Sf.

Ambrozie de la Optina (1812-1891) Traducerea colectivului Revistei EKKLESIA Raspuns sustinatorilor Bisericii Latine despre nedreapta fala a papistasilor cu pretinsa demnitate a Bisericii lor ?n ziua de azi unii arhierei, preoti si mireni ncep sa se abata n erezia ecumenismu lui, catolicismului, protestantismului. Motiv?nd caderea lor de la credinta pari ntilor cu neemanciparea acestor din urma, cu noul duh al vremii si situatia poli tica. Se fac ncercari de a introduce n Ortodoxie c?te ceva de la catolicism, c?te ceva de la protestantism, se rasp?ndesc ?ndemnuri pentru unificarea tuturor conf esiilor crestine. Drept raspuns la acestea pot servi mai jos publicatele scrisor i ale parintelui Ambrozie, luminator recunoscut al credintei ortodoxe. n lucraril e sale, ndreptate spre demascarea ereziei catolicismului, luteranismului, c?t si a tot protestantismului, cuviosul Ambrozie descopera mortalitatea acestor nvatatu ri, arata groaznicele urmari ale decaderii duhovnicesti de la Ortodoxie. Cuviosu l nu oboseste sa sublinieze - nu este mntuire ?n alte confesii, nu este alta cale catre Dumnezeu, dect prin credinta Ortodoxa. Si asta o spune nu un om obisnuit s au chiar un preot, asta o spune un sfnt - acela care cunoaste adevarul de la nsusi Dumnezeu. De aceea, blagocestive cititorule, studiind scrisorile cuviosului Ambrozie, prim este-le pe ele ca pe vocea lui Dumnezeu, ca si pe piatra unghiulara, pe care se cuvine a fi ncercate toate ?nvataturile si inovatiile la moda. Deoarece cuviosul este sfnt, iar sfintenia multor teologi contemporani este destul de ndoielnica . (Preotul Alexii Moroz Din prefata la editia rusa) Degeaba se mira unii ortodocsi de existenta propaganda a Bisericii Romane, de fa lsa jertfire de sine si activitatea misionarilor ei si de staruinta surorilor de caritate latine, si pe nedrept atribuie Bisericii Latine atta importanta, ca si cum dupa decaderea acesteia de la Biserica Ortodoxa, cea din urma n-ar fi ramas aceeasi, ci are nevoie sa se uneasca cu cealalta. Dupa o examinare mai amanuntit a, parerea aceasta se dovedeste a fi gresita; iar activitatea energica a latinil or nu numai ca nu uimeste, ci dimpotriva trezeste compasiune adnca n inimile oamen ilor care vad si pricep adevarul. Biserica Ortodoxa Rasariteana din timpurile Apostolilor si pna acum respecta nesc himbate si nealterate de inovatii, att ?nvatatura Evanghelica si Apostolica, ct si predania sfintilor parinti si deciziile Soboarelor Ecumenice, la care barbatii purtatori de Dumnezeu, strng?ndu-se din toata lumea, au interzis din toate privin tele, prin amenintari groaznice, orice adaugire si scoatere din acestea, sau sch imbare, sau mutare, macar cu o iota. Iar Biserica Romana demult s-a dedat la ere zii si nnoiri. ?nca Vasilie cel Mare demasca ?n aceasta pe unii episcopi ai Romei ?n epistola sa catre Eusebiu de la Samosat: Adevarul ei nu-l conosc si nici nu v or sa-l cunoasca; cu cei care le vestesc adevarul se cearta, ei nsisi nsa sustin e rezii (Ep. reg.7). Apostolul Pavel ne porunceste sa ne ndepartam de cei afectati de erezie, nu sa ca utam unirea cu ei, spunnd: De omul eretic, dupa nt?ia si a doua mustrare, departeaz a-te, stiind ca unul ca acesta s-a abatut si a cazut n pacat, fiind singur de sin e osndit (Tit. 3, 10-11). Biserica Ortodoxa Soborniceasca nu o data, ci de mai mullte ori a ncercat sa lumi neze Biserica Romana, dar ultima, necatnd la toate dovezile adevarate aduse de pr ima, se ncapatina n felul ei gresit de gndire si actionare.

