Capitolul 1.

Eu,hotul,sunt leit un vrajitor.Am maini iuti.Si pot face lucruri sa dispara.Dar imediat dupa,fur si magia vrajitorului si ma fac nevazut si eu. Era tarziu in noapte,pe coasta de apus a raului,si intuneric negru ca intr-o desaga de hot.Strazile erau pustii.O broasca cenusie iesea taras din rau,si acum aleile oracaiau odata cu umbrele.Simt cum ma impresoara orasul,rasunand a gol,pustiu si mort. Odata cu ploaia inserata se netezeau,sub picioarele mele,dalele de piatra.Mainile mele iuti de pungas dibace,nu au avut pic de noroc in acea zi,si n-am reusit sa ciupesc nimic pentru cini,nici macar un gologan cu care sa-mi cumpar ceva.Ma rodea foamea.As fi putut incerca in alta parte,doar ca Lordul imi raspandise buhul si mi-ar fi mers fulgii daca intram pe mana batausilor lui.Cu privirea ascutita,ma furisam pe alee. Era deja tarziu.Incepuse ploaia din nou,o ploaie nu foarte deasa,ci rece,de ajuns sa iti intre in oase si sa te faca sa tremri tot.O noapte numai buna pentru tiparii nefericiti.M-am ingramadit in coltul meu de veghe,gandindu-ma la o cina fierbinte. Si atunci l-am auzit.Toc,toc,tac.Toc,toc,tac.M-am strecurat inapoi pe alee,asteptand in umbra,si iata-l apropiinduse.Un batran,mi-am zis.Un mos cococas,barbos,cu pelerine,hodorogind si bombanind,rezemat intr-un toiag .Urca strada abrupta drept spre mine.Bodoganea de unul singur.Desi el nu stia inca,ma hotarasem sa-mi platesc cina cu punga lui. M-am facut umbra,adiere,degete usoare ca fulgul.M-am ascuns in spatele lui si mi-am afundat degetele iuti in buzunarul mantieisale,am apucat ce am gasit inauntru si dus am fost.Curat ca lacrima. Sau cel putin asa credeam.Batranul mergea inainte,fara sa bage de seama ceva,iar eu m-am ascuns inapoi pe alessa mea.Mi-am deschis palma ca sa vad cu ce pacoste ma capatuisem. Chiar si la umbra,trebsoara pe care o sterpelisem era mai neagra ca intrunericul,si,desi era mica,o piatra nu mai mare ca pumnisorul unui copilas era mai grea decat inima unui om dus la spanzuratoare.Era un obiect magic.Piatra magica a vrajitorului.Si,cum ma holbam la piatra aceea brajita,a inceput sa straluceasca.Mai intai incet,cu caldura rosiatica a carbunilor arsi in batra iarna.Apoi,un fulger aprig de lumina tasni si trezi aleea toata cu lumini sclipitoare,jucause,care au alungat umbrele ca pe niste biete pisici speriate. Atunci l-am auzit pe batrant venind inapoi.Toc,toc,tac.Toc,toc,tac.Am strans piatra iute in palma si am ingropat-o adanc in buzunar.Se facu din nou intuneric.Mi-am scuturat capul,clipind des ca sa-mi iasa din ochi stelutele luminoase ale pietrei si ca sa pot vedea din nou clar.Batranul veni pas-pas pe dpa colt si,intizant o mana larga,ma apuca de umar. -Mai baiete,spuse. Bocea lui saruna puternic si grav. Am ramas teaptan.Imi dau seama de necaz cand pune laba pe mine.

Batranul privi in jos catre mine,cu ochi ascutiti.Se facu liniste pret de cateva clipe lungi,innegurate.In buzunarul meu,piatra se facea grea si calduta.Apoi zise : -Ti-e cam foame. Mda,asa e,cam mi-era.Am aprobat din cap cu grija -Atunci o sa-ti fac eu cinste cu cina,zise batranul.O friptura de porc,ce zici ?Cu cartofi si o placinta ? Am inghitit in sec.Ceva din minte imi spunea ca nu era o idee buna.Batranul era un vrajitor,clar ca lumina zilei,si cat de prost sa fii sa te asezi la masa cu un grajitor ? Dar burta mea,goala inca de ieri,imi urla ca da,da, vreau sa mananc friptura de porc cu garnitura de cartofi si o placinta.Ma imboldi sa aprob din cap,si asa am si facut. -Bine,zise batranul.Hanul din colt e inca deschis.Imi dadu drumul si incepu sa tropoteasca pe drum si eu langa el.Pe mine ma cheama Nevery,se prezenta el.Si pe tine ? Sa-i spui numele tau unui vrajitor nu e o idee prea buna.Asa ca nu i-am raspuns.Am mers doar inainte,alaturi de el.Brajitrul parea sa priveasca inainte drept spre hanul din colt,dar am surprins o privire din ochii sai ascutiti aruncatata spre mine pe sub borul palariei. Hanuel era luminat doar de focul de carbuni din vatra si era gol,in afara de proprietar. -Cina,dadu comanda vrajitorul,si ridica doua degete. Hangiul inclina din cap si pleca sa aduca mancare.Ne-am asezat la masa,eu cu spatele la perete,si Nevery inchizandu-mi dreumul spre usa. -Ei.baiete,baiete...spuse brajitorul,scotandu-si palatia. In lumina puternica i-am vazut ochii negri si barba,parl sprancenele,toate argintii,carunte.Sub pelerina sa cenusieinchis,purta pantaloni negri si o tunica neagra,cu guler de catifea,si o veste neagra brodata,toate cam ponosite,ca si cum odata,de mult,ar fi vrut mai multi bani decat acu,.Si-a sprinjit de masa bastonul cu cap aurit. -E o noapte rece si ploioasa pentru calatori,nu-i asa ? O noapte rece si ploioasa pentru oricine,imi spuneam. Am aprobat din cap. M-a privit.L-am privit si eu. -Si totusi,pari destul de sanatos,zise el,ca si cum ar fi vorbit de unul singur.Nici un semn de boala,dupa cate vad. Semne de boata ?Ce tot zice acolo ? -Si totusi,nu mi-ai spus inca numele tau,adauga.

Si nici nu aveam de gand sa i-l spuns.Am dat sa ma ridic.Nevery deschise gura ca sa mai adauge ceva,cand hangiul ne-a adus mancarea si ne-a pus dinainte farfuriile pline. Cotletele de [prc erau fragede si corcante,cartofii pluteau in unt,cu urmele fine de piper negru pe spatele lor.Hangiul se intoarse in scurt timp ca sa adauge o farfurie cu placinte pline de seminte si acoperite de o ploaie de zahar pudra.Vrajitorul zicea ceva acolomdar nu-l auzeam.Am ridicat furculita si am spintecat un cartof.L-am lasat sa se inece in untul tpit si am luat o inghititura foarte mare. -Ziceam,si vrajitorul ma privi tinta,ca piatra mea magica te-ar putea ucide,baiete,foarte curand.Chiar ma mir foarte ca asa ceva inca nu s-a petrecut. Am inghitit in sec.Inbucatura mea din cartof aluneca pe gat precum un calup de plumb si i-am auzit ecoul cand a cazut in stomacul meu gol. Sa ma ucida?Piatra magica m-ar putea omora?Mi-am strecurat mana in buzunar.Apoi m-am privit cum scoteam piatra.Statea inpalmamea ca o bucatica de noapte bine slefuita. Abia ce amclipit,capiatra se umfla si o noapte neagra si grea imi umplu mana,si din ea se sclipeau raze de foc.Undeva departe,il auzeam pe hangiu tipand.Vrajitorul isi apuca bastonul si sari in picioare. Caldura pietrei din mana mea se preschimba in gheata.Apoi piatra se facu si mai mai si,in ciua efortului meu de a o lasa jos,se tinea scai de mine.Greutatea ei de gheata crescu si se mari pana ma cuprinse cu totul si ma tara intr-o adancitura neagra,in care vanturi ma strapungeau cu ace de gheata taioase si urlau cu o voce ace-mi bubuia in oase. Am reusit sa tai cu privirea intunericul ce ma biciuia. Il desluseam pe vrajitorul Nevery in fata mea -spune-mi numele tau! Imi striga. Am clatinat din cap.Vantul suiera si mai tare si-mi strapunsese cu gheare de gheata parul si hainele. Nevery urla din nou ; cu greu ii mai puteam auzi vocea,acoperita de vant : -Daca nu-mi spui numele tau,prostule, nu te pot salba ! Vantul ma biciuia tot.Curenti reci izvorau din piatra,apucandu-ma cu degete de gheata,tragandu-ma inlauntrul ei,dar m-am opus cu taria si i-am tipat numele meu : -Connwaer ! Auzeam,ca in departare,vocea puternica si grava a lui Neverlt strigand numele meu,laolalta cu alte cuvinte,o formula magica.Apoi i-am simtit mana,ferma si calda,strangand-o pe a mea si luandu-si piatra inapoi. Vantul se stinde.Aerul era mai cald.In jur,liniste cu totul.Dupa ceva timp,am deschis ochii si m-am regasit,intins pe podeaua din lemn a ganului cu focul scaparand in vatra.Nevery asezat la masa,manca ultima bucata de placinta.S-a sters la gura cu un servetel si apoi s-a lasat pe spate in scaunul sau,privindu-ma.

