Sunteți pe pagina 1din 11

Solutii perfuzabile

Definitie: Preparatele perfuzabile sunt solutii apoase sau emulsii ulei in apa, izotonice, sterile si apirogene ( care previne cresterea temperaturii), care se administreaza intravenos, in volume de 100ml sau mai mari, cu ajutorul unui dispozitiv de perfuzare.

Avantaje: Au o aplicabilitate multipla, si anume: inlocuiesc apa pierduta in organism, pot fi folosite pentru alimentatia parenterala sau cu tratament medicamentos; Desi au un mod diferit de administrare fata de perfuzii, in aceasta clasa sunt incluse si solutiile pentru dializa peritoneala si hemodializa cat si solutiile pentru nutritie parenterala si enterala; In general sunt solutii apoase care pot fi vehiculate usor in aparatul circular si asimilate in organism; Pot fi folosite ca vehicule pentru dizolvarea unor substante medicamentoase; Produc efect sistemic direct, introducand in circuitul sanguin concentratii ridicate de medicament; Reprezinta un mijloc temporar de tratament, indispensabil pentru anumiti bolnavi aplicandu-se in cazul in care nu se poate folosi o alta cale de administrare a unui medicament; Se recurge la perfuzii in mod obligatoriu pentru inlocuirea unor pierderi masive de sange;

Dezavantaje: fabricare si conditionare costisitoare; timp de administrare indelungat(zile, luni); complicatii datorita interactiunilor aparute la asocierea cu diferite medicamente, in solutia perfuzabila; riscul aparitiei de septicemie, infectii fungice, hepatita, prin administrarea incorecta sau perfuzii contaminate; se pot produce modificari in izostructura sangelui, cu o prima consecinta de perturbare a constantelor fizice,fenomene secundare ca: tulburari cardiovasculare si pulmonare, sclerozarea venelor, aparitia de tromboflebite; perfuziile nu pot fi aplicate decat in spital, sau strict sub control medical;

Diferentele intre perfuzii si medicamentele injectabile: perfuziile se administreaza intr-un volum mare (pana la 1-2 litri in 24 de ore) si administrarea dureaza de la ora pana la 1-2 ore; perfuziile se administreaza numai intravenos; perfuziile de multe ori nu contin substante medicamentoase cu actiune terapeutica specifica( de exemplu: perfuziile nutritive, inlocuitoare de pasma, etc) perfuziile sunt de obicei solutii apoase ( mai rar emulsii ulei/apa) la perfuzii izotonia, izohidria, lipsa substantelor pirogene sunt conditii obligatorii nu sunt adminisi conservanti, agenti pentru ajustarea pH-ului si stabilizanti la prepararea perfuziilor

Preparea perfuziilor: Din punct de vedere tehnologic, prepararea perfuziilor nu difera de a medicamentelor injectabile. La prepare se iau precautiile necesare pentru asigurarea stabilitatii fizico-chimice, microbiologice si biologice. Pregatirea recipientelor se realizeaza in felul urmator: flacoanele de sticla cu capacitate de 100, 250, 500 si 1000 ml, gradate cu deschidere mai larga, cu peretii grosi pentru a rezista la sterilizare, inchise cu dop de cauciuc fixat cu o garnitura metalica sunt pregatite (spalate, uscate, sterilizate) recipientele din material plastic au forma de saci, pungi si flacoane supple, semi-rigide sau rigide, care pot avea diferite capacitate :125, 250, 500, 1000 si 2000 ml. Materialele plastic folostite la fabricarea recipientelor pentru solutii perfuzabile sunt: poliamida, polietilena, clorura de polivinil etc.

Numai flacoanele de sticla pot fi recuperate si refolosite, recipientele din plastomeri fiind pentru utilizare unica. Substantele active se dizolva sau se emulsioneaza in apa pentru preparatele injectabile si solutia respectiv emulsia obtinuta se completeaza la volumul specificat. Solutiile perfuzabile se izotonizeaza. La preparare nu se admite adaosul solutiilor-tampon pentru ajustarea pH-ului sau a conservantiilor antimicrobieni. pH-ul preparatelor perfuzabile trebuie sa fie apropiat de neutralitate.