?nca ?n secolul sapte a aparut n Bisericile apusene parerea gresita, precum ca Du hul Sfnt purcede si de la Fiul. La ?nceput ?mpotriva acestei noi g?ndiri se ridicau unii papi, numind-o pe aceas ta eretica. Papa Damas asa vorbeste despre ea n decizia soborniceasca: Cine cugeta corect despre Tatal si Fiul, iar despre Duhul Sfnt nu cugeta corect, acela este eretic (Ep. reg. 5). Acelasi lucru l sustineau si alti papi., Leon al III-lea si I oan al VIII-lea. Dar o mare parte a succesorilor lor, ademeniti de drepturile de nt?ietate si gasind n aceasta multe profituri lumesti pentru sine, au ndraznit sa schimbe dogma ortodoxa despre purcederea Duhului Sfnt, contrar hotarrilor celor sa pte Soboare Ecumenice, la fel si mpotriva evidentelor cuvinte ale M?ntuitorului d in Evanghelie: Care de la Tatal purcede (In. 15, 26). Dar precum o greseala, care nu e considerata eroare, ntotdeauna atrage dupa sine pe o alta, si orice rau naste alt rau, tot asa s-a nt?mplat si cu Biserica Romana . Abia a reusit sa apara n Apus aceasta parere gresita, ca Duhul Sfnt purcede si d e la Fiul, ca singura a si dat nastere la alte rautati asemanatoare si a adus cu sine putin cte putin alte inovatii, care ?n mare masura contrazic Poruncile Mntui torului ce se arata limpede n Evaghelie, cum ar fi: stropirea ?n locul cufundarii ?n taina Botezului, privarea mirenilor de Dumnezeiascul Potir si ?mpartasirea n umai cu pine, ?ntrebuintarea azimelor ?n locul p?inii dospite, excluderea din Lit urghie a Dumnezeiestei chemari a Atot-Sfntului si de Viata-Facatorului si Atot-Sa vrsitorului Duh. De asemenea a introdus inovatii, care ncalca ritualurile vechi Ap ostolicesti ale Bisericii Sobornicesti, cum ar fi nlaturarea pruncilor ce se bote aza de la Mirungere si mpartasirea cu Sfintele Taine, nlaturarea celor casatoriti de la preotie, recunoasterea papei ca persoana fara de pacat si ca nlocuitor al l ui Hristos s. a. n acest fel a razvratit tot vechiul cin Apostolesc cu privire la savrsirea aproape a tuturor tainelor si erurgiilor Bisericesti - cinul, pe care l continea Sfnta Biserica Ortodoxa Romana veche, fiind pe atunci una din cele mai cinstite membre ale Sfintei Sobornicesti si Apostolesti Biserici (Ep. reg. 5 pun ct. 12). ?nsa eresul principal al Bisericii Romane, nu dupa esenta, ci dupa acti une, este nascocitul dogmat despre suprematia, sau mai bine spus cautarea arogan ta a nt?ietatii episcopilor Romei asupra celelalte patru Patriarhate Rasaritene. Doar pentru aceasta nt?ietate adeptii Bisericii Romane au pus pe papa lor mai pre sus de canoanele si hotarrile Soboarelor Ecumenice, crez?nd ?n infailibilitatea l ui. Dar ?n ce fel este aceasta infailibilitate a papei, ne marturiseste istoria nefalsificata. Despre papa Ioan al XXIII-lea se vorbeste n hotarrea Soborului de l a Constanta, prin care a fost rasturnat acest papa: S-a descoperit ca papa don Io an este un nelegiuit nradacinat si incorigibil, a fost si este un criminal, pe dr ept nvinuit de omor, de otraviri si alte crime grele, care frecvent si cu insiste nta, n fata a diferiti demnitari duhovnicesti, sustinea si dovedea ca sufletul om ului se stinge si moare odata cu trupul omului, asemenea cu sufletele animalelor si dobitoacelor si ca raposatul nicidecum nu va ?nvia ?n ultima zi . Faradelegile papei Alexandru al VI-lea si ale fiilor sai au fost ntr-at?t de ?ngrozitoare, ?n c?t dupa parerea contemporanilor, acest papa se ngrijea de instaurarea pe pamnt a ?mparatiei lui veliar, iar nu a lui Dumnezeu. Papa Iuliu al II-lea se hranea cu sngele crestinilor, attnd ?n permanenta, pentru atingerea scopurilor sale, vrajba nt re popoarele crestine (Convorbiri Duhovnicesti 1858 nr. 41). Snt si alte multe ex emple, care marturisesc despre marile pacate ale papilor; dar a vorbi despre ele nu este timpul potrivit. Av?nd ?n vedere astfel de marturii istorice asupra str icarii prin erezii si despre pacatele papilor, ne ntrebam: oare pe drept se lauda papistii cu pretinsa demnitate a Bisericii Romane? Oare pe drept ?njosesc Biser ica Ortodoxa Rasariteana, care-si ntemeiaza infailibilitatea sa nu pe o persoana oarecare, ci pe nvatatura Evanghelica si Apostolica, si pe canoanele si hotarrile celor sapte Soboare Ecumenice si a celor noua Soboare locale? La aceste Soboare au luat parte barbati sfinti si de Dumnezeu insuflati din toata lumea, si au sta bilit toate cele referitoare la necesitatile si trebuintele duhovnicesti ale Bis ericii, n conformitate cu Sf?nta Scriptura. De aceea, oare procedeaza corect papi stii, care pentru scopuri lumesti pun persoana papei mai presus de canoanele Sob oarelor Ecumenice, cinstind pe papa lor ca fiind mai fara de pacat dect acestea?

