ANALIZA RISCURILOR BANCARE

In activitatea bancara, operatiunile cu clientela pot genera urmatoarele riscuri de baza : 1. RISCUL DE CREDIT ( DE NERAMBURSARE ) Pentru majoritatea bancilor creditarea reprezinta principala operatiune bancara. Ea sta la baza functiei de intermediere a bancilor comerciale. Orice credit acordat implica si asumarea unui risc. Daca nu pot fi eliminate aceste riscuri, ele pot fi controlate printr-o gestiune profesionista. Riscul de credit e prima posibilitatea ca debitorii !imprumutatii sau emitentii de titluri de credit" sa nu-si onoreze obligatiile la scadenta. Pentru acestia, riscul de credit e prima intr-o forma mai larga deteriorarea situatiei financiare. Riscul de credit este cel mai vec#i si cel mai important risc cu care se confrunta societatile bancare. $estionarea riscului de credit se poate realiza inainte de a lua decizia de creditare si spunem ca avem de a face cu o gestionare a priori sau dupa ce s-a luat aceasta decizie, cand gestionarea este a posteriori. $estionarea a priorii a riscului de credit consta in a lua acele masuri si a stabili acele criterii de acordare a creditului astfel incat sa se evite pierderile sau acestea sa fie minime. In principal sunt vizate urmatoarele aspecte: falimentul unui debitor sa aibe consecinte minime asupra bancii plafonarea creditului acordat catre un singur client, in functie de soliditatea sa financiara. %ici trebuie remarcat ca e ista astfel de norme la nivel macroeconomic, prin care autoritatile monetare si de credit plafoneaza angajamentele bancii in functie de fondurile sale proprii. diversificarea riscurilor pentru ca in cazul in care acestea se manifesta, impactul negativ la nivelul bancii sa fie minim. $estionarea a posteriori a riscului de credit vizeaza in primul rand urmarirea creditului si in caz de nerambursare a acestuia, reducerea riscurilor prin valorificarea

optima a garantiilor. &ot aici putem include si furnizarea de informatii statistice, pentru a ajuta in cazul gestionarii a priori, la stabilirea unor criterii de creditare. %ceasta gestionare creste in importanta in cazul acordarii creditului sub forma unei linii de creditare. In acest caz, banca urmareste respectarea angajamentelor debitorului si in baza acestora permite eliberarea de noi transe de credit. Pe de alta parte, riscul de credit poate fi gestionat la nivel global, prin reguli si actiuni ce vizeaza intreg portofoliul de credite sau mari parti din acesta, sau la nivel individual prin acele masuri luate de banca in cazul fiecarui solicitant de credite si apoi debitor. %cordarea unui credit are la baza o previzionare a unor venituri viitoare satisfacatoare ale debitorului. 'a principiu de baza, banca nu acorda credit daca nu se poate estima ca probabilitatea rambursarii este mai mare decat probabilitatea nerambursarii. Plecand de aici, banca poate supralicita, in sensul ca poate cere ca decalajul dintre cele doua probabilitati sa fie mai mare decat simpla depasire de catre probabilitatea rambursarii. 'at de mare sa fie acest decalaj si cum se stabileste ramane la latitudinea bancii, in cazul gestionarii riscului individual de creditare. (a baza evaluarii acestui risc se afla analiza creditului. $estiunea riscului global de credit vizeaza limitarea riscului asumat de catre banca la creditarea clientilor sai, prin urmarirea acestuia si prin luarea unor masuri la nivelul intregului portofoliu de credite. In acest sens se actioneaza in doua directii: diviziunea riscului prin evitarea concentrarii sale. )e urmareste astfel o diversificare a creditelor acordate pe domenii de activitate, pe clienti si in teritoriu. limitarea riscului prin stabilirea unor plafoane de creditare. In acest caz intalnim un control macroeconomic al riscurilor, prin stabilirea unor norme prudentiale de catre autoritatile monetare si de credit si un autocontrol realizat de banca prin politica sa de creditare. In gestiunea riscului de credit se pot folosi unele instrumente informatice de asistare a deciziei de creditare. Intalnim astfel sisteme credit-scorng si sisteme e pert. )istemul credit-scoring * este un sistem informatic ce atribuie un punctaj solicitantilor de credite, in functie de nivelul caruia se poate lua o decizie de creditare. Pentru aceasta este necesar sa se stabileasca anumite criterii de evaluare a solicitantului. Pasul urmator il