Piatra se facuse nevazuta. -Mai,mai,mai,zise el,cu ochii sclipind.Piatra mea magica ar fi trebuit sa te ucida din clipa in care degetele tale au infarscat-o hoteste.Dar uite ca nu te-a omorat.Si pentru ca nu esti inca dus,persoana ta ma intereseaza. Am clipit usor si m-am pus din nou pe picioarele tremurande.Pe masa,ma astepta farfuria mea cu friptura si garnitura de cartofi.Mai era si placinta de fructe pudrata cu zahar.Apoi as fi putu sa fug.Nu ma putea prinde.Tutsi spre usa si gata,eram inapoi pe strazile povarnite ale orasului Wellmet.Dar n-am fugit.Pentru ca vrajitorul era interesat de persoana mea. Drept e ca eu si manutele mele iuti faceam la un loc un hotmoan pe cinste.Dar cred ca voi fi un vrajitor-ucenic si mai bun.

Intors dupa cadere noptii in orasul asta blestemat.Nemernicii de gardieni au incercat sa ma aresteze.Temnita ma inghite daca ma prins aici.Folosit vraja remirrimer,ocolit gardieni.Nevoit sa ma refugiez pe coasta de Apus,in vestul raului. Primejdios loc. Alungarea din Wellmet,indelugat chin,calatorit din oras in oras,pierdut manual,puterea magica scazuta.Nu ar fi trebuit sa ma intorc daca nu primeam scrisoarea de la Brumbee.

Draga Nevery, Stiu ca in clipa in care ai plecat ai jurat sa nu te mai intorci in Wellmet,dar in oras se petrec lucruri cumplite.Am urmarit cu atentie nivelul de magie si am descoperit un lucru foarte ingrijorator.Nivelul magiei in Wellmet e in declin.Si asa e de ani de zile,dar de curand nivelul a cazut brusc si alarmant,iar noi,maestrii,nu putea descoperi nici o cauza.Ducesa,fireste,nu ne este de ajutor.Trebuie sa te intorci si sa ajuti orasul in aceste vremuri de criza.Te rog nu dezvalui nimanui faptul ca ti-am scris.Zau asa,Nevery,habar nu am ce sa fac.Trebuie sa ne ajuti.

Cu sinceritate Brumbee,Maestru, Decanul Academiei Wellmet.

In scrisoare nu spune ca am fost alungat din Wallmet de douazeci de ani.Asa e Brumbee,tipic pentru el.Omul e prea ingrijorat ca sa se mai gandeasca si la urmarile rechemari mele in oras.

De facut : 1.Gasit gazda pe Coasta de Apus. 2.Intalnit cu Brumbee. 3.Intrevedere cu Lordul Crowe. 4.Angajat garda de corp.Pe benet?

Dupa sosirea pe Coasta de Apus,cautat un loc unde sa iau masa de seara. De tinut minte : sa verific,la piatra magica,nivelul de compabiltate,sa fiu sigur ca nu a fost afectata de patania de azi. Nu planuiesem sa-mi fac un slujitor.Probabil nu-l voipastra,dupa cate se pare nu merita osteneala.Hotomanul cel mic doarme dus pe vatra,invelit in patura lui.De aici imi pare un ghem de carpe din care pe de o parte se itesc doua picioare goale murdare,pe partea cealalta un zbengbi de plete negre murdare. Doar scurt ragaz seara asta.Obosit de drum.Nevoit sa ma gandesc bine la ce ma asteapta.

Capitolul 2.

In prima mea dimineata ca ucenic,m-a trezit Nevery,vrajitorul.Inalt pana-n tavan,in mantia lui de mag,ma inghionti din nou,cu piciorul -Trezeste-te,baiete ! Imi arata cu bastonul un lighean cu apa pe masuta.Spala-te si vino cu mine in salon,la micul dejun. Micul dejun ! Cum iesi,mi-am frecat ochii sa ma trezesc mai bine si m-am dat jos din patura. Spala-te ,a zis vrajitorul.M-a dus la masuta cu lighenasul cu apa.Am strecurat un deget.Brrr !Rece ca piatra. Am coborat la micul dejun si l-am gasit pe mag la aceeasi masa la care mancasem impreuna in ajun.Nevery bea ceai;langa scaun,bastonul sau cu maciulie se sprijina de perete.Haina sa,acum vedeam,avea pe maneca o insigna,cu imaginea unei clepsidre cu aripi,cusuta cu fir bleumarin. -Te-ai spalat ?ma intreaba Nevery.

Am dat din umeri,privind,peste el,catre masa.Pe care erau chifle calde si sunca,si piure,si ceai.Am zbughit-o spre scaunul meu,dar o mana m-a infascat brusc. -Te-ai spalat? Aaaa,nu.Nu inca.Am clatinat din cap. Imi arata scarile : -Te speli.Si abia dupa aia poti manca. Da,si daca nu ma miscam rapid,ar fi terminat toata sunca,bineinteles.Am sters-o in camera,pe scari.Mi-am scros camasa si m-am frecat cu ceva apa pe maini si pe fata.Am coborat din nou,tremurand. Nevery aproba tacut din cap. M-am asezat si m-am intins dupa chifle. In timp ce mancam,vrajitorul statea cu ochii pe mine.Desi ma privea,era cu gandul in alta parte. Ce bine de mine! Eu ma luptam cu piureul cu unt.Hangiul aduse si mai multe de-ale gurii.In sfarsit am dat gata si ultima bucata de placinta ramasa de aseara. -Satul ? intreaba Nevery. Am aprobat din cap. -Asa credeam si eu,mormai el.Ridicandu-se in picioare,isi lua carja.Hai baiete,sa mergem. Se indrepta catre usa,isi indesa pe cap palaria dreapta cu boruri largi,se opri sa se socoteasca cu hangiul,apoi iesi cu pasi mari in strada.Nu era genul care sa stea la discutii,nu ? -Unde merge ? intreb,incercand sa tin pasul. Imi arunca una din privirile lui taioase s pasi mai dearte.Tineam pasul cu el,obligat sa mai si alerg un pic sa-i fiu alaturi. Nevery o lua pe strada Strangle,apoi in jos pe Fleetside,privind scurt spre casele in paragina,spre pravaliile intunecate,cautand parca ceva anume.In sfarsit se opri in fata unei taverne,genul ala de hruba inecacioasa in care,ca sa intri,faci doi pasi in jos,locul potrivit pentru cei care incheie afaceri dubioase. -Asteapta-ma aici,baiete,imi spuse Nevery si pasi usor inauntru. M-am sprijinit de peretele de caramida.Batea vantul pe strada si lua pe sus resturile de prin rigole,varandu-mi degetele reci pe la spate prin camasa.Trotuarul rece ca gheata imi infiora talpile.Jur-imprejurul meu,orasul parea infrigurat si gol.Ca sa ma incalzesc,mi-am strans bratele imprejurul pieptului. Un pic mai tarziu,Nevery iesi din taverna,urmat de o ceafa groasa,un barbat inalt cu parul tuns perie si cu o fata de bataus sadea.Gorila,batauss,garda de corp.Purta un costum simplu,maroniu,cu o vesta rosie tricotata pe

dedesubt.O curea lata,cu catarama de bronz,si cam,dupa cum arata,avea in buzunarul hainei un cutit si o punguta aproape goala.Cred ca lucreaza pentru Nevery,deci n-ar trebui sa il scotocesc prin buzunare,nu ? Matahala iesi afara,isi incrucisa bratele la piept si ma privi crunt. -Asta domnule ?marai cu vocea-i grava. Da,da,eu,uncenicul vrajitorului,imi statea pe bunze sa-i spun,dar Nevery mi-o lua inainte. -El e,spuse Nevery. Se opri ca sa arunce cativ galbeni in punga lui.Am adaugat : -Eu sunt Conn. Proaspata garda de corp se apleca si imi spuse incet de tot,ca san u-l auda Nevery: -Pazea ! Si-si agita demonstrativ pumnul prin fata mea.Da,gata,am inteles.M-am dat la o parte. -Hai,spuse Nevery. Merse inainte pe strada,la vale,dand din baston,cu gorila langa el.Eu dupa ei,incercand sa prin ceva din discutia lor insa vorbeau foarte incet. Am ajus la palatul din Amurg,unde locuia unul dintre cei mai josnici oameni din