Pentru toate pricinile expuse mai sus, Biserica Soborniceasca de Rasarit a pus c apat relatiilor cu Biserica Romana, ea fiind cazuta de la adevar si de la canoan ele Bisericii Ortodoxe Sobornicesti. Iar episcopii romani, asa cum au nceput cu m ?ndria, tot cu m?ndria termina. ?ncearca sa demonstreze, precum ca Biserica Sobo rniceasca Ortodoxa a decazut de la Biserica lor. ?nsa aceasta nu numai ca nu e a devarat, ci este chiar si absurd. Adevarul marturiseste ca Biserica Romana a dec azut de la cea Ortodoxa. Cu toate ca papistii, de dragul pretinsei dreptati, exp un la vedere faptul ca patriarhatul lor, n r?ndul celor cinci, a fost primul si m ai mare peste celelalte; dar asta numai pentru reputatia Romei imperiale, iar nu din oarecare autoritate duhovniceasca sau putere peste celelelte patriarhii. To t pe nedrept au numit si Biserica lor catolica , adica soborniceasca. Partea niciod ata nu poate fi numita ntreg, iar Biserica Romana pna la decaderea ei de la Ortodo xie alcatuia numai a cincia parte din Una Soborniceasca Biserica. Mai ales din a ceasta cauza Biserica Romana nu trebuie sa fie numita catolica , pentru ca ea a res pins Soboarele Ecumenice, urmnd gresitelor sale pareri. Unora li se arunca n ochi numarul mare al adeptilor de pretutindeni ai Bisericii Latine, de aceea cei care nu nteleg corect adevarul gndesc ca poate ar fi mai bine penrtu aceasta pricina Biserica Latina sa se numeasca Universala si Soborniceas ca? nsa aceasta parere este foarte gresita, fiindca nicaieri n Sf?nta Scriptura nu se atribuie un drept duhovnicesc deosebit numarului si multimii. Domnul a arata t destul de clar ca demnitatea adevaratei Biserici Sobornicesti nu se contine n n umar si multime, cnd spune ?n Evanghelie: Nu te teme, turma mica, pentru ca Tatal nostru a binevoit sa va dea voua mparatia (Lc. 12, 32). Este si un exemplu n Sf?nta Scriptura, care nu e ?n folosul multimii. Dupa moartea lui Solomon pe timpul mpa ratiei fiului sau s-a mpartit mparatia Israelului si Sfnta Scriptura prezinta zece semintii decazute si doua semintii credincioase fagaduintelor lor, nedecazute. D e aceea zadarnic Biserica Latina ncearca sa demonstreze dreptatea sa prin multa r aspndire si numarul mare al adeptilor. Distinctia Bisericii Universale la Soboarele Ecumenice sfintii parinti o arata c a fiind cu totul alta, adica, prin Sobor stabilit: a crede ?ntru Una, Sf?nta, So borniceasca si Apostoleasca Biserica, iar nu pur si simplu n Biserica Universala sau de pretutindeni. Cu toate ca Biserica Romana are adepti peste tot n lume, dar asa cum nu pastreaza cu sfintenie hotarrile sobornicesti si Apostolesti, ci s-a abatut spre inovatii si cugetari gresite, deloc nu mai aprtine de Una, Sfnta si A postoleasca Biserica. La fel de gresit cugeta si sustinatorii Bisericii Latine, care considera n primul r?nd ca dupa decaderea Apusului de la Ortodoxie n Biserica Soborniceasca s-a cre at un gol. Paguba aceasta demult a fost compensata prin pronia lui Dumnezeu - pr in ntemeierea la nord a Bisericii Ortodoxe Ruse. ?n al doilea r?nd, ca si cum pen tru prioritatea de mai ?nainte si din pricina numarului adeptilor Bisericii Roma ne, Biserica Ortodoxa are nevoie de unirea cu aceasta. Dar una e judecata oameni lor si alta e judecata lui Dumnezeu. Apostolul Pavel vorbeste clar: Ce partasie a re