reprezinta agregarea acestor criterii printr-un punctaj obtinut in functie de importanta criteriului si de pozitia pe care o are solicitantul in cadrul fiecarui criteriu. In final, sistemului trebuie sa i se stabileasca un prag minim al punctajului pentru care se acorda creditul solicitantilor. In acest scop, se utilizeaza o situatie statistica privind dosarele de creditare realizate de banca in ultimii ani. In functie de pierderile si castigurile inregistrate de banca pentru fiecare valoare a punctajului posibil de inregistrat, se considera minimul admis la creditare acel punctaj care nu produce pierderi pe ansamblul clientilor studiati. )istemele e pert * sunt utilizate in cazul solicitantilor de credit persoane juridice. )istemul se bazeaza pe calculul unor indicatori privind situatia economico-financiara a clientului. In functie de valoarea inregistrata de acesti indicatori si de ponderea lor in ansamblul analizei efectuate se creaza o imagine privind riscul asociat solicitantului de credit si posibilitatea ca acesta sa beneficieze sau nu de un credit din partea bancii. %stfel de sisteme reduc mult timpul de raspuns la solicitarile clientilor si cresc gradul de obiectivitate in luarea deciziei. &rebuie remarcat faptul ca atat in cazul creditscoring-ului cat si al sistemului e pert decizia finala privind acordarea creditului apartine banc#erului si nu sistemului informatic. 2. RISCUL DE LICHIDITATE (ic#iditatea se prezinta ca o proprietate generala a activelor de a fi transformate rapid si cu minimum de c#eltuiala in moneda lic#ida !numerar si disponibil in cont curent". +In cazul unei banci, lic#iditatea reprezinta capacitatea bancii de a obtine in orice moment si la un pret rezonabil, fondurile necesare finantarii angajamentelor sale. Riscul de lic#iditate, care are in vedere de fapt lipsa lic#iditatii, reprezinta imposibilitatea bancii de a face fata e igibilitatilor immediate cu lic#iditati disponibile. In cadrul operatiunile bancare interesele partilor diverg. %stfel, creditorul este de acord sa-si imprumute capitalul, insa ar dori ca termenul de rambursare sa fie cat mai scurt pentru a-si pastra o anumita disponibilitate asupra sumei cedate. Din contra, debitorul vrea sa se imprumute pe termen cat mai mare pentru a-si consolida pozitia financiara. In aceste conditii ec#ilibrarea activelor cu pasivele, din punct de vedere al

scadentei devine aproape imposibila. de lic#iditate.

%stfel, gestiunea riscului de lic#iditate se

transforma intr-o problema de gestiune a activelor si pasivelor bancare, cu grade diferite E ista mai multe acceptiuni sub care poate fi privita lic#iditatea bancara: in varianta cea mai lejera, lic#iditatea vizeaza posibilitatea bancii de a obtine capitaluri suplimentare la un cost rezonabil. %ceasta este cea mai intalnita situatie cu care se confrunta bancile in gestiunea riscului de lic#iditate. ,ancile au nevoie de lic#iditati, acestea se pot obtine fara probleme deosebite, dar se plateste un pret. %cest pret poate sa fie foarte mare in conditiile in care lipsa de lic#iditate este generalizata la nivelul pietei. in a doua acceptiune se urmareste crearea unei lic#iditati de siguranta. %ceasta trebuie sa asigure linistea bancii fata de eventualele nevoi neasteptate de lic#iditate. In acest scop banca poate sa-si constituie rezerve, din proprie initiativa sau la cererea autorit. monetare si de credit. ultima acceptiune vizeaza lic#iditatea e trema. Dupa ce s-a confruntat fara succes cu lipsa de lic#iditate in variantele anterior prezentate, banca se afla intr-o acuta criza de lic#iditati. O astfel de situatie poate antrena intrarea in incapaciatate de plata si in final poate falimenta banca. Riscul de lic#iditate este determinat, in special de trei fact !i: situatia bilantului bancar, increderea in banca, situatia generala a pietei. -. situatia bilantului bancar * in cadrul functiei de intermediar financiar, bancile atrag resurse, prin depozite in special si le plaseaza in primul rand prin credite acordate. (ipsa de lic#iditate apare din necorelarea pe scadente a operatiunilor active si pasive. Doua sunt motivele mai importante ce pot determina aceasta situatie. In primul rand, resursele atrase de banca sub forma de depozite au scadente mai mici decat plasamentele bancii sub forma de credite. Populatia prefera sa-si plaseze economiile in conturi bancare pe ma imum un an, iar societatile comerciale creaza in mica masura depozite la termen. 'reditele contractate, in sc#imb, au scadente mai mari pentru a permite o rambursare esalonata in functie de marimea creditului si de capaciatea de rambursare a debitorului. .n al doilea motiv ce determina o astfel de situatie il reprezinta tendinta bancii de a-si creste profitul prin plasamente pe termen

lung, mai bine remunerate. De fapt, banca urmareste sa-si plaseze cat mai rentabil resursele atrase. /. increderea in banca * increderea de care beneficiaza banca in fata tertilor, ii permite acesteia sa beneficieze de oportunitatile pietei in cele mai bune conditii, sa-si creasca rentabilitatea sa-si imbunatateasca lic#iditatea si in aceste conditii sa-si consolideze in continuare imaginea. In sens invers, o imagine proasta antreneaza o degradare a situatiei financiare a bancii cu consecinte negative asupra imaginii. Evolutia increderii in banca depinde de mai multi factori: zvonuri pe piata, sc#imbarea conducerii, constatarea de fraude, falimentul unui debitor. Pe langa aceste aspecte mai trebuie mentionate inca doua cu incidenta mare asupra increderii intr-o banca: calificativul agentiilor de rating * acesta este aproape sinonim cu imaginea financiara a bancii. &inand cont de mondializarea pietelor, e ista sanse din ce in ce mai mici ca debitorii si creditorii sa se cunoasca. In aceste conditii creste rolul ratingului ca principal criteriu de evaluare a riscului investitiei. O scadere a ratingului bancii este imediat cunoscuta in intreaga lume si se traduce aproape imediat printr-o pierdere de imagine. &rebuie remarcat aici faptul ca in cazul lic#iditatii impactul ratingului este mai redus, in sensul ca situatia lic#iditatii se poate modifica destul de repede fara ca agentia de rating sa poata sesiza, iar investitorii sa poata fiatentionati. 0 actiunile bancii centrale * aceasta are rolul de a supraveg#ea institutiile de credit si a le atentiona sau a lua masuri fata de cele care ii inspira neincredere. In multe cazuri este de ajuns ca o banca sa intre in atentia bancii centrale, pentru ca acest fapt sa alerteze pietele si sa aibe drept consecinta agravarea unei situatii deja delicate. Este valabila si situatia inversa in care o banca cu probleme beneficiaza de ajutorul bancii centrale, ceea ce are un impact pozitiv asupra imaginii sale. 1. situatia generala a pietei * nu intodeauna criza de lic#iditate este determinata de dificultatile interne ale banci. .neori piata este cea care transfera o lipsa de lic#iditate generala la nivelul bancii. O astfel de situatie pe piata poate sa apara in urma raportului dezec#ilibrat dintre cererea si oferata de moneda sau in urma unei interventii energice pe piata a autoritatii monetare. In general, astfel de crize se rezolva in cateva ore sau in cateva zile. In aceste conditii, banca poate sa obtina in continuare lic#iditati, insa la o dobanda mult mai mare.

In gestiunea riscului de lic#iditate se apealeaza la urmatoare "u!"e #e $ic%i#itate: -. active cu lic#iditate ridicata * acestea sunt plasamente bancare cu scadente mici, pe care banca le poate lic#ida la nevoie. De asemenea, pot fi active cu scadente corelate cu perioadele in care se cere o lic#iditate suplimentara. )unt constituite din rezerve primare, rezerve secundare si credite scadente. /. imprumuturi - in aