Lucian Blaga: Mesterul Manole

Ca si poezia, dramaturgia lui Blaga atesta strnse legaturi cu miscarea modernista. Chiar nsesi denumirile pe care le da unora din piesele sale sunt marturie directa a nruririi expresioniste: mister pagn (Zamolxe); joc dramatic ( !anca); pantomima ("n!ierea). "n teatrul lui Blaga, ca si n teatrul expresionist, personajele nu sunt dect sim#oluri pentru $ortele stihiale ale !ietii. "n consecinta, la #aza con$lictului dramatic !or sta contradictiile dintre aceste $orte, care actioneaza n spatele personajelor, si nu moti!e psihologice sau sociale, determina#ile istoriceste. %rama &esterul &anole a $ost pu#licata la 'i#iu n ()*+. ,este doi ani n ()*), la - aprilie, piesa !edea si lumina rampei, n premiera a#soluta, pe scena .eatrului /ational din Bucuresti. ,iesa se sprijina pe cunoscuta legenda a &anastirii 0rgesului, iar autorul altoieste pe sensul meta$oric al #aladei populare ideea ca tot ce e cu ade!arat dura#il se o#tine prin jert$e. Cunoscuta tema a jert$ei zidirii este cunoscuta la toate popoarele din sud1estul 2uropei, dar #alada romneasca este unanim recunoscuta ca $iind cea mai aleasa ntruchipare artistica. "nnoirea si nno#ilarea acestui mit stra!echi prin !alorile nemuritoare do#ndite de ndrazneala, tenacitatea si jert$a generatiilor mai noi este strns legata de #ogatia, stralucirea si unicitatea arhitectonica a manastirii de pe 0rges. 3ucian Blaga comprima datele o$erite de partea introducti!a a #aladei si expozitiunea dramei ncepe cu moti!ul surparii zidurilor. %erutat si aproape descurajat de acest $enomen de nepatruns, &anole masoara si socoteste n odaia sa de lucru, n prezenta staretului Bogumil si a unui personaj ciudat 4aman, care doarme ntins pe dusumea un somn agitat, #ntuit de !edenii teri$iante, ce1l $ac uneori sa tresara si sa se comporte n nestire. 'taretul Bogumil are pentru situatia desperata n care se a$la constructorii o singura solutie 1 jert$a. ,entru &anole, jert$a unei $iinte umane este irationala si el continua sa se $ramnte n nehotarre. Con$lictul dramei ncepe n momentul n care intra n scena &ira, sotia lui &anole. &ira cunoaste $ramntarea interioara a sotului sau si a nteles s$atul staretului Bogumil. "ntre cei doi soti are loc un schim# de replici, la care contri#uie si 4aman n !isurile sale, din care &anole ntelege ca s$atul staretului Bogumil nu e lipsit de tlc, dar n acelasi timp si da seama si de puternica dragoste ce1i leaga pe cei doi soti. 0cum con$lictul e clar si de$initi! instalat; el e de natura interioara, iz!ort din n$runtarea luciditatii mesterului care construieste nca multe altare, cu necesitatea, care pentru &anole e irationala, de a sacri$ica un om, si nu pe oricine, ci pe propria1i sotie. 2lementele con$lictului sunt, asadar, pe de o parte, de!oranta pasiune pentru constructie, pe de alta, intensa dragoste pentru !iata, pentru $rumusetea si puritatea ei, toate ntruchipate de &ira. &anole este o#ligat de jocul sortii sa aleaga ntre #iserica 1 sim#ol al 5ocatiei creatoare 1 si &ira 1 sim#ol al !ietii, al dragostei, al puritatii omenesti: #iserica si &ira sunt cele doua 6jumatati6 ale personalitatii eroului. 7ara una din ele, mesterul e anulat ca om. Constatam deci un echili#ru per$ect al $ortelor con$lictului, si de aici caracterul tragic al acestuia. Blaga !a insista asupra acestor $ramntari interioare, $acnd din personajul sau un erou de tragedie antica, acolo unde #alada rezol!a aparent simplu 1 mai mult prin sugestie 1 un con$lict strnit de clari$icarea n !is a cauzei pra#usirii zidurilor. Con$lictul piesei lui Blaga e tragic pentru ca e $ara iesire. esirea din con$lict nu poate a!ea loc dect prin moartea eroului, o moarte