lumina cu ntunericul? (2 Cor. 6, 14), cu alte cuvinte, lumina adevarului lui Hr istos cu ntunericul ereziilor niciodata nu poate sa aiba nimic comun. Latinii nsa nu voiesc sa lase erezia lor si staruie n ratacirea lor, dupa cum marturisesc des pre ei cuvintele lui Vasilie cel Mare, care se mplinesc ?n fapta de at?tea veacur i: Adevarul ei nu-l cunosc si nici nu vor sa-l cunoasca; cu cei care le vestesc a devarul se cearta, ei nsisi nsa sustin erezii , cum s-a zis mai sus. Cei ?nclinati spre latini mai bine ar cugeta la cele spuse ?n Psalmi: Ur?t-am adu narea celor ce viclenesc (Ps. 25, 5), si sa compatimeasca pe cei care pentru domi nare si iubire de arginti, si alte scopuri lumesti si profituri, tulburau aproap e ntreaga lume prin intermediul inchizitiilor si uneltirile viclene ale iezuitilo r, pna n prezent tulbur?nd si jignind pe ortodocsii din Turcia prin misionarii sai . Misionarii latini nu se ngrijesc sa converteasca la credinta crestina pe turcii bastinasi, ci se straduiesc sa abata de la calea cea dreapta pe ortodocsii grec

i si bulgari, folosind pentru aceasta diferite mijloace si siretlicuri neplacute lui Dumnezeu. Oare nu-i viclenie aceasta si nca viclenie de cea rautacioasa? Cu buna ntelepciune ar fi cautarea unirii cu astfel de oameni? Din aceeasi pricina, face oare sa ne miram de pseudostaruinta si pseudosacrificiul acestor activisti, misinonarilor latini si surorilor de caritate? Cu adevarat acestia snt nevoitori jalnici. Ei se straduiesc sa aduca lumea nu la Hristos, ci la papa lor. Ce sa mai raspund la ntrebarile: Biserica Latina si alte confesiuni se pot oare n umi Ierusalimul cel Nou si Corabia mntuirii? Si cum sa ntelegem Euharistia actuale i Biserici Romane? Israelul cel Nou poate fi numita numai Biserica dreptcredincioasa, iar cea alter ata de ntelepciuni eretice, nu poate. Sf. Ioan Teologul spune: Dintre ai nosttri a u iesit, dar nu erau de-ai nostri, caci de-ar fi fost de-ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci ca sa se arate ca nu snt toti de-ai nostri, de aceea au iesit (In. 2, 19 ). Si sf. Apostol Pavel spune: Este un Domn, o credinta (Ef. 4, 5), una e credinta adevarata si nu orice credinta e buna, asa cum gndesc fara judecata cei ce s-au despartit de adevarata Biserica, despre care scrie si Apostolul Iuda: ?n vremea d e pe urma vor fi batjocoritori, umbl?nd potrivit cu poftele lor nelegiuite. Aces tia s?nt cei ce fac dezbinari, (oameni) firesti, care nu au Duhul (Iuda 1, 18-19) . De aceea cei straini de Duhul Adevarului, cum se vor numi Israelul cel Nou? Sa u cum vor fi cuiva adapost de mntuire, c?nd nici una nici alta nu pot fi sav?rsit e fara harul Sfntului Duh? ?n Biserica Ortodoxa se crede ca pinea si vinul n taina Euharistiei se transforma prin chemarea si pogorrea Sf?ntului Duh. Iar latinii, cum e spus mai sus, au cons iderat de prisos chemarea aceasta si au scos-o din liturghia lor. Astfel cel ?nt elegator, singur sa nteleaga despre Euharistia Latina. Si nca o ntrebare: daca, precum e spus, nafara de Sfnta, Soborniceasca si Apostoleas ca Biserica, asa cum e numita Biserica Ortodoxa, mntuirea altor confesiuni este p ?na ?ntr-at?t de ?ndoielnica: atunci de ce ?n Rusia nu se propovaduieste pe fata acest adevar? Raspunsul la aceasta e foarte simplu si clar. n Rusia e admisa toleranta fata de