Sunteți pe pagina 1din 24

UNIVERSITATEA DIN BUCURETI FACULTATEA DE FILOSOFIE

TEZ DE DOCTORAT (rezumat)

Filosofia istoriei a lui Raymond Aron

Conductor tiiific:

Prof. dr. Gheorghe Vlduescu


Doctorand:

Radu Lungu

Bucureti 2009
1

Pentru ce filosofia istoriei: exemplul Raymond Aron Raymond Aron (1905-1983) si ncepe itinerarul filosofic cu afirmatia ca, fara ndoiala, atitudinea filosofica este particulara ca orice atitudine vitala, filosoful nefiind dect un individ printre altii : n acest sens, filosofia este istorica, mai ales cnd reflecteaza asupra istoricitatii atitudinilor umane n care se nscie si propia ei pozitie filosofica
(Philosophie de lhistoire, p. 13-14).

n masura n care filosofia, precum toate disciplinele umane sau stiinte ale spiritului (Geisteswissenschaften), este istorica, ntr-un anumit sens ea este de asemenea o filosofie a istoriei, cu conditia sa defineasca istoria, nu ca pe o viziune panoramica a ansamblului uman, ci ca pe o interpretare a trecutului sau a prezentului legata de o conceptie filosofica, la rndul ei istorica, despre existenta : astfel filosofia istoriei este o parte esentiala a filosofiei, adica, asa cum subliniaza Aron, cea dinti i este acesteia din urma n acelasi timp introducere (momentul comprehensiunii istoriei drept conditie de care depinde o gndire despre destinului uman) si concluzie (posesiunea unei doctrine despre om drept conditie de care depinde o comprehensiune a devenirii) (Ibidem). Ct despre relatia pe care filosofia istoriei o poate avea cu pratica meseriei de istoric, Aron o dezvaluie n atitudinea existentiala (nteleasa aici ca experienta traita) care consfinteste drepturile reflectiei critice asupra conditiilor n care se desfasora ndeletnicirea istorica (drepturile reflectiei critice cu privire la atitudinea istorica), teritoriu spiritual propriu filosofiei istoriei dar al carui obiect permite regasirea activitatii proprii a istoricului (si deci rentlnirea cu interpretarea concreta a historiei) : filosofia istoriei este deci imanenta (intrinseca) acesteia din urma, nsa scapa adesea istoricului precum muncitorului natura meseriei sale (R.M.M. 1938, p. 444). n cele din urma, istoria o facem ntotdeauna n functie de o filosofie, altfel am ramne confruntati cu o pluralitate incoerenta a perspectivelor (FESSART, Rcit , p. 452). Orice cunoastere istorica pesupune deci o filosofie a istoriei, suntem cu totii filosofi ai istoriei, fiindca filosofia istoriei este constiinta pe care o avem despre durata noastra, nu este deci vorba despre o specialitate, ci despre o experienta a viatii umane, despre experienta traita (Ibidem, p. 453). Raymond Aron este gnditorul care a facut legatura ntre rationalismul francez (de inspiratie carteziana si mostenitor al Luminilor) si neo-kantismul german, este cel care a introdus n terminologia franceza concepte si categorii germane (comprehensiune, pluralitatea perspectivelor, spirit obiectiv, edificarea lumii istorice, reconstituirea trecutului, privilegiul retrospectivei, sens subiectiv si sens obiectiv, retrospectiune probabilista, etc.), care a zdruncinat deprinderile intelectuale franceze aflate atunci sub inflenta neo-kantismului lui Lon Brunschvicg (1869-1944) si a sociologiei pozitiviste a lui mile Durkheim (1858-1917). Datorita caracterului de pionierat, n Franta, al modalitatii de abordare a obiectul proiectului de fata (filosofia istoriei), precum si prin complexitatea sa tematica, gndirea aroniana detine o bogatie exceptionala nsa nu suficient exploitata si care necesita deci o abordare metodica. n 1984, Sylvie Mesure deplngea lipsa unui examen sistematic si a unei evaluari riguroase a reflectiei aroniene asupra conoasterii istorice, reflectie nceputa cu tezele de doctorat din 1938 (La philosophie critique de lhistoire. Essai sur la thorie de lhistoire dans lAllemagne contemporaine <teza secundara> si Introduction la philosophie de lhistoire. Essai sur les limites de lobjectivit historique <teza principala>), apoi prelungita, dupa
3

razboi, n lucrari cu profil filosofic (precum Dimensions de la conscience historiques) (MESURE, Raymond Aron, p. 8-9), de asemenra n contributii, critice sau polemice, la istoria ideilor n special (precum Lopium des intellectuels, Les tapes de la pense sociologique, Histoire et dialectique de la violence, Penser la guerre, Clausewitz), si la stiintele spiritului en general (precum Paix et guerre entre les nations, Essai sur les liberts). n cele din urma Sylvie Mesure constata absenta a ceea ce, prin extentie, s-ar numi o exegeza, adica o interpretare a ensamblului operei lui Raymond Aron prin prizma radacinile sale filosofice. Astfel, cartea postuma a Parintelui iezuit Gaston Fessard, La philosophique historique de Raymond Aron (1980), nu era dect un manuscris din multe puncte de vedere neterminat ; apoi, lucrarea lui Sylvie Mesure, Raymond Aron et la raison historique (1984), se limita la interpretarea criticii aroniene a antinomiei Ratiunii istorice, adica la interpretarea deconstruirii aroniene a metafizicilor istoriei reprezentate de Marx si de Spengler, deconstruire ncepnd de la care o filosofie critica a istoriei ar fi posibila (Ibidem, p. 8, 10-11, 14-15). Contributiille personale care i-au fost consacrate de atunci, printre care The Libral Political Scence of Raymond Aron (Rowman & Littlefield, Lanham-Maryland, 1992) de Daniel J. Mahoney, Raymond Aron. Un moraliste au temps des idologie (Flammarion, Paris, 1993) de Nicolas Baverez, La pense politique de Raymond Aron (P.U.F., Paris, 1995) de Stephen Launay, Raymond Aron. La dmocratie conflictuelle (Michalon, Paris, 2004) de Serge Audier, desi se refera de asemenea la conceptia filosofico-istorica a lui Raymond Aron, se intereseaza, cum o arata titlurile, fie de latura biografica pigmentata de consideratii bibliografice, fie de latura filosoficopolitica. n ceea ce priveste lucrarile colective, Raymond Aron 1905-1983. Histoire et politique (Commentaire / Julliard, Paris, 1985) este o culeger de marturii, de omagii si de studii consacrate lui Raymond Aron, precum si de texte de Raymond Aron, apoi Raymond Aron, la philosophie de lhistoire et les sciences sociales (colloque organis lcole normale suprieure de Paris, 1988, Presse de lcole normale suprieure, Paris, 1999), La politiques historique de Raymond Aron (Centre de Publications de lUniversit de Caen, Caen, 1989), Raymond Aron et la libert politique (actes du colloque international, Budapest, 6-7 octobre 2000, dition du Fallois, Paris, 2002), Raymond Aron et la dmocratie au XXIe sicle (actes du colloque international, Paris, 11-12 mars 2005, dition du Fallois, Paris, 2007), Political Reason in the Age of Ideology. Essays in Honor of Raymond
Aron (Bryan-Paul Frost and Daniel J Mahoney editors, Transaction Publishers, New BrunswickNew Jersey, 2007), desi trateza despre probleme de filosofie a istoriei, se intereseaza n