Wellmet.Crowe.Stamapnul.Lordul.Neverly,chiar vrei sa intri acolo ? am vrut sa-l intreb.Dar am tacut. Pe dinafara,salasul lui Crowe nu arata prea rau.La intrare,porti mari de fier si ziduri inalte ,cu tupese in varf.Inatruntu,un castel inalt.Exact locul de genul intra cine vrea,scapa cine poate... +Nu era locul de care sa-mi fie dor.Dar ma gandeam ca,fiind cu Nevert,eram indeajus de bine protejat. Nevery schimba o vorba cu cei doi gardieni de la poarta,care ne-au lasat sa intram. -Te conducem noi la Stapanul Crowe,zise unul din ei.Dar gorila ta ramane aici. -Foarte bine. Nevery vorbi foarte calm.Dar am observat cat de tare strangea capatul sceptrului,cu mana crispata. -Benet,asteapta aici.Se intoarse si pleca alaturi de gardian,si eu dupa el.Se opri,se uita la mine.Ramai si tu aici,baiete. L-am privit indepartandu-se pe hol,cu toagul ciocanind toc-toc pe podeaua lucioasa.La capatul holului,trecut implreuna cu gardianul printr-o usa inalta,neagra,care se inchise in urma lor.

Am privit in jur.Unul dintre gardiei plecase cu Nevery.Alti doi s-au intors in postul lor de la intrare.Mai ramasese unul care ne privea pe mine si pe angajatul cel nou al lui Nevery.Benet statea bine infipt pe picioare,cu mainile incrucisate in piept,privind rece la gardian,care se chiora la radu-i la el. M-am astezat pe podeaua rece,cu spatele la perete,cu fruntea cobarata. Atunci gardianul isi intoarse ochii spre mine.Ma privi piezis. -Ma !Te stiu eu de undeva,nu ? Am intepenit. Gardinul se aproba singur,clatinandu-si fruntea : -Tu esti hotomanul ala...Crowe are o vorba pentru tine... Mii de draci !La naiba ! Gardianul veni spre mine si,apucandu-ma de umeri cu bratele-i tari,ma ridica in capul oaselor.I-am aruncat o privire lui Benet,dar el ramase neclintit.Nici urma de ajutor. -Stapanul meu ar vrea sa schimbe o vorba cu tine,mara gardianul. Lordul nu voia deoar o vorba de la mine. Exact in aceeasi clipa,i-am atras una la turloaie,mi-am sucit umerii din mainile lui si gata,am scapat.M-am strecurat pe sub bratele-i intinse si am luat-o la sanatoasa pe holul de piatra stralucitoare,drept spre usa prin care trecuse Nevery. -Baaa ! tipa gardianul. Apoi isi chema tovarasii si dadu buzna dupa mine.Am trecut,prin usa,intr-un vestibul gol.Am ajus la o a doua usa,deschisa,asa ca am tasnit inainte si am trantit-o in spatele meu.Eram in alt hol. Trebuia sa-l gasesc pe Nevery.Cu picioarele mele desculte nu faceam nici un pic de zgomot,asa ca am alergat in continuare pe hol,oprindu-ma sa verific fiecare usa.Holul cotea intr-o parte ;m-am ghemuit dupa colt ca sa cercetez drumul inapoi.Daca unul dintre gardieni m-ar cauta,ar privi la inaltimea ochilor,nu la nivelul pardoselii. Intr-o parte.nimic altceva decat holul pustiu.In cealalta,doi gardiei dincolo de usa.Crowe e inca in biroul sau,cred.Si Nevery,tot acolo.M-am retras de langa coltul holului si am incercat manerul usii urmatoare,cu o clanta de alama greoaie,cu gaura de cheie larga.Inchis.Am tras cu ochiul prin gaura cheii,cautand o lumina:nimic.Am tras cu urechea lipind-o de usa:tacere. Mi-am scos speraclul din buzunar si am deschis incuietoarea.Am impinsusausor,m-am strecurat inauntru si am inchis-o la loc.In camera era intuneric,dar am dibuit altausain capatul celalalt. Am trecut iute si fara zgomot,spre cealaltausa,si speraclul si-a facut din nou treaba.Liber spre o noua camera.Am trecut si prin asta,spre urmatoareausa.

O dara de lumina trecea prin fundul camerei.M-am ghemuit si am privit prin gaura cheii.Nu se vedeau prea multe.Raze palpaind,un dulap de carti,cred,si coltul unui tablou cu rama aurita. Apoi un sunet :Clic-tic,clic-tic,clic-tic,clic-tic.Stiam ce anume suna asa :venea de la Lord.Mai de mult facusem o prostie il buzunarisem pe Crowe sa vad ce anume are la el.Si in ce belea ma bagasem ?Ticaitoarea.Era o chestie mica de metal,cat palma,in care se roteau patru discuri din os,cu dintisori.Crowe o folosea la socotit si de fiecare data cand prima un rezultat,chestia aia ticaia. Din camera,Nevery spuse ceva cu voce taioasa.Parea suparat. Desprinzandu-ma de gaura cheii,am vazut si a treia usa. M-am facut mic si m-am uitat prin gaura cheii de la usa ornamentata.Un barbat statea exact in directia usii,tipand la altcineva.Avea parul carunt ;nu era Nevery.Purta o mantie neagra,cu tivuri aurii,si la gat o piatra magica si la capatul unul lant de aur. -Fara argiu viu ! striga el.Trebuie sa primesc inca o masura din el,cel putin.sau...Isi scazu vocea si nu am putut auzi ce spunea,dar suna lugubru,ca nisthe serpi venivosi pe o carare intunecata.Incruntat,arata spre coltul camerei ;am auzi o alta usa deschizandu-se si dupa aia trantindu-se la loc.Apoi magicianul se intoarse spre un dulap cu cari.Privi in jur si apasa langa partea de sus.Dulapul se deschise ca o usa si lasa la vedere o cale intunecata. Capatul unei scari,din cate vedeam.Vrajitorul cobora.Dulapul ramase deschis. Oare ce punea la cale ?Treburi vrajitoresti,probabil,si,ca ucenic al unuia,ar trebui sa-l urmez si sa aflu.Am scos iute speraclul si m-am grabit sa deschid usa.Era ornata frumos,cu bride,nituri,creneluri.In cele din urma-respirand calm si cu degete iuti- m-am descurcat cu speraclul si am deschis incuietoarea.Am deschis usa si am privit in camera.Goala. Am traversat incaperea catre capatul scarii,care se casca neagra ca un put.Am coborat cateva trepte si am ascultat apoi am mers mai departe,mai jos,mai jos si tot mai jos,in intrunericul adanc.Scarile cobarau abrupt,inguste ;ma tineam de perete ca sa merg drept.In fine,am ajus la o cotitura.Am privit atent in jur.Nimic,doar profilul vag,intunecat,al altui colt inainte prin care se rasfrangea lumina.M-am furisat mai departe. La urmatoarea cotitura,m-am ghemuit pe treapta si am privit tina dupa colt.M-am tras inapoi iute.Lumini puternice,forfota,un spatiu larg.Erau prea multi acolo ca sa merg mai departe.Am auzit ceva zanganind,zgomotul unui metal izdindu-se de alt metal,un scarsnit de angrenaje,o voce de barbbat injurand.Un miros acru,ca de metal ars,plutea pe scari si imi ustura gatul. Am mai ascultat pret de cateva clipe,dupa care am auzit pasi venind din josul scarilor.Cu respiratia intretaiata,mam strecurat inapoi pe scari,apoi prin dulapul-usa si prin camera si am intrat in odata din care pandisem.Am tras usa dupa mine si am inchis-o la loc. Se punea ceva la cale.Crowe avea acolo jos un atelier sau ceva de genul asta si cine mai stie ce altceva.El si vrajitorul cu par carunt puneau ceva la cale,in mod sigur.Trebuia sa descopar ce anume.Dar acum era mai bine sa ma intorc la usa de la intrare. In liniste,incercand toate usile din cale,m-am strecurat inapoi pe hol,apoi la intrare.Am alunecat usor pe usa.La capatul holului era doar Benet,nici urma de garzile Lordului.M-am furisat inapoi,de-a lungul holului,usor ca o