Continutul in substanta activa se exprima in unitati de masa pentru 1000 ml solutie, in milimoli pe 1000 ml solutie(mmol/l) sau in miliechivalenti pe 1000 ml solutie (m Eq/l). Continutul in substante energetic se exprima uneori in calorii (cal). Solutiile perfuzabile se filtreaza prin material filtrante adecvate pana cand se obtin solutii perfect limpezi si se repartizeaza in recipient de sticla gradata sau din material plastic. Preparatele perfuzabile se sterilizeaza printr-o metoda adecvata.

Clasificarea perfuziilor 1. Perfuzii pentru restabilirea echilibrului hidro-electrolitic 2. Perfuzii pentru restabilirea echilibrului acido-bazic 3. Perfuzii cu substante energetic 4. Perfuzii folosite in metabolismul reconstituant 5. Perfuzii inlocuitoare de plasma 6. Perfuzii medicamentoase 7. Solutii pentru dializa peritoneala si hemodializa

1. Perfuzii pentru restabilirea echilibrului hidro-electrolitic


Aceste perfuzii sunt folosite pentru mentinerea echilibrului hidroelectrolitic al organismului la bolnavii operati, pentru inlocuirea pierderilor de apa si electroliti la unii bolnavi. Ori de cate ori au loc pierderi mari de apa sau electroliti, sau aportul acestor elemente este nesatisfacator, au loc si dereglari in balanta hidroelectrica. Asemenea dereglari se produc in stari patologice, insotite de febra si transpiratie, voma, diaree, pierderi de sange, arsuri. Echilibrul hidroelectric al organismului imbraca forme complexe ca: Deshidratare hipetonica (pierderea numai a apei cu retentia sarurilor) Deshidratare hipotonica ( pierdere mare de apa cu electroliti) Hiperhidratare izotonica (datorita aportului de solutii saline izotonice, ceea ce are ca urmare marirea spatiilor intracelulare si formarea de edemee) Hiperhidratare hipotonica ( aport de apa fara elctroliti)

Organismul uman contine aproximativ60% apa repartizata in: apa intracelulara 40%, apa extracelulara 20% - o parte a apei extracelulare si anume 15% se gaseste in spatiile intercelulare (apa interstitial) si restul de 5% in vase (apa intravasculara). Forma cea mai frecventa a dezechilibrului hidroelectrolitic intercelular este hipokalemia (pierderi de K+ ) care are urmari grave. Homeostazia apei si electrolitilor este reglata de hormoni (hipofizari ,corticosuprarenali si paratiroidieni) si de impulsuri nervoase care se transmit prin hipotalamus si la alte nivele ale SNC. Pentru mentinerea echilibrului hidroelectrolitic, pentru inlocuirea pierderilor de apa si electroliti in diferite stari patologice, pentru compensarea dezechilibrului electrolitic se utilizeaza diferite perfuzii cu electroliti. La administrarea acestor perfuzii trebuie sa se tina seama de raportul in care se afla anionii si cationii din organism, astfel sa se prepare perfuzii care sa asigure un aport corespunzator de electroliti. Concentratia electrolitilor se exprima de obicei in meliechivalenti/ litru (mEq/l) mval/l in loc de g/ 100 ml sau g/litru deoarece osmoreglarea respectiv presiunea osmotica a solutiilor depinde de numarul de molecule sau ioni prezenti in unitatea de volum. In aceste cazuri in loc de o reteta obisnuita este o prescriptie cu ioni deficitari. Farmacistul trebuie sa aleaga sarea corespunzatoare pentru compensarea deficitului de cationi sau anioni, sa transforme miliechivalentii in mg si sa calculeze cantitatea necesara de apa pentru a obtine o solutie izotonica. Pentru a calcula apa necesara se foloseste cifra Sprowl care reprezinta numarul de ml de apa distilata necesara pentru obtinerea unei solutii izotonice.

Exemple de perfuzii cu electroliti oficinale in FR X: solutie perfuzabila de KCl si NaCl , contine : 36 mmoli K+ 103 mmoli Na+ si 138 mmoli Cl-.

solutie perfuzabila de NaCl care contine 9 g/l clorura de sodiu sau 154 mmoli Na+ si 154 mmoli Cl-

solutie perfuzabila de NaCl compusa contine 8.6 g/litru clorura de sodiu, 0.5 g/l clorura de calciu, 0.3 g/litru clorura de potasiu care corespunde la: 147 mmoli Na+ 4 mmoli K+ 2.28 mmoli Ca2+ si 156 mmoli Cl.

solutie perfuzabila de NaCl compusa cu lactat de sodiu care contine clorura de sodiu 6g/l, clorura de calciu 0.5 g/l, clorura de potasiu 0.3 g/l, acid lactic 4.02 g/l, hidroxid de sodiu 1.79 care corespunde la 147 mmoli Na+, 4mmoli K+ si 0.77 mmoli Ca 2+, 624 mmoli Cl-.

