =orande au publicat primele lucrari asupra biofeedback-ului, pe care il numeau insa %reeducarea audio-neuro- musculara/, recomandind metoda pentru exercitiile de tonificare a musculaturii slabite, sub control volitional directionat de informatiile date de "-8. 'esig-ur ca aplicarea bio-feed-back-ului necesita o aparatura adecvata, dar valoarea acestei tehnici in reeducarea functionala analitica a mschilor, in ambele sensuri +tonifiere sau relaxare,, a facut ca ea sa ia tot mai mare amploare. -etoda de relaxare prin tehnica bio-feed-back-ului trebuie considerata tot printre metodele fiziologice. Curentul psihologic preconizeaza in vederea obtinerii relaxarii tehnici de tip ..central/, care induc prin autocontrol mental imaginativ relaxarea periferica, influentind insa si paratonia viscerala.

Exista mai multe motode de relaxare care se incadreaza in acest >i *rent, dar in general ele stnt aplicate de psihoterapeuti, si nu in salile do c.netoterapie. !ele mai cunoscute sint, fara indoiala, autotraining-ul " hultz, terapia comportamentala, sofronizarea si altele, dar nu este cazul ?si .ie doscrise Intr-o carte de kinetologie.

2. Corectarea posturii si alimamentului corpului #cest obiectiv al kinetologiei pleaca de la urmatoarele trei realitati ). -ulte defecte posturale din copilarie si adolescenta se consolideza la virsta adulta, devenind puncte de plecare pentru o degradare ulterioar, degenerativa a aparatului locomotor. "e constat o inmultire alarmanta a acestor defecte posturale in rindul tinerilor din tarile dezvoltate industrial. 6.-ulte afectiuni ale aparatului locomotor, ca si ale altor aparate determina deposturi si dezalinieri ale corpului, care, daca dureaza mai multa vreme, ramin fixate functional sau chiar organic. 3. Recuperarla unui deficit functional nu poate fi conceputa deci in cadrul restabilirii raporturilor fiziologice ale corpului, caci lanturile kinetice corporale au, in primul r@nd, la baza raporturi normale @ntre segmente. 'eposturarea si dezalinierea atrag @ntotdeauna dezechilibre musculare care vor vicia derularea miscArilor, a*ungBndu-se la incarcari inadecvate la nivelul structurilor articulare, la o scadere a randamentului lor si, deci, la aparitia precoce a oboselii. !el imai important element al deiposturCrii este, de fapt, rCspunsul elemcntului dinamic-efector al miscCrii, adica muschiul. 'ezechilibrul muscular se instaleazC pe baza mai multor mecanisme 5rin substitutie adicC printr-o @nlocuire functionala. "labirea unui agonist +de cxemplu prin apropierea capetelor de insertie, va determina sinergistilor, ceea ce va crea noi stereotipii motriice defavorabile. 5rin !"nstr#inare$ adicC printr-o %parezC functionalC/. In contractura puternicC prelungitC sau in spasticitatea antagonistului este imposibil de utilizat agonistul, desi este apt de functionare. Impactul asupra miscCrii in astfel de situatii este usor de imaginat. intrarea in actiune a

5rin compensare fenomen deosebit de substitutie, care apare in momentul cBnd un grup @ntreg de muschi este slab, fiind necesarC intrarea in contracte a altor grupe musculare pentru a se putea realiza macar o imitatie a miscCrii respective. 5rin incoordonare adica prin tulburCri de reglare motrice in cadrul lantului kinetic normal al miscCrii respective. #ceasta dereglare poate fi in forta muscularC sau @n derularea cronologica a activitCtii muschiulor. In acest fel stereotipiile normale dinamice s@nt grav perturbate, ele disparind @ntr-un timp relativ scurt. Implicarea atBt de importantC a musculaturii in postura si alinierea explica de ce exercitiile recomandate se adreseaza, in primul r@nd, acestui element al aparatului musculoneuroartrokinetic. +-9#(, , adevar valabil mai ales in profilaxia deposturarilor, !orectarea posturii si aliniamentului corpului utilizeazC ca tehnici postura corectatC sau hipercorectatC, mentinuta prin diverse metode de fixare miscCrile pasive, active asDstate si active

- contractile izometrice & diverse tehnici de facilitare proprioceptivC. 'eosebit de importanta in metodologia aeestui obiectiv este realizarea relaxarii Bnainte de a se trece la exercitiile propriu-zise. %rofilaxia deposturarilor @ncepe in perioada scolarC, continuind dupa adolescenta. 'esigur ca cea mai propice perioada pentru aparitia si fixarea unor posturi defectuoase este perioada de crestere si dezvoltare a gamsmului, dar si la adult pot aparea deposturari dezalinieri, datorate in special unor activitati profesionale generatoare de pozitii defectuoase. "i adaugam la aceasta posibilDtate si scaderea treptata a foratei musculare ,in lipsa exercitiului organizat. 9u discutCm aici pozitiile patologice ale corpului determinate de boli. 5rincipalele deposturari si dezalinieri se constata la nivelul coloanei cervicale, umerilor, coloanei dorsale si lombare, ca si al pelvisului, deficientele de aliniere a membrelor inferioare situDndu-se pe un loc al secund.