pisica.Cum mergeam inainte,Benet ma insfaca cu bratele sale lungi si imi tranti una peste fata.Cred ca ma bubuia si mai rau,dar,surprins fiind,am cazut imediat cu capul zob de perete si mi-am muscat limba. Benet nu scoase nici un cvintel,isi puse doar bratele in piept din nou si iti pironi din nou ochii asupra mea Inca imi mai suna apa=n cap cand Nevery si insotitoriisai treceau prin usa de la capatul holului.Pac-pac-pac suna toiagul lui Nevery de-a lungul pavajului de piatra lucitoare.Eram fericit sa-l revad.Nu oricine iese viu dupa o intalnire cu Lordul.Apropriindu-se.Nevery imi arunca privirea lui scaparatoare,dar ramase tacut.Garzile de langa el se holbau la mine,dar au tacut la randul lor. Cat mai departe de Benet,l-am urmarit pe Nevery in afara Casei Umbrelor.Dupa cum suna cuvintele schimbate cu Benet,intrevederea nu prea daduse roade.Speram ca Nevery putea sa se descurce s fara Crowe.Cine se vedea cu Lordul patea doar un singur lucru :ceva cu multe lanturi,bile de fier greu legate de piciorsi raul in miez de noapte neagra.Ma lua cu fiori numai gandindu-ma la toate astea.

Din partea lui Nevery Flinglas,Vrajitorul,catre Maiestatea Sa,Willa Forestal,Ducesa de Wellmet

Alteta,

De curand mi s-a adus la cunostinta ca Wellmet a suferit o scadere dramatica a nivelului de magie.Am hotarat sa merg n oras ca sa vad daca este adevarat.De la intoarcerea mea din exil-da,sunt inapoi-, am observat degradarea si paragina care,conform cunostinelor mele din domeniu,e proprie pabusirii magiei.Multe care zac goale,darmate,strazile sunt pusti,oamenii ii numeri pe degete ;osatura orasului se destrama.Cu siguranta ca maestrii Domniei voarstre lucreaza la rezolvarea aceste probleme.Dar,dupa cum prea bine stiti,sunt doar niste prostanaci incompetenti. Sunt aici si va pun la dispozitie servicile mele.Daca veti anula decretul de exil-daca veti considera ca douazeci de ani de exil sunt deajuns-,imi voi pune toata energia in slujba identificarii cauzei care a dus la declinul magic si apoi voi indrepta lucrurile. Puteti trmite un raspuns prin omul meu,Benet,sau sa-mi trimiteti o scrisoara la hanul din Aleea Pe juma' gata,pe Coasta de Apus.

Al vostru sincer,

NEVERY.

P.S. :Willa,daca alegi sa ma dai afara dn oras din nou,chiar o sa plec si te las sa te descurci singura.

Din partea Altetei Sale,Willa Forestal,Ducesa de Wallmet,catre Nevery Flinglas,Vrajitorul

Nevery, Stiu foarte bine ca te-ai intors.Si am inteles ca in Wellmet e ceva in nerregula si ca maestrii n-au facut mai nimic pentru a afla care e problema.Ca intotdeauna, pun problemele orasului mai presus de a le mele.Prin urmare,am anulat ordinal de exil.Oricum la cel mai mic pas gresit,Nevery,te voi alunga din nou.Si fara experimente cu explozii.Nu-mi pune rabdarea la incercare.

In a patra zi a lui noiembrie, Eu, Ducesa Willa Forestal.

Ducesa mi-a raspuns la scrisoare ;totusi,trebuie sa fiu cu bagare de seama,ccaci se poate razgandi usor si sa puna sa fiu arestat.Scrisoarea de la Ducesa inseamna ca ma pot muta inapoi in castelul din Inima Apelor.Cladirea e probabil in ruina,dar e cel mai potrivit loc pentru treburile mele.Maine,prima misiune :plecam de la han,sa-i pun pe baiat si pe Benet sa curete palatul. Odata stabilit acolo,trebuie sa aflu care e pozitia maestrilor. Baiatul pare greu de stapanit.Mai mult necaz aduce.Numai micul lui dejun m-a gostat patru cologani : Trei chifle Sunca Daua cani de ceai O cana de lapte

Un castron cu terci cu : Unt Zahar negru Nuci Un mar Un cartof fierct Placina de fructe din ajun.

Dar pustiul pare mai intremat,cu siguranta. De trimis sa cumpere hartie,stilou,cerneala.Ma astept sa fuga cu banii,sunt mari sanse.Poate ar fi mai bine pentru el daca ar disparea.

Capitolul 3.

In dimineata celei de-a doua zile de ucenic al lui Nevery,m-am trezit infasurat in patura mea,ghemuit in fata vatrei.Inca ma mai durea ochii de la palma primit ieri de la Benet,dar incepuse sa-mi treaca. Eram singur in camera.M-am rasucit usor din patura si am ajus la usa.Probabil ca Benet si Nevery erau deja jos in salon si papau toata sunca.Am dat buzna jos. Nevery si Benet tocmai ce isi strangeau lucrurile.Vai,nu!Pierdusem micul dejun ?Am alunecat pe ultima treapta a scarii. Vrajitorul imi arunca o prvire dura.Pe Benet il durea in cot de mine -Baiete,baiete,hai,spuseNevery,asezandu-se la loc.Mananca repede.O sa mai iau si eu inca o cana de ceai.Apoi i se adresa lui Benet :Imppacheteaza totul,plecam imediat. Benet incuviinta din cap si urca in camera. Hangiul mai aduse niste chifle ramase de aseara si inca altele de-ale gurii.Mi-am facut un sendvis din chifla,gem si branza si am Muscat zdravan.Nevery isi mai turna un pic de ceai.Apoi imi umplu si mie cana,din care am luat o gura ca sa alunece mai bine sandvisul.

-Unde mergem ? am intrebat si am mai inghitit o bucata din sendvis. Nu mi-a raspuns de indata.Tinea o bucata de gartie in mana,o scrisoare,cu care cicani de mai multe ori in masa.Apoi zise scurt: -Inima Apelor. Tocmai ce dadeam sa-l intreb ce-i aia,cand imi facu semn sa tac. -Stai si mananca,baietas !O sa-ti raspund la blestematele tale de intrebari inainte sa ma intrebi tu.Dupa ce isi bau ceaiul continua : -Inima apelor e uun palat de pe o insula in mijlocul raului.E casa mea,in care nu a mai sta nimeni de douazeci de ani. Iar am deschis gura sa-l intreb ceva. -Nu maintreba de ce a stat goala casa atata amar de vreme.Am avut niste necazuri mai demult si cu asta,basta~ Mda,si cu asta,basta,sigur.Am dat scurt din cap si am continuat sa ma infrupt din micul meu dejun. -Poate nu ai bagat de seama.zise inainte,dar orasul trece printr-o creiza.Densitatea magica a orasului a scazut.In ultimii ani,foarte incert,dar de curand,asa mi s-a spus si mie,a cazut intr-un ritm mult prea precipitat.Si,daca nu oprim aceasta prabusire,Wellmet va deveni o ruina. -Si ce am putea face noi ?il intreb. Isi inalta a mirare sprancenele stufoase : -Noi ???Eu am de gand sa preiau comanda Consiliului Maestrilor Vrajitor,sa strudiez indeaproape problema si sa o rezolv.Nevery ma examina foarte atent.Va fi o treaba primejdioasa,sa stii. Mda,parca nu imi dadusem deja seama.Maestrii vrajitori avusesera deja ghinion cu carul,si el se mai bagase in negocieri si cu Crowe,Lordul. Apoi discutia noastra continua cu Nevery explicandu-mi cum functiona echilibrul puterilor in Wellmet.Stiam deja cum merge treaba,dar i-am ascultat explicatiile ca sa pot manca mai in voie.In mare parte avea dreptate.Dupa minte Duce,cu ajutorul consiliului ei ales,e cea care conduce orasul ;locuieste in Palatul Zorilor,pe marul estic lal raului,pe care locuitorii o numesc Coasta de Rasarit.Acolo se afla cea mai mare parte a zonelor si magazinelor selectate ale orasului ;acolo locuiesc cei bogati.Vrajitorii il protejeaza cy ubcabtatuuke kir naguce,si astfel il fac sa arate mai de soi.Daca esti un prapadit ca mine,nu treci pe acolo ziua,decat daca ai chef sa pretrec un pic prin temnitele selectate ale ducesei.Si mai e si Coasta de Apus,la vest de rau.E mai mai\ mica decat Coasta de Rasarit,pentru ca e printre intre meandrele raului.Aici sunt morile,fabricile,depozitele.Coasta de Apus e condusa de Crowe.Lordul e innebunit dupa bani si putere si isi impune irdinele cu batele gardienilor lui..Le-ar lua gatul si alor lui ca sa puna mana pe ceea ce ravneste.Orice amarat,hamal,hot de buzunare,patron ce carciuma-titi,fara exceptie- platesc parte din incasari catre Lord.E ceva de genul undei taxe singura diferenta fiind ca preceptorii Ducesei nu te omoara cu batele daca nu ai cu ce plati. Iar in mkjlocul raului ce trece prin Wellmet se afla un sid de insule,stapanite de Maestrii Vrajitori.

