Sunteți pe pagina 1din 4

Obiectul eticii nc din explicaiile date termenilor de baz ai eticii, am convenit c obiectul eticii l constituie morala.

Fie c acceptm acest punct de vedere, fie c l preferm pe cel care denumete tiina despre moral ca filosofie moral sau moral, obiectul su de studiu rmne acelai: ntreaga sfer a moralei, cu determinaiile sale teoretice, axate pe nelegerea categoriilor etice, a binelui reper central al moralitii i categorie etic fundamental i cu determinaiile sale practice, legate de problematica general a vieii morale. n problemele de etic propuse elevilor de liceu, Vasile Macoviciuc definete etica drept ,,teoria filosofic i/sau tiinific asupra moralei, adic ansamblul constructelor conceptuale prin care se explic structura, temeiurile i rigorile experienelor practico-spirituale, ce constituie planul moralitii trite, reale. ,,Riguros vorbind spune autorul morala este obiectul de studiu al eticii, chiar dac n ntrebuinarea lor cotidian cei doi termeni pot avea aceleai semnificaii. Dicionarul de filosofie (1978) propune urmtoarea definiie: ,,Disciplin filosofic care studiaz problemele practice i teoretice ale moralei(p. 246), n timp ce n Dicionarul de filosofie, Julia Didier prefer s denumeasc disciplina cu termenul moral, definind-o ca ,,tiina binelui i a regulilor aciunii umane i ca ,,tiin a scopurilor vieii, a principiilor de aciune (p. 217, 218).

Caracteristici ale deontologiei contemporane Postmodernitatea renun la etica datoriei inflexibile i dezinteresate. Amurgul datoriei (Lipovetsky) face loc unei etici nedureroase, n care drepturile subiective domin prescripiile imperative, iar leciile de moral sunt nsoite de spoturi publicitare ce exalt viaa confortabil i fericirea personal. Nu doar gndirea postmodern este o gndire slab (Vatimo), ci i etica este una anemiat i edulcorat. Dup virtute (Macintire), cnd liturghia datoriei nu mai are suprafa social, etica se apleac asupra unor teme de interes imediat, aplicativ, cum ar fi cele legate de mass-media, bioetica, etica medical sau asupra deontologiilor profesionale. Componenta etic a filosofiei i asum sarcina de a raionaliza i ntemeia pe principii justificative aciunea cotidian i deciziile de via ale contemporanului nostru, care are totui nevoie de temeiuri justificative pentru alegerile sale, chiar dac nu mai recunoate o etic auster a datoriei.

Pentru eticienii contemporani, etica teleologic, consecinialist i cea deontologic, neconsecinialist, epuizeaz varietatea teoriilor asupra aciunii corecte. Structura teoriilor etice ar fi determinat maximal de modul n care se definete i mbin binele i corectitudinea, ca noiuni etice fundamentale. n eticile teleologice, binele este definit independent de corectitudine, aceasta fiind considerat ca element de maximizare a binelui. Potrivit eticilor deontologice, corectitudinea este anterioar binelui, fiind premergtoare acestuia. Corectitudinea intrinsec a aciunii este singurul ei mobil moral i de ar fi s salvm o via sau chiar umanitatea ntreag printr-o minciun sau alte aciuni incorecte prin ele nsele, atunci nu procedm moral. Faptul c umanitatea ar putea s mai existe ca urmare a unei aci uni incorecte, spune Kant, acest lucru ar fi cu totul lipsit de importan. Nu putem sacrifica un nevinovat, chiar dac prin aceasta am salva umanitatea. Dac facem rabat de la corectitudine i datorie, atunci nu mai conteaz ce se ntmpl, fiindc umanitatea a fost compromis. Scopul existenei umane nu e acela de a tri cu orice pre, ci acela de a tri corect. E preferabil o moarte onorabil unei existene dezonorante. Ca urmare, etica deontologic, fie indic forma universal a aciunilor morale, cazul eticii formale kantiene, fie formuleaz un set de constrngeri sau interdicii ataate deciziilor i aciunii subiecilor: S nu mini clientul, S nu-l neli, S nu ntreii relaii sexuale cu el etc. Anumite aciuni sunt greite prin natura lor, motiv pentru care nu e nevoie de speculaii privind consecinele lor posibile i nici de o ncercare de calcul a valorii lor. Sunt, prin urmare, greite acele aciuni care ncalc normele deontologice; suntem obligai la respectarea lor oricare ar fi consecinele. Supunerea sau conformitatea la norm este singura care ne definete ca persoane corecte. Totui, caracterul absolut al normelor nu nseamn i caracterul liniar i univoc al acestora; opernd distincii subtile, deontologii contemporani admit nuanri. Spre exemplu, a nu mini nu este echivalent cu a tinui adevrul. Minciuna este considerat o aciune imoral, care intenioneaz nelarea celuilalt, dar ascunderea adevrului nu urmrete acest fapt, ci, uneori, protejarea binelui clientului i, ca urmare, nu este prohibit sau considerat ca fiind imoral. De asemenea, sunt admise excepii legate de aa-numitele situaii critice, sau clauze catastrofale, ca prentmpinarea aciunilor teroriste sau a atacurilor nucleare. Pe aceste baze ale unei viziuni legaliste asupra moralei s-au constituit coduri normative pentru diverse profesii, care nu au doar un rol constrngtor, ci, mai ales, protector. Spre

