Sunteți pe pagina 1din 6

Mihai Eminescu - La o artista

Ca a noptii poezie, Cu-intunericul talar, Cand se-mbina, se-mladie C-un glas tainic, lin, amar. Tu, cantare intrupata, De-al aplauzelor flor Aparand divinizata, Rapi-si sufletu-mi in dor!

Astfel mana-ti tremuranda Bate-un cantec mort si viu, Ca furtuna descrescanda Care muge a pustiu.

Ca zefirii ce adie Canturi dulci ca un fior Cand prin flori de iasomie Isi sting sufletele lor, Astfel notele murinde, Blande, palide, incet, Zbor sub mana tremurande, Ca dulci ganduri de poet.

Esti tu nota ratacita Din cantarea sferelor Ce eterna, nefinita, Ingerii o canta-n cor? Esti fiinta-armonioasa Ce-o gandi un serafin Cand pe lira-i tanguioasa Mana cantecul divin?

Sau ca lira slaramata, Ce razgeme-ngrozitor Cand o mana inghetata Rumpe coardele-n fior,

Ah, ca visul ce se-mbina Palid, lin, incetisor, Cu o raza de lumina Ce-arde geana ochilor; Tu, cantare intrupata, De-al aplauzelor flor Disparand divinizata Rapasi sufletu-mi de dor!

Mihai Eminescu - Venere si Madona


Ideal pierdut n noaptea unei lumi ce nu mai este, Lume ce gndea n basme si vorbea n poezii, O! te vd, te-aud, te cuget, tnr si dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alti zei. Venere, marmur cald, ochi de piatr ce scnteie, Brat molatic ca gndirea unui mprat poet, Tu ai fost divinizarea frumusetii de femeie, A femeiei, ce si astzi tot frumoas a o revd. Rafael, pierdut n visuri ca-ntr-o noapte nstelat, Suflet mbtat de raze si d-eterne primveri, Te-a vzut si-a visat raiul cu grdini mblsmate, Te-a vzut plutind regin printre ngerii din cer Si-a creat pe pnz goal pe Madona Dumnezeie, Cu diadem de stele, cu sursul blnd, vergin, Fat pal-n raze blonde, chip de nger, dar femeie, Cci femeia-i prototipul ngerilor din senin. Astfel eu, pierdut n noaptea unei vieti de poezie, Te-am vzut, femeie stearp, fr suflet, fr foc, Si-am fcut din tine-un nger, blnd ca ziua de magie, Cnd viata pustiit rde-o raz de noroc. Am vzut fata ta pal de o bolnav betie, Buza ta nvinetit de-al coruptiei muscat, Si-am zvrlit asupr-ti, crudo, vlul alb de poezie Si paloare-i tale raza inocentei ei I-am dat. Ti-am dat palidele raze ce-nconjoar cu magie Fruntea ngerului-geniu, ngerului-ideal, Din demon fcui o snt, dintr-un chicot, simfonie, Din ochirile-ti murdare ochiu-aurorei matinal. Dar azi vlul cade, crudo! dismetit din visuri sece, Fruntea mea este trezit de al buzei tale-nghet Si privesc la tine, demon, si amoru-mi stins si rece M nvat cum asupr-ti eu s caut cu dispret!

Tu mi pari ca o bacant, ce-a luat cu-nselciune De pe-o frunte de fecioar mirtul verde de martir, O fecioar-a crei suflet era snt ca rugiunea, Pe cnd inima bacantei e spasmodic, lung delir. O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie, Cu diadema-i de stele, cu sursul blnd, vergin, Eu fcut-am zeitate dintr-o palid femeie, Cu inima stearp, rece si cu suflet de venin! * Plngi, copil? -- C-o privire umed si rugtoare Poti din nou zdrobi si frnge apostat-inima mea? La picioarele-ti cad si-ti caut n ochi negri-adnci ca marea Si srut a tale mne, si-i ntreb de poti ierta. Sterge-ti ochii, nu mai plnge!... A fost crud-nvinuirea, A fost crud si nedreapt, fr razem, fr fond. Suflete! De-ai fi chiar demon, tu esti snt prin iubire, Si ador pe acest demon cu ochi mari, cu prul blond.

Mihai Eminescu - O, mama


O, mama... O, mama, dulce mama, din negura de vremi Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi; Deasupra criptei negre a sfntului mormnt Se scutura salcmii de toamna si de vnt, Se bat ncet din ramuri, ngna glasul tau... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Cnd voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi plngi; Din teiul sfnt si dulce o ramura sa frngi, La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi, Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi; Simti-o-voi o data umbrind mormntul meu... Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu. Iar daca mpreuna va fi ca sa murim, Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim, Mormntul sa ni-l sape la margine de ru, Ne puna-n ncaperea aceluiasi sicriu; De-a pururea aproape vei fi de snul meu... Mereu va plnge apa, noi vom dormi mereu.

Mihai Eminescu Diana

Ce caui unde bate luna Pe-un alb izvor tremurtor i unde psrile-ntruna Se-ntrec cu glas ciripitor? N-auzi cum frunzele-n poian optesc cu zgomotul de guri Ce se srut, se hrjoan n umbr-adnc de pduri? n cea oglind mictoare Vrei s priveti un straniu joc. O ap vecinic cltoare Sub ochiul tu rmas pe loc? S-a desprimvrat pdurea, E-o nou via-n orice zvon, i numai tu gndeti aiurea, Ca tnrul Endymion.

De ce doreti singurtate i glasul tainic de izvor? S-auzi cum codrul frunza-i bate, S-adormi pe verdele covor? Iar prin lumina cea rrit, Din valuri reci, din umbre moi, S-apar-o zn linitit Cu ochii mari, cu umeri goi? Ah! acum crengile le-ndoaie Minue albe de omt, O fa dulce i blaie, Un trup nalt i mldiet. Un arc de aur pe-al ei umr, Ea trece mndr la vnat i peste frunze fr numr Abia o urm a lsat.

Mihai Eminescu - Fiind Biet Pduri Cutreieram


Fiind biet pduri cutreieram i m culcam ades lng isvor, Iar braul drept sub cap eu mi-l puneam S-aud cum apa sun-ncetior: Un freamt lin trecea din ram n ram i un miros venea adormitor. Astfel ades eu nopi ntregi am mas, Blnd ngnat de-al valurilor glas. Rsare luna, -mi bate drept n fa: Un rai din basme vd printre pleoape, Pe cmpi un val de arginie cea, Sclipiri pe cer, vpaie preste ape, Un bucium cnt tainic cu dulcea, Sunnd din ce n ce tot mai aproape... Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii, Prea c-aud venind n cete cerbii. Alturi teiul vechi mi se deshcide: Din el iei o tnr crias, Pluteau n lacrimi ochii-mi plini de vise, Cu fruntea ei ntr-o maram deas, Cu ochii mari, cu gura-abia nchis; Ca-n somn ncet-ncet pe frunze pas, Clcnd pe vrful micului picior, Veni alturi, m privi cu dor. i ah, era atta de frumoas, Cum numa-n vis o dat-n viaa ta Un nger blnd cu faa radioas, Venind din cer se poate arta; Iar pru-i blond i moale ca mtasa Grumazul alb i umerii-i vdea. Prin hainele de tort subire, fin, Se vede trupul ei cel alb deplin.