primul rnd de gndirea politica aroniana. De altfel, responsabilii editoriali americani ai ultimului volum constata si chiar deplng numarul insuficient de colectii de articole erudite, mai ales n limba engleza, consacrate explorarii si explicitarii scierilor lui Raymond Aron ntelese (n sens de comprehensiune) ca un tot (FROST / MAHONEY, in
FROST / MAHONEY, p. 8, note 9).

Se poate deci constata ca nu existe pna n prezent nici o lucrare care sa examineze de o manira sistematica conceptia aroniana a istoriei si prelungirea ei n alte sfere ale universului disciplinelor umane. Pentru acest motiv, mi exprim dorinta ca proiectul de cecetare sa reusesca sa adune, cel putin cu titlul de introducere, diferitele versante Geisteswissenschaften ale unei gndiri atente la istoria trecuta si cea pe cale sa se faca, ale unei gndiri orintate n permanenta spre viitor si consacrate unui dialog sustinut cu omul si istoria si cu spritul celor Mari.
4

Planul tezei de doctorat : prezentare si argumente Planul tezeii de doctorat se raporteaza mai nti la etapele metodei dfinite de Aron drept phenomenologica descriptiva a demersului teoretic istoric si constitutiva a domeniului istoriei , el urmeaza deci nlantuirea, la nivel epistemologic, metodologic si transcendental, a celor doua procedee fundamentale istorice (comprehensiune si cauzalitate), la rndul lor legate de doua domenii notionale de unde ele si trag comprehensibilitatea si inteligibilitatea (ensemblu si devenire) (Sectiunea A, Partea 1 EDIFICAREA LUMII ISTORICE). De ndata ce demersul de reconstituire a lumii istorce n propria-i structura (pluralitate si totalitate) este elaborat, aceasta recostruire trebuie delimitata, la nivel epistmologic si transcendental, n exercitiul objectivitatii, dincolo de relativitatea perspectivelor (Sectiunea A, Partie 2 ISTORIE SI OBIECTIVITE). Problema objectivitatii istorice ne trimite la nivelul philosofic al cautarii adevarului, pentru ca obiectivitate nu semnifica impartialitate, ci universalitate (Philosophie de lhistoire, p. 9) (Sectiunea A, Partie 3 ISTORIE SI ADEVAR). Gndirea aroniana este de doua ori critica, analitic transcendentala si delimitndu-se prin dialoguri si schimburi permanente, fie cu stiintele spiritului (Geisteswissenschaften), fie cu spiritele de seama si doctrinele lor (Sectiunile B, C et D). Aceste fire conducatoare si aceste multiple valente atribuie gndirii aroniene unitate, originalitate si actualitate (Sectiunea E).

Niveluri teoretice de abordare Nivelurile teoretice de abordare se refera mai ales la contributiile cu vocatie filosofica ale lui Raymond Aron, dar ele pot jalona, de o maniera nu ntotdeauna explicita, celelate lucrari ale sale. Aron arata, cu ocazia sustinerii celor doua teze ale sale (1938), ca scopul tezei centrale, Introduction la philosophie de lhistoire. Essai sur les limites de lobjectivit historique, nu este de a constitui o metodologie, ci de a defini o teorie transcendentala a cunoasterii istorice (generalitati iesite din analiza fundamentelor cunoasterii istorice) ; apoi si numai dupa acest demers critic de aplanare a terenului (de pregatire a terenului) pe care l reprezinta Philosophie critique de lhistoire. Essai sur une thorie allemande de lhistoire (o critica care scoate n evidenta esecul criticii ratiunii istorice) si cea mai mare parte din Introduction la philosophie de lhistoire (o critica sau analiza transcendentala) de a pune (la sfrsitul tezei centale) veritabila chestiune a filozofiei istoriei care este cea pe care omul si-o pune asupra semnificatiei propriei sale deveniri si proprilui sau destin (destine) (R.M.M. 1938, p. 444 ; FESSARD, op. cit., p. 454). n acest fel, demersul filosofic, astfel cum Aron l descrie si l dezvolta n Introduction, urmareste n mod simultan trei planuri sau niveluri de cercetare (Philosophie de lhistoire, p. 11). Aceasta concomitenta de ordin metodic rezulta dintr-o constatare filosofica : mai nti, epistemologia si critica, n qualitate de reflectie asupra actului stiintei si de descriere a realitatii istorice si a cunoasterii pe care o avem despre aceasta realitate, nu pot fi separate n mod riguros (Ibidem, p. 11), precum a spus-o deja Georg Simmel (1858-1918) (Philosophie critique, p. 18). Apoi, critica, care este negarea unui dogmatism anterior si pregateste o filosofie noua (Ibidem, p. 23), nu este niciodata anterioara filosofiei sau autonoma (Philosophie de lhistoire, p. 53), de fapt ea succede ntotdeauna ontologiei (Ibidem, p. 378), si, cel putin cnd este vorba de stiintele morale, ea nu nlocuieste si nici nu evita deciziile filosofice (Philosophie critique, p. 291). n sfrsit, reflectia asupra constiintei istoriei este sursa att a filosofiei ct si a metodologiei, pentru ca aceeasi ntrebare stapneste att pe una ct si pe alta (n ce fel individul parvine sa cuprinda totalitatea umana?) (Philosophie de lhistoire, p. 54). Altfel spus, reflectia asupra istoriei constituie introducerea filosopfiei (adica trebuie nteleasa istoria pentru a gndi destinul uman) (Ibidem, p. 14) si trimite la epistemologia istoriei. n privinta aceluiasi subiect al mpreunarii de planuri aplicate criticii ratiunii istorice (precum o concepeau neo-kantienii germani), Aron se ntraba daca este vorba de metodologie sau de teoria cunoasterii (Philosophie critique, p. 17). n 1965, cu ocazia unei serii de conferinte tinute n Scotia, la Universitatea din Aberdeen, Aron nu consimteste la o separare radicala ntre filosofia istoriei si teoria (logica, epistemologia sau critica) cunoasterii istoriei (Leons, p. 509). Planul epistemologc si metodologic Voi ncerca sa-l urmez pe Raymond Aron si sa arat, att ct se poate, distanta relativa ntre nivelul epistemologic sau gnoseologic (Histoire, p. 157) si nivelul metodologic al ilustrarilor (exemplificarilor) logice concrete. La nceputul parcusului sau intelectual, n 1938 (n Introduction la philosophie de lhistoire), Aron nu-si propune sa examineze metodele speciale (metodologia istoriei, procedeele concrete si efective ale cercetarii istorice) (R.M.M. 1938, p. 444 ; FESSARD, op.
6