2.Perfuzii pentru restabilirea echilibrului acido-bazic

Prin echilibrul acido-bazic se intelege totalitatea mecanismelor fizico-chimice si fiziologice care mentin pH-ul sangelui la valori cuprinse intre 7,35- 7,45. In anumite cazuri patologice apar dezechilibre acido-bzice care se manifesta sub forma de acidoza sau alcaloza. Acidoza poate fi respiratorie cand datorita unei ventilatii pulmonare defectuoase (in urma unor intoxicatii cu morfina, barbuturice sau in poliomielita) diozidul de carbon se acumuleaza in organism (acidoza prin hipoventilatie). Acidoza metabolica se datoreaza scaderii concentratiei de bicarbonat in organism si poate fi cauzata de diabet zaharat, soc, arsuri, intoxicatii cu salicilati, somnifere. Alcaloza respiratorie apare ca o consecinta a unei cedari exagerate de CO2 la nivelul plamanilor. Alcaloza metabolica este produsa de marirea concentratiei de bicarbonat si este cauzata de voma respectiv pierderi de cantitati mai mari de suc gastric, gastroenterite sau pierderi de potasiu in afectiuni renale.

Perfuziile administrate in cazuri de acidoza sunt: 1. Perfuzii oficinale in FRX: - solutie perfuzabila de hidrogencarbonat de sodiu 1.3% - solutie perfuzabila de lactat de sodiu 1,72%

2. Perfuzii neoficinale: - perfuzie de trometamoli, - perfuzie de acetat de sodiu

Perfuzii administrare in alcaloza: Perfuzii oficinale in FRX:

- solutie perfuzabila de NaCl 0.9% Perfuzii neoficinale:

- solutie perfuzabila de clorura de amoniu 8,3% - solutie perfuzabila de arginina 10.5% - solutie perfuzabila de clorhidrat de lizina 21.6 %

3.Perfuzii cu substante energetice

In urma unor interventii chirurgicale pe tractul gastrointestinal si alte interventii grele este nevoie sa se recurga si la alimentatie parenterala, si anume perfuzii care contin substante nutritive. Valoarea energetica a diferitelor alimente este aproximativ urmatoarea: 1 g glucide sau proteine= 4,1 cal 1 g lipide= 9,3 cal 1 g alcool etilic= 7, 1 cal

Organismul uman are nevoie de 2000-4000 calorii pe zi. Pentru alimentare parenterala se ulitizeaza in primul rand glucide, hidrolizate de proteine si mai recent emulsii de ulei in apa. Exemple de perfuzii cu substante energetice: Oficinale in FR X: solutie perfuzabila de glucoza 50 g/l solutie perfuzabila de fructoza 54 g/l solutie perfuzabila de sorbitol 50 g/l ,100 g/l solutie perfuzabila de manitol 50 g/l, 100g/l perfuzie invertosi- se prepara folosind 10% zahar si 0.3 ml acid clorhidric. perfuzie continand alcool si fructoza 40+40, 40+100

Emulsii parenterale :

Lipidele au valoare energetica mai mult decat dublu in comparative cu glucidele si proteinele reprezentand o sursa foarte valoroasa de calorii, insa ca atare nu pot fi administrare intravenos pentru ca duc la embolii grasoase cu urmari foarte grave. Daca sunt insa fin dispersate in apa sub forma de emulsii ulei/ apa pot fi perfuzate fara riscuri inseminate. Pe langa un aport mai mare de calorii, emulsiile parenterale prezinta inca un avantaj fata de solutiile de glucide: practic sunt lipsite de efecte osmotice, nu irita endoteliul venos ca solutiile hipertonice, si nu au actiune osmodiuretica. Prepararea emulsiilor parenterale prezinta insa dificultati tehnologice, si anume dispersarea foarte fina a uleiurilor, sterilizarea preparatelor, asigurarea unei stabilitati corespunzatoare. Este foarte important ca emulsiile sa fie incet perfuzate si nu este indicata administrarea lor pe timp mai indelungat. Emulsiile parenterale se prepara din ulei de soia, ulei de bumbac, unei de sesam (10-20%). Ca emulgatori se utilizeaza lecitina de soia si de galbenus de ou, polisorbati pluronici, monostearatul de poliglicerol. Acestea contin glucoza de sorbitol, eventual glicerol.