necesara, $ara ndoiala, iar nu o sinucidere, cum am $i tentati, poate, sa credem, sau o moarte accidentala, ca n #alada. "ntreaga des$asurare a actiunii rele!a conditia tragica a creatorului de !alori dura#ile, a$lat n lupta cu propriul sau destin. ar dincolo de aceasta semni$icatie, mitul con$era momentului ntelesuri ne#anuite. &eta$ora $emeie1#iserica, de!enita transparenta prin nsasi des$asurarea actiunii, trimite cu gndul la !ocatia zamislirii, n care #iserica e sim#ol al plasmuirii, unei !alori estetice eterne, asa cum $emeia reprezinta sim#olul eternitatii prin neclintitul ei destin de a perpetua, nascnd, 8mul. %in acest punct de !edere n conceptia lui Blaga &ira nu este un personaj cu o identitate sociala si temporala precisa, e un sim#ol, si n acelasi timp, un purtator de cu!nt al autorului, care o data cu des$asurarea ntmplarilor desci$reaza si semni$icatiile lor. "n acelasi $el tre#uie !azut si 4aman, personaj stihial el nsusi si sim#ol, totodata, al $ortelor irationale dezlantuite mpotri!a rationalului. &anole, desi sim#ol si el ca mai toate celelalte personaje, e!olueaza totusi ca un caracter cu o puternica si pro#lematica personalitate, cu o indi!idualitate distincta, traindu1si intens si nea#atut destinul sau de martir al $rumosului etern. %ar ntmplarile se precipita. Zidurile cad din nou si mesterii lui &anole sunt tentati tot mai mult de ideea a#andonarii lucrarii. ' , ca si cum noul esec nu era de ajuns, din partea lui 5oda un sol aduce un ultimatum. &istuit de arderea patimii sale creatoare si urmarit de ideea jert$ei, &anole $agaduieste spre uluirea zidarilor o noua ncercare. Cu raspunsul dat de &anole lui 5oda actiunea se apropie de punctul culminant. %ar complexitatea compozitionala a dramei iz!oraste din complexitatea personajului ei principal. "n permanenta &anole e!olueaza pe doua planuri $undamentale a$late ntr1o strnsa conditionare reciproca: unul psihologic si unul al $aptelor. "n ordine psihologica, actiunea ei, si o data cu ea, personajul atinge punctul maxim al ncordarii n momentul hotarrii de a jert$i (cnd &anole spune solului ca 6#iserica se !a ridica6, hotarrea e de$initi!a); n ordinea $aptelor, punctul culminant e marcat de zidirea &irei n temeliile #isericii. 'olul pleaca si &anole tre#uie sa desluseasca zidarilor tlcul $agaduielii lui. 9nii !or sa1l paraseasca, dar marele mester le strecoara n su$let sentimentul unui destin implaca#il care cere o jert$a. :otarrea e pecetluita prin juramnt. %upa trei zile de asteptare n$rigurata, n care mesterii se isto!esc n tot $elul de #anuieli de ncalcare a juramntului, ale unuia, mpotri!a celuilalt si ale tuturor mpotri!a lui &anole, apare &ira. 'e $ace un nou pas spre mplinirea unui destin. &ira nsa !ine pentru a prentmpina un omor pe care1l $ace raspunzator pe staretul Bogumil. .recnd prin chinuri mai presus de puterea unui om, &anole ncearca sa e!ite jert$irea &irei, dar zidarii sai l constrng cu !irtutea juramntului $acut. 0colo deci unde #alada ncerca e!itarea zidirii 0nei prin in!ocarea $ortelor naturii, Blaga si pune eroul n con$runtare directa cu propriii sai cola#oratori pentru a rele!a $inetea mecanismelor su$letesti antrenate n trairea de catre marele mester a propriului sau destin. "n #alada natura era un personaj oarecum exterior ntr1o ntmplare oarecare; ne!oile teatrului modern o#liga pe poet la ntruchiparea $ortelor naturii n oameni. %ramatismul !a $i mai intens, data $iind con$runtarea directa dintre ei. &anole mplineste destinul, caci patima de a zamisli $rumosul e nenduratoare. "n psihologia $ramntata a lui &anole, momentul hotarrii de a jert$i, reprezinta n ordinea luptei omului cu natura, la scara istorica, momentul trans$igurat artistic al neutralizarii

