Sunteți pe pagina 1din 29

DEFICIENA DE AUZ

3.1. Caracterizarea generala a handicapului de auz

Oamenii au cinci simturi cu ajutorul carora experimenteaza lumea nconjuratoare, simturile fiind uneltele cu copilul are mintea deschisa si pregatita pentru receptio-narea informatiilor prin toate aceste simturi. Cu ct informati va putea ntelege lumea nconjuratoare si se va integra mai bine n societate. Auzul este critic pentru dezvoltarea vorbirii si a limbajului n general. De aceea este foarte important ca devreme cu putinta, ntruct o ntrziere n dezvoltarea vorbirii si a limbajului poate fi evitata daca exista o ampli Handicapul de auz apartine unei categorii mai ample de handicapuri - cele senzoriale (din care face parte si sau pierderea totala sau partiala a auzului. Prin instalarea unui deficit auditiv, activitatea si relatiile individului cu Atunci cnd handicapul de auz exista de la nastere sau cnd apare de timpuriu (mica copilarie), dificultatile n n vorbim despre fenomenul mutenieicare nsoteste pierderea totala a auzului. In cazul n care degradarea auzului se pr se intervine n sens recuperator, se instaleaza un proces de involutie la nivelul ntregii activitati psihice. Putem spune ca, n timp ce pierderea auzului naintea vrstei de 2-3 ani are drept consecinta mutitatea (copilul de ctiva ani dupa nsusirea limbajului de catre copil determina dificultati n mentinerea nivelului atins, chiar regresii n 89 verbal (din punct de vedere al vocabularului, al intensitatii vocii sau al exprimarii gramaticale). Efectele deficientei de auz sunt diferite deci n functie de vrsta la care a aparut handicapul auditiv, de particu care traieste acesta, de atitudinea celor din jur etc. O ureche cu acuitate normala poate sa suplineasca surditatea celeilalte. Din punct de vedere statistic, unul din z mai mica, de tulburari ale auzului.

Este foarte dificil de a defini dezvoltarea normala atunci cnd este vorba despre oameni. Fiecare individ se dez repere generale n dezvoltarea auzului, desi este mai important de notat care este progresul natural al copilului pr concentram pe atingerea unui reper specific pentru o vrsta specifica.

Fetusul uman poseda un auz rudimentar nca din a 20-a saptamna de sarcina. Acest auz se va dezvolta si ma auda sunete din exterior, desi aude mult mai bine sunetele de frecventa joasa dect sunetele de frecventa nalta. puternice si ndreapta privirea sau capul spre sursa sonora. ntre3-6 luni devine interesat de diferite sunete. Exp recunoscnd vocile familiare. La 6-12 luni gngureste si ncepe sa nteleaga cuvinte simple cum ar fi "mama" si " ntre12-18 luni gnguritul ncepe sa se transforme n cuvinte, copilul putnd folosi n jur de 20 de cuvinte si nteleg simple folosind un vocabular de aproximativ 200-300 de cuvinte. i place sa i se citeasca si poate identifica si num 4 ani sa foloseasca cuvinte si propozitii pentru a-si exprima propriile nevoi, ntrebari si sentimente. Vocabularul, pro vizibil n aceasta perioada.

Atunci cnd exista o leziune la oricare dintre partile componente ale analizatorului auditiv, abilitatile auditive a afectiuni ale sistemului auditiv pot fi tratate cu medicamente sau chirurgical, n timp ce majoritatea pot fi remediate 90

Anumiti factori pot influenta impactul pe care l are pierderea de auz asupra dezvoltarii copilului. Un copil care mare ntrziere n dezvoltarea vorbirii si a limbajului dect un copil al carui auz a fost afectat dupa nsusirea limbaju impo 15115r172p rtanta foarte mare. Cu ct pierderea de auz este mai mare, cu att dezvoltarea vorbirii si a limbajului

Este foarte important faptul ca pierderea de auz sa fie diagnosticata si tratata ct mai devreme posibil. Exista da auz si poate dezvolta vorbirea si limbajul similar unui copil cu auz normal, daca este protezat nainte de a mplini v

3.2. Clasificarea si etiologia handicapurilor de auz

Handicapul de auz se poate manifesta n anumite forme sau grade care presupun deteriorari partiale sau totale ale simtului a Clasificarea tipurilor de deficienta de auz se realizeaza n functie de mai multe criterii: a. Dupa gradul (gravitatea) deficitului de auz identificam: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului ntre 0-90 dB) si peste 90 dB). Hipoacuzia poate avea, la rndul ei, grade diferite de gravitate: hipoacuzie usoara (pierdere de auz de 0-3 hipoacuzie severa sau profunda (ntre 60- 90 dB ). Handicapul de auz partial (hipoacuzia) afecteaza aproximativ 1% din populatie (persoanele cu o astfel de deficienta serios handicap n viata de zi cu zi a individului, att n planul scolarizarii, al exercitarii profesiei, ct si al relationalii cu ceilalti

Termenul "pierdere de auz" sau "hipoacuzie" nu implica surditate totala (cofoza). O persoana surda (cofotica) este inca aparat auditiv, n timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. Semnele hipoacuziei

Copiii cu o pierdere de auz adesea nvata sa compenseze acest neajuns fiind mult mai atenti la informatiile pe care le prim

cum ar fi schimbarea intensitatii luminii la nchiderea sau deschiderea unei usi, vibratiile podelei si miscarile aerului. De ac pierderea de auz sa fie dificil de depistat.

Testarea auzului la copiii nou nascuti, prin programul de screening al auzului, este cea mai buna cale de a detecta pierde program de screening, adesea parintii sunt cei care ncep sa suspecteze o pierdere de auz.

Exista o serie de manifestari care apar n comportamentul copilului care ar putea sa indice daca exista la acesta problem ritm de aceea nici unul dintre aceste semne nu poate indica sigur daca exista o problema, dar fiecare indica pierderea unei impo

Semnele pierderii de auz: . Nu tresare la sunete puternice. . Nu poate localiza sursa sonora, de exemplu ntoarce capul n directia opusa zgomotului. Copiii cu un auz normal de sursa de sunet chiar de la vrsta de cinci luni. . n general este nevoie de o amplificare a sunetelor atunci cnd: copilul sta prea aproape de televizor, da volumul foarte se vorbeste sau nu raspunde atunci cnd este chemat. . Daca si atinge frecvent urechile sau trage de ele, putem banui ca le simte nfundate sau ca exista o infectie la nivelul ace . ncetarea sau modificarea gnguritului (acesta devenind mai strident, semannd cu un tipat) n jurul vrstei de 6-8 luni. . Lipsa raspunsului normal la sunete (de exemplu, nu raspunde la rostirea propriului nume dupa vrsta de 6 luni). . Daca gnguritul nu evolueaza catre sunete ale vorbirii care pot fi recunoscute sau cuvinte atunci cnd copilul se apropie d . Lipsa raspunsului la comenzi simple cum ar fi "adu mingea lui taticu" atunci cnd are vrsta de aproape un an (mai putin . Fuge de contactul cu alti copii sau devine agresiv. Aceasta indica frustrare cauzata de lipsa de ntelegere ca urmare a pier
92

. Frecvent nu ntelege o adresare directa. Handicapul de auz total (surditatea sau cofoza) consta n slabirea/pierderea mai mult sau mai putin totala a auzului. b. Dupa lateralitate putem (localizate doar la de cele mai bilaterale (care afecteaza ambele urechi). c. Dupa momentul ereditare (mostenite) ntlni: nivelul multe ori deficiente dintre functionnd de urechi, compensator)

uneia

cealalt si

aparitiei si

deficientei deficiente

de dobndite

(cont

urma postnatale.

fiind

la

rndul

lor

mpartite

deficiente

d. n functie de localizarea leziunilor analizatorului vizual se vorbeste despre: surdita (n care se produc leziuni ale capsulei osoase si sau ganglionare de la nivelul fibrelor nervoase), de atrofierea nicovalei prin lezarea senzoriala a saculei, a organului Corti si a vascularizarii striate) (determinata de lezarea nucleului, de dilatarea canalul vestibulului, de atrofierea nervului cohlear, a ganglionilo Corti).

e. Dupa etiologia anatomo-fiziologica, handicapul de mai poate clasifica n urmatoarele forme: surditate de conducere (caz n care sunetul este mpiedicat sa interna din cauza unor malformatii ale urechii, obturari sau blocari ale canalului auditiv extern (care consta n pierderea functiei de receptie la nervului auditiv sau al centrilor nervosi) si surditate (care include att elemente ale surditatii de transmisie, c perceptie, fiind provocata de afectiuni ale nervului auditiv sau cerebral).

innd cont de cele spuse anterior, putem depista cauze ale deficientei de auz ereditare si cauze ale deficientei d deficientei de auz ereditare) includem posibilele anomalii cromozomiale transmise de la parinti la copii, n timp ce n a doua gasim trei tipuri de cauze: a. cauze prenatale - care intervin pe perioada sarcinii si constau n maladii infectioase ale gravidei, tul

afectiuni endocrine, hemoragii, ingerarea de substante toxice (de ex. alcool), incompatibilitatea factorului Rh (mama (neonatale) - constnd n leziuni anatomo-fizilogice n timpul nasterii, hemoragii, anoxie sau asfixie albastra etc; c. ca (infectii - otita, rujeola, stari distrofice, accidente, lovituri la nivelul urechii, expuneri ndelungate la stimuli auditivi foarte putern Toate cauzele enumerate mai sus pot duce la aparitia handicapului de auz, fie ca este vorba despre unul partial (hipoacuzie Multi oameni asociaza pierderea de auz cu mbatrnirea. ntr-adevar, majoritatea pierderilor de auz au legatura cu hipoacuziei. Aceste cauze pot fi ereditare, patologice (ca rezultat al unor boli), idiopatice (cu origine necunoscuta).

n mod obisnuit, hipoacuzia este mpartita n doua categorii: hipoacuzie de transmisie si hipoacuzie neurosenzoriala, n hipoacuzie mixta, ceea ce este, de fapt, o combinatie a celor doua. Cunoasterea tipului hipoacuziei este necesar pentru stabilirea

. Hipoacuzia de transmisie Hipoacuzia de transmisie are ca rezultat reducerea nivelului sonor de la pavilion pna la urechea interna. Aceasta p sunetelor sau de unele leziuni ale structurilor anatomice (pavilion, conduct auditiv extern, ureche medie). Transmiterea sun factori, de exemplu, presiunea din urechea medie poate fi prea mare sau prea mica, ceea ce face ca timpanul sa nu se oscioarelor din urechea medie care duce la inflexibilitatea acestora. Marea majoritate a hipoacuziilor de transmisie pot fi tratate medicamentos sau chirurgical. Dar nu ntotdeauna aceste persoanele cu hipoacuzii de transmisie pot beneficia cu succes de un aparat auditiv. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziilor de transmisie se regasesc n perioada copilariei.
94

Dopul de cerumen

Acumularea de cerumen n conductul auditiv poate fi una dintre cauzele hipoacuziei de transmisie. Acesta trebuie n identificat drept cauza a pierderii de auz. ndepartarea se face fara complicatii, dupa care n mod normal auzul este n totalitate re

Infectiile urechii medii (otita medie) . Infectia urechii medii este o afectiune des ntlnita n special la copiii mici. O infectie acuta este foarte dureroasa s

aplicat suficient de repede, poate aparea o fisura a timpanului. Un timpan sanatos n mod normal se vindeca singur nchiznd rup cicatrici la nivelul timpanului, ca urmare a mai multor episoade ale infectiei, poate cauza o hipoacuzie de transmisie care va fi m forma de otita, poate sa nu fie dureroasa, dar din aceasta inflamatie poate rezulta o hipoacuzie de transmisie considerabila. O ast lunga de timp, poate cauza complicatii grave cum ar fi aparitia unei hipoacuzii neurosenzoriale.

. Hipoacuzia neurosenzoriala Hipoacuzia neurosenzoriala este cauzata de leziuni la nivelul celulelor ciliate din urechea interna (cohlee) si/sau la niv impulsul de la urechea interna la creier. Acest tip de pierdere auditiva poate fi foarte rar reversibila prin medicamentatie sa senzoriala este de cele mai multe ori compensata cu ajutorul unui aparat auditiv. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziei neurosenzoriale la copii sunt:

Congenita. n acest caz copilul s-a nascut cu o pierdere de auz. O hipoacuzie congenitala poate fi ereditar transmisa de c Poate fi consecinta unor sindroame genetice (sindromul Down). Pe deasupra, acest tip de hipoacuzie poate aparea datorita unor fa ar fi: alcoolul, drogurile, medicamentele, bolile contactate de catre mama nainte sau n timpul sarcinii sau complicatii la nastere.