In general,cele trei puteri-maestrii,Ducesa,Lordul- pastreaza echilibrul orasului.Una peste alta, nu e un sistem prea rau.Daca locuiest pe Coasta de Rasarit,bineinteles. Nevery ii tot dadea acolo la explicatii despre politica orasului Wellmet,cand am dat si eu gata sendvisul.Inclinal capul ca sa-I arat ca pricep ce spune.Atata timp cat el vorbea,putea si eu sa mananc in liniste.Am pus ochii pe restul de chifle.Poate nimeresc una cu unt de data asta.Mmm,si mai e si crocantaDin pacata nu mai ramase pic de suna -Tu ma asculti baiete ? Am ridicat ochii din farfurie.Nevery se incrunta un pic,de parca era gata sa ma transforme intr-o broasca raioasa.Privirea lui imi taie respiratia... Chiar atunci Benet bubui cu pasii sau mari pe scari,incarcat cu bagaje.Vreajitorul sari in picioare,smuci toiagul si isi puse palaria cea learga.Ii zise lui Benet : -iatului sa care ceva din ele si hai dupa mine. Am insfacat chifla cu unt si am zbughit-o spre scari,sa preiau din bagaje de la Benet.Fara sa ma bage in seama,tranti jos doua valize si iesi afara odata cu Nevery. M-am uitat la bagajeLfiecare imi ocupa cate o mana.Si chifla unde o mai tineam ?Usa hanului se inchise in urma lor-Nevery si Benet n-ar fi stat dupa mine,clar,nu ?Am mai muscat o data zdravan din cifla mea,am strecurat-oin buzunar,am ridicat bagajele-da ce avea in ele,frate,bolovani ?-si am tasnit si eu afara. Mestecand si tarand la bagaje, am alergat dupa cei doi.Au cotit pe dpa un colt de strada si era musai sa alerg ca sa prin urma,de-a lungul Strazii Infundate,dandu-mi cu valizele peste picioare.Ma miscam de parca imi statea o mana in spate si ma impingea mereu inainte,sa-i ajung din urma.Au luat-o la picior pe strazile Coastei de Apus,eu gafain in urma lor.Aerul duhnea de la gurile de canal deschise,de la fumul din souri , si pe masre ce ne apropriam de rau,a peste mort si namol. Nevery merse la vale pe strada Croitorului,pana am ajuns la rau,care probabil ca avea si el un nume al lui,dar orasenii ii spuneau de ceme mai multe ori pur si simplu raul.Uite si Podul Noptii,care duce peste rau ,pe Coasta de Rasarit,partea de oras a Ducesei. Pe podul Noptii erau inghesuite case,ca nuste cucoane grasane care incercau sa treaca paraul cu fustele in maini.Care parau era ditamai raul,vuind pe sub poalele cucoanelor si curgand la vale. Nevert era in frunte,conducandu-ne pe strada intunecata marginita de cladiri inalte.Pe la jumatatea podului o lua in jos printr-un pasaj ingust dintre case.Smucind de bagaje, am coborat dupa cei doi pe o scara cu plafon.Ma gandeam ca o sa ajungem la rau,dar nu,scarile coborau si mai adanc,pana ce s-au oprit la arcada de la intra intrun tunel. Careducea,mi-am dat seama,catre insulele maestrilor din mijlocul raului.Un tunel secret ! Era intunecat si putea statut a peste,ca si raul.Simteam podeaua pavata pe sub picioare,uda si rece la atingere.Nevery tinea piatra sa magica,sopti ceva dupa care mainile lui cu tot cu piatr,izbucnira in flacari.M-am luat dupa bratul-faclie,care alerga umbrele de-a lungul zidurilor arcuite in piatra,Toiagul sau pocanea stins in pas cu noi.Inca putin si am ajuns la o poarta de fier care bloca trecerea.Nevery pronunta cateva cuvinte incet si cu ecou.Piatra sa magica straluci alba prt de cateva clipe si din ea iesi in deget de foc,care strapunsese incuietoarea si deschise poarta.

Cat de curand ar trebui sa-mi fac si eu rost de o piatra magica de-asta Nevery,Benet,apoi eu am trecut prin poarta,care se inchise inapoia mea. Am mers toti inainte,prin tunelele serpuinde,pana la un pasaj lung si umed,care dadea spre o noua poarta.Nevery ridica iar piatra.In noaptea palpaind de umbre albastrii,am vazut rugina si panzele de paianjence atarnau de ea.Era ceva gravat in dalele de sub talpile noastre:putem simti runele umede cu degetele de la picioare. Nevery mormai ceva in barba.O vraja de deschis portile,ca sic ea de dinainte.Piatra isi arunca degetul de lumina alba spre lacat. Nimic. Nevery se incrunta si pronunta din nou cuvantul magic.Nimic. Ma durea bratele deja.Am lasat valizelejos,oftand usurat,si m-am asezat pee le. -Ai grija cu bagajele alea,baiete,Zise Nevery,privind in continuare spre poarta. Corect.Dar ele au avut grija de mine,oara?Am intre-deschis unul si am privit pe furis inaintru :numai cariti.Normal... Nevery ingenunche in fata portii privint cu luare-aminte la gaura cheii.Intamplator,eu eram foarte priceput la deschis incuietori.De fapt,faimos de-a binee.Dar incuietoarea asta avea o forma ciudata si mi-am dat seama ca genu alta de broasca nu s-ar fi lasat deschisa de minedaca nu eram ceva mai iscusitt in ale vrajilor,asa ca am tacut.Nevery mai potrivi odata piatra sa magica in dreptul zavorului si pronunta tara vraja deschiderii portii. O lumina verzuie-albastrie tasni din gaura cheii,se ciocni de piatra din mana sa si exploda intr-o ploaie de scantei ce se imprastiara sfaraind prin baltoacele de pe jos.Poarta scrasni si vui aspru,apoi se descise zgariind dalele de piatra. -Haideti,zise Nevery dupa ce isi ridica piatra magica. Mergea inainte prin tunel tocaind toc-toc,cu Benet dupa el.Am saltat bagajele mele si am luat-o dupa ei.Poarta se inchise gemand in urma noastra. Tuneelul continua pana am dat de o scara lunga ce urca spre suprafata.Nevery ne conduse urcusul,pana la capatul tunelului,unde,dupa ce am dat la o parte gramada de maracini censii,am iesit in lumina difuza iernii.Benet seopri la capatul scarilor,blocandu-ma si pe mine,asa ca m-am sucit pe dupa el ca sa arunc si eu o privire. Inima apelor.Fusese odata,demult,un palat semet,larg,cu randuri stralucitoare de ferestre si colonade inalte,dar asta demult,tare demult.Acum era doar o gramada de pietre manjite de funingine,fu ferestre sparte scartaind in vant,cu o gaura ce se casca in mijloc,de parca un urias ar fi aruncat cu o stanca exact in mijlocul cladirii,acolo unde trebuiau sa fie portile largi de la intrare. Mai steateau inca in picioare doua parti ale cladirii,de fiecare parte a partii de zis smulse din mijloc.Fiecare se intalta pe patru etaje,cu ultimul rand de ferestre pitite chear sub acoperisul de tigla sparta ; cosurile de fum se holbau in sus ca niste colti de fiara cariati. Am indragit-o pe loc.Casa.

Privindu-l pe Nevery,puteam observa ca si el o indragea desi nu lasa sa se vada.Benet era total indiferent. In fara casei se intindea o curte larga,plina de tufe de maracini si copaci tineri tasnind printre dalele pavajului.Chiar in mijloc trona un copac ursias,cu ramuri negre,dara frunze.In locul lor se ingramadeau pasari negre ca taciunele.Stateau cocotate acolo,tacute si nemiscate,privindu-ne cu ochi aprinsi,galbui.Simteam cum parca asteptau acolo,de demult, pe cineva anume. Nevery strabatu curtea spre aripa stanga a cladirii.Apropiindu-se de copac,pasarile se agitara croncanind,de parca vobeau despre noi.Neverly nu le baga in seama. La intrare ne-a intampinat o usa arcuita,abia mai spanzurand in balamale.Nevery o dadu la o parte,si ea se deschisescartaind.Inauntru era o sala intunecata,larga,plina de curii prafuite,butoaie si mobila facute bucati. Nevery se opri in prag,scrutand camera. -Pai,foarte bine pana aici.O sa incepem c pastea asta a casei.Benet.Bireul meu inainte de toate,apoi restul.Trebuie sa curatam camera de toate resturile astea.Se ita scurt la mine:Fii sit u de folos,baiete.ntinse mainile:Adu-mi cartile. Cu draga inima.I-am intins valiza,iar Nevery se strecura prin camera plina,pana la o scara ingusta,pe care urca,dand cu toiagul la o parte din calea sa panzele de paianjen si ridicand norisorii de praf la fiecare pas. Eu am ramas cu Benet.Uriasul salta bagajele si o lua pe urmele lui Nevery.Eu dupa ei,dar la capatul scarilor Benet se opri s se incrnta la mine.M-am ferit din calea lui imediat.Imi arata camera plina de resturi : -Fa curat ! Aaa,bineinteles,nu aveam de gand sa ma cert cu Benet.Urca inainte pe scari,in urma lui Nevery. Am privit talmes-balmesul de vechituri din camera.Hai sa-i dau drumul.Mai intai cutiile,apoi sa trag afara scaunele si mesele si toate alea vechi,sa vad ce era bun de pastrat si ce era de aruncat. Am tras de capacul de lemn putrezit al unei cutii si mi-am dat seama pe loc de ce Nevery m-a pus exact pe mine,ucenicul sal,sa faca treaba asta.

Mutat inapoi in Inima Apelor. Aripa estica a palatului intacta ;cel putin patru etaje. Sunt in buna stare cartile,cutiile cu instrumentele mele magice,chiar si mobila.Casa are nevoie de foarte multa munca pentru a fi buna de locui,dar azi am fost progrese destul de mare.

Capitolul 4.

Cutia era plina cu obiecte magice,toate infasurata in gartie argintie,plina cu praf.Mai erau prin jur inca alte zece unsprezece cutii la fel.Voiam sa le desfac si sa vad ce e in ele,dar mi-am dat seama ca Nevery ar fi dorit sa le despachteze singur. Asa ca am curatat si ce mai era la acelasi etaj,am tarat cutiile goale si butoaiele sparte afara,in curte,am gasit si o matura roasa de soareci,cu care am inceput sa sterg panzele de paianjen si resturile de sobolani de pe pereti si de pe podea ; tavanul era prea inalt ca sa ajung la el. Dupa care m-am dus sus sa dau de Nevery.Era la un etaj superior,asezat pe un scaun prafuit,citind o carte si mai prafuita. -Nevery ! l-am strigat. Si-a ridicat privirea din carte si a inchis-o.Un norisor de praf sari in sus si il facu sa stranute. -Ce e ?spuse apasat. -Jos sunt multe cutii cu obiecte magice.Vrei sa le aduc aici ? -Nu,raspunse Nevery.O sa le aduca Benet. Se intoarse la cititul lui.Am privit in camera.Pe tavanul inalt erau prinse flori de gips cu inflorituri la colturi,toate acoperite cu o crusta de praf.In camera mai erau si alte scaune,acoperite cu huse decolorate,rupte,si o masa cu tablia zgariata,asezata pe picioarele grele,cu incrustatii.Un covor ros jerpelit se intindea pe podea. De unul dintre pereti era sprijinit un tablou,care imi venea cam pana la piept,inramat intr-un cadru aurit,mat.M-am ghemuit ca sa-l pot privi mai atent.Pictura era acoperita cu praf si fumlprobabil ca fusese agatat deasupra unui semineu.Am sters un pic din panzele de paianjen si din parful de pe el. -Ce e asta,Nevery ? -O pictura,spuse magicianul fara sa se intoarca. Mda putea sa vad si eu ca e o pictura. -O pictura care reprezinta ce ? -Un dragon. M-am dat putin inapoi ca sa-l vad mai bine. -E un fel de animal ? Nevery inchise cartea. -Esti un nepriceput,baiete ! Da,asa e.Intr-adevar,un ignorant.

-Dragonul era o specie de reptila uriasa,spuse Nevery.Avea aripi,coarne,coama.Si deseori puterea de a scoate foc pe nari si pe gura. Si,cum vorbea,incepeam sa-mi imaginez,in amestecul ala de funingine si praf,ce fel de creatura era.Imi faceam asa,ca o schita,in minte. -Dragonii sunt sunt o specie extincta,spuse Nevery.Si,inainte sa apuc sa-l intreb ce era aia extinct,imi raspunse :Inseamna ca au murit toti,baiete.N-o sa vezi niciodata un dragon de-adevaratelea. Isi deschise din nou cartea si-mi arata cu barbia dulapul de carti ce se inalta de-a lungul unui perete,de la podea pana-n tavan.Toate erau imbacsite de praf. -Sterge rafturile de praf.Fara zgomot.Lasa-ma sa citesc in liniste. Am dibuit o carpa si m-am apucat de treaba.Cartile erau vechi si mucegaite.Am deschis una din ele,ca sa vad cum arata pe dinauntru,si ea parai asa de tare ca il facu pe Nevery sa se incrunte la mine.Am inchis cartea la loc cu grija,am sters-o de praf si am pus-o atent,in rafpt.Dupa nmai cateva minute carpa mea se murdari de tot,iar eu eram plin de praf din cap pana-n picioare.Dar nu m-am oprit din lucru. In sfarsit aparu si Benet de pe unde o fi fost.Nevery il trimise jos sa aduca toate cutiile pline de materiale vrajitoresti. -Pune-le acolo,deocamdata,spuse Nevery,iar Benet lasa cutia jos din brate si cobora din nou sa aduca restul. M-am apropriat sa privesc. Nevery incepu sa deschida fiecare cutie si imi dadea mie capacele,pe care le-am trantit si eu gramada lana usa.Apoi scoase din prima cutie unul dintre obiectele invelite in hartie argintie si il despaturi. Inauntru era un glob de sticla de marimea unui pumn.Il ridica in dreptul ochilor.In lumina cenusie,suprafata sa licarea in culorile curcubeului,ca uleiul in apa. -Ce e asta ?am intrebat. -Un glob pentru clarvziune,raspunse Nevery.Tu o sa ai grija sa le lustruiesti.Sa folosesti numai material moale,altfel se face neclar si nu mai poate fi folosit. Am aprobat din cap.Corect.O sa-l lustruiesc.Buna treaba pentru un ucenic. Nevery aseza globul cu grija,pe covor,langa scaunul sau,si mai desfacut inca 3,fiecare mai mare decat urmatorul.M-am asezat in genunchi si le-am privit si eu cu ochi mari.Globuri pentru clarviziune ? -La ce folosesc ? -La clarviziune,raspunse Nevery. Pfiu,nu era un raspuns tocmai potrivit pentru mine.

Nevery ridica globul cel mai mare si il examina cu atentie.Spre deosebire de celelalte,suprafata lui era neagra,aproape arsa,ca si cum cineva l-ar fi prajit in foc.Mi-l dadu mie. -Inutil,spuse el. Suprafata globului era zgrunturoasa.L-am lustruit cu maneca,dar nu se facu deloc mai clar.Voiam sa-l studiez mai atent,dar Nevery despacheta alt obiect,un castron din carapace de broasca testoasa.Apoi am desfacut si un cutitas de argint mat,prins intr-o husa de piele.Dupa ce a examinat lama si a incercat-o cu degetul mare,l-a aruncat deoparte,declarandu-l inutil,asa ca l-am luat eu si l-am bagat in buzunar. A urmat apoi o cutie cu parti metalice,manete micute,pistoane si resorturi,ruginite toate. -Hmmm,facu Nevery. Imi dadu mie cutiuta.Am pus-o alaturi de globul meu clarvazator innegrit,le-am strans impreuna cu un brat de hartie argintie facuta ghemotoc si le-am trantit langa celelalte resturi de la usa. Odata golita prima cutie,Nevery trecu la urmatoarea.Primul lucru pe care il scoase si il despacheta era un aligator micut,impaiat,cu ochi sticlosi si dinti galbeni.Se uita la el o clipa,apoi mi-l pasa mie : -La gunoi cu el. L-am pus la un loc cu lucrurile mele.Deja imi era foame,asa ca am scos din buzunar chifla pe care o aveam acolo de dimineata si am ros din ea,privindu-l pe Nevery cum despacheta restul cutiilor.In cele din urma,se aseza in scrinul sau din miklocul camerei,prafuit si inconjurat de obiecte magice,cutii goale si ghemotoace de hartie.Tinea in mana o carte uriasa scoasa din ultima cutie. Cartea era invelita in coperi de piete tocita,cu pagini zdrentuite,umflata de atatea semne de carte,fruze uscare,doagrame cu cerneala stearsa,dragmente de harti-tinute toate la un loc de o incuietoare din piete,asigurata cu lacat. -Mai,mai,mai,mormai Nevery in barba.Credeam ca au ars-o. Isi scoase piatra magica,sopti o vraja si,cu un mic pocnet,incuietoarea se deschise. M-am aplecat usor in fata ca sa vad si eu ;uitasem de chifla mea. Miscarea mea il distrase pe Nevery,care isi indrepta privirea spre mine : -Mi se pare ca ai treaba,tinere.Spor la lucru ! Am sarit in picioare,am impins chifla inapoi in buzunar,am luat o carpa si am pus mana pe o carte din raft pe care am sters-o de praf de sus pana jos. -Nu aici,se incrunta Nevery.Imi facu semn din Barbie catre usa.Afara. Am iesit.

Ne-am petrecut toata ziua facand curat si mutand bagajele in castelul din Inima Apelor.In amurg,eram oti infrigurati si obositi.Benet dadu peste un cufar cu paturi mancate de molii.Am scuturat o parte din ele,mi-am impachetat globul cel afumat,cutia cu manele,aligatoorul impaiat si tabloul cu dragonul si m-am dus in podul palatului. Scara ce urca spre pod avea mai mult de jumatate din trepte lipsa,dar am reusit sa ajung sus.Am tras sus saculetul meu plin de lucruri si mi-am varat capul pe usa.Camera de mansarda era mai mica decat cele de le etajele de mai jos,cu un tavan scund,taiat oblic,si cu ferestre fara geam,dar era destul de confortabil.Am intrat si am cercetat un pic imprejur.In afara de mine si de lucrusoarele mele,camera era goala. Podeaua era acoperita de un strat gros de praf,iar gipsurile de pe pereti erau crapate.Mirosea a praf si a mucegai. Mi-am incropit un pat din paturile mele si m-am cuibarit inauntre,ciupind din chifla.Fusese o zi lunga,activa,si eram tare obosit.Am inghitit ultimele faramite si am adormit adanc.

De retinut :Baiatul are parul murdar si asta il face sa arate ca un vagabond hotoman.Ceea ce si este.Dar un servitor de-al meu nu trebuie sa arate asa.Probabil ca e plin de paraziti si de paduchi.Sa-i dau cativa gologani sasi cumpere haine noi si un piaptene des. Blestemata asa de vreme umeda ! Am racit rau.

Capitolul 5.

Ina treia mea zi ca ucenic al lui Nevery m-am trezit mai infometat decat o ceata de sobolanni.Aerul ce intra in mansarda mea,prin ferestrele sparte,era rece ca gheata.M-am infasurat tot in patura mea gaurita,am coborat pe scarita subreda si apoi pe scara mare spre parter.Treptele de marmaura imi inghetau talpile si tremuram deja de la etajul al doilea.Acolo era Benet,incropind un foc de vreascuri in vatra larga. Se incrunta la mine cand ma vazu intrans si-mi arata o galeata langa scari.Nu scoase un cuvintel.Nici nu era nevoie-stiam ce voia de la mine. Am apucat galeata si am zbughti-o jos pe scari,spre fatana din curte.Pasarile cocotate pe cracile uriasului copac negru m-au privit fara zgomot.Am umplut galeata si am luat-o inapoi spre bucataria calduta.La naiba !Nevery ar fi observat imediat daca nu ma spalam. M-am intors la fantana,am lasat jos galeaza si ,cu apa rece din ea,m-am spalat pe fata,pe gat,pe maini si pe picioare.Brr ! Chiar asa infasurat in patura cum eram,imi clantaneau dintii in timp ce coboram din nou n galeata in apa adanca a putului si apoi ma grabeam cu ea plina,inapoi spre bucatarie.Benet imi arata ceainicul de pe vatra,in care am turnat apa,dupa care m-am ghemuit iute sa ma incalzesc langa foc. -Avem ceva la micul dejun ?

Benet nu-mi raspunse. Peste cateva clipe ma simteam deja destul de cald si relaxat ca sa arunc o privire in jur,prin camera,si sa-mi dau seama ca nu era facuta sa fie bucatarie.Poate candva fusese atelier de desen,caci avea ferestre inalte si ornamentate cu flori de ipsos,exact ca biroul lui Nevery de la etaj.Semineul era incadrat de statuete feminine din gips,cu ornamente ce sustineau o rama de marmura.Benet mutase inauntru mobilier de bucatarie- scaune si o masa zdravana cu tablia plina de urme de cutit,un ibric langa caminul focului,un trepied de fier pentru gatit si un taburet cu trei picioare.Usa unui dulap era deschisa ; mi-am dat seama ca o sa-l folosim pe post de camara. Ibricul incepu sa fiarba.Benet il lua de pe foc,il aseza pe pirostriile de fier,apoi luat,intr-o cutiuta de pe masa,un pumnde frunze de ceai.Dupa ce patrunsera bine,turna ceaiul intr-o ceasca cu margini cioplinte in auriu si pictata cu flori.Imi arunca o privire scurta si arata in sus. M-am prins : sa-i duc ceaiul lui Nevery. Mi-am lasat patura langa camin si i-am dus ceasca lui Nevery sus,in biroul sau.Statea in jiltul lui prafuit citind din cartea groasa de care daduse cu o zi inainte, Am ramas in prag pana si-a ridicat privirile spre mine. -Ceaiul dumitale,i-am spus. -Bine,adu-l aici,spuse Nevery. Stranuta.Toate lucrusoarele magice de ieri erau inca aruncate alandala pe podea,asa ca le-am ocolit cu grija pana la viroul sau,pe care am pus ceasca de ceai.O ridica si inhala aburii ce se ridicau fierbinti din ceai,apoi stranuta din nou si isi sterse nasul cu o batista.M-am intors la usa si am dat sa ies dar... -Ce e,baiete?ma intreba? -Sa mai sterg praful pe aici ? Ma privi incruntat. -Ca sa nu mai stranutati. -Stranut ,tinere,pentru ca am racit.Rau de tot. -Suteti bolnav ?l-am intrebat. -Bineinteles ca sunt,zise necajit.Fara indoiala ca si tu ai avut vreo raceala,macar o data,de doua ori ;stii cum e. Raceala ??? Imi era rece mereu in timpul iernii,dar niciodata nu am avut o raceala.Am clatinat din cap. -Hmmm,zise Nevery.Nu te-a durut niciodata burta ?Nu ai avut diaree ?Febra ? -Nu -Aha decni nu ai fost niciodata bonav.Ciudat.Foarte ciudat.Puse ceasca jos :Ia vino-ncoace.