ci sa enunte propozitiile cele mai generale ncepnd de la care, ulterior, s-ar putea dezvolta o metodologie concreta (Philosophie de lhistoire, p. 11). Cea mai mare parte a lucrarii tine de o teorie a stiintei (paragrafele consacrate comprehensiunii, cauzalitatii, discernerii ensemblurilor spatiale sau temporale, reconstituirilor globale) (Ibidem, p. 11), de o teorie a cunoasterii <savoir> istorice (Ibidem, p. 12), termene folosite aici de Aron n sens de descriere a cunoasterii istorice, de demers descriptiv sau phnomenologic (Ibidem, p. 10, 12). n ceea ce priveste procedeele fundamentale ale gndirii istorice, comprehensiunea si cauzalitatea, Aron subliniaza faptul ca, din punct de vedere epistemologic, noi cautam sa facem distinctia ntre demersurile riguros obiective, supuse numai regulilor logicii si probabilitatii, si demersurile subiective, care exprima o individualitate si o epoca (Ibidem, p. 12). n privinata comprehensiunii (n sensul german neo-kantian de verstehen), Aron prevede constituirea domeniilor comprehensiunii si schitarea unei logici a comprehensiunii
(Ibidem, p. 60).

cit., p. 454),

Fata de causalit si de organizarea raporturilor necesare (conform schemei logice weberiene de probabilitate retrospectiva), Aron considera drept formale chestiunile relative la notiunea logica de cauzalitate istorica (Ibidem, p. 197, 201-203; tapes, p. 512513).

Apoi, ideea de limite ale objectivitatii, din punct de vedere epistemologic, si ndreapta critica contra pozitivismului (Philosophie de lhistoire, p. 12), acesta din urma nteles n sens de realism, cel al lui Leopold von Ranke (1796-1886), care pretindea ca istoricul descrie ceea ce s-a ntmplat realmente, wie es engentlich gewesen ist (formula celebra extrasa din lucrarea Zur Geschichte der germanischen und romanischen Vlker, 1824, si redactata ca reactie contra metafizicii hegeliene a istoriei). n concluzie, referitor la si contra lui Franois Simiand (1873-1935), Aron sublineaza diferenta ntre epistemologie si metodologie, entre precepte de o importanta generala, parte integranta a oricarei logici (aici cauzale), si precepte speciale, reflectare a structurii proprie unei realitatii (aici economice) (Ibidem, p. 268-269). Desi nu este deci ntotdeauna usor de facut diferenta ntre epistemologie et metodologie, ca si Aron voi stabili o diferenta ntre planul epistmologic al procedeelor fundamentale si al delimitarii obiectivitatii istorice si planul metodologic al ilustrarilor logice concrete, ntre ceea ce Aron numeste pistmologiquement vrai (adevarat din punct de vedere epistemologic, aici n sens de realite istorica) si mthodologiquement utile (util din punct de vedere metodologic, aici n sens de pratica historienne, a istoricilor) (pistmologie, p. 1341). Planul transcendental (sau critic) Mai nti, Aron sublineaza faptul ca pentru stiintele morale sau sociale, simpla observare dovedeste ca metoda folosita si conceptele utilisate variaza n functie de filozofiile la care adereaza istoricii (Philosophie critique, p. 289). Regasim ideea de limite ale obiectivitatii si pe plan transcendental : pentru Aron, chestiunea critica sau transcendentala se confunda cu chestiunea limitelor obiectivitatii, cea de-a doua chestiune nlocuind chestiunea neo-kantiana a conditiilor de posibilitate a unei stiinte istorice (Philosophie de lhistoire, p. 10), a conditiilor n care relatiile inteligibile comporta o verificare (Philosophie critique, p. 279). Aceasta problematica deschide nsa vasta discutie cu privire la compatibilitatatea ntre structura obiectului istoric si analiza
7