deosebire de impresia comun, norma social nu are ca funcie, n primul rnd, constrngerea, ci previzibilitatea comportamentelor n situaii date, siguran i ordine i, n ultim instan, justificri pentru aciunea corect. Morala si deontologia Necesara, distinctia dintre cele 2 notiuni se impune din perspectiva sferei lor de cuprindere si aplicare. Morala, etica intima a fiecarui individ poate fi definita ca simtul datoriei bazat pe viziunea personala asupra lumii, pe experienta de viata, fiind considerata singura restrictie admisibila la adresa libertatii unui jurnalist. Deontologia, stiinta obligatiilor profesionale, datoreaza conceptul lui Jeremy (1748-1832), reprezentant al curentului utilitarist prin lucrarea sa Deontologia sau stiinta moralei. Provenind etimologic din 2 cuvinte grecesti: deon (ceea ce e just, convenabil) si logos (stiinta), deontologia inseamna a cunoaste ceea ce e just, moral. Deontologia tinde spre a fi inteleasa ca un set de reguli pe care un profesionist trebuie sa le respecte, fie ca acestea isi au originea in morala, fie ca isi au izvorul in reglementari tehnice. Prin modalitatile concrete de reglementare, deontologia contemporana tinde sa devina judiciara, sa depinda de un proces de control si sanctiuni. Deontologia prin natura sa este o parte a moralei, in mod particular este morala care se aplica unei profesii, unei activitati umane, insa prin sfera de aplicare sfarseste adesea in domeniul dreptului, fiind liantul necesar intre dreptul profesional si morala profesionala, intr-o tendinta tot mai accentuata de a reduce rolul moralei si de a-l transforma in drept. Piata, justitia si dentologia In lucrarea sa, Dentologia mijloacelor de comunicare in masa, Claude Jean Bertrand subliniaza importanta liberei initiative pentru libertatea de informare si dezbatere, necesitati rezultate din experienta sovietica. La polul opus, Statele Unite unde televiziunea este controlata de piata, absenta unei concurente veritabile conduce la mediocritate. Exemplele oferite pledeaza pentru ideea ca piata in sine nu este suficienta pentru garantarea unei bune comunicari sociale, in absenta unei reglementari etatice lumea afacerilor nu se preocupa de deotologie. Reglementarile etatice sunt reprezentate de legile edictate de stat pentru ca mijloacele de comunicare sa asigure un serviciu pentru toate tipurile de public, fiind de

asemenea chemate sa impiedice anumite practici. Pe langa rolul sau coercitiv si restrictiv reglementarile statale ofera si garantiile libertatii de exprimare, garantii afirmate si aparate si la nivel international (de exemplu: Conventia europeana a drepturilor omului).

Cele 2 domenii , dreptul si deontologia nu trebuie confundate, anumite acte fiind condamnate atat de drept cat si de deontologie. Legile si reglementarile fixeaza un cadru in interiorul caruia fiecare practician.poate alege comportamente diverse. Deontologia traseaza un altul mai injust lasand posibilitatea alegerii care este facuta de individ conform parerilor sale personale . Mijloacele de comunicare pot cauza prejudicii grave fara a incalca legea, unele acte autorizate de lege pot fi contrare deontologiei si totodata deontologia poate tolera acte ilegale: uzurparea identitatii pentru a dovedi un scandal care aduce o atingere grava interesului general. Aplicarea legii in materie de presa atrage numeroase pericole, - eficacitatea legii depinde de mediul social-politic, putand fi utilizata in mod diferit de cei aflati in acel moment la putere; toleranta poate alterna cu respectarea literei legii, astfel incat sa reduca la tacere opinia publica; anumite domenii (viata privata) sunt prost definite astfel incat o lege prea vaga sau prea.precisa. nu poate servi scopului pentru care a fost edictata; anumite atitudini sociale (fata de sexualitate) evolueaza astfel incat legea risca sa inghete o norma devenita desueta.