M-am intors indarat,din usa,pana in fata lui.Imi dadu capul pe spate si se uita atent la parul meu. -Fara paraziti,isi spuse singur.Hmmm... M-am dat inapoi. Nevery ma privi din cap pana-n picioare. -Probabil ti-e gandul la gustarea de azi,nu? Mda,exact la asta ma gandeam. -Te duci cu Benet in oras.O sa cumpere alimente si o sa-l ajuti sa le aduca incoace. Perfect.Prin urmare,nu tu mic dejun pentru ca mai mult ca sigur nici tu pic de mancare in Inima Apelor.Am aprobat din cap si m-am intors tremurici langa caminul din bucatarie.Abia un minut am mai apucat sa ma incalzesc din nou,ca Benet era deja gata de plecare.Am coborat impreuna la parter,unde s-a oprit un pic sa-si puna pe el o haina groasa.Si-a indesat in buzunar o punga cu monede si am iesit. Ma tot intrebam cum o sa reusim sa trecem prin portile vrajite,dar Nevery se gandise din timp la asta.Benet scoase din buzunar o piatra micuta,invelita intr-o bucata de stofa.Nu era o piatra magica,pentru ca Benet nu era vrajitor,dar era ceva cam la fel de puternic.Puse piatra pe incuietoarea portii care se deschise. Am mers inainte prin tunel,prin fiecare din porti,una dupa alta,pana la scarile care urcau pe Podul de Noapte.Benet o lua inainte,eu dupa el,afara pe pod,in traficul aglomerat al diminetii. O lua la stanga,spre Coasta de Apus. -Mergem in PiataSark?am intrebat. De-acolo ar fi putut sa cumpere de-ale gurii,la cel mai mic prt din tot cartierul.Mergeam cu atentie pe strazile plina de praf.Lordul Crowe ma daduse in urmarire,adica batausii lui ma puteau pescui oricand din plina strada; bineinteles,daca erau in stare sa puna man ape mine... Dar n-am observat nimic care sa ma nelinisteasca.Probabil ca era prea devreme ca batausii sa-si faca aparitia. Am merg dupa Benet pe o strada serpuita.Deodata s-a oprit asa de brusc,ca am intrat in el.Scoase punga pe care i-o daduse Nevery,lua cativa banuti din ea si mi-I intinse. Mi-am tras mainile la spate.Ce pne oare la cale,dandu-mi atatia bani? Imi spuse fara sa ma privesca : -Stapanul Nevery zice ca urmeaza sa-ti cumperi haine noi.Imi arata usa unei pravalii.Grabeste-te ! Haine noi ! Am inhatat banii si m-am strecurat inauntru.Era o pravalie de haine purtate,intesara de lazi pline de ciorapi caraghiosi,fuste patate,camasi peticite.Clipind din ochi ca sa vad mai bine in lumina stearsa,am ajuns la capatul unui raft cu haine,am scris una si am tintut-o intinsa in fata mea.Prea mare.

Cineva m-a prins cu mana de umar.M-am uitat in jur.Patroana magazinului statea infipta langa mine,privindu-ma cu un aer dusmanos. -Tu ce vrei d-aici,pustiule ? -Mai veti o haina ca asta ?am intrebat-o ridicand haine.Dar un pic mai mica ? -Iesi afara ! Va stiu eu pe asta ca tine.Vagabonzilor ! Ma apuca zdravan de umar,si ma impinse spre usa. -Hei,stai,uite,am cu ce plati,bine ?i-am spus,zornaind inpalmamonedele de arama, Cucoana se opri.Am scuturat din nou banii in palma.Sunau clar in pravalia intunecata.Incuviinta din cap. -Bine,atata vreme cat ai bani. Dupa aia mi-a gasit ea o pereche de pantaloni grosi,ciorapi,o camasa potrivita cu haina aia cam mare,un fulat de lana si o caciula.Si ghete,i-am zis.De-alea solide,usor de incaltat.Ca sa ma pot tine dupa Nevery. Patroana vru sa se mai tocmeasca,dar nu aveam timp-Benet ma avertizase sa ma grabesc.Asa ca i-am platit cat a zis ca face,mi-am lluat si catrafusele vechi,m-am imbracat in hainele noi si mi-am strans sireturile ghetelor noi.Mi-am aranjat cutitul si sarmele mele de speraclu in buzunarul hainei mele noi si am iesit afara dupa Benet. Statea si ma astepta narabdator in fata pravaliei. Straiele mele cele noi ma facea sa ma simt altfel,nu doar mai putin inghetat.Cand ma imbracam ca un vagabond,ma simteam ca un vagabond si ma piteam prin unghere intunecate.Dar acum cu haine noi,siteam si eu ca mersul la lumina zilei nu era o treaba asa de inspaimantatoare.E,doar acum eram ucenicul vrajitorului,nu? Din banii primit de la Benet imi mai ramasese o moneda,asa ca ,odata ajunsi in Piata Sark,m-am oprit la o taraba sa-mi cumpar-nu sa fur!- un hotdog,dupa care am fugit sa-l prind din urma pe Benet. -Vrei un pic ?l-am intrebat,intizandu-i proaspata mea gustare. Mi-era cam teama ca o sa mi-o ia pe toata,dar el,ca de obicei nici nu ma baga in seama. Ajunsi in Piata Sark,am luat-o printre tarabele,corturile si chioscurile saracacioase de-acolo.Doar o mana de musterii,invesmantati in haine proaste cu vrodoabe.La capatul unui rand de tarabe statea un sticlete cu bastonul in mana,supraveghind in jur.Picioarele mele ma impingeau sa o iau la sanatoare,dar l-am pacalit cu hainele mele cele noi :privirea i-a alunecat pe langa mine.Am ramas cu capul plecat,ciugulind din sendvisul meu,mergand dupa Benet. Cu banii primiti de la Nevery,a cumparat alimente,pe care le-a incarcat intr-un carucior inchiriat pe un banut. Eram tare curios sa vad piatra cu care desisese portile din tunelul secret,asa ca,in timp ce era prns si se tocea cu un vanzator pentru niste oua,l-am facut la buzunare-cu degete iuti- doar ca sa ma uit la ea.Piatra era cat o unghie,cenusie si bine slefuita,si nu parea defel prea magica.Ma intrebam cum functiona oare.Ma intrebam daca

putea deschida si alte incuietori nu numai pe cele fermecate.Trecand spre urmatoarea taraa,i-am strecurat-o inapoi in buzunar. Cand am umplut caruciorul,ne-am intors spre Podul de Noapte.Strada FleetSide serpuia spre rau,si de pe dealul inalt puteam vedea pana in partea cealalta a Wellmetului,pe Coasta de Rasart,unde stapanea Ducesa,unde strazile erau curate si unde fusese de doar cateva ori,in timpul noptii,sa-i ajut pe spargatori la deschisul incuietorilor. Din acelasi loc puteam sa vad,in mijlocul raului,si lantul de insule unde locuiau vrajitrii din Wellmet.Chiat mai sus de Podul de Noapte era cea mai mare insula,unde se inalta Academia.O cladire uriasa,terminata in varf cu sageti si turnuri.Pe urmatoarea insula era Palatul vrajitorilor,in care isi tineau intrunirile,palat fortificat cu un zid gros de piatra exact deasuprea nivelul apei.Inima Aoelor,insula lui Nevery,forma capatul de nor al grupului de insule.Miam dat la o parte parul din ochi,ca sa vad mai bine.Scobitura din miklocul palatului incatcat de coloane si ferestre parea facuta de un urias care muscase dintr-o prajitura. Am alergat dupa Benet,sa-l prind din urma.Am mers dupa el inapoi spre Inima Apelor,l-am ajutat sa traga de carut pe scarile ce urcau pe insula ; cand am ajuns sus,gafaiam la fel de tare amandoi. Benet goli caruciorul si imi dadu sa duc in bucatarie diferite lucruri.Am descarcat totul si eram gata,bucataria se umpluse de sacose,cutii si pachetele.Benet statea si se uita la toate cu mainile in solduri. -Mancam si noi azi ?l-am intrebat. Se uita la mine incruntat.M-am dat in spate,asa,in caz ca voia sa ma plesneasca. -Vrei sa mananc ?dori el sa stie. Da,am aprobat din cap. Imi arata toate pachtele cu alimente din jur. -Atunci,gateste! Hmmm.Nu mai gatisem niciodata pana atunci.

Vremea se raceste.Posibile ninsori ;timpuri ar prevesti o iarna rece.Raul e posibil sa inghete.Raceala mea agravata azi. Trimis Benet si pustiul pe Coasta de Apus pentru cumparaturi.I-am auzit la intoarce.Studiat manualul,reinvatat vraja embero.Coborat in bcatarie.Baiatul pregatea cina.Bucata de sunca nefeliata in tigaie si cartofi afumati pe carbuni.Cartofii copti pe jumatate,sunca ciuda in mijloc.Luat o gura,smus tigaia din mana baiatului,feliat sunca si cartofii,gatit pana s-au facut cum trebuie. Pustiul m-a intrebat cum se fac chiflele.I-am spus cum,dar daca vor iesi ca si cartofii lui,vor fi de nemancat. Magistrii se intalnesc maine.Voi trimite copilul servitor sa-i spioneze,presupunand ca vreaja embero va merge corect.Dupa care,daca devine o pacoste,il pot alunga.