transcendentala (asa cum Immanuel Kant a aplicat-o stiintelor naturii), critica susceptibila sa desprinda postulatele si ipotezele despre care istoricii nu au mai deloc constiinta (Philosophie de lhistoire, p. 10, 12). Mersul gndirii desenat si parcurs de catre Aron, n Introduction la philosophie de lhistoire, este acela care, plecnd de la formele cele mai simple ale comprehensiunii, ajunge deci, nu la o metodologie a istoriei, ci la o teorie transcendentale a cunoasterii istorice care are drept consecinta depasirea n acelasi timp a determinismului necesar promovat de catre sociolog si a singularitatii evenimentului scoasa n evidenta de catre istoric : de altfel, insista Aron, generalitatea care este incontestabila ar trebui sa fie generalitatea analizelor fundamentale (R.M.M. 1938, p. 444 ; FESSARD, op. cit., p. 454), generalitatea n caliate de fundament, generalitate iesita din analiza trenscendentala. Plecnd deci de la o descriere a cunoasterii, de la o teorie a stiintei, sau teorie a cunoasterii <savoir> (Philosophie de lhistoire, p. 11-12), sau teorie a cunoasterii istorce <care> este o logica a cunoasterii <savoir> (Ibidem, p. 379) teorie logica a istoriei unde cele doua teme fundamentale ale comprehensiunii si cauzalitatii colaboreaza (Ibidem, p. 201) , Aron ajunge, prin intermediul unei analize transcendentale punnd accentul pe constructia faptului istoric (alegere si selectie), la reconstructia trecutului, la disolutia obiectului, la istoricitatea cunoasterii istorice (Ibidem, p. 11, 13), la o teorie a ralitatii, la o descriere a realitatii care formuleaza limitele obiectivitatii (Ibidem, p. 1012), la o teorie transcendentale a cunoasterii istorice (R.M.M. 1938, p. 444 ; FESSARD, op. cit., p. 454), si, ca urmare, la o anumita maniera de a filosofa asupra istoricitatii istoricului si a filosofului care gndeste istoria (Philosophie de lhistoire, p. 12), atitudine filosofica care tinteste punctul central al unei teorii a istoriei care ar fi o filosofie a omului (Ibidem, p. 10, 379). Aron revine asupra subiectului n 1972 si subliniaza faptul ca, n Introduction, a aplicat chestiunile kantiene la cunoasterea istorica interpretata dupa traditia hermeneutica germana (Droysen, Dilthey), ca el rationa, nu ca un logician (precum positivistii logici sau analistii anglo-saxoni), ci n rapport cu teoria cunoasterii (Leons, p. 35). De altfel deja n 1938, Aron arata ca logica sistematica a lui Heinrich Rickert (1865-1936) este intermediara ntre teorie cunoasterii si logica stiintelor (Philosophie critique, p. 154). Planul filosofic (ontologic si axiologic) Cercetarea filosofica, ratiunea de a fi a tezei principale, Introduction la philosophie de lhistoire, se afla la originea demersurilor anterioare, descrerea cunoasterii si analiza transcendentala (Ibidem, p. 12). Pe un plan superior filosofic, lucrarea tocmai mentionata conduce deci la o filosofie istorica, adica la o filosofie supusa la rndul ei istoricitatii, filosofie care se opune rationalismului scientist (iluziilor scientistilor care aplica raporturilor dntre teoria si practica politica sau morala schema tehnicii, industriale sau medicale), care contesta n acelasi timp pretentiile pozitivismului (Ibidem, p. 13, 406), iluzia pozitivista sau realista promovata de catre Durkheim (tapes, p. 391-392). Aceasta atitudine folosofica si pune veritabila intrebare a filosofiei istoriei, accea de a sti ce semnifica pentru om propria lui devenire si care este destinul <destine> sau (R.M.M. 1938, p. 444 ; FESSARD, op. cit., p. 454). Aron urmareste mai nti nivelul ontologic al unei doctrine despre om, al unei filosofii despre om vazut n calitate de fiinta istorica (Philosophie de lhistoire, Lhomme et lhistoire , p. 403-437), ontologie practica sau conceptie despre om pe care ctiva
8

cercetatori, precum Philippe Raynaud, o considera ca o filosofie a existentei istorice qvasi existentiale (RAYNAUD, in COMMENTAIRE 1985, p. 217). Interpretnd o dedicatie primita de la Jean-Paul Sartre, Aron arata ca, n vocabularul fenomenologic sartrian, analiza practicata de Sartre, n Ltre et le nant (1943), era o analiza ontologica, n timp ce analiza istoriei facuta de Aron n Introduction la philosophie de lhistoire (1938) era ontica, era esenta unui domeniu particular al realitaii umane, adica domeniul istoric (Spectateur engag, p. 59). Apoi, nivelul axiologique est acela al conservarii drepturilor unei axiomatice a valorilor, inaccesibila n fapt (en fait), dar care subsista cu titlul de ide (Philosophie critique, p. 16), constructie ipotetica sau formala sprijinita pe ntrebuintarea metodologicooperatoare (usage opratoire) a principiului de posibilitate a valorilor universal valabile. Discutiile autentic filosofice vizeaza, conforme perspectivei aroniene, istorismul, relativitatea valorilor, raportarea conoasterii istorice la actualitate, relatia ntre cunoastrea istorica si istoricitatea omului (Epistmologie, p. 1349).

Etapele gndirii filosofico-istorice aroniene 1938 : Introduction la philosophie de lhistoire 1946-1961 : Dimensions de la conscience historique (volum cere reuneste articole scrise ntre 1946-1960). 1966-1967 : Histoire et dialectique de la violence (critica lucrarii Critique de la raison historique <1960> de Jean-Paul Sartre) 1972-1974 : doua cursuri pronuntate de catre Raymond Aron la Collge de France n 1972-1973 (De lhistorisme allemand la philosophie analytique de lhistoire) si 19731974 (LEdification du monde historique), reunite n cartea postuma Leons sur lhistoire (1989). 1981-1983 : ultima reflectie aroniana asura lgaturii ntre problematica cunoasterii istorice si problematica existentei istorice, interogari care presara ultimele lucrari ale lui Raymond Aron, Le spectateur engag (1981) si Mmoires (1983). * Dar conceptia filosofico-istorica aroniana se prelungeste n lucrari nu n special filosofice carora le facem o prezentare selectiva pe universuri spirituale : Istorie : Rpublique impriale. Les tats-Unis dans le monde 1945-1972 (1973). Istoria gndirii : La philosophie critique de lhistoire. Essai sur la thorie de lhistoire dans lAllemagne contemporaine (1938), Machiavel et les tyrannies modernes (culegerere postuma de texte inedite sau deja publicate, cea mai mare parte dinaintea sfrsitului celui de-al doilea razboi mondial) (1993), Les tapes de la pense sociologiques (1967), Penser la guerre, Clausewitz (1976). Critica ideologica : Marxismes imaginaires. Dune sainte famille lautre (culegere de texte din 1946, 1956, 1964, 1968) (1970), Lopium des intellectuels (1955), Polmiques (culegere de texte din 1949-1954) (1955), Marxisme de Marx (curs universitar din 19621963) (carte postuma, 2003) Sociologie politica : Dix-huit leons sur la socit industrielle (curs universitar, 19551956) (1962), La lutte de classes (curs universitar, 1956-1957) (1964), Dmocratie et totalitarisme (curs universitar, 1957-1958) (1965), Les dsillusions du progrs (1969). Teorie politica : Introduction la philosophe politique. Dmocratie et rvolution (curs universitar, 1952) (carte postuma, 1997), Essai sur les libert (1965). Relatii internationale si teoria relatiilor internationale : Le grand schisme (1948), Les guerres en chane (1951), Paix et guerre entre les nations (1962).