Trauma acustica. Expunerea continua si excesiva la sunete puternice sau expunerea scurta la un sunet de impact pot c pistoale). Infectiile. n cazuri grave de boli cum ar fi pojarul, oreionul, meningita sau tusea convulsiva (tusea magareasca), pot ap mari. 3.3. Diagnosticarea handicapului de auz

O tehnica cu grad ridicat de precizie n diagnosticarea handicapului de auz este audiometria, care poate fi folosita dupa auditive separat pentru fiecare ureche n parte si ntocmirea audiogramei (grafic reprezentnd comparativ acuitatea auditiva a poate depista tipul deficientei de auz si se va urmari compensarea acolo unde este cazul. Este important sa se faca distinctie ntre copilul hipoacuzie si cel deficient mintal, afazic sau cu tulburari de caracter (care s

Depistarea si diagnosticarea handicapului de auz ct mai de timpuriu faciliteaza luarea unor masuri medicale si psiho dezvoltare apropiata de normal si pentru organizarea activitatii de formare a comunicarii, a exersarii cognitiei. Disfunctia la nastere, printr-o serie de mijloace empirice, dar si stiintifice. Pentru copiii mici se iau n considerare reactiile de raspuns la dife educatori care se manifesta prin tresarire, miscari ale ochilor sau ale unor segmente ale corpului n directia sursei de zgomot, prin obiecte numite de catre adult etc. n jurul vrstei de 3 ani se pot utiliza unele teste de auz, cum sunt testul lui Weber, testul lui menite sa diferentieze surditatile de perceptie de cele de transmisie si ajuta totodata, la depistarea unor forme de cofoza mixta, lui Weber se bazeaza pe faptul ca persoanele normale percep tonul diapazon ce este aplicat pe frunte. Cnd diapazonul este apli sufera de o surditate unilaterala a urechii
96

medii, sunetul diapazonului va fi perceput n urechea bolnava, iar n conditiile cnd surditatea este provocata de afectarea labiri auzit n urechea normala. Cu ajutorul testului Rinner se poate realiza verificarea separata a fiecarei urechi odata cu blocarea u se aplica pe apofiza mastoida si, n cazul cnd sunetul nu este perceput, diapazonul se apropie de meantul auditiv. Cnd surditate sunetul daca este ndepartat de os, iar daca auzul este normal, sunetul poate fi auzit un timp si dupa ncetarea perceptiei osoase. conductibilitatii osoase, ct si a celei aeriene. Procedeul consta n raportarea unor calitati ale auzului subiectului testat la cele aude sunetul prin conductibilitatea osoasa, diapazonul se aplica pe apofiza mastoida a examinatorului, iar cnd nu aude sune plasat n apropierea urechii examinatorului. Pentru ambele forme ale testarii se marcheaza timpul n care examinatorul co aude, timp ce se constituie ca parametru al pierderii auzului. Toate cele trei teste pun n evidenta faptul ca afectarea urechii me timp ce surditatea determinata de leziuni ale urechii interne sau ale cailor auditive determina afectiuni att n transmiterea prin aer.

Comportamentele si activitatea psihica a handicapatului de auz se manifesta si n functie de gradul pierderii auzului, dar fa de vrsta la care intervine afectiunea, potentialul psihic, conditiile mediului socio-cultural n care traieste etc. Aceste aspecte au poate relationa prin comunicare cu cei din jur. Daca, n hipoacuzia usoara si n cea medie, realizarea contactului cu cei din jur se relativa fata de sursa de emisie, n hipoacuzia severa ncep sa apara dificultati ce pot fi relativ estompate prin utilizarea protezelor,

Copiii de orice vrsta, chiar si cei nou-nascuti, pot face teste de auz. Exista o mare varietate de metode disponibile de testa

maturitatea copilului. Testele de auz nu vor

fi traumatizante pentru copil. n unele tari testele de auz sunt o rutina n cadrul sistemul pediatric. Alte teste utilizate pentru diagnoza defectului de auz, n afara celor enuntate anterior sunt:

Anamneza, care urmareste obtinerea a ct mai multor informatii posibile de natura sa determine cauza pierderii auditive referitoare la familie, la mediul n care s-a dezvoltat copilul, la bolile pe care le-a avut, la felul cum a decurs sarcina si multe alte Otoscopia. Otoscopul este un instrument care emite lumina, special creat pentru vizualizarea clara a conductului auditiv si observa posibilele anomalii anatomice ale urechii care contribuie la pierderea de auz. Otoemisiunile acustice. Acest test care detecteaza pierderea de auz fara a fi necesara participarea activa a copilului este neonatale la cteva zile de la nasterea copilului. El masoara activitatea celulelor ciliate din urechea interna ca urmare a stimula este foarte linistit sau doarme. Potentialele evocate auditive. Cu ajutorul acestui test se masoara undele (impulsurile) aparute n creier n urma stimular participarea activa a copilului. Durata lui este mai mare dect n cazul otoemisiunilor, dar informatiile obtinute pot fi utilizate n caz

Impedanta acustica. Acest test nregistreaza miscarile timpanului ca urmare a schimbarii de presiune din urechea medie. urechea medie poate oferi informatii despre integritatea urechii medii. Acest test este foarte util n determinarea cauzei hipoa alegerea diagnosticului n cazul infectiilor urechii medii. Cu ajutorul imitantei se poate nregistra si pragul reflexului acustic reflex are ca efect o "ncordare" a timpanului si este o protectie naturala mpotriva sunetelor puternice. In cazul n care nu este ob foarte mari, acesta este un semnal de alarma ca o structura a aparatului auditiv este afectata. Testul se realizeaza foarte rapid si nu 3.4. Caracteristicile functiilor si proceselor psihice ia handicapatii de auz

Deficienta de auz afecteaza ntr-o masura mai mare sau mai mica (n functie de gradul pierderii auzului) toate palierele cantitativ, ct si calitativ. Se stie ca, prin ea nsasi, disfunctia auditiva nu are efect determinant asupra dezvoltarii ps stopeaza dezvoltarea limbajului si restrnge activitatea psihica de ansamblu. Unele forme ale handicapului de auz pot determina raportului dintre gndire si limbaj. C. Pufan arata, astfel, ca gndirea surzilor presupune operare cu imagini generalizate, analiza fiind realizate dominant prin vizualizare. Ca urmare,gndirea deficientului de auz se evidentiaza prin concretism, rigiditate, sablo gndirea persoanei auzitoare - care este predominant verbala.

La copiii surzi din nastere, nsusirea comunicarii verbale este blocata, la fel si achizitia de experiente sociale, fapt ce gndirii si a personalitatii copilului. Pe fondul surditatii contractate (dobndite)dupa achizitionarea limbajului, apare diminu se intervine compensator n mod sistematic si organizat n directia stimularii proceselor psihice.

Chiar si n hipoacuzie pot aparea fenomene de regres sau de stagnare, n lipsa unor factori stimulatori pentru comunicare

Limbajul handicapatilor de auz este puternic influentat de deficienta senzoriala existenta, fiind afectate n planul vor neexistnd feedback-ul sonor de corectie sau fiind diminuat. Limbajul oral al deficientului de auz este, asadar, deficita (stridenta sau monotona), a ritmului, a calitatii articularii, fapt ce perturba inteligibilitatea vorbirii.

Avnd n vedere ca hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete si cuvinte, vocabularul lor se dezvolta mai foloseasca tot mai corect exprimarea prin

cuvinte si propozitii, sa nteleaga mesajele verbale receptionate si sa se faca ntelesi de interlocutori.

Limbajul handicapatului de auz total (surd) este bazai non-verbal -mimico-gestual, centrat pe utilizarea gesturilor ca m expresii, stari, propozitii. Acest tip de limbaj presupune reprezentarea gndurilor, ideilor prin imagini n actiune. Gesturile o actiune sau o caracteristica existenta n realitate), artificiale (fiind simbol - sinteza a unei idei), indicatoare (ex.: gestul de a etc, ntre gesturi si mimica existnd o concordanta puternica.

Limbajul surdului ajunge sa capete un caracter bilingv, odata cu parcurgerea procesului de demutizare, cnd se face trece Exista o diferenta vizibila privind comportamentul si personalitatea copiilor surzi proveniti din familii normale cu parin

Acestia din urma, ajunsi la scoala, vin cu un bagaj de cunostinte mult mai mare si mai variat dect ceilalti, folosesc o gama bogat putin de inhibitie si de timiditate. Personalitatea deficientilor de auz poarta amprenta handicapului existent, desi si aici vorbim de diferente comportament ca numar), timizi, nencrezatori, dependenti de anturaj, anxiosi, negativisti, cu teama crescuta de esec, lipsiti de initiativa, f si deficienti de auz sociabili, degajati, optimisti. 3.5. Recuperarea si integrarea deficientilor de auz

Odata cu asigurarea conditiilor de demutizare pentru surdomut si de stimulare a comunicarii verbale pentru hipoacuziei se faciliteaza dobndirea de experiente, de cunostinte, de cultura, imprimnd caracter informativ si formativ activitatii cu handic Pentru realizarea acestor deziderate, scolii si cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi o metodologie specifica pent 100

comunicarii verbale si crearea posibilitatilor de nvatare a limbajului. O asemenea metodologie vizeaza formarea comunicarii procesul de nvatare se va baza pe mimicogesticulatie, labiolectura si, ntr-o oarecare masura, pe dactileme. Dar la hipoa forma principala de nvatare trebuie sa alterneze, n functie de structura clasei de elevi nvatarea intelectuala si nvatarea efec morala vor nsoti ntregul proces educativ, data fiind necesitatea formarii unor deprinderi de abilitare psihomotrica si a ela asemenea, trebuie sa se aiba n vedere, la surdomutul n curs de demutizare, ca metodologia nvatarii comunicarii, bazata pe u dactil etc, orict de perfectionate ar fi acestea, nu pot asigura exprimarea nuantata, complexa si precisa a ntregului compl limbajului verbal prin intermediul caruia se realizeaza interrelationarea de tip uman si stimularea cognitiei. Dificultati si limitari transmiterea simultana a semnelor, n timp ce semnalele sonore se produc succesiv, ceea ce faciliteaza o mai buna discrimi surdomutului si dezvoltarea vorbirii hipoacuzicului, vocabularul se mbogateste continuu si se perfectioneaza pronuntia, astfel exprimarea prin gesturi. Cu toate acestea, handicapul de auz va influenta si n continuare modul de exprimare si calitate handicapatilor de auz se mentine deficitara pe linia exprimarii, a intonatiei, a ritmului, a calitatii articulatiei, ceea ce afectea

Avnd n vedere faptul ca hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete si cuvinte, vocabularul lor se dezvolta m ntelegerii prin cuvinte si propozitii. Procesul de nsusire a structurilor verbale, ca si automatizarea lor sunt dependente de struct mai frecvent n diverse activitati, de gradul de accesibilitate a cuvintelor, de felul n care educatorul stie sa le lege de con semnificatiei lor. Activitatea de nvatare a limbajului att n gradinita, ct si n scoala speciala trebuie sa se bazeze pe o metodol dintre cuvinte, imaginile

labiovizuale si semnificatia verbala, pentru a se putea ajunge la elaborarea de stereotipii dinamice, prin intermediul carora, receptar vizibile sa determine declansarea articulatiei si sa faca posibila ntelegerea comunicarii.

Cnd se atinge stadiul de trecere de la limbajului mimicogestual la cel verbal, la surdomutul n curs de demutizare se cr gndirea n imagini la gndirea notional- conceptuala. n aceste conditii, cuvntul stimuleaza nu numai dezvoltarea gndiri notiunea devine integrator al treptei senzoriale si logice, deoarece cu ajutorul cuvntului ce o exprima, se acumuleaza desfasurarii operatiilor gndirii: abstractizarea, generalizarea etc. Ca urmare, schemele operationale se perfectioneaza n rapo limbajului ce se modifica calitativ si cantitativ n procesul demutizarii.

Handicapatii de auz care nu beneficiaza de demutizare au tendinta de a se izola de auzitori, ceea ce duce la ntretin negative pe linia integrarii sociale si profesionale. Prin izolare se instaleaza o serie de caracteristici n care copilul handi fortele proprii, anxios, negativist, lipsit de initiativa, nemotivat pentru activitati, n raport nsa de cantitatea si calitatea procesulu si se pot asigura conditii normale pentru socializare si profesionalizare. Activitatea organizata de nvatare imprimarelatiei d copilul si formeaza comportamentele ce au la baza motivatii asimilate prin ntelegere si constientizare. De aici si trairea m acest context, activitatea recuperativ-compensatorie contribuie la reabilitarea sociala a handicapatilor de auz. Obiectivele generale ale interventiei recuperatorii n deficienta de auz totala sunt: - realizarea demutizarii;

- conservarea si dezvoltarea limbajului verbal la deficientii care au dobndit surditatea dupa ce au asimilat limbajul. Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la cel verbal. Limbajul mimicogesticular presupune un ans si stari de spirit. Fazele demutizarii sunt: 102

1) obisnuirea copilului de a vorbi prin obiecte, cu indicarea lor; 2) nsusirea notiunilor concrete; 3) nsusirea celorlalte notiuni. Se pot folosi si protezele auditive pentru amplificarea intensitatii sunetelor, acestea fiind de mai multe feluri: - proteze cu amplificare lineara - folosite pentru toate frecventele;

- proteze cu amplificare selectiva - prin selectia frecventelor utile de cele inutile. Proteza auditiva se utilizeaza gradat ca interval de utilizare, prima data doar o jumatate de ora, apoi o ora ntreaga etc folosirea ei poate determina reactii negative de genul: refuzul organismului de a primi acest corp strain sau starea de disconfort Demutizarea mai nseamna si nvatarea labiolecturii, adica citirea cuvintelor, a frazelor de pe buzele interlocutorului. Dupa 1) etapa premergatoare demutizarii - cu predominanta gndirii si limbajului concret; 2) etapa de nceput a demutizarii - gndirea si limbajul se realizeaza pe baza imaginatiei si partial pe baza de cuvinte; 3) etapa demutizarii concrete - predominanta gndirii si a limbajului pe baza de cuvinte si partial pe baza de imagini; 4) etapa demutizarii realizate - cnd gndirea si limbajul au aceleasi posibilitati la auzitor. n procesul educational al copiilor cu deficiente de auz se utilizeaza anumite forme de comunicare:

1.Comunicarea verbala - orala, scrisa (are la baza un vocabular dirijat de reguli gramaticale si se bazeaza si pe labiolectu

2. Comunicarea mimico-gestuala (este cea mai la ndemna forma de comunicare, de multe ori, folosita ntr-o maniera 3. Comunicarea cu ajutorul dactilemelor (are la baza un sistem de semne manuale care nlocuiesc literele din limbajul v ceea ce priveste topica formularii limbajului).

4. Comunicarea bilingva (comunicare verbala + comunicare mimico-gestuala, comunicare verbala + comunicare cu dactile 5. Comunicare totala (presupune folosirea tuturor tipurilor de comunicare, n ideea de a se completa reciproc si de a ajuta Observatii:

. Educatorii sunt cei mai n masura sa decida forma de comunicare adoptata n relatiile cu deficientii de auz, n functie de particularitatile personalitatii deficientului. . Nu se poate spune care dintre aceste forme de comunicare este superioara, eficienta lor se vede doar n practica, imp nteleaga mesajul. . Legislatia din tara noastra permite persoanelor cu handicap care au absolvit cursurile liceale cu diploma de bacalaur superior cu respectarea normelor si a metodologiilor elaborate de fiecare institut de nvatamnt superior si cu asigurare competentelor din partea persoanei deficiente. . n tara noastra, persoanele cu handicap de auz au posibilitatea sa se pregateasca n meserii ca: desenator tehnic, teh tmplar etc. . Copiii se nasc cu o minte deschisa, fara prejudecati, acceptnd n totalitate lumea nconjuratoare. Copilul hipoacuzie facut sa creada asta. . Oamenii sunt incredibili atunci cnd este vorba de a-si compensa o deficienta fizica sau psihica. De fapt, fiecare este o cu care se confrunta zi de zi - vedere proasta, constitutie slaba, irascibilitate. . Parintii sunt n general primii care suspecteaza o pierdere de auz n cazul copilului lor. O interventie imediata din partea Primii pasi n lucrul parintelui cu copilul hipoacuzie Parintele trebuie: . sa continue sa se joace, sa cnte si sa Este valabil n cazul tuturor copiilor faptul ca un contact pozitiv cu adultii 104

este esential pentru dezvoltarea emotionala normala. Este posibil ca n cazul unui copil hipoacuzie nevoia de apropiere si de com

. sa se uite la copil atunci cnd i se adreseaza. Buzele, mimica si miscarile corpului aduc informatii suplimentare; . sa vorbeasca cu voce clara si puternica, nu strigata. Ridicnd foarte mult vocea, poate face ca sunetele sa fie distorsion . sa se asigure ca este suficient de multa lumina pentru ca fata lui sa fie vizibila n momentul vorbirii; . sa se asigure ca audiologul sau medicul care se ocupa de copil este specializat n munca cu copiii; . sa l protezeze ct mai curnd posibil pentru a se asigura ca beneficiaza la maximum de posibilitatile auditive. Cu c cu att sansele unei dezvoltari a limbajului cresc; . sa gaseasca un specialist care sa se ocupe de problema.

Comunicarea realizata cu copilul deficient de auz de catre parintii lui trebuie sa aiba anumite trasaturi: Felul n care aude copilul depinde de specificitatea hipoacuziei lui. Asadar, specialistul care se ocupa de copil trebuie sa comunica cu el ct mai eficace posibil. n majoritatea cazurilor este recomandat sa se foloseasca o voce clara, articulata pentru a exprima anumite sunete c Acest lucru minimalizeaza nevoia de repetare a cuvintelor si mbunatateste comunicarea cu copilul. Orele de logopedie (domeniu specializat n dezvoltarea vorbirii si a limbajului) vor mbunatati receptia (auzul) si exprima n acest domeniu va crea un mediu propice pentru copil sa nvete sa recunoasca si sa produca anumite sunete, cuvinte si propoziti n cazul n care copilul are o pierdere severa sau profunda de auz, este indicat sa se nceapa un program de reabilitare a vor cum ar fi: labiolectura (citirea dupa buze), gestica, limbajul semnelor.

Echipa de sustinere este foarte importanta n lucrul cu copilul hipoacuzie

Cel mai important membru al echipei este parintele, care trebuie sa-i asigure copilului cu deficienta de auz suportul si nevoie de foarte multa energie, dedicare si hotarre, mai ales ca acest efort poate fi frustrant. Pe lnga rolul deosebit pe care l celor din echipa: medic, logoped, profesor etc. Suportul medical si audiologic Specialistul care se ocupa de auzul copilului este responsabil ca acesta sa beneficieze de ultima tehnologie n domen Trebuie sa-i asigure n mod frecvent evaluarea modului de functionare a aparatelor si a eventualelor reglaje necesare. De aseme aparatele, punnd la dispozitie informatiile necesare despre pierderea de auz a copilului respectiv. Audiologul si logopedul pos copilul astfel nct acesta sa-si dezvolte bine vorbirea si limbajul. Logopedia se poate realiza att n cadrul scolii, ct si n p instruiasca si parintele pentru a putea continua aceasta pregatire si acasa. Suportul scolii Hotarrea pentru scoala pe care o va urma copilul va fi luata n urma unei analize complexe a modului n care a profesorilor, att dintr-o scoala normala, ct si dintr-o scoala speciala pentru copii cu dificultati de auz, este deosebit de importa bine sa fie informati despre necesitatile speciale ale copilului cei n masura sa ia decizii organizatorice si administrative, de curs, de un tratament special.

scoala si rolul ei n recuperarea deficientei de auz Profesorii copilului deficient au un rol critic n gasirea drumului acestuia n viata. Copiii cu hipoacuzii severe de obice parintii prefera o scoala normala mai degraba dect o scoala speciala pentru copii hipoacuziei. In cazul n care copilul nvata la 106

specializat pentru nevoile unui copil hipoacuzie. O data ce aceste conditii sunt ndeplinite, majoritatea copiilor se vor dezvolta mediului sonor pentru copilul deficient auditiv. Pe lnga efectul pe care l are auzul n educatie, bunastarea sociala si psihol este foarte important ca si el sa ia parte la toate activitatile scolare.

Pregatirea unui copil cu hipoacuzie este o adevarata provocare. Este un proces complex care implica ncercari grele strategie este stabilita. Strategia finala - o combinatie a tipurilor de amplificare, a metodelor de comunicare si a metodelor de oferi copilului cu deficienta cel mai bun sunet si cele mai bune oportunitati de comunicare si nvatare. Pe scurt, scopul este mbu disponibile n zilele noastre ne putem astepta la rezultate foarte bune. Amplificarea sunetelor este cheia catre comunicarea copilului cu lumea nconjuratoare. Pentru a oferi stimularea ca protezarea auditiva sa se realizeze imediat dupa punerea unui diagnostic. Binenteles ca un aparat auditiv nu va face ca pierd slabe pentru a fi auzite de copil. Exista doua forme de amplificare: proteza auditiva si implantul cohlear. Proteza auditiva Folosirea unei proteze auditive i permite copilului hipoacuzie sa-si foloseasca auzul pe care l poseda, optimiznd pe

amplificarea si procesarea semnalelor sonore astfel nct sa ofere o prezentare a sunetelor asa cum se regasesc ele n natura. Implantul cohlear Implantul cohlear este un dispozitiv miniatural care permite copiilor cu hipoacuzii profunde sa receptioneze sunete. Dis electrozi, care implantati n cohlee (ureche interna) vor genera impulsuri electrice stimulatoare pentru nervul auditiv care va tran Implantul cohlear se recomanda n cazul copiilor cu hipoacuzie profunda bilaterala (la ambele urechi) care ar primi prea putine bene 107

Implantul cohlear se realizeaza foarte rar la copiii mai mici de 18 luni. De altfel, candidatii pentru implant sunt selectionati foarte rig

Reglarea aparatelor n cazul copiilor - mai ales copiii foarte mici-este o adevarata provocare pentru audioprotezist. De dezvoltare al limbajului implica posedarea unui grad mare de flexibilitate n ceea ce priveste procedurile si echipamentul.

Se poate crede ca alegerea unui aparat este ireversibila si de aceea trebuie facuta cu foarte multa grija, dar, contrar parerilo foarte flexibil si adaptabil. Datorita evolutiei tehnologiei, la ora actuala exista o mare varietate de aparate disponibile, ceea Alegerea aparatului se face strict n functie de caracteristica unica a hipoacuziei fiecarui copil n parte. Audioprotezistul va i aparat auditiv propus sau ales.

Daca hipoacuzia este bilaterala, protezarea trebuie sa se faca la ambele urechi. Protezarea ambelor urechi, num inteligibilitatii vorbirii n zgomot. In plus, neprotezarea uneia dintre urechi face ca fibrele nervoase care corespund acelei urec dupa o perioada lunga de timp n care aceasta nu a fost stimulata, poate sa aduca beneficii reduse auzului per total.

Odata realizata protezarea, succesul depinde n foarte mare masura si de motivarea si perseverenta parintilor. Copilul trebu mai mult posibil pentru a asigura o interactiune optima cu mediul sonor. Atitudinea pozitiva si ncurajatoare a celor din jurul cop

Cum functioneaza un aparat auditiv? Audioprotezistul trebuie sa instruiasca si sa explice parintilor si copilului felul n ca Explicatiile initiale sunt mult mai importante dect ilustratiile. Aparatul auditiv, n mare, este un amplificator de dimensiu asezata n spatele urechii, sau ntr-o carcasa realizata dupa mulajul urechii pentru aparatele n ureche. Microfonul protezei v semnal electric si-1 va trimite mai departe amplificatorului. Acesta este responsabil de amplificarea sonora, n cazulprotezelor n 108

Hfi

mi

cazul aparatelor neliniare, cea mai mare amplificare este primita de sunetele foarte slabe, care n mod normal nu sunt auzi puternice sunt amplificate foarte putin sau chiar deloc. Astfel, daca protezarea este reglata corespunzator, sunetele slabe vor fi aud

Odata amplificat, sunetul este convertit din semnal electric n semnal acustic de catre difuzor si trimis n conductul a de volum, care poate fi manevrat de catre copiii mai mari sau de catre adulti. Potentiometrul poate fi sub forma unei pr unei telecomenzi. Majoritatea aparatelor auditive modeme nu mai au potentiometru, volumul adaptndu-se automat mediului

Protezele auditive pot fi programabile, ceea ce nseamna ca ele pot fi reglate pentru fiecare individ n parte. Aceste regla timpul copilariei, sau atunci cnd copilul sau parintele considera ca rezultatele nu sunt cele asteptate.

Aparatele copilului trebuie zilnic verificate. Bateriile, care ofera curentul necesar functionarii aparatului auditiv, tre Bateriile pot tine de la cteva zile pna la cteva saptamni. Trebuie sa ne asiguram ca ele nu sunt consumate, mai ales n cazul aude. Aparatul auditiv trebuie curatat zilnic pentru a se evita stricarea acestuia din cauza cerumenuilui. Proteza este un aparat cu apa (se va evita purtarea ei de catre copil n timpul baii). Aparatele difera ntre ele n functie de mai multe caracteristici: marime, circuit, culoare etc. Exista mai multe marimi de aparate auditive care pot fi: retroauriculare (n spatele urechii), ale caror componente sunt pavilionului sau intraauriculare (n ureche) ale caror componente sunt montate ntr-o carcasa realizata dupa mulajul urechii pozi Copilul hipoacuzie poate beneficia de orice forma de aparat, dar n cazul celor intraauriculare pot exista mici probleme. sa nu permita folosirea unui aparat auditiv. In al doilea rnd, copilul este n crestere, iar modificarile de marime ale canalului

109

ureche. Aparatele retroauriculare rezolva aceasta problema deoarece ele sunt montate pe ureche cu ajutorul unei piese anatomice ori de cte ori este nevoie. De altfel, copiii sunt predispusi la infectii ale urechii, iar secretiile pot patrunde n aparat, n caz Aparatele retroauriculare, fiind plasate departe de conduct, sunt protejate mai bine. Deci, este recomandabil ca pna la 12 ani copi

Exista doua tipuri de circuite utilizate n construirea aparatelor auditive: circuitul analogic, disponibil de foarte multi a performante cu circuitul care produce sunetul clar al CD-urilor care a revolutionat industria protezelor auditive, prin mbunat reglaje flexibile. Microprocesorul cu ajutorul caruia functioneaza protezele digitale este un minicomputer foarte complex. Fo realizate n foarte scurt timp, iar sunetele pot fi manipulate n foarte multe feluri, oferind o calitate deosebita a sunetelor, n plus zgomot sa fie mult mbunatatita datorita posibilitatii de reducere a zgomotului. n cazul protezelor digitale, reglajul este foa utilizatorului.