alte credinte, iar cei de alte credinte, ca si ortodocsii, ocupa la noi functii importante: sefii institutiilor de nvatamnt ?n marea lor masura snt de alta credint a, sefii guberniilor si a comunelor adesea snt de alta credinta, comandantii de r egimente si batalioane nu arareori snt de alta credinta. Oriunde n-ar ncepe fata d uhovniceasca sa propovaduiasca deschis ca n afara Bisericii Ortodoxe nu este m?nt uire, marii demnitari de alta credinta s-ar simti jigniti. Din cauza acestei sit uatii, clerul pravoslavnic rus a si capatat ntr-un fel deprinderea si trasatura nr adacinata de a vorbi despre acest subiect pe ocolite. Sau poate ca unii din acee asi pricina si din cauza ndelungatei comunicari cu eterodocsii, dar si mai mult d e la citirea cartilor lor, au si nceput sa gndeasca cu mai multa ngaduinta n legatur a cu nadejdea de mntuire si la celelalte confesii. Necatnd la duhul bl?ndetii si iubirii de pace si a rabdarii Bisericii Ortodoxe si a pastorilor si adeptilor ei, n Apus s-au editat ?n veacurile de mai ?nainte de catre adeptii diferitelor confesiuni crestine, mai ales se editeaza n timpurile n oastre, o at?t de mare multime de carti ndreptate ?mpotriva ?nvataturii Bisericii Rasaritene, ca ar fi greu chiar si sa le enumeri, cu attt mai mult sa le aprecie zi dupa merit. Si cu toate ca astfel de carti ndeobste snt pline de clevetiri, bas me, mustrari, evidente nascociri si minciuni, n deosebi de desteptaciuni si unelt iri veninoase, cu scopul evident de a crea n Europa un duh de dusmanie mpotriva Bi sericii Ortodoxe, si mai ales mpotriva patriei noastre, ca, zdruncin?nd ?nvatatur a Bisericii noastre Ortodoxe, sa abata pe adeptii ei de la calea adevarului: dar asa cum ele se editeaza cu titluri ademenitoare, n conditii placute, de o att de mare dichiseala tipografica, nc?t parca fara sa vrei atrag curiozitatea cititoril or, desigur ca si n patria noastra, n care aceste scrieri patrund pe cai negre, se

vor gasi destui din acei care, avnd o ?ntelegere de suprafata despre nvatatura cr estina, nu vor putea sa nu ajunga captivati de gnduri potrivnice adevarului. n deo sebi s-au ?narmat acum contra ortodocsilor scriitorii Bisericii Latine, proclam? nd domnia papei si a Bisericii Romane peste toate guvernele, bisericile particul are si popoarele lumii. Mai cu sema n prezent de aceasta se ocupa iezuitii n Frant a, care folosindu-se de raspndirea limbii franceze, se av?nta cu un fel de activi tate frenetica, prin intermediul scrierilor n aceasta limba, sa extinda ideile lo r peste tot, care snt potrivnice ?nvataturii si structurii ierarhice a Bisericii Rasaritene, necrutnd ?n acest sens cele mai monstruoase nascociri, evidentele min ciuni si denaturarea nerusinata a adevarurilor istorice. Multi dintre intelectua lii ortodocsi, citind aceste lucrari n limba franceza si necitindu-le pe ale lor, n rusa, despre credinta ortodoxa, usor pot crede minciunilor iscusite n schimbul adevarului, pe care nu-l cunosc.* ____________ * ?n continuare avva Ambrosie, pe c?teva r?nduri, prezinta si recomanda o carte aparuta la vremea aceea despre atitudinea Bisericii Romane catre alte Biserici, atragnd atentia mai ales asupra fagaduintei pe care o dau episcopii latini papei lor. Pentru ca cititorii nostri nu au acces la aceasta carte, noi am omis pasaju l respictiv.