10

Pamflete politice si ideologice : De Gaulle, Isral et les Juifs (1968), n Essais sur la condition juive contemporaine (carte postuma, 1998), La rvolution introuvables (1968).

11

Concluzie
n loc de concluzie, a doris s termin printr-un fel de Delenda Carthago coerent cu discursului pe care-l ncheie scandnd aceste vorbe ale lui Raymond Aron care ritmeaz, nc de la nceputul ei, contribiia de fa:
[] le vritable problme philosophique ne concerne pas ltablissement scientifique des faits, mais la reconstitution du pass / De ce point de vue, que les historiens ngligent, la philosophie de lhistoire, qui est dabord une rflexion critique sur les conditions du travail historique, finit par rejoindre une interprtation concrte de lhistoire / Elle est donc immanente lactivit propre de lhistorien ; mais elle chappe souvent celui-ci, comme louvrier la nature de son travail (R.M.M., 1938, p. 444).

Pentru Raymond Aron, orice atitudine vital (existenial) este particular, atitudinea filosofului precum atitudinea istoricului ntlnindu-se pe teritoriul comun al refleciei critice asupra condiiilor particulare ale muncii de istoric, asupra activitii proprii a istoricului. Toate aceste drepturi ale refleciei, aceste drepturi ale filosofiei sunt cele care, n cele din urm, fac ca orice cunoatere istoric s presupun o filosofie a istoriei care s ne ajute s depim pluralitatea perspectivelor: astfel, noi suntem cu toii filosofi ai istoriei, n sensul experienei trite i nu al unei specialialiti. Din cercul virtuos al istoricitii omului i a gndirii sale trebuie ieit prin antrenarea gndirii istorice la ideea unei inteligibiliti (a unui element sensibil) imanente (intrinsece) realitii complexe a lumii istorice, precum i la schema filosofic a Ideii Raiunii ca destinaie a omului. Astfel, dei exist un incontestabil progres al tiinei istorice, succesul filosofiei istoriei se explic prin refuzul de a ignora sensul unei deveniri care atinge substana nsi a umanitii. Bineneles, aceast Idee a Raiunii de ispiraie kantian, aceste valori ale umanismului cuprinztor, aceast construcie formal sau axiomatic a valorilor inaccesibil n fapt dar dinuind de drept (cu titlul de principii transcendentale i nu reale), aceast idee a unitii istoriei umane situeaz propria sa mplinire (sfritul fericit) mult mai departe dect orizontul politic, la orizontul ultim al umanitii. Desigur, acest dincolo nu se refer la o oarecare metafizic, el constituie formal orizontul aciunii umane i al interpretrii istorice, el trebuie s nsoeasc gndirea istoric (historienne), i s orienteze cu titlul de reper regulativ (germ. regulativ) sau de maxim regulatoare a cercetrii istorice demersurile spre interpretri departe de relativitatea pur i simplu. Istoria tiin (histoire savoir), ca de fapt toate tiinele umane, risc, prin metod sau supus fiind disciplinei (exigenei) propriilor sale principii, s ignore Raiunea, or, dincolo de progresele disciplinei istorice, ea trebuie ntotdeauna s aib n minte faptul c Raiunea (Vernunft) este capacitaea, libertatea i efortul omului de a transcende empirica <sa> fiin, experiena sa trit, tragicul situaiei sale istorice:
Ces catastrophes <le nazisme, le stalinisme> sont dernire nous et, plus que jamais, pardel les drames, je conserve ma foi dans une certaine ide de la destination humaine (Socits modernes / 1966, p. 291).

Ieind din nivelul transcendental i filosofic al discuiei, i vorbind de raportul ntre o anumit teorie a istoriei i practica nfptuit de istoric (historienne), Raymond Aron afirm credina sa c savanii sau cercettorii chiar dac ei nu i vor schimba metoda de lucru vor continua meseria <lor> de istoirc (Marc Bloch) sau s fac istorie (Michel de Certeau) cu o mai bun contiin (avec meilleure conscience). Aceast meilleure conscience aroniern este contiina istoric obinuit cu discuiile calme (n afar de orice exclusivism) despre obiectivitatea i relativitatea cunoaterii istorice, despre sensul istoriei umane, deci cu eforturile de
12

conceptualizare, fie ea specific sau vrndu-se universal. Pe tema incomprehensiunii care poate exista ntre istorici i filosofi atunci cnd ei trateaza probleme ale istoriei, Raymond Aron exclude orice autoritate venind dintr-o parte sau cealalt, pentru c ne putem angaja ntr-o anumit activitate tiinific fr s fim totui obligai s reflectm asupra ei, pentru c filosofia nu este nici ea obligat s accepte ca singur legitim o anumit prectic istoric (historienne). Chiar i n sens logic sau epistemologic, dac istoricii nu sunt ntotdeauna contieni despre ceea ce fac, filosoful nu are nici o putere sau ascendent intelectual ca s le zic ceeea ce au de fcut. Totui, aa cum arat Henri-Irne Marrou, sntatea unei discipline tiinifice, aici tiina istoric, cere o anumit nelinite metodologic, de fapt aceeai ca nelinitea filosofic a istoricului, poate ideal, conceput de Raymond Aron:
En fait, il ne manque pas dhistoriens qui sefforcent de comprendre les existences vcues par les autres sans sinterroger sur celle quils vivent eux-mmes. Il ne manque pas de politiques qui ne mettent pas en relation leur mtier avec le sens ultime queux-mmes ou la collectivit donnent aujourdhui leur existence. En droit, lexploration du pass ne se spare pas de la prise de conscience de soi-mme, en droit laction nest humaine qu la condition de se situer elle-mme dans le cours des vnements et par rfrence aux objectifs suprmes. La rciprocit entre la rencontre avec lautre et la dcouverte de soi est donne dans lactivit mme de lhistorien. La rciprocit entre la connaissance et laction est immanente lexistence non de lhistorien, mais de lhomme historique. Max Weber interdisait au professeur de prendre parti dans les querelles du Forum, lintrieur de lUniversit, mais il ne pouvait pas ne pas considrer laction, au moins par la parole ou par la plume, comme laboutissement de son travail ( Introduction , p. 10).