opozitiei dintre natura si cultura. &anole e aici, prin sacri$iciul $acut, un erou ci!ilizator, care da oamenilor o noua !aloare, etern1dura#ila, asa cum ,rometeu, tot prin sacri$iciu, le daduse $ocul. Blaga nu paraseste nici o clipa conditia omului. Zidarii traiesc din plin $e#ra constructi!a a celorlalti, dar o#sesia !aierului care raz#ate din zid si comportarea &irei n ultimele ei clipe de !iata l ro#esc tot mai mult. .ot mai puternica de!ine constiinta ca pentru el, ca indi!id, sacri$iciul nu mai nseamna iz#nda, ci secatuirea tuturor puterilor su$letesti. Bolna! de iu#irea lui pentru &ira, muncit de inutilitatea sacri$icarii celei mai de pret $iinte, care1i apartinea trup si su$let, n gestul suprem al renuntarii nemaigasind iarasi nici un sens, &anole se raz!rateste mpotri!a propriei sale $apte si a celui care i1o ceruse si !rea sa sparga zidul pentru a1si eli#era iu#ita. %ar zidarii l opresc: #iserica pe care o concepuse, opera pentru care sacri$icase totul nu mai apartine autorului ei, ci eternitatii. 4. Calinescu gaseste n aceasta scena esenta clasica a interpretarii 6pe care o da 3. Blaga mitului &esterului &anole... &esterul !rea sa darme #iserica, dar norodul l da la o parte. &ultimea nu !rea sa stie de autor, el nu recunoaste dect opera6. 7inalul dramei din nou se disociaza de #alada. "n #alada, dupa terminarea #isericii, marele mester declara, ca !rea sa construiasca 60lta monastire,; ,entru pomenire,; &ult mai luminoasa; 'i mult mai $rumoasa<6. "n drama, insistenta autorului se concentreaza asupra conditiei dramatice a creatorului, de unde gestul de raz!ratire mpotri!a propriei lui opere. Biserica ramne dreapta 2a are acum zugra!eli, clopote si carti. %omnitorul !ine cu alai sa !ada minunea si sa se #ucure de stralucirea ei. Boierii si calugarii nsa l acuza pe &anole de crima si socotesc #iserica lui 6ntiul lacas al lui 0nticrist6. 0cest con$lict n aparenta secundar nu este, de $apt, altce!a dect exteriorizarea unor contradictii existente n su$letul lui &anole, nca de la nceputul dramei. 2l se si mani$esta de alt$el prin dezacordul dintre marele mester si staretul Bogumil si prin ezitarile lui &anole de a se hotar asupra jert$ei. z!orul acestei contradictii se a$la n incompati#ilitatea mitului precrestin al jert$ei cu religia crestina, care nu accepta ideea uciderii. 'e clari$ica ast$el sensurile mitice pe care le aduce n drama Bogumil, calugar atemporal, alt$el dect calugarii care cer osndirea lui &anole pentru crima. %ar osnda nu mai ajunge la marele mester. 2l si1a depasit conditia, cucerind eternitatea si atingnd a#solutul prin creatia sa zamislita din su$erinta. =udecarea lui &anole prin raportarea la cea ce tocmai ispra!ise nu mai e posi#ila. 2l nu mai apartine clipei, nici macar timpului istoric, ci pur si simplu timpului. /u ntmplator Blaga si localizeaza drama pe 0rges n jos, dar ntr1 un timp mitic romnesc, adica ntr1un timp initial, $ara determinare precisa, n care se ncheaga, prin expresia miturilor, situatiile arhetipale, etern repeta#ile, ale unui popor, n speta poporului romn. &ultimea nsasi care1l apasa pe &anole mpotri!a calugarilor si #oierilor, sancti$ica esenta mitica a eroului: 6/oi strigam, #oierii urla, noi aparam, calugarii osndesc 1 toti suntem jos, &anole singur e sus, singur deasupra noastra, deasupra #isericii<6 3a propriu si la $igurat, caci &anole se urca n ade!ar n turla, trage clopotul, dupa care se arunca n gol. ,ropria lui moarte, eterna ca orice moarte, i eternizeaza opera. 0st$el amndoi, autor si opera, ating a#solutul. %esi &anole este cel ce $iltreaza ntreaga putere si $orta a jert$ei, zidarii nu ramn nici ei straini de su$erinta se de ideea ca au dat minunii cladite de ei tot ce a!eau mai #un, inclusi! linistea si echili#rul su$letesc. 2i au

n!esnicit capodopera lor cu propriile lor su$lete. %upa cum stim #alada se ncheie cu moartea tuturor constructorilor, semni$icatie nu numai a sacri$iciului total, dar si a raz#unarii !oie!odului egoist care !rea sa $ie singurul ctitor al unei asemenea capodopere. Blaga lasa n !iata pe mesteri ca pe niste do!ezi !ii si concrete ale ade!arului ca marile iz#nzi ale omului !or cere nentrerupt noi si mari sacri$icii umane. "n esenta lor, $iecare dintre zidari e un &ester &anole.