4. Perfuzii folosite in metabolismul reconstituant


Metabolismul reconstituant asigura dezvoltarea si refacerea organismului, resintetizarea proteinelor. Proteinele sunt cele mai importante substante care intra in constitutia protoplasmei, reprezentand substratul material al tuturor fenomenelor vietii. Proteinele organismului iman sunt constituite din 22aminoacizi levogiri. Un numar insemnat de acizi aminati pot fi sintetizati in organism, daca alimentatia contine suficient azot aminic. 8 aminoacizi insa nu pot fi sintetizati (Aminoacizii esentiali) si trebuie introdusi prin alimentatie. Pentru ca un amestec de aminoacizi sa fie considerat echilibrat intr-o perfuzie trebuie ca raportul aminoacizi esentiali: aminoacizi neesentiali sa fie egal cu 1:2. La formularea solutiilor trebuie sa se tina seama de urmatoarele: - Solutiile trebuie sa contina aminoacizii esentiali in cantitati asemanatoare raportului in care se gasesc in protein, de exemplu: fenilalanina 20%, valina 16%; - Pe langa aminoacizii esentiali solutiile trebuie sa contina si unii aminoacizi neesentiali care sa asigure necesarul de azot nespecific;

- Solutiile trebuie sa contina si substante energetic (sorbotol), vitamine din grupa B, vitamina C si rutozid; Ca vehicul se va folosi o solutie de electroliti care trebuie sa contina si K+ si Mg2+ Se recomanda adaugarea acidului malic pentru favorizarea eliminarii azotului neutilizat;

5. Perfuzii inlocuitoare de plasma

Pierderile mari de sange cauzate de un accident sau in urma unei interventii chirurgicale, pericliteaza viata persoanei respective datorita diminuarii volumului circulant. Daca volumul se mareste cu lichide corespunzatoare, bolnavul poate supravietui. Cea mai ndicata in asemenea cazuri este transfuzia de sange si se va recurge la peruzii cu plasma sau solutii perfuzabile numai daca nu exista posibilitatea utilizarii sangelui. Pentru inlocuirea sangelui s-au folosit solutii saline, dar electrolitii difuzeaza rapid din sistemul vascular iar apa este eliminate. Pentru mentinerea apei timpmai indelungat in circuitul vascular, s-a recurs la solutii de coloizi hidrofili, care au capacitatea de a retine si apa. Exemple de solutii perfuzabile inlocuitoare de plasma:

1. Perfuzii officinale in FRX: perfuzie de dextran 40 cu glucoza perfuzie de dextran 70 cu glucoza perfuzie de dextran 40 cu clorura de sodiu perfuzie de dextran 70 cu clorura de sodiu

(Dextranul este un polimer al glucozei, obtinut pe cale biosintetica.) 2. Perfuzii neoficinale - Polivinilpirolidona- este un produs macromolecular sintetic. Este o pulbere alba, higroscopica. Se utilizeaza solutia de 3,5% neutralizata cu hidrogencarbonat de sodium izotonizata cu 0,9 %clorura de sodium;

- Marisang (Plasmagel) - este un preparat obtinut din gelatin modificata si partial hodrolizata. Este total lipsit de toxicitate, nu influenteaza mecanismul coagularii sangelui, este metabolizat complet. Prezinta avantajul fata de ceilalti inlocuitori de plasma ca aduce si aport de azot organismului.

6. Perfuzii medicamentoase
Se administreaza in urmatoarele cazuri: cand nu se pot realiza concentratii terapeutice sanguine prin administrare pe cai injectabile daca substanta medicamentoasa are viteza mare de eliminare substanta medicamentoasa nu este tolerate la administrare pe calea enterala (orala) substanta medicamentoasa este inactivata prin administrare pe cale enterala

Perfuziile cu substante medicamentoase realizeaza o concentratie terapeutica aproape constanta si un nivel sanguit ridicat in organism pe toata durata perfuzarii. Se pot administra diferite medicamente prin introducerea lor in tubul aparatului de pefuzie, fara sa mai fie nevoie de injectii i.v. repetate

Exemple de solutii perfuzabile medicamentoase: 1. Oficinale in FRX: - perfuzie de metronidazol, contine 5g metronidazol. Se indica in abcese hepatice amibiene, infectii cu bacteria anaerobe sistemice - perfuzie de tinidazol, contine 2g/l tinidazol. Are indicatii identice cu solutia perfuzabila de metronidazol. perfuzie de p-amino salicilat de sodiu Perfuzii de uree - este utilizata pentru scaderea tensiunii intracraniene perfuzie de ethionamidi- se utilizeaza tuberculostatic

- perfuzie de E.D.T.A.- Na2 se administreaza in intoxicatiile cu metale, in hipercalcemia, aritmii cardiace, arterioscleroza

7. Solutii pentru dializa peritoneala si pentru hemodializa

Solutiile folosite pentru dializa peritoneala si pentru hemodializa au proprietati asemanatoare cu perfuziile cu electroliti; sunt solutii izotonice, izoionice si sterile. Perfuziile pentru dializa peritoneala se folosesc in scopul indepartarii din organism a unei substante toxice. Dializa peritoneala se poate efectua fie prin introducerea perfuziei in cavitatea abdominala cu ajutorul a doua catetere, unul pentru intrare si altul pentru evacuarea solutiei, fie prin introducerea intermitenta a solutiei de perfuzat, care dupa un anumit timp este eliminate prin aceleasi catetere. Tehnica acestui procedeu constra in introducerea in cavitatea peritoneala a 2l solutie perfuzabila, se lasa jumatate de ora, iar apoi lichidul este indepartat. Operatia se repeat dupa 6- 12 ore. In acest timp se controleaza balanta hidrica. Deoarece prin acest procedeu se folosesc cantitati mari de perfuzii, se realizeaza solutii concentrate care sunt diluate la intrebuintare. Perfuziile pentru dializa peritoneala contin electroliti, glucoza sau sorbitol. Se pot asocia antibiotice. Perfuziile administrate trebuie sa fie izoosmotice si sterile. Perfuziile pentru hemodializa se utilizeaza pentru functionarea rinichiului artificial. In cazurile de anuie prin insuficienta renala, in intoxicatii grave cu somnifere si in general in cazurile in care este necesara epurarea sangelui, se foloseste rinichiul artificial. Acest aparat este prevazut cu o membrane semipermeabila , de o parte a membrane se introduce o solutie de polielectroliti, cu un continut asemanator plasmei sanguine si o osmolaritate totala cuprinsa intre 300 si 400 mosm/l, de cealalta parte a membrane este adus, extracorporal, sangele bolnavului. Prin membrane, se petrec schimburi intre substantele din plasma sanguina si Solutia pentru rinichiul artificial. Cantitatea de solutie pentru rinichiul artificial utilizata la o dializa de 6ore, variaza intre 150 si 300 l. Aparatul este prevazut cu rezervoare de 140 l care se schimba la 2ore. In aceste rezervoare se introduce: concentrate de electroliti, glucoza si apa si se agita continutul cu agitatoare. La solutia diluata se adauga clorura de calciu si clorura de potasiu.

Caractere si control. Conservare

FR X prevede urmatoarele metode de control: 1. Aspect: solutiile perfuzabile trebuie sa fie limpezi, practice lipsite de particule in suspensie emulsiile perfuzabile dupa agitare trebuie sa aiba un aspect omogen si nu trebuie

sa prezinte nici un semn de separare a fazelor.Diametrul particulelor fizice dispersate, determinat la microscop trebuie sa fie cel mult 5 m. 2. Culoarea: solutiile perfuzabile trebuie sa fie incolore. O eventual coloratie nu trebuie sa depaseasca coloratia etalonului de culoare prevazut in monografie 3. pH-ul se determina potentiometric 4. Uniformitatea volumului: volumul de lichid perfuzabil din recipient trebuie sa fie cel putin egal cu cel declarat pe eticheta. Volumul se verifica pe zece recipiente. 5. Impuritati pirogene: preparatele perfuzabile trebuie sa corespunda la testul pentru impuritati pirogene 6. Sterilitate: Preparatele trebuie sa fie sterile 7. Dozare: continutul in principia active poate sa prezinte o abatere de 5 % fata de valoarea declarata si se efectueaza conform prevederilor din monografia respective. 8. Conservarea se realizeaza in recipiente inchise etans.