Sunteți pe pagina 1din 1

Ah! ce frumoase-s serile de toamn!

Prin frunze reci doar un fior adie; S-arat-n deal, cu faa purpurie, A nopilor fermectoare Doamn. Pe cmpul veted tainic ea-mprtie Strlucitoarea-i negur albastr, O, Doamne sfnt! Ce pan mult miastr Atta farmec ar putea descrie! Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul. n umbra lui m simt prins de tristee: Exist oare-atta frumusee n fire, aa cum o simi tu, poetul? Ori suntem prad o! gndire-amar! De-a simurilor noastre amgire Ce-arunc-un vl frumos peste-o netire, i totui, Doamne, ce frumoas sear!