Multe proteze auditive sunt disponibile n culori variate si amuzante, deoarece, spre deosebire de adulti care doresc majoritatea copiilor doresc culori stralucitoare, vor aparate dragute sau interesante. Pentru majoritatea copiilor, culorile clasice REZUMAT

Handicapul de auz apartine unei categorii mai ample de handicapuri - cele senzoriale (din care face parte si deficienta totala sau partiala a auzului. Atunci cnd handicapul de auz exista de la nastere sau cnd apare de timpuriu (mica copilarie), sunt majore - vorbim despre fenomenul muteniei care nsoteste pierderea totala a auzului. n cazul n care degradarea auzului se intervine n sens recuperator, se
110

instaleaza un proces de involutie la nivelul ntregii activitati psihice. Putem spune ca, n timp ce pierderea auzului naintea (copilul devenind surdomut), disparitia simtului auditiv la ctiva ani dupa nsusirea limbajului de catre copil determina dificu plan verbal (din punct de vedere al vocabularului, al intensitatii vocii sau al exprimarii gramatical auz identificam: hipoacuzia(diminuarea /degradarea auzului ntre 0-90 dB) si surditatea sau cofoza (pierderea totala a auzul ei, grade diferite de gravitate: hipoacuzie usoara (pierdere de auz de 0-30 dB), hipoacuzie medie (ntre 30-60 dB ) si hipoacuzi "pierdere de auz" sau "hipoacuzie" nu implica surditate totala (cofoza). O persoana surda (cofotica) este incapabila de a proce timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz.

Exista cauze ale deficientei de auz ereditare si cauze ale deficientei de auz dobndite. n prima categorie (a cauzelor anomalii cromozomiale transmise de la parinti la copii, n timp ce n a doua categorie (cauze ale deficientei de auz dobndite) g intervin pe perioada sarcinii si constau n maladii infectioase ale gravidei, tulburari ale metabolismului, afectiuni endocrine, hemo incompatibilitatea factorului Rh (mama-fat), traumatisme fizice etc; b) cauze perinatale (neonatale) - constnd n leziuni anat sau asfixie albastra etc; c) cauze postnatale - de natura toxica sau traumatica (infectii - otita, rujeola, stari distrofice, accidente, stimuli auditivi foarte puternici - ex. muzica ascultata tare la casti etc). Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziilor de tran cerumen, infectiile urechii medii (otita medie), n timp ce cauzele hipoacuziei neurosenzoriale la copii sunt: congenita, trauma a meningita sau tusea convulsiva).

n diagnosticarea handicapului de auz se foloseste o tehnica avnd un grad ridicat de precizie: audiometria, care po masurarea acuitatii auditive separat pentru

fiecare ureche n parte si ntocmirea audiogramei (grafic reprezentnd comparativ acuitatea auditiva a ambelor urechi). Pe deficientei de auz si se va urmari compensarea acolo unde este cazul. n jurul vrstei de 3 ani se pot utiliza unele teste de auz, c lui Schwabach. Aceste teste sunt menite sa diferentieze surditatile de perceptie de cele de transmisie si ajuta, totodata, la d instrument de lucru diapazonul.

Deficienta de auz afecteaza ntr-o masura mai mare sau mai mica (n functie de gradul pierderii auzului) toate palierele v cantitativ ct si calitativ. Se stie ca prin ea nsasi disfunctia auditiva nu are efect determinant asupra dezvoltarii p stopeaza dezvoltarea limbajului si restrnge activitatea psihica de ansamblu. Unele forme ale handicapului de auz pot determina raportului dintre gndire si limbaj. Odata cu asigurarea conditiilor de demutizare pentru surdomut si de stimulare a comu formarii gndirii notional-verbale si se faciliteaza dobndirea de experiente, de cunostinte, de cultura, imprimnd caracter inform

Pentru realizarea acestor deziderate, scolii si cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi o metodologie specific

posibilitatilor de nvatare a limbajului. O asemenea metodologie vizeaza formarea comunicarii verbale, care trebuie sa porne pe mimico-gesticulatie, labiolectura si, ntr-o oarecare masura, pe dactileme. Dar la hipoacuziei si la surdomutii n curs de d alterneze, n functie de structura clasei de elevi, nvatarea intelectuala si nvatarea efectiva. Obiectivele generale ale interventiei r - realizarea demutizarii; - conservarea si dezvoltarea limbajului verbal la deficientii care au dobndit surditatea dupa ce au asimilat limbajul.

Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la cel verbal. Limbajul mimico-gesticular presupu cuvinte, litere si stari de spirit. Spre deosebire 112

de copilul surd, a carui recuperare se bazeaza, asadar, pe demutizare, amplificarea sunetelor este cheia catre comunicarea Pentru a oferi stimularea auditiva de care are nevoie, este indicat caprotezarea auditiva sa se realizeze imediat dupa punerea auditiv nu va face ca pierderea de auz a hipoacuzicului sa dispara, ci doar va amplifica sunetele prea slabe pentru a fi auzite de co CONCEPTE-CHEIE

. Deficienta de auz = deficienta senzoriala, la fel ca si cea de vedere, reprezentnd diminuarea sau pierderea totala sa . Surditatea (cofoza) = handicap de auz total constnd n pierderea totala a auzului - peste 90 dB. Acest handicap poa (deficiente de auz unilaterale - localizate doar la nivelul uneia dintre urechi, cealalta fiind sanatoasa si de cele mai multe ori funct care afecteaza ambele urechi). Exista, n functie de localizarea leziunilor anatomo-fiziologice ale analizatorului vizual, surditat . Hipoacuzia = handicap de auz partial care presupune diminuarea /degradarea auzului ntre 0-90 dB. Acest handicap afec o astfel de deficienta fiind denumite n popor "tari de ureche"), constituind astfel un serios handicap n viata de zi cu zi a i profesiei, ct si al relationarii cu ceilalti oameni. Termenul "pierdere de auz" sau "hipoacuzie" nu implica surditate totala (cof de a procesa sau auzi sunete cu sau fara un aparat auditiv, n timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes . Mutenie (mutitate) = stare defectuoasa, caracterizata prin imposibilitatea vorbirii. Este cauzata de leziuni n zona cortic auditiv. Se deosebeste de mutismul electiv cnd vorbirea este nerealizata intentionat, fiind vorba de un refuz verbal al subiectulu

. Audiometria = o tehnica cu grad ridicat de precizie n diagnosticarea handicapului de auz care poate fi folosita dup auditive separat pentru fiecare ureche n parte si ntocmirea audiogramei (grafic reprezentnd comparativ acuitatea auditiva se poate depista tipul deficientei de auz si se va urmari compensarea acolo unde este cazul. . Demutizare = proces de interventie recuperatorie n cazul persoanelor cu surditate, constnd n trecerea de la fo limbajului verbal sonor (oral). Limbajul mimico-gesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifica cuvinte, liter sa capete un caracter bilingv, odata cu parcurgerea procesului demutizarii. Cnd se atinge stadiul de trecere de la limbajul mim demutizare se creeaza conditii pe plan mintal, pentru trecerea de la gndirea n imagini la gndirea notional-conceptuala.Fazel prin obiecte, cu indicarea lor nsusirea notiunilor concrete, nsusirea celorlalte notiuni. . Protezare (auditiva) = proces recuperator folosit pentru persoanele cu handicap de auz partial (hipoacuziei), presupunn nou implanturi cohleare) care au drept scop amplificarea intensitatii sunetelor dificil de perceput de analizatorul auditiv al hip cu amplificare lineara - folosite pentru toate frecventele si proteze cu amplificare selectiva - care selecteaza frecventelor utile d . Labiolectura = tehnica utilizata n procesul demutizarii, constnd n citirea cuvintelor, a frazelor de pe buzele interlocutor EXTENSII TEORETICE Importanta limbajului mimico-gestual pentru comunicarea dintre surzi

Limbajul mimico-gestual trebuie tratat n legatura cu functia semiotica, cu geneza simbolului la copil, cu evolutia semnificatiei n general. Functia semiotica e ea nsasi o structura si are o geneza proprie. Se considera ca functia semiotica oarecum 114 spontan, la copilul normal n al doilea an de viata: imitatia amnata, jocul simbolic, imaginea grafica, imaginea mintala si e constituie o a sasea conduita semiotica -limbajul mimico-gestual - care tinde sa compenseze conduita de evocare verbala. Trebuie subliniat ca n cazul parintilor surdovorbitori, cu demutizare avansata, mai ales a celor cu studii medii sa gestuala este extrem de redusa, ei comunicnd cu copilul lor mai ales prin labiolectura. Dezvoltarea limbajului verbal al vorbitori urmeaza evolutia normala a copiilor din familiile de auzitori. Copilul surd dezvolta limbajul gestual n acelasi mo auzitor si dezvolta limbajul verbal. Desigur, conditia acestei dezvoltari este ca fiecare forma de limbaj sa fie stimulata cu un st

S-a constatat ca acei copii surzi proveniti din parinti surzi, vin la scoala cu un bagaj mai bogat de cunostinte dect cel folosit limbajul gestual n comunicarea cu ei. Acest limbaj, folosit efectiv n comunicare, le-a permis copiilor surzi sa cunoasc dorinte, gnduri, opinii. Mai trziu, achizitiile mimico-gestuale contribuie la fertilizarea nvatarii limbajului oral. Fiind famil timpuriu si au mai putine probleme de adaptare psihologica si sociala.

Este stiut faptul ca limbajul verbal se dezvolta cu multa dificultate la elevii surzi pentru a deveni un instrument ef realiza acest deziderat e absolut necesar ca elevii surzi sa-si formeze reprezentari interne consistente si bine consolidate cu al reprezentarilor interne nu se poate realiza, de obicei, la majoritatea elevilor surzi din cauza mai multor factori: motivat rara a vorbirii articulate dupa ce elevii surzi intra n viata productiva si folosirea preponderenta a limbajului mimico-gestual cadrul vietii sociale.

S-a observat o insuficienta a limbajului gestual n comparatie cu cel verbal. Limbajul verbal are un grad nalt de conven ' 115

continutul realitatii pe care o denumeste; gestul nsa este strns legat de concret. Comunicarea prin gesturi este fata n fata, perc expresive. Gesticulatia are o mai mare libertate de expresie, este mai putin limitata de organizarea gramaticala puternic structura n aproximativ acelasi volum de timp conventional, cu ambele forme de limbaj. Totusi, executia gesturilor necesita mai mu cuvintelor. In precizarea naturii raportului dintre gesturi si cuvinte un rol mare l joaca contextul n care se petrec evenimentel limbi abreviate mai extinsa sub unele aspecte (bogatie de idei comunicate printr-un gest de ex.) si mai redusa n altele, n rap pentru recuperarea deficientului de auz. NTREBRI RECAPITULATIVE 1.n ce consta diferenta dintre hipoacuzie si cofoza? 2. Enumerati cauzele deficientei de auz. 3. Cnd si cum se realizeaza demutizarea? 4. Ce este labiolectura si n ce situatii se apeleaza la ea? BIBLIOGRAFIE

1.CARAMAN, MESCU L., Metodologia procesului demutizarii, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983. 2. DAMASCHIN D., Mijloace tehnice moderne de compensare a deficientelor senzoriale, Analele Universitatii Bucuresti, 1965. 3. DRGUOIU I., Limbajul mimico-gestual, Ed. ProHumanitate, Sibiu, 1992. 4. GELDER M., GATH D., MAYOU R, Tratat de psihiatrie - Oxford, Ed. Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romnia, Geneva Ini 5. GORGOS C, Dictionar enciclopedic de psihiatrie, Ed. Medicala, Bucuresti, 1988. 6. IONESCU G., Psilhologie clinica, Ed. Academiei, Bucuresti, 1985. 7. MUsU I., TAFLAN A., Terapie educationala integrata, Ed. ProHumanitate, Sibiu, 1997. 8. NEVEANU POPESCU P., Dictionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucuresti, 1978. 116

9.

PAUNESCU C, Comunicarea prin limbaj la copiii cu audiomutitate, n Cercetari asupra comunicarii, Bucur

10. PUFAN, Probleme de surdopsihologie, voi. I si II" 1972,1982. 11. SIMA I., Psihopedagogie speciala - studii si cercetari, voi. I, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1998. 12. STANIC C, POPA, Elemente de psihopedagogie a deficientilor de auz, 1994.

13. STANIC I., ndrumari metodice privind predarea citit-scrisului n scolile de surzi, Ed. Didactica si Pedagog 14. STANIC I., Labiolectura, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1965.,

15. STANIC I.,UNGAR E.,BENESCU C, Probleme metodice de tehnica vorbirii si labiolectura, Ed. Didactica si P 16. STRCHINARU I., Psihopedagogie speciala, voi. I, Ed. Trinitas, Iasi, 1994. 17. sCHIOPU U., Dictionar de psihologie, Ed. Babei, Bucuresti, 1997. 18. VERZA E. (coord.), Elemente de psihopedagogia handicapatilor, Ed. Universitatii Bucuresti, 1990.

19. VERZA E., Psihopedagogie speciala, manual pentru clasa a XIII-a, scoli normale, Ed. Didactica si Pedagogic 20. 21. 22. VERZA E., Probleme de defectologie, vol.8, Ed. Universitatii Bucuresti, 1988.

VERZA E., Metodologii contemporane n domeniul defectologiei si logopediei, Ed. Universitatii Bucuresti

VRsMAs T" DAUNT P., MUsU I., Integrarea n comunitate a copiilor cu cerinte educative speciale, Ed. M

WEIHS TH., Sa-i ajutam, iubindu-i, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1992.


Document Info A fost util?
Daca documentul a fost util si crezi ca merita sa adaugi un link catre el la tine in site Accesari: 14142 Apreciat:

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

Comenteaza documentul:
Nu esti inregistrat Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta Creaza cont nou

DEFICIENTA DE AUZ
medicina

DEFICIENA DE AUZ

3.1. Caracterizarea generala a handicapului de auz Oamenii au cinci simturi cu ajutorul carora experimenteaza lumea nconjuratoare, simturile fiind uneltele cu care nvatam si comunicam. Cnd se naste, copilul are mintea deschisa si pregatita pentru receptio-narea informatiilor prin toate aceste simturi. Cu ct informatiile primite sunt mai numeroase, cu att copilul va putea ntelege lumea nconjuratoare si se va integra mai bine n societate. Auzul este critic pentru dezvoltarea vorbirii si a limbajului n general. De aceea este foarte important ca pierderea de auz sa fie descoperita ct mai devreme cu putinta, ntruct o ntrziere n dezvoltarea vorbirii si a limbajului poate fi evitata daca exista o amplificare suficienta a sunetelor. Handicapul de auz apartine unei categorii mai ample de handicapuri - cele senzoriale (din care face parte si deficienta de vedere) si reprezinta diminuarea sau pierderea totala sau partiala a auzului. Prin instalarea unui deficit auditiv, activitatea si relatiile individului cu lumea nconjuratoare sunt puternic perturbate. Atunci cnd handicapul de auz exista de la nastere sau cnd apare de timpuriu (mica copilarie), dificultatile n nsusirea limbajului de catre copil sunt majore vorbim despre fenomenul mutenieicare nsoteste pierderea totala a auzului. In cazul n care degradarea auzului se produce dupa achizitia structurilor verbale si nu se intervine n sens recuperator, se instaleaza un proces de involutie la nivelul ntregii activitati psihice. Putem spune ca, n timp ce pierderea auzului naintea vrstei de 2-3 ani are drept consecinta mutitatea (copilul devenind surdomut), disparitia simtului auditiv la ctiva ani dupa nsusirea limbajului de catre copil determina dificultati n mentinerea nivelului atins, chiar regresii n plan 89 verbal (din punct de vedere al vocabularului, al intensitatii vocii sau al exprimarii gramaticale).

Efectele deficientei de auz sunt diferite deci n functie de vrsta la care a aparut handicapul auditiv, de particularitatile acesta, de atitudinea celor din jur etc.

O ureche cu acuitate normala poate sa suplineasca surditatea celeilalte. Din punct de vedere statistic, unul din zece oa de tulburari ale auzului.

Este foarte dificil de a defini dezvoltarea normala atunci cnd este vorba despre oameni. Fiecare individ se dezvolta generale n dezvoltarea auzului, desi este mai important de notat care este progresul natural al copilului prin diferitele st atingerea unui reper specific pentru o vrsta specifica.

Fetusul uman poseda un auz rudimentar nca din a 20-a saptamna de sarcina. Acest auz se va dezvolta si maturiza pe din exterior, desi aude mult mai bine sunetele de frecventa joasa dect sunetele de frecventa nalta. ntre 0-4 luni copilul privirea sau capul spre sursa sonora. ntre3-6 luni devine interesat de diferite sunete. Experimenteaza auzul producnd sune luni gngureste si ncepe sa nteleaga cuvinte simple cum ar fi "mama" si "pa", fiind n stare sa execute comenzi simple. nt cuvinte, copilul putnd folosi n jur de 20 de cuvinte si ntelegnd circa 50. La 2 anipoate vorbi n propozitii simple folosind u place sa i se citeasca si poate identifica si numi lucruri observate n imagini, pentru ca la 3-4 ani sa foloseasca cuvinte ntrebari si sentimente. Vocabularul, pronuntia si ntelegerea cuvintelor se mbunatatesc vizibil n aceasta perioada.

Atunci cnd exista o leziune la oricare dintre partile componente ale analizatorului auditiv, abilitatile auditive ale copilul sistemului auditiv pot fi tratate cu medicamente sau chirurgical, n timp ce majoritatea pot fi remediate cu ajutorul unei prot
90

Anumiti factori pot influenta impactul pe care l are pierderea de auz asupra dezvoltarii copilului. Un copil care s-a ntrziere n dezvoltarea vorbirii si a limbajului dect un copil al carui auz a fost afectat dupa nsusirea limbajului. De asemen rtanta foarte mare. Cu ct pierderea de auz este mai mare, cu att dezvoltarea vorbirii si a limbajului va fi mai afectata.

Este foarte important faptul ca pierderea de auz sa fie diagnosticata si tratata ct mai devreme posibil. Exista date clare c dezvolta vorbirea si limbajul similar unui copil cu auz normal, daca este protezat nainte de a mplini vrsta de 6 luni. 3.2. Clasificarea si etiologia handicapurilor de auz

Handicapul de auz se poate manifesta n anumite forme sau grade care presupun deteriorari partiale sau totale ale simtu Clasificarea tipurilor de deficienta de auz se realizeaza n functie de mai multe criterii:

a. Dupa gradul (gravitatea) deficitului de auz identificam: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului ntre 0-90 dB) si peste 90 dB). Hipoacuzia poate avea, la rndul ei, grade diferite de gravitate: hipoacuzie usoara (pierdere de auz de 0hipoacuzie severa sau profunda (ntre 60- 90 dB ).

Handicapul de auz partial (hipoacuzia) afecteaza aproximativ 1% din populatie (persoanele cu o astfel de deficienta f serios handicap n viata de zi cu zi a individului, att n planul scolarizarii, al exercitarii profesiei, ct si al relationalii cu ceilalti o

Termenul "pierdere de auz" sau "hipoacuzie" nu implica surditate totala (cofoza). O persoana surda (cofotica) este inca aparat auditiv, n timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. Semnele hipoacuziei

Copiii cu o pierdere de auz adesea nvata sa compenseze acest neajuns fiind mult mai atenti la informatiile pe care le pr

cum ar fi schimbarea intensitatii luminii la nchiderea sau deschiderea unei usi, vibratiile podelei si miscarile aerului. De ac pierderea de auz sa fie dificil de depistat.

Testarea auzului la copiii nou nascuti, prin programul de screening al auzului, este cea mai buna cale de a detecta pierde program de screening, adesea parintii sunt cei care ncep sa suspecteze o pierdere de auz.

Exista o serie de manifestari care apar n comportamentul copilului care ar putea sa indice daca exista la acesta pro anume ritm de aceea nici unul dintre aceste semne nu poate indica sigur daca exista o problema, dar fiecare indica pierd copil. Semnele pierderii de auz: . Nu tresare la sunete puternice. . Nu poate localiza sursa sonora, de exemplu ntoarce capul n directia opusa zgomotului. Copiii cu un auz normal de sursa de sunet chiar de la vrsta de cinci luni.

. n general este nevoie de o amplificare a sunetelor atunci cnd: copilul sta prea aproape de televizor, da volumul fo cnd i se vorbeste sau nu raspunde atunci cnd este chemat.

. Daca si atinge frecvent urechile sau trage de ele, putem banui ca le simte nfundate sau ca exista o infectie la nivelul ac

. ncetarea sau modificarea gnguritului (acesta devenind mai strident, semannd cu un tipat) n jurul vrstei de 6-8 lun . Lipsa raspunsului normal la sunete (de exemplu, nu raspunde la rostirea propriului nume dupa vrsta de 6 luni).

. Daca gnguritul nu evolueaza catre sunete ale vorbirii care pot fi recunoscute sau cuvinte atunci cnd copilul se apropie

. Lipsa raspunsului la comenzi simple cum ar fi "adu mingea lui taticu" atunci cnd are vrsta de aproape un an (mai puti

. Fuge de contactul cu alti copii sau devine agresiv. Aceasta indica frustrare cauzata de lipsa de ntelegere ca urmare a pie
92

. Frecvent nu ntelege o adresare directa. Handicapul de auz total (surditatea sau cofoza) consta n slabirea/pierderea mai mult sau mai putin totala a auzului. b. Dupa lateralitate putem ntlni: (localizate doar la nivelul de cele mai multe ori bilaterale (care afecteaza ambele urechi). c. Dupa momentul ereditare (mostenite) urma fiind la postnatale. aparitiei si rndul deficiente uneia dintre functionnd de urechi, compensator)

cealalt s

lor

deficientei deficiente mpartite

de dobndite n

(cont deficiente

d. n functie de localizarea leziunilor analizatorului vizual se vorbeste despre: surditat (n care se produc leziuni ale capsulei osoase si sau ganglionare de la nivelul fibrelor nervoase), de atrofierea nicovalei prin lezarea senzoriala a saculei, a organului Corti si a vascularizarii striate) (determinata de lezarea nucleului, de dilatarea canalu vestibulului, de atrofierea nervului cohlear, a ganglionilo Corti).

e. Dupa etiologia anatomo-fiziologica, handicapul de mai poate clasifica n urmatoarele forme: surditate de conducere (caz n care sunetul este mpiedicat sa interna din cauza unor malformatii ale urechii, obturari sau blocari ale canalului auditiv extern (care consta n pierderea functiei de receptie la nervului auditiv sau al centrilor nervosi) si surditate (care include att elemente ale surditatii de transmisie, c perceptie, fiind provocata de afectiuni ale nervului auditiv sau cerebral).

innd cont de cele spuse anterior, putem depista cauze ale deficientei de auz ereditare si cauze ale deficientei d deficientei de auz ereditare) includem posibilele anomalii cromozomiale transmise de la parinti la copii, n timp ce n a doua gasim trei tipuri de cauze: a. cauze prenatale - care intervin pe perioada sarcinii si constau n maladii infectioase ale gravidei, tu

afectiuni endocrine, hemoragii, ingerarea de substante toxice (de ex. alcool), incompatibilitatea factorului Rh (mama

(neonatale) - constnd n leziuni anatomo-fizilogice n timpul nasterii, hemoragii, anoxie sau asfixie albastra etc; c. cau (infectii - otita, rujeola, stari distrofice, accidente, lovituri la nivelul urechii, expuneri ndelungate la stimuli auditivi foarte puter

Toate cauzele enumerate mai sus pot duce la aparitia handicapului de auz, fie ca este vorba despre unul partial (hipoacu Multi oameni asociaza pierderea de auz cu mbatrnirea. ntr-adevar, majoritatea pierderilor de auz au legatura cu hipoacuziei. Aceste cauze pot fi ereditare, patologice (ca rezultat al unor boli), idiopatice (cu origine necunoscuta).

n mod obisnuit, hipoacuzia este mpartita n doua categorii: hipoacuzie de transmisie si hipoacuzie neurosenzoriala, n hipoacuzie mixta, ceea ce este, de fapt, o combinatie a celor doua. Cunoasterea tipului hipoacuziei este necesar pentru stabili . Hipoacuzia de transmisie

Hipoacuzia de transmisie are ca rezultat reducerea nivelului sonor de la pavilion pna la urechea interna. Aceasta po sunetelor sau de unele leziuni ale structurilor anatomice (pavilion, conduct auditiv extern, ureche medie). Transmiterea su factori, de exemplu, presiunea din urechea medie poate fi prea mare sau prea mica, ceea ce face ca timpanul sa nu se oscioarelor din urechea medie care duce la inflexibilitatea acestora.

Marea majoritate a hipoacuziilor de transmisie pot fi tratate medicamentos sau chirurgical. Dar nu ntotdeauna acest persoanele cu hipoacuzii de transmisie pot beneficia cu succes de un aparat auditiv. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziilor de transmisie se regasesc n perioada copilariei.
94

Dopul de cerumen

Acumularea de cerumen n conductul auditiv poate fi una dintre cauzele hipoacuziei de transmisie. Acesta trebuie nd identificat drept cauza a pierderii de auz. ndepartarea se face fara complicatii, dupa care n mod normal auzul este n totalitate Infectiile urechii medii (otita medie) .

Infectia urechii medii este o afectiune des ntlnita n special la copiii mici. O infectie acuta este foarte dureroasa si aplicat suficient de repede, poate aparea o fisura a timpanului. Un timpan sanatos n mod normal se vindeca singur nchiznd r de cicatrici la nivelul timpanului, ca urmare a mai multor episoade ale infectiei, poate cauza o hipoacuzie de transmisie care va alta forma de otita, poate sa nu fie dureroasa, dar din aceasta inflamatie poate rezulta o hipoacuzie de transmisie considerabi perioada lunga de timp, poate cauza complicatii grave cum ar fi aparitia unei hipoacuzii neurosenzoriale. . Hipoacuzia neurosenzoriala

Hipoacuzia neurosenzoriala este cauzata de leziuni la nivelul celulelor ciliate din urechea interna (cohlee) si/sau la niv impulsul de la urechea interna la creier. Acest tip de pierdere auditiva poate fi foarte rar reversibila prin medicamentatie sa senzoriala este de cele mai multe ori compensata cu ajutorul unui aparat auditiv. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziei neurosenzoriale la copii sunt:

Congenita. n acest caz copilul s-a nascut cu o pierdere de auz. O hipoacuzie congenitala poate fi ereditar transm ndepartata. Poate fi consecinta unor sindroame genetice (sindromul Down). Pe deasupra, acest tip de hipoacuzie poate apar timpul sarcinii cum ar fi: alcoolul, drogurile, medicamentele, bolile contactate de catre mama nainte sau n timpul sarcinii sau co

Trauma acustica. Expunerea continua si excesiva la sunete puternice sau expunerea scurta la un sunet de impact pot c pistoale).

Infectiile. n cazuri grave de boli cum ar fi pojarul, oreionul, meningita sau tusea convulsiva (tusea magareasca), pot apa

mari. 3.3. Diagnosticarea handicapului de auz

O tehnica cu grad ridicat de precizie n diagnosticarea handicapului de auz este audiometria, care poate fi folosita dupa auditive separat pentru fiecare ureche n parte si ntocmirea audiogramei (grafic reprezentnd comparativ acuitatea auditiva poate depista tipul deficientei de auz si se va urmari compensarea acolo unde este cazul. Este important sa se faca distinctie ntre copilul hipoacuzie si cel deficient mintal, afazic sau cu tulburari de caracter (care

Depistarea si diagnosticarea handicapului de auz ct mai de timpuriu faciliteaza luarea unor masuri medicale si psiho o dezvoltare apropiata de normal si pentru organizarea activitatii de formare a comunicarii, a exersarii cognitiei. Disfuncti la nastere, printr-o serie de mijloace empirice, dar si stiintifice. Pentru copiii mici se iau n considerare reactiile de raspuns la d rude, educatori care se manifesta prin tresarire, miscari ale ochilor sau ale unor segmente ale corpului n directia sursei de indicarea unor obiecte numite de catre adult etc. n jurul vrstei de 3 ani se pot utiliza unele teste de auz, cum sunt testul lui Aceste teste sunt menite sa diferentieze surditatile de perceptie de cele de transmisie si ajuta totodata, la depistarea unor lucru diapazonul. Testul lui Weber se bazeaza pe faptul ca persoanele normale percep tonul diapazon ce este aplicat pe frun a fruntii unui handicapat care sufera de o surditate unilaterala a urechii
96

medii, sunetul diapazonului va fi perceput n urechea bolnava, iar n conditiile cnd surditatea este provocata de afectarea la este auzit n urechea normala. Cu ajutorul testului Rinner se poate realiza verificarea separata a fiecarei urechi odata cu bl n vibratie se aplica pe apofiza mastoida si, n cazul cnd sunetul nu este perceput, diapazonul se apropie de meantul auditiv subiectul nu aude sunetul daca este ndepartat de os, iar daca auzul este normal, sunetul poate fi auzit un timp Schwabach contribuie att la verificarea conductibilitatii osoase, ct si a celei aeriene. Procedeul consta n raportarea un ale examinatorului. Astfel, cnd subiectul nu mai aude sunetul prin conductibilitatea osoasa, diapazonul se aplica pe apo sunetul prin conductibilitatea aeriana, diapazonul este plasat n apropierea urechii examinatorului. Pentru ambele fo examinatorul continua sa auda sunetul dupa ce subiectul nu-1 mai aude, timp ce se constituie ca parametru al pierderii auzu afectarea urechii medii duce numai la disfunc-tionalitatea aeriana, n timp ce surditatea determinata de leziuni ale u afectiuni att n transmiterea sunetului prin intermediul oaselor craniului, ct si prin aer.

Comportamentele si activitatea psihica a handicapatului de auz se manifesta si n functie de gradul pierderii auzului, d legate de vrsta la care intervine afectiunea, potentialul psihic, conditiile mediului socio-cultural n care traieste etc. Aceste subiectul se poate relationa prin comunicare cu cei din jur. Daca, n hipoacuzia usoara si n cea medie, realizarea contactulu printr-o apropiere relativa fata de sursa de emisie, n hipoacuzia severa ncep sa apara dificultati ce pot fi relativ estompate p demutizare precoce.

Copiii de orice vrsta, chiar si cei nou-nascuti, pot face teste de auz. Exista o mare varietate de metode disponibile de test maturitatea copilului. Testele de auz nu vor

fi traumatizante pentru copil. n unele tari testele de auz sunt o rutina n cadrul sistemul pediatric. Alte teste utilizate pentru diagnoza defectului de auz, n afara celor enuntate anterior sunt:

Anamneza, care urmareste obtinerea a ct mai multor informatii posibile de natura sa determine cauza pierderii auditiv fi referitoare la familie, la mediul n care s-a dezvoltat copilul, la bolile pe care le-a avut, la felul cum a decurs sarcina si multe al

Otoscopia. Otoscopul este un instrument care emite lumina, special creat pentru vizualizarea clara a conductului auditiv pot observa posibilele anomalii anatomice ale urechii care contribuie la pierderea de auz. Otoemisiunile acustice. Acest test care detecteaza pierderea de auz fara a fi necesara participarea activa a copilului este

neonatale la cteva zile de la nasterea copilului. El masoara activitatea celulelor ciliate din urechea interna ca urmare a stimu este foarte linistit sau doarme.

Potentialele evocate auditive. Cu ajutorul acestui test se masoara undele (impulsurile) aparute n creier n urma stimu fara participarea activa a copilului. Durata lui este mai mare dect n cazul otoemisiunilor, dar informatiile obtinute pot fi utiliz auditiv.

Impedanta acustica. Acest test nregistreaza miscarile timpanului ca urmare a schimbarii de presiune din urechea medie. urechea medie poate oferi informatii despre integritatea urechii medii. Acest test este foarte util n determinarea cauzei hipo alegerea diagnosticului n cazul infectiilor urechii medii. Cu ajutorul imitantei se poate nregistra si pragul reflexului acustic c reflex are ca efect o "ncordare" a timpanului si este o protectie naturala mpotriva sunetelor puternice. In cazul n care nu intensitati foarte mari, acesta este un semnal de alarma ca o structura a aparatului auditiv este afectata. Testul se realizea copilului. 98 3.4. Caracteristicile functiilor si proceselor psihice ia handicapatii de auz

Deficienta de auz afecteaza ntr-o masura mai mare sau mai mica (n functie de gradul pierderii auzului) toate palie vedere cantitativ, ct si calitativ. Se stie ca, prin ea nsasi, disfunctia auditiva nu are efect determinant asupra dezvoltarii stopeaza dezvoltarea limbajului si restrnge activitatea psihica de ansamblu. Unele forme ale handicapului de auz pot d modificarea raportului dintre gndire si limbaj. C. Pufan arata, astfel, ca gndirea surzilor presupune operare cu imagini genera generalizarea fiind realizate dominant prin vizualizare. Ca urmare,gndirea deficientului de auz se evidentiaza prin inertie, deosebindu-se astfel de gndirea persoanei auzitoare - care este predominant verbala.

La copiii surzi din nastere, nsusirea comunicarii verbale este blocata, la fel si achizitia de experiente sociale, fapt ce gndirii si a personalitatii copilului. Pe fondul surditatii contractate (dobndite)dupa achizitionarea limbajului, apare diminua se intervine compensator n mod sistematic si organizat n directia stimularii proceselor psihice.

Chiar si n hipoacuzie pot aparea fenomene de regres sau de stagnare, n lipsa unor factori stimulatori pentru comunica

Limbajul handicapatilor de auz este puternic influentat de deficienta senzoriala existenta, fiind afectate n planul vor neexistnd feedback-ul sonor de corectie sau fiind diminuat. Limbajul oral al deficientului de auz este, asadar, deficita (stridenta sau monotona), a ritmului, a calitatii articularii, fapt ce perturba inteligibilitatea vorbirii.

Avnd n vedere ca hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete si cuvinte, vocabularul lor se dezvolta ma foloseasca tot mai corect exprimarea prin

cuvinte si propozitii, sa nteleaga mesajele verbale receptionate si sa se faca ntelesi de interlocutori.

Limbajul handicapatului de auz total (surd) este bazai non-verbal -mimico-gestual, centrat pe utilizarea gesturilor ca m expresii, stari, propozitii. Acest tip de limbaj presupune reprezentarea gndurilor, ideilor prin imagini n actiune. Gesturile o actiune sau o caracteristica existenta n realitate), artificiale (fiind simbol - sinteza a unei idei), indicatoare (ex.: gestul ureche) etc, ntre gesturi si mimica existnd o concordanta puternica.

Limbajul surdului ajunge sa capete un caracter bilingv, odata cu parcurgerea procesului de demutizare, cnd se face trec

Exista o diferenta vizibila privind comportamentul si personalitatea copiilor surzi proveniti din familii normale cu parinti au din urma, ajunsi la scoala, vin cu un bagaj de cunostinte mult mai mare si mai variat dect ceilalti, folosesc o gama bogata de ge de inhibitie si de timiditate.

Personalitatea deficientilor de auz poarta amprenta handicapului existent, desi si aici vorbim de diferente comportam multi ca numar), timizi, nencrezatori, dependenti de anturaj, anxiosi, negativisti, cu teama crescuta de esec, lipsiti de initia exista si deficienti de auz sociabili, degajati, optimisti.

3.5. Recuperarea si integrarea deficientilor de auz

Odata cu asigurarea conditiilor de demutizare pentru surdomut si de stimulare a comunicarii verbale pentru hipoacuziei se faciliteaza dobndirea de experiente, de cunostinte, de cultura, imprimnd caracter informativ si formativ activitatii cu hand

Pentru realizarea acestor deziderate, scolii si cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi o metodologie specifica pen 100

comunicarii verbale si crearea posibilitatilor de nvatare a limbajului. O asemenea metodologie vizeaza formarea comunicari procesul de nvatare se va baza pe mimicogesticulatie, labiolectura si, ntr-o oarecare masura, pe dactileme. Dar la hipoa forma principala de nvatare trebuie sa alterneze, n functie de structura clasei de elevi nvatarea intelectuala si nvatar nvatarea morala vor nsoti ntregul proces educativ, data fiind necesitatea formarii unor deprinderi de abilitar psihocomportamentale. De asemenea, trebuie sa se aiba n vedere, la surdomutul n curs de demutizare, ca metodologia nv limbajului mimicogesticular, dactil etc, orict de perfectionate ar fi acestea, nu pot asigura exprimarea nuantata, complexa s presupune si dezvoltarea limbajului verbal prin intermediul caruia se realizeaza interrelationarea de tip uman si stimularea c limbajul gestual presupune transmiterea simultana a semnelor, n timp ce semnalele sonore se produc succesiv, ceea ce fa cuvintelor. Prin demutizarea surdomutului si dezvoltarea vorbirii hipoacuzicului, vocabularul se mbogateste continuu si s nvatate nlocuiesc, tot mai frecvent, exprimarea prin gesturi. Cu toate acestea, handicapul de auz va influenta si n vorbirii subiectului. n aceste conditii, vorbirea handicapatilor de auz se mentine deficitara pe linia exprimarii, a intonatiei, a inteligibilitatea vorbirii.

Avnd n vedere faptul ca hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete si cuvinte, vocabularul lor se dezvolta m ntelegerii prin cuvinte si propozitii. Procesul de nsusire a structurilor verbale, ca si automatizarea lor sunt dependente de stru ct mai frecvent n diverse activitati, de gradul de accesibilitate a cuvintelor, de felul n care educatorul stie sa le lege de con semnificatiei lor. Activitatea de nvatare a limbajului att n gradinita, ct si n scoala speciala trebuie sa se bazeze pe o m legaturii dintre cuvinte, imaginile

labiovizuale si semnificatia verbala, pentru a se putea ajunge la elaborarea de stereotipii dinamice, prin intermediul carora, sunetelor vizibile sa determine declansarea articulatiei si sa faca posibila ntelegerea comunicarii.

Cnd se atinge stadiul de trecere de la limbajului mimicogestual la cel verbal, la surdomutul n curs de demutizare se cre gndirea n imagini la gndirea notional- conceptuala. n aceste conditii, cuvntul stimuleaza nu numai dezvoltarea gndir notiunea devine integrator al treptei senzoriale si logice, deoarece cu ajutorul cuvntului ce o exprima, se acumuleaza desfasurarii operatiilor gndirii: abstractizarea, generalizarea etc. Ca urmare, schemele operationale se perfectioneaza n rap si limbajului ce se modifica calitativ si cantitativ n procesul demutizarii.

Handicapatii de auz care nu beneficiaza de demutizare au tendinta de a se izola de auzitori, ceea ce duce la ntretine negative pe linia integrarii sociale si profesionale. Prin izolare se instaleaza o serie de caracteristici n care copilul handic fortele proprii, anxios, negativist, lipsit de initiativa, nemotivat pentru activitati, n raport nsa de cantitatea si calitatea pro depasite si se pot asigura conditii normale pentru socializare si profesionalizare. Activitatea organizata de nvatare imprimare nct copilul si formeaza comportamentele ce au la baza motivatii asimilate prin ntelegere si constientizare. De aici si t sufera. n acest context, activitatea recuperativ-compensatorie contribuie la reabilitarea sociala a handicapatilor de auz. Obiectivele generale ale interventiei recuperatorii n deficienta de auz totala sunt: - realizarea demutizarii; - conservarea si dezvoltarea limbajului verbal la deficientii care au dobndit surditatea dupa ce au asimilat limbajul. Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la cel verbal. Limbajul mimicogesticular presupune un litere si stari de spirit. Fazele demutizarii sunt: 102

1) obisnuirea copilului de a vorbi prin obiecte, cu indicarea lor; 2) nsusirea notiunilor concrete; 3) nsusirea celorlalte notiuni. Se pot folosi si protezele auditive pentru amplificarea intensitatii sunetelor, acestea fiind de mai multe feluri: - proteze cu amplificare lineara - folosite pentru toate frecventele; - proteze cu amplificare selectiva - prin selectia frecventelor utile de cele inutile.

Proteza auditiva se utilizeaza gradat ca interval de utilizare, prima data doar o jumatate de ora, apoi o ora ntreaga etc. folosirea ei poate determina reactii negative de genul: refuzul organismului de a primi acest corp strain sau starea de disconfo

Demutizarea mai nseamna si nvatarea labiolecturii, adica citirea cuvintelor, a frazelor de pe buzele interlocutorului. Dup 1) etapa premergatoare demutizarii - cu predominanta gndirii si limbajului concret; 2) etapa de nceput a demutizarii - gndirea si limbajul se realizeaza pe baza imaginatiei si partial pe baza de cuvinte; 3) etapa demutizarii concrete - predominanta gndirii si a limbajului pe baza de cuvinte si partial pe baza de imagini; 4) etapa demutizarii realizate - cnd gndirea si limbajul au aceleasi posibilitati la auzitor. n procesul educational al copiilor cu deficiente de auz se utilizeaza anumite forme de comunicare:

1.Comunicarea verbala - orala, scrisa (are la baza un vocabular dirijat de reguli gramaticale si se bazeaza si pe labiolect

2. Comunicarea mimico-gestuala (este cea mai la ndemna forma de comunicare, de multe ori, folosita ntr-o manier

3. Comunicarea cu ajutorul dactilemelor (are la baza un sistem de semne manuale care nlocuiesc literele din limbajul v ceea ce priveste topica formularii limbajului).

4. Comunicarea bilingva (comunicare verbala + comunicare mimico-gestuala, comunicare verbala + comunicare cu dactile

5. Comunicare totala (presupune folosirea tuturor tipurilor de comunicare, n ideea de a se completa reciproc si de a aju Observatii:

. Educatorii sunt cei mai n masura sa decida forma de comunicare adoptata n relatiile cu deficientii de auz, n functie de particularitatile personalitatii deficientului.

. Nu se poate spune care dintre aceste forme de comunicare este superioara, eficienta lor se vede doar n practica, imp nteleaga mesajul.

. Legislatia din tara noastra permite persoanelor cu handicap care au absolvit cursurile liceale cu diploma de bacalaur superior cu respectarea normelor si a metodologiilor elaborate de fiecare institut de nvatamnt superior si cu asigurare competentelor din partea persoanei deficiente.

. n tara noastra, persoanele cu handicap de auz au posibilitatea sa se pregateasca n meserii ca: desenator tehnic, teh tmplar etc.

. Copiii se nasc cu o minte deschisa, fara prejudecati, acceptnd n totalitate lumea nconjuratoare. Copilul hipoacuzie n facut sa creada asta.

. Oamenii sunt incredibili atunci cnd este vorba de a-si compensa o deficienta fizica sau psihica. De fapt, fiecare este ob cu care se confrunta zi de zi - vedere proasta, constitutie slaba, irascibilitate.

. Parintii sunt n general primii care suspecteaza o pierdere de auz n cazul copilului lor. O interventie imediata din partea Primii pasi n lucrul parintelui cu copilul hipoacuzie Parintele trebuie: . sa continue sa se joace, Este valabil n cazul tuturor copiilor faptul ca un contact pozitiv cu adultii 104 sa cnte si sa

este esential pentru dezvoltarea emotionala normala. Este posibil ca n cazul unui copil hipoacuzie nevoia de apropiere si de co . sa se uite la copil atunci cnd i se adreseaza. Buzele, mimica si miscarile corpului aduc informatii suplimentare;

. sa vorbeasca cu voce clara si puternica, nu strigata. Ridicnd foarte mult vocea, poate face ca sunetele sa fie distorsi . sa se asigure ca este suficient de multa lumina pentru ca fata lui sa fie vizibila n momentul vorbirii; . sa se asigure ca audiologul sau medicul care se ocupa de copil este specializat n munca cu copiii;

. sa l protezeze ct mai curnd posibil pentru a se asigura ca beneficiaza la maximum de posibilitatile auditive. Cu c cu att sansele unei dezvoltari a limbajului cresc; . sa gaseasca un specialist care sa se ocupe de problema. Comunicarea realizata cu copilul deficient de auz de catre parintii lui trebuie sa aiba anumite trasaturi:

Felul n care aude copilul depinde de specificitatea hipoacuziei lui. Asadar, specialistul care se ocupa de copil trebuie sa comunica cu el ct mai eficace posibil. n majoritatea cazurilor este recomandat sa se foloseasca o voce clara, articulata pentru a exprima anumite sunete Acest lucru minimalizeaza nevoia de repetare a cuvintelor si mbunatateste comunicarea cu copilul.

Orele de logopedie (domeniu specializat n dezvoltarea vorbirii si a limbajului) vor mbunatati receptia (auzul) si exprima n acest domeniu va crea un mediu propice pentru copil sa nvete sa recunoasca si sa produca anumite sunete, cuvinte si propoz

n cazul n care copilul are o pierdere severa sau profunda de auz, este indicat sa se nceapa un program de reabilitare tehnici cum ar fi: labiolectura (citirea dupa buze), gestica, limbajul semnelor.

Echipa de sustinere este foarte importanta n lucrul cu copilul hipoacuzie

Cel mai important membru al echipei este parintele, care trebuie sa-i asigure copilului cu deficienta de auz suportul si a nevoie de foarte multa energie, dedicare si hotarre, mai ales ca acest efort poate fi frustrant. Pe lnga rolul deosebit pe sprijinul celor din echipa: medic, logoped, profesor etc. Suportul medical si audiologic

Specialistul care se ocupa de auzul copilului este responsabil ca acesta sa beneficieze de ultima tehnologie n domen Trebuie sa-i asigure n mod frecvent evaluarea modului de functionare a aparatelor si a eventualelor reglaje necesare. functioneaza aparatele, punnd la dispozitie informatiile necesare despre pierderea de auz a copilului respectiv. Audiologul pregati si a asista copilul astfel nct acesta sa-si dezvolte bine vorbirea si limbajul. Logopedia se poate realiza att n cadrul sco

trebuie sa instruiasca si parintele pentru a putea continua aceasta pregatire si acasa. Suportul scolii

Hotarrea pentru scoala pe care o va urma copilul va fi luata n urma unei analize complexe a modului n care a profesorilor, att dintr-o scoala normala, ct si dintr-o scoala speciala pentru copii cu dificultati de auz, este deosebit de impo este bine sa fie informati despre necesitatile speciale ale copilului cei n masura sa ia decizii organizatorice si administrative, de curs, de un tratament special. scoala si rolul ei n recuperarea deficientei de auz

Profesorii copilului deficient au un rol critic n gasirea drumului acestuia n viata. Copiii cu hipoacuzii severe de obice parintii prefera o scoala normala mai degraba dect o scoala speciala pentru copii hipoacuziei. In cazul n care copilul nvata la fie 106

specializat pentru nevoile unui copil hipoacuzie. O data ce aceste conditii sunt ndeplinite, majoritatea copiilor se vor dezvolta mediului sonor pentru copilul deficient auditiv. Pe lnga efectul pe care l are auzul n educatie, bunastarea sociala si psihol este foarte important ca si el sa ia parte la toate activitatile scolare.

Pregatirea unui copil cu hipoacuzie este o adevarata provocare. Este un proces complex care implica ncercari grele strategie este stabilita. Strategia finala - o combinatie a tipurilor de amplificare, a metodelor de comunicare si a metodelor d oferi copilului cu deficienta cel mai bun sunet si cele mai bune oportunitati de comunicare si nvatare. Pe scurt, scopul es tehnologia disponibile n zilele noastre ne putem astepta la rezultate foarte bune.

Amplificarea sunetelor este cheia catre comunicarea copilului cu lumea nconjuratoare. Pentru a oferi stimularea ca protezarea auditiva sa se realizeze imediat dupa punerea unui diagnostic. Binenteles ca un aparat auditiv nu va face ca pi prea slabe pentru a fi auzite de copil. Exista doua forme de amplificare: proteza auditiva si implantul cohlear. Proteza auditiva

Folosirea unei proteze auditive i permite copilului hipoacuzie sa-si foloseasca auzul pe care l poseda, optimiznd per amplificarea si procesarea semnalelor sonore astfel nct sa ofere o prezentare a sunetelor asa cum se regasesc ele n natura Implantul cohlear

Implantul cohlear este un dispozitiv miniatural care permite copiilor cu hipoacuzii profunde sa receptioneze sunete. Dis electrozi, care implantati n cohlee (ureche interna) vor genera impulsuri electrice stimulatoare pentru nervul auditiv care va creier. Implantul cohlear se recomanda n cazul copiilor cu hipoacuzie profunda bilaterala (la ambele urechi) care ar primi prea put 107

Implantul cohlear se realizeaza foarte rar la copiii mai mici de 18 luni. De altfel, candidatii pentru implant sunt selectionati foarte r

Reglarea aparatelor n cazul copiilor - mai ales copiii foarte mici-este o adevarata provocare pentru audioprotezist. De dezvoltare al limbajului implica posedarea unui grad mare de flexibilitate n ceea ce priveste procedurile si echipamentul.

Se poate crede ca alegerea unui aparat este ireversibila si de aceea trebuie facuta cu foarte multa grija, dar, contrar pa proces foarte flexibil si adaptabil. Datorita evolutiei tehnologiei, la ora actuala exista o mare varietate de aparate disponibile, c Alegerea aparatului se face strict n functie de caracteristica unica a hipoacuziei fiecarui copil n parte. Audioprotezistul va in aparat auditiv propus sau ales.

Daca hipoacuzia este bilaterala, protezarea trebuie sa se faca la ambele urechi. Protezarea ambelor urechi, num inteligibilitatii vorbirii n zgomot. In plus, neprotezarea uneia dintre urechi face ca fibrele nervoase care corespund acelei urechi, dupa o perioada lunga de timp n care aceasta nu a fost stimulata, poate sa aduca beneficii reduse auzului per total.

Odata realizata protezarea, succesul depinde n foarte mare masura si de motivarea si perseverenta parintilor. Copil purtat ct mai mult posibil pentru a asigura o interactiune optima cu mediul sonor. Atitudinea pozitiva si ncurajatoare a celor d

Cum functioneaza un aparat auditiv? Audioprotezistul trebuie sa instruiasca si sa explice parintilor si copilului felul auditiv. Explicatiile initiale sunt mult mai importante dect ilustratiile. Aparatul auditiv, n mare, este un amplificator de d de plastic asezata n spatele urechii, sau ntr-o carcasa realizata dupa mulajul urechii pentru aparatele n ureche. Microfonul pr ntr-un semnal electric si-1 va trimite mai departe amplificatorului. Acesta este responsabil de amplificarea sonora, n cazulp mod egal. n 108

Hfi

mi

cazul aparatelor neliniare, cea mai mare amplificare este primita de sunetele foarte slabe, care n mod normal nu sunt auz puternice sunt amplificate foarte putin sau chiar deloc. Astfel, daca protezarea este reglata corespunzator, sunetele slabe vor fi

Odata amplificat, sunetul este convertit din semnal electric n semnal acustic de catre difuzor si trimis n c potentiometru de volum, care poate fi manevrat de catre copiii mai mari sau de catre adulti. Potentiometrul poate fi sub fo cu ajutorul unei telecomenzi. Majoritatea aparatelor auditive modeme nu mai au potentiometru, volumul adaptndu-se aut

Protezele auditive pot fi programabile, ceea ce nseamna ca ele pot fi reglate pentru fiecare individ n parte. Aceste regla timpul copilariei, sau atunci cnd copilul sau parintele considera ca rezultatele nu sunt cele asteptate.

Aparatele copilului trebuie zilnic verificate. Bateriile, care ofera curentul necesar functionarii aparatului auditiv, tre Bateriile pot tine de la cteva zile pna la cteva saptamni. Trebuie sa ne asiguram ca ele nu sunt consumate, mai ales n cazu aude. Aparatul auditiv trebuie curatat zilnic pentru a se evita stricarea acestuia din cauza cerumenuilui. Proteza este un a contact cu apa (se va evita purtarea ei de catre copil n timpul baii). Aparatele difera ntre ele n functie de mai multe caracteristici: marime, circuit, culoare etc.

Exista mai multe marimi de aparate auditive care pot fi: retroauriculare (n spatele urechii), ale caror componente spatele pavilionului sau intraauriculare (n ureche) ale caror componente sunt montate ntr-o carcasa realizata dupa mulajul u

Copilul hipoacuzie poate beneficia de orice forma de aparat, dar n cazul celor intraauriculare pot exista mici probleme si sa nu permita folosirea unui aparat auditiv. In al doilea rnd, copilul este n crestere, iar modificarile de marime ale cana bine n 109

ureche. Aparatele retroauriculare rezolva aceasta problema deoarece ele sunt montate pe ureche cu ajutorul unei piese a schimbata ori de cte ori este nevoie. De altfel, copiii sunt predispusi la infectii ale urechii, iar secretiile pot patrunde n defectndu-1. Aparatele retroauriculare, fiind plasate departe de conduct, sunt protejate mai bine. Deci, este recomand aparateretroauriculare.

Exista doua tipuri de circuite utilizate n construirea aparatelor auditive: circuitul analogic, disponibil de foarte multi a performante cu circuitul care produce sunetul clar al CD-urilor care a revolutionat industria protezelor auditive, prin mbunata reglaje flexibile. Microprocesorul cu ajutorul caruia functioneaza protezele digitale este un minicomputer foarte complex. Fo realizate n foarte scurt timp, iar sunetele pot fi manipulate n foarte multe feluri, oferind o calitate deosebita a sunetelor, n pl n zgomot sa fie mult mbunatatita datorita posibilitatii de reducere a zgomotului. n cazul protezelor digitale, reglajul este foa utilizatorului.