Precum, pe plan politic, putem vorbi mereu despre o opoziie ntre idealiti i realiti, antinomie pe care teoria politic aronian vrea s o depeasc printr-o moral a nelepciunii, exist, pe plan filosofic, o nou ceart a Vechilor i Modernilor conflict pe care Schelling l definea ca opoziie de philosofii, a Vechilor i a Timpurilor moderne, ca reprezentri a unei viziuni an-istorice i a unei viziuni istorice a lumii (acest mic memento aparine lui Heinrich Rickert) (Philosophie critique, p. 153, note 1 <complte par Sylvie Mesure>) , de data aceasta sub forma unui ceri (conflict) al filosofiilor istoriei, pe care o a cincea filosofie a istoriei de inspiraie kantian i no-kantian (tradiie unde se afl gndirea aronian) ar depi-o prin articularea elementelor ne-dogmatice ale raionalismului, voluntarismului i fenomenologiei (FERRY, Systme, p. 216-222, 232). Ct despre o ceart a tiielor umane care nc dureaz, trebuie s ieim printr-un dialog deschis, prin dialogurile pe care trebuie s le ntrein tiinele particulare ale lumii spiritului (antropologice, culturale, sociale) (Geisteswissenschaften), pentru c aa cun subliniaz Wilhelm Diltey prin reuniunea lor se vor apropia puin cte puin de o rezolvare acele dintre problemele sociologiei, ale filosofiei spiritului i ale istoriei crora, n orice caz, o asemenea soluie le este accesibil (DILTHEY, Introduction, p. 146, traduction revue par Sylvie Mesure dans Philosophie critique, p. 29 <et 30>, note 2).

n rezumat, reamintesc c Introduction la philosophie de lhistoire, plecat de la dilogul dintre istorie si filosofie, se deschidea ctre dialogul pe care teoria istoriei l ntreine cu sociologia i politica (sau sociologia politic i teoria ei), ctre reflecia istoric prelungit n sensul unui dialogue fructuos ntre disciplinele umane. Astfel, gndirea filosofica aroniana, n care temele dezbatute n Introduction la philosophie de lhistoire sunt mereu prezente (rasfrnte n mod direct sau subntelese), se regaseste practic n toate contributiile lui Raymond Aron, fie de epistemologie a istoriei, fie de introducere la o teorie actiunii, fie de istorie (critica) a gndirii, fie de sociologie politica si de politica inernationala, dar mai cu seama n cautarea permanenta a unui sens
13

al istoriei umane.

M altur deci acestei formulri aroniene:


Je dirais donc que la fonction suprme est celle de lhistorien, condition videmment que celui-ci soit dabord un conomiste, ensuite un sociologue et enfin un philosophe (Lutte, p. 309).

n ceea ce privete Raymond Aron, opera sa i personalitatea sa reprezint exemple privilegiate sau modele de referin. Mai nti este vorba de paradigma aronian: edificat pe o riguroasarhitectonic conceptual, ea introduce la filosofia istoriei,

adic se intereseaz de temele majore ale acesteia din urma. Dar, nainte de toate, omul Raymond Aron fascineaz, n exercitiul (practica) unei asceze (austeriti intelectuale) avnd drept scop dialogul n stil susinut i angajamentul n serviciul adevrului.
Este vorba deci despre ceea ce Raymond Aron aprecia cel mai mult la Max Weber: unitatea omului i a operei, fiindc aa cum Raymond Aron interpreteaz profunzimea gndirii weberiene istoricul care ntreab trecutul are dreptul s se angajeze n mod total n chestiunile pe care le pune (Sociologie allemande, p. 85).

Cred c am ajuns la esenial, adic la adevr, ar fi fost concluzia, chiar dac circumstanial, spus Raymond Aron, cteva clipe nainte de a-i da duhul (apud BAVEREZ, Raymond Aron, p. 12).

14

BIBLIOGRAFIE selectiv (1) Scrieri ale lui Raymond Aron


Dimensions (avant 1961) = Dimensions de la conscience historique, recueil dessais (dont une partie parus dabord ltranger, en anglais), Plon, Paris, 1961.

Histoire (1966-1967) = Histoire et dialectique de la violence (cours universitaire de 1966-1967 revu par Aron), Gallimard, Paris 1973. Leons (1972-1974) = Leons sur lhistoire (cours de 1972-1973 et 1973-1974 au Collge de France), livre posthume, Editions de Fallois, Paris 1989 ; rdition : Livre de Poche / Biblio Essais n 4136 (1991). Philosophie critique (1938) = La philosophie critique de lhistoire. Essai sur une thorie allemande de lhistoire, Vrin, Paris 1938 ; rdition (daprs Vrin, Paris 1969) : Seuil / Points Essais n 18 (1970). Philosophie de lhistoire (1938) = Introduction la philosophie de lhistoire. Essai sur les limites de lobjectivit historique, Gallimard, Paris 1938 ; rdition : nouvelle dition revue et annote par Sylvie Mesure, Gallimard / Tel n 58, Paris 1986.
Mmoires (1983) = Mmoires. 50 ans de rflexion politique, Julliard, Paris, 1983 ; rdition : Robert Laffont, Paris, 2003 (avec une Prface de Tzvetan Todorov).

Spectateur engag (1981) = Le spectateur engag (livre dentretiens avec Jean-Louis Missika et Dominique Wolton qui ont crit lIntroduction, Raymond Aron concevant les Conclusions), Julliard, Paris 1981 ; rdition : Presses Pocket n 2152 (1992).

15

BIBLIOGRAFIA selectiv (2) Lucrari consacrate lui Raymond Aron


ACTES, Budapest 2000 (in) = Raymond Aron et la libert politique (Actes du colloque international de Budapest, octobre 2000), ditions de Fallois, Paris, 2002. ACTES, Paris 2005 (in) = Raymond Aron et la dmocratie au XXIe sicle. Centenaire de la naissance de Raymond Aron (Actes du colloque international de Paris, mars 2005), ditions de Fallois, Paris, 2007. AUDIER = Serge AUDIER : Raymond Aron. La dmocratie conflictuelle, Michalon, Paris, 2004. BAVEREZ, Raymond Aron = Nicolas BAVEREZ : Raymond Aron. Un moraliste au temps des idologies, Fayard, Paris, 1993. CAHIERS, Cn 1989 (in) = La philosophie politique de Raymond Aron, Cahiers de philosophie politique et juridique de luniversit de Cn, n 15, Cn, 1989. COLLOQUE, E.N.S. 1988 (in) = Jean-Claude CHAMBOREDON (diteur) : Raymond Aron, la philosophie de lhistoire et les sciences sociales (Colloque organis en 1988 lcole normale suprieure), ditions Rue dUlm / Presse de lE.N.S., Paris, 1999.

