Relatia asistent medical- pacient

Extrapoland cuvintele unui mare medic roman, profesorul Octavian Fodor care spunea: "Sa stii ca eu nu sunt medicul celor tari, eu sunt medicul bolnavilor. Eu inteleg din chemarea de constiinta, care ne-a fost adresata tuturor, ca eu, ca medic, n-am dreptul sa fac astfel de diferentieri, ci ca trebuie sa fiu perfect dezinteresat de aceste lucruri, care n-au legatura cu boala; sunt un medic al tuturor", am putea incerca sa stabilim reperele ce trebuie sa stea la baza activitatii asistentei medicale si sa incercam in acelasi timp sa stabilim o relatie de dubla responsabilitate intre asistenta medicala si pacient, relatie ce trebuie sa se bazeze pe drepturile si indatoririle fiecaruia. In relatia dintre asistentii medicali si pacient trebuie sa tinem seama de o serie de drepturi convenite prin tratate internationale sau consfintite de Constitutia Romaniei si care tin cont de caracterul universal al legilor ce sunt o pledoarie pentru umanism, o aplicare a unui adevar exprimat atat de clar de Gh. Lazar: "Legea naturala si scrisa ordona sa faci altuia ce ai dori sa-ti se faca tie insuti si sa nu faci altuia ceea ce nu ai voi sa ti se faca tie". Devine tot mai evident astazi ca relatia dintre individ si societate este tot mai nuantata si ca trecerea individului in prim plan nu se face in detrimentul societatii ci conform criteriul dupa care societatea este formata din oameni, din indivizi. In acest context trebuie vazuta si relatia dintre asistenta medicala si pacient, relatie care trebuie sa se bazeze pe respectarea: drepturilor si libertatilor fundamentale ale fiecarui individ, demnitatii umane, integritatii individuale (fizice, psihice), intereselor si bunastarii fiintei umane, accesului la asistenta medicala nelimitat pe criterii sociale, religioase, politice sau de nationalitate, dreptului fiecarui individ de a decide in cunostinta de cauza asupra ingrijirilor ce-i vor fi acordate, dreptului la informare; aceasta facandu-se in functie de capacitatea pacientului de a intelege, confidentialitatii (chiar si dupa decesul pacientului), dreptului de a beneficia de rezultate maxime in ingrijire cu minimalizarea riscurilor, dreptului pacientului de a alege persoana care sa-l ingrijeasca, dreptului pacientului de a fi ingrijit de o persoana libera de interventiile exterioare, convingerilor morale, culturale, filozofice, spirituale ale fiecarui individ, dreptului de protectie a sanatatii prin masuri preventive si de ingrijire a acesteia.

La fiecare contact cu un pacient nou asistenta medicala nu trebuie sa uite ca aceasta se confrunta adesea cu o problema noua care ii creeaza o stare de disconfort, de anxietate. in afara simptomatologiei intervin si o serie de alti factori perturbatori:

1. 2. 3. 4. 5.

tendinta familiei, societatii de a scuti bolnavul de o serie de responsabilitati chiar si atunci cand acesta doreste sa-si continue activitatea in mod obisnuit, tendinta unor bolnavi de a abdica siguri de la responsabilitatile ce le revin chiar si atunci cand le-ar putea onora, tendinta unor membrii ai echipei de ingrijire de a proteja excesiv pacientul creindu-i chiar un "complex de inferioritate", tendinta unor pacienti de a-si obtine un statut aparte in societate datorita bolii "lui", exagerand individualitatea afectiunii, tendinta unor pacienti, beneficiari deobicei a unei anumite culturi medicale, de a impune o anumita atitudine din partea personalului medical sau chiar tendinta acestora de a se impune

in relatiile cu ceilalti pacienti; atitudinea dictatoriala putand fi legata atat de relatiile interumane cat si de consumul medical nejustificat (dorinta de a i se administra un tratament, de a i se face o ecografie- fara ca acestea sa fie justificate de afectiunea bolnavului, etc.). In acest context asistenta medicala trebuie sa-si dezvolte o serie de calitati, astfel incat sa fie:

1. 1. 2. 3. 4. 5. 6.

activa, bine intentionata, organizata, disciplinata, creativa, deschisa, preocupata de formarea de abilitati, Asistenta trebuie sa fie dispusa:

7. sa comunice, sa observe, sa asculte, inclusiv cu persoane care ii sunt antipatice, 8. sa analizeze, sintetizeze, evalueze informatiile, 9. sa studieze, folosind cat mai multe surse de informare, 10. sa-si foloseasca curiozitatea in scopuri profesionale, 11. sa-si cunoasca limitele competentei si sa actioneze ca atare,
Asistenta medicala trebuie de asemenea sa fie capabila:

12. sa treaca peste propriile-i probleme (de sanatate, de familie), 13. sa utilizeze propria-i experienta in analizarea anumitor situatii, dar nu folosind sabloane sau
considerand ca detine raspunsul la orice intrebare, 14. sa incerce sa devina un mentor pentru cei mai tineri, dar si sa-si gaseasca un mentor printre persoanele care au o experienta mai bogata decat a sa, 15. sa utilizeze un algoritm stiintific in activitatea pe care o desfasoara, respectiv: definirea problemei colectarea datelor pe baza observatiei sau experimentului luarea unei decizii: evaluarea solutiei

Plecand de la drepturile pacientului si calitatile personalului medical se constata ca relatia dintre asistenta medicala si pacient poate sa fie:

1. 2. 3.

o relatie in care asistenta medicala are rol activ, iar pacientul pasiv- acceptand "decizia" luata de personalul medical, o relatie in care asistenta medicala si pacientul au roluri active- cooperand pe baza informatiilor primite la luarea unei decizii, la realizarea unei proceduri terapeutice terapeutice, etc. , o relatie in care asistenta medicala are rol pasiv- de indrumare a pacientului care are rol activ.

Asistenti medicali trebuie sa fie in permanenta preocupati de cresterea calitatii asistentei medicale, de cresterea increderii pe care le-o acorda pacientii dar trebuie in acelasi timp sa nu se lase coplesiti de dramele umane pentru a putea lua o decizie adecvata.

Cunoscand drepturile pacientului si calitatile pe care trebuie sa le aiba asistenta medicala este bine ca aceasta sa nu uite ca indiferent cate progrese va face stiinta, bolnavii vor avea nevoie nu numai de aparate ci si de un alt om pentru a putea face fata unei maladii.