Multe proteze auditive sunt disponibile n culori variate si amuzante, deoarece, spre deosebire de adulti care dores majoritatea copiilor doresc culori stralucitoare, vor aparate dragute sau interesante. Pentru majoritatea copiilor, culorile clas

REZUMAT

Handicapul de auz apartine unei categorii mai ample de handicapuri - cele senzoriale (din care face parte si de pierderea totala sau partiala a auzului. Atunci cnd handicapul de auz exista de la nastere sau cnd apare de timpuriu (mica catre copil sunt majore - vorbim despre fenomenul muteniei care nsoteste pierderea totala a auzului. n cazul n care degrad verbale si nu se intervine n sens recuperator, se
110

instaleaza un proces de involutie la nivelul ntregii activitati psihice. Putem spune ca, n timp ce pierderea auzului naintea (copilul devenind surdomut), disparitia simtului auditiv la ctiva ani dupa nsusirea limbajului de catre copil determina dificu plan verbal (din punct de vedere al vocabularului, al intensitatii vocii sau al exprimarii gramatica auz identificam: hipoacuzia(diminuarea /degradarea auzului ntre 0-90 dB) si surditatea sau cofoza (pierderea totala a auzul ei, grade diferite de gravitate: hipoacuzie usoara (pierdere de auz de 0-30 dB), hipoacuzie medie (ntre 30-60 dB ) si hipoacuzi "pierdere de auz" sau "hipoacuzie" nu implica surditate totala (cofoza). O persoana surda (cofotica) este incapabila de a proce timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz.

Exista cauze ale deficientei de auz ereditare si cauze ale deficientei de auz dobndite. n prima categorie (a cauzelor anomalii cromozomiale transmise de la parinti la copii, n timp ce n a doua categorie (cauze ale deficientei de auz dobndite) g intervin pe perioada sarcinii si constau n maladii infectioase ale gravidei, tulburari ale metabolismului, afectiuni endocrine, hemo incompatibilitatea factorului Rh (mama-fat), traumatisme fizice etc; b) cauze perinatale (neonatale) - constnd n leziuni ana sau asfixie albastra etc; c) cauze postnatale - de natura toxica sau traumatica (infectii - otita, rujeola, stari distrofice, accident la stimuli auditivi foarte puternici - ex. muzica ascultata tare la casti etc). Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziilor de tran cerumen, infectiile urechii medii (otita medie), n timp ce cauzele hipoacuziei neurosenzoriale la copii sunt: congenita, trauma a meningita sau tusea convulsiva).

n diagnosticarea handicapului de auz se foloseste o tehnica avnd un grad ridicat de precizie: audiometria, care po masurarea acuitatii auditive separat pentru

fiecare ureche n parte si ntocmirea audiogramei (grafic reprezentnd comparativ acuitatea auditiva a ambelor urechi). Pe deficientei de auz si se va urmari compensarea acolo unde este cazul. n jurul vrstei de 3 ani se pot utiliza unele teste de auz, c lui Schwabach. Aceste teste sunt menite sa diferentieze surditatile de perceptie de cele de transmisie si ajuta, totodata, la d instrument de lucru diapazonul.

Deficienta de auz afecteaza ntr-o masura mai mare sau mai mica (n functie de gradul pierderii auzului) toate palie vedere cantitativ ct si calitativ. Se stie ca prin ea nsasi disfunctia auditiva nu are efect determinant asupra dezvoltarii stopeaza dezvoltarea limbajului si restrnge activitatea psihica de ansamblu. Unele forme ale handicapului de auz pot d modificarea raportului dintre gndire si limbaj. Odata cu asigurarea conditiilor de demutizare pentru surdomut si de stimular bazele formarii gndirii notional-verbale si se faciliteaza dobndirea de experiente, de cunostinte, de cultura, imprim cu handicapatii de auz.

Pentru realizarea acestor deziderate, scolii si cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi o metodologie specific posibilitatilor de nvatare a limbajului. O asemenea metodologie vizeaza formarea comunicarii verbale, care trebuie sa po baza pe mimico-gesticulatie, labiolectura si, ntr-o oarecare masura, pe dactileme. Dar la hipoacuziei si la surdomutii n c trebuie sa alterneze, n functie de structura clasei de elevi, nvatarea intelectuala si nvatarea efectiva. Obiectivele generale a totala sunt: - realizarea demutizarii; - conservarea si dezvoltarea limbajului verbal la deficientii care au dobndit surditatea dupa ce au asimilat limbajul.

Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la cel verbal. Limbajul mimico-gesticular presupu cuvinte, litere si stari de spirit. Spre deosebire 112

de copilul surd, a carui recuperare se bazeaza, asadar, pe demutizare, amplificarea sunetelor este cheia catre comunicarea Pentru a oferi stimularea auditiva de care are nevoie, este indicat caprotezarea auditiva sa se realizeze imediat dupa pun aparat auditiv nu va face ca pierderea de auz a hipoacuzicului sa dispara, ci doar va amplifica sunetele prea slabe pentru a fi auz CONCEPTE-CHEIE . Deficienta de auz = deficienta senzoriala, la fel ca si cea de vedere, reprezentnd diminuarea sau pierderea totala

. Surditatea (cofoza) = handicap de auz total constnd n pierderea totala a auzului - peste 90 dB. Acest handicap poat (deficiente de auz unilaterale - localizate doar la nivelul uneia dintre urechi, cealalta fiind sanatoasa si de cele mai mult auz bilaterale - care afecteaza ambele urechi). Exista, n functie de localizarea leziunilor anatomo-fiziologice ale anali dobndita.

. Hipoacuzia = handicap de auz partial care presupune diminuarea /degradarea auzului ntre 0-90 dB. Acest handicap af cu o astfel de deficienta fiind denumite n popor "tari de ureche"), constituind astfel un serios handicap n viata de zi cu zi a profesiei, ct si al relationarii cu ceilalti oameni. Termenul "pierdere de auz" sau "hipoacuzie" nu implica surditate totala (co de a procesa sau auzi sunete cu sau fara un aparat auditiv, n timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succ

. Mutenie (mutitate) = stare defectuoasa, caracterizata prin imposibilitatea vorbirii. Este cauzata de leziuni n zona cortic auditiv. Se deosebeste de mutismul electiv cnd vorbirea este nerealizata intentionat, fiind vorba de un refuz verbal al sub intacte.

. Audiometria = o tehnica cu grad ridicat de precizie n diagnosticarea handicapului de auz care poate fi folosita dup auditive separat pentru fiecare ureche n parte si ntocmirea audiogramei (grafic reprezentnd comparativ acuitatea audiogramei se poate depista tipul deficientei de auz si se va urmari compensarea acolo unde este cazul.

. Demutizare = proces de interventie recuperatorie n cazul persoanelor cu surditate, constnd n trecerea de la f limbajului verbal sonor (oral). Limbajul mimico-gesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifica cuvinte, lite sa capete un caracter bilingv, odata cu parcurgerea procesului demutizarii. Cnd se atinge stadiul de trecere de la limbajul mim demutizare se creeaza conditii pe plan mintal, pentru trecerea de la gndirea n imagini la gndirea notional-conceptuala.Faze prin obiecte, cu indicarea lor nsusirea notiunilor concrete, nsusirea celorlalte notiuni.

. Protezare (auditiva) = proces recuperator folosit pentru persoanele cu handicap de auz partial (hipoacuziei), presupun mai nou implanturi cohleare) care au drept scop amplificarea intensitatii sunetelor dificil de perceput de analizatorul auditiv feluri: cu amplificare lineara - folosite pentru toate frecventele si proteze cu amplificare selectiva - care selecteaza frecventel

. Labiolectura = tehnica utilizata n procesul demutizarii, constnd n citirea cuvintelor, a frazelor de pe buzele interlocuto EXTENSII TEORETICE Importanta limbajului mimico-gestual pentru comunicarea dintre surzi

Limbajul mimico-gestual trebuie tratat n legatura cu functia semiotica, cu geneza simbolului la copil, cu evolutia semnificatiei n general. Functia semiotica e ea nsasi o structura si are o geneza proprie. Se considera ca functia semiotica oarecum 114

spontan, la copilul normal n al doilea an de viata: imitatia amnata, jocul simbolic, imaginea grafica, imaginea mintala si e constituie o a sasea conduita semiotica -limbajul mimico-gestual - care tinde sa compenseze conduita de evocare verbala.

Trebuie subliniat ca n cazul parintilor surdovorbitori, cu demutizare avansata, mai ales a celor cu studii medii sau gestuala este extrem de redusa, ei comunicnd cu copilul lor mai ales prin labiolectura. Dezvoltarea limbajului verbal a vorbitori urmeaza evolutia normala a copiilor din familiile de auzitori. Copilul surd dezvolta limbajul gestual n acelasi mo

auzitor si dezvolta limbajul verbal. Desigur, conditia acestei dezvoltari este ca fiecare forma de limbaj sa fie stimulata cu un st

S-a constatat ca acei copii surzi proveniti din parinti surzi, vin la scoala cu un bagaj mai bogat de cunostinte dect ce folosit limbajul gestual n comunicarea cu ei. Acest limbaj, folosit efectiv n comunicare, le-a permis copiilor surzi sa cunoasc dorinte, gnduri, opinii. Mai trziu, achizitiile mimico-gestuale contribuie la fertilizarea nvatarii limbajului oral. Fiind famil timpuriu si au mai putine probleme de adaptare psihologica si sociala.

Este stiut faptul ca limbajul verbal se dezvolta cu multa dificultate la elevii surzi pentru a deveni un instrument ef realiza acest deziderat e absolut necesar ca elevii surzi sa-si formeze reprezentari interne consistente si bine consolidate cu al reprezentarilor interne nu se poate realiza, de obicei, la majoritatea elevilor surzi din cauza mai multor factori: motivati rara a vorbirii articulate dupa ce elevii surzi intra n viata productiva si folosirea preponderenta a limbajului mimico-gestual cadrul vietii sociale.

S-a observat o insuficienta a limbajului gestual n comparatie cu cel verbal. Limbajul verbal are un grad nalt de conven ' 115

continutul realitatii pe care o denumeste; gestul nsa este strns legat de concret. Comunicarea prin gesturi este fata n fa mimice si expresive. Gesticulatia are o mai mare libertate de expresie, este mai putin limitata de organizarea gramaticala puter fi transportat n aproximativ acelasi volum de timp conventional, cu ambele forme de limbaj. Totusi, executia gesturilor nece verbale a cuvintelor. In precizarea naturii raportului dintre gesturi si cuvinte un rol mare l joaca contextul n care se petrec impresia unei limbi abreviate mai extinsa sub unele aspecte (bogatie de idei comunicate printr-un gest de ex.) si mai redusa baza de pornire pentru recuperarea deficientului de auz. NTREBRI RECAPITULATIVE 1.n ce consta diferenta dintre hipoacuzie si cofoza? 2. Enumerati cauzele deficientei de auz. 3. Cnd si cum se realizeaza demutizarea? 4. Ce este labiolectura si n ce situatii se apeleaza la ea? BIBLIOGRAFIE 1.CARAMAN, MESCU L., Metodologia procesului demutizarii, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983. 2. DAMASCHIN D., Mijloace tehnice moderne de compensare a deficientelor senzoriale, Analele Universitatii Bucuresti, 1965. 3. DRGUOIU I., Limbajul mimico-gestual, Ed. ProHumanitate, Sibiu, 1992.

4. GELDER M., GATH D., MAYOU R, Tratat de psihiatrie - Oxford, Ed. Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romnia, Geneva InitiativePu 5. GORGOS C, Dictionar enciclopedic de psihiatrie, Ed. Medicala, Bucuresti, 1988. 6. IONESCU G., Psilhologie clinica, Ed. Academiei, Bucuresti, 1985. 7. MUsU I., TAFLAN A., Terapie educationala integrata, Ed. ProHumanitate, Sibiu, 1997. 8. NEVEANU POPESCU P., Dictionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucuresti, 1978. 116 9. PAUNESCU C, Comunicarea prin limbaj la copiii cu audiomutitate, n Cercetari asupra comunicarii, Bucuresti, 1973.

10. PUFAN, Probleme de surdopsihologie, voi. I si II" 1972,1982. 11. SIMA I., Psihopedagogie speciala - studii si cercetari, voi. I, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1998. 12. STANIC C, POPA, Elemente de psihopedagogie a deficientilor de auz, 1994.

13. STANIC I., ndrumari metodice privind predarea citit-scrisului n scolile de surzi, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1 14. STANIC I., Labiolectura, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1965.,

15. STANIC I.,UNGAR E.,BENESCU C, Probleme metodice de tehnica vorbirii si labiolectura, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucure 16. STRCHINARU I., Psihopedagogie speciala, voi. I, Ed. Trinitas, Iasi, 1994. 17. sCHIOPU U., Dictionar de psihologie, Ed. Babei, Bucuresti, 1997. 18. VERZA E. (coord.), Elemente de psihopedagogia handicapatilor, Ed. Universitatii Bucuresti, 1990.

19. VERZA E., Psihopedagogie speciala, manual pentru clasa a XIII-a, scoli normale, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 19 20. 21. 22. VERZA E., Probleme de defectologie, vol.8, Ed. Universitatii Bucuresti, 1988.

VERZA E., Metodologii contemporane n domeniul defectologiei si logopediei, Ed. Universitatii Bucuresti, 1987.

VRsMAs T" DAUNT P., MUsU I., Integrarea n comunitate a copiilor cu cerinte educative speciale, Ed. Meridiane, Bucur

WEIHS TH., Sa-i ajutam, iubindu-i, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1992.

Document Info

A fost util?
Daca documentul a fost util si crezi ca merita sa adaugi un link catre el la tine in site

Accesari: 14142 Apreciat:

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

Comenteaza documentul:
Nu esti inregistrat Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta Creaza cont nou