COMMENTAIRE, 1985 (in) = Raymond Aron (1905-1983). Histoire et politique, numro entirement consacr Raymond Aron de la revue Commentaire, volume 8, n 28-29, Commentaire / Julliard, Paris 1985.
Condition historique (1970) = De la condition historique du sociologue (leon inaugurale au Collge de France prononce le 1er dcembre 1970), Gallimard, Paris, 1971. FESSARD, Raymond Aron = Pre Gaston FESSARD : La philosophie historique de Raymond Aron, prface de Jeanne Hersch, Julliard, Paris, 1980. FESSARD, Rcit = Pre Gaston FESSARD : Rcit de la soutenance de 1938 (in La philosophie historique de Raymond Aron, Julliard, Paris, 1980, p. 34-49) ; repris dans lIntroduction la philosophie de lhistoire. Essai sur les limites de lobjectivit historique, la nouvelle dition de 1986, Annexes , p. 444-457.

FROST / MAHONEY = Bryan-Paul FROST and Daniel J MAHONEY editors : Political Reason in the Age of Ideology. Essays in Honor of Raymond Aron, Transaction Publishers, New Brunswick (New Jersey), 2007.
JUDT = Tony JUDT : The Burden of Responsibility : Blum, Camus, Aron and the French Twentieth Century, Chicago University Press, Chicago, 1998. LAUNAY = Stephen LAUNAY : La pense politique de Raymond Aron, P.U.F. / Recherches politiques , Paris, 1995. MAHONEY, Raymond Aron = Daniel J. MAHONEY : The Liberal Political Science of
16

Raymond Aron : A critical Introduction, Rowman Littlefield Publishers, Lanham, 1992 / Le libralisme de Raymond Aron, traduction Laurent Bury, ditions de Fallois, Paris, 1998. MARROU, Tristesse = Henri-Irne MARROU (sous le pseudonyme de H. Davenson) : Tristesse de lhistorien , compte rendu de lIntroduction la philosophie de lhistoire de R. Aron, in Esprit, n 79, Paris, avril 1939, p. 11-47. MESURE, Raymond Aron = Sylvie MESURE : Raymond Aron et la raison historique, Vrin, Paris, 1984.

R.M.M. 1938 = compte rendu de la soutenance de thse de Raymond Aron dans la Revue de mtaphysique et de morale (juillet 1938, p. 28-31), repris dans lIntroduction la philosophie de lhistoire, . Essai sur les limites de lobjectivit historique, la nouvelle dition de 1986, Annexe, p. 441-445.

17

18

TABLE DES MATIRES (Tabla de materii a tezei de doctorat) Avant-propos (par Gheorghe Vlduescu de lAcadmie Roumaine) NOTE explicative INTRODUCTION Le pourquoi de la philosophie de lhistoire : lexemple Raymond Aron Plan de cette contribution (prsentation et arguments) Niveaux dapproche thorique dans la pense philosophique aronienne Le plan pistmologique et mthodologique (approche gnosologique et illustrations logiques concrtes) Le plan transcendantal (approche critique ou analytique) Le plan philosophique (approche ontologique et axiologique) Les tapes de la pense philosophico-historique aronienne Section A Raymond Aron et la problmatique dune thorie de lhistoire 1re Partie LDIFICATION DU MONDE HISTORIQUE : La reconstruction (reconstitution) du pass (regard pistmologique, mthodologique et transcendantal) I. VIDENCE : Propositions gnrales de mthodologie historique (les donnes ou les documents ; les faits historiques) I. 1. De lanalyse critique des sources ltablissement des faits historiques I. 2. De ltablissement des faits la re-construction dun vnement historique individuel ou collectif La traduction conceptuelle et la slection lmentaire (lunit du fait historique) Le choix du cadre dtude et la slection historique des faits II. INFRENCE : Sur une description et une thorie logique de la connaissance historique (procds historiques fondamentaux ; concepts et catgories historiques) II. 1. Intellection comprhensive II. 1. 1. Conscience La conscience de soi La conscience trangre La conscience historique II. 1. 2. Connaissance La connaissance de soi
19

7 9 11 11 13 13 14 16 17 18

23

25

25

26 27 27

31 34 34 34 35 35 36 36

La connaissance dautrui Lesprit objectif La connaissance historique II. 1. 3. Comprhension La comprhension de soi La comprhension dautrui La comprhension historique a) La comprhension des hommes ou des acteurs historiques (lintentionnalit ou la rationalit) b) La comprhension des ides (lautonomie des univers spirituels) c) La comprhension des faits ou des vnements historiques Les limites et les difficults de la comprhension historique (la pluralit des perspectives et la pluralit des interprtations) Comprhension et Causalit II. 2. Intellection explicative II. 2. 1 Causalit La causalit naturelle La causalit sociologique La causalit historique II. 2. 2. Causalit, Contingence, Hasard II. 2. 3. Les grands hommes II. 2. 4. Causalit et Responsabilit historique II. 2. 5. Dterminisme historique II. 2. 6. Les limites de la causalit historique et de lobjectivit de la connaissance historique II. 2. 7. Causalit et Comprhension II. 3. Ensembles historiques II. 4. Devenir et Sens de lhistoire II. 4. 1. Devenir et Temps historiques II. 4. 2. Le sens de lhistoire 2e Partie HISTOIRE et OBJECTIVIT : Sur une thorie transcendantale de la connaissance historique (regard pistmologique et transcendantal) Histoire et histoires Les deux histoires (lhistoire-ralit et lhistoire-science, ralit et savoir) Les territoires de lhistoire Lhistoire des ides (les histoires spciales , ou spcialises , ou spcifiques ) Lhistoire des faits (lhistoire empirique ou l histoire vnementielle ) Lhistoire totale et la fin de lhistoire Histoire et Thorie Historicit de lhistorien Objectivit historique
20

38 39 39 41 42 42 43 43 47 48 49 51 54 54 54 57 58 62 64 65 69 76 77 79 87 87 89

95 97 97 100 100 106 108 112 115 117

Lobjectivit de la connaissance historique Les limites de lobjectivit historique Le dpassement de lobjectivisme historique Relativit historique La relativit de la connaissance historique (le danger de la dissolution de lobjet ) Les limites du relativisme historique (le dpassement de lhistorisme) 3e Partie HISTOIRE et VRIT : Sur une philosophie de lhistoire et une philosophie de laction historique (regard philosophique : philosophico-historique et philosophico-politique) La conception trinitaire de lhomme et lhistoire Lhomme dans lhistoire : choix et action politique Lhomme historique : dcision (acte dcisif) et engagement politique Lhistoire de lhomme : la qute de la vrit La Valeur de Vrit ( une ide de la Raison ) Vrit et Libert (qute de la vrit et conqute de la libert) Libert et Temporalit ( la libert dans la temporalit )

117 118 121 123 123 124

133 135 136 138 141 143 150 154

Section B Philosophie de lhistoire et Sciences de lesprit Histoire et Philosophie Histoire et Philosophie de lhistoire Philosophie de lhistoire et Philosophie (et anthropologie philosophique) Philosophie de lhistoire et Idologie(s) (les religions sculires ) Philosophie de lhistoire et Religion Vision judo-chrtienne et Philosophies traditionnelles de lhistoire Aron et la Providence (la vocation universelle ) Aron et lAthisme (la ruse de la raison et le rationalisme aronien) Aron, la Judit et le Judasme Philosophie de lhistoire et Sociologie Histoire et Sociologie Philosophie de lhistoire et Thorie sociologique La responsabilit sociale du philosophe Le social dans la pense aronienne Philosophie de lhistoire et Psychologie Philosophie de lhistoire et Politique Philosophie de lhistoire et Philosophie de la politique (ou thorie politique et thorie des relations internationales ) Lautonomie et la primaut du politique
21

159 159 166 166 174 174 174 175 177 179 179 182 185 186 188 190 190 192

Pense philosophique et pense politique Influences (l ascendance thorique de la pense politique aronienne) Le ralisme aronien Contributions aroniennes la pense politique Libert(s) et galit Rformisme (libralisme politique) ou Rvolutionnarisme ; droite ou gauche Le spectateur engag de lhistoire Le patriotisme aronien Section C Dialogues aroniens DIALOGUES PHILOSOPHIQUES Les ruses de la raison Kant Hegel ; Marx Le no-kantisme ou la philosophie critique de lhistoire Dilthey (la critique de la raison historique ) Rickert (la philosophie des valeurs) Simmel (les sens objectifs ) Max Weber (la causalit probabiliste rtrospective) Lchec de la critique ; la solution Weber (limputation causale singulire) Le dpassement de lhistorisme (Scheler) Les mtaphysiques de lhistoire Spengler et Toynbee (le pessimisme de la dispersion ou le dogmatisme de la pluralit) Arendt (le mystre de lvnement ) Le marxisme de Marx (loptimisme du progrs ou le dogmatisme de lunit) Le dpassement de lantinomie fondamentale Les marxismes Les interprtations orthodoxes du marxisme Les Saintes Familles Le marxisme existentialis a) Sartre b) Merleau-Ponty Le marxisme structuralis (Althusser) Bergson (la doctrine de la contingence et de la libert) Husserl (la phnomnologie ) Les philosophies du soupon Nietzsche (le perspectivisme ) Heidegger (lExistenzphilosophie)
22

194 199 201 203 214 219 224 230

237 237 237 240 243 245 252 257 260 272 277 282 282 285 287 293 297 297 300 301 303 319 320 325 327 329 329 330

La nouvelle critique ou le postmodernisme franais (Foucault) Les philosophes catholiques (le Pre jsuite Gaston Fessard) DIALOGUES SOCIOLOGIQUES La sociologie politique aronienne et le concept de modernit Montesquieu (la pense librale) Tocqueville (la pense librale-dmocratique) Comte (le positivisme ) Marx (la sociologie moniste) Durkheim (le sociologisme ) Max Weber (la sociologie comprhensive ) Lvi-Strauss (le structuralisme ) DIALOGUES HISTORIQUES ET POLITIQUES Thucydide (le rcit historique) Aristote (lautonomie du politique ) Machiavel (le machiavlisme de Machiavel : politique et moralit ; le machiavlisme moderne : Pareto) Clausewitz (la thorie de la guerre absolue) Section D changes pistmologiques La soutenance (le 26 mars 1938) Les historiens positivistes (lhistoire traditionnelle ou l histoire vnementielle ) Lcole des Annales Les pres fondateurs (l histoire-problme : Marc Bloch et Lucien Febvre) Fernand Braudel (les temps de lhistoire) Les nouvelles histoires Les analystes anglo-amricains (la controverse Hempel-Dray ) Karl Popper (le logique de la situation )

333 340 343 343 347 349 352 355 360 365 372 377 377 381

384 390

401

407 412 413 414 415 418 424

23

Friedrich von Hayek (le no-libralisme ) Les historiens pistmologues Henri-Irne Marrou (le personnalisme ) Paul Veyne (la pure curiosit dsintresse) Michel de Certeau (la structuration triangulaire : lieu , production , criture de lhistoire ) Section E La pense aronienne Influences (la biographie intellectuelle de Raymond Aron) Un systme philosophique aronien ? Lunit thorique de luvre aronienne Loriginalit de la pense aronienne Une pense critique (la mthode critique aronienne) Le style aronien Lactualit de la pense aronienne La rception et lcho de lIntroduction la philosophie de lhistoire La connaissance actuelle de la pense philosophique aronienne Une cole de pense aronienne ? Un profil idal-typique dintellectuel : Raymond Aron Dbats pistmologiques actuels (entre crise et refondation de lhistoire : Grard Noirel et Roger Chartier) En guise de conclusion BIBLIOGRAPHIE (1) : crits de Raymond Aron BIBLIOGRAPHIE (2) : Ouvrages consacrs Raymond Aron / Divers ouvrages utiliss, cits ou mentionns

426 428 428 432 438

445 449 457 460 460 462 464 464 466 474 477 480 489 493

498

24

S-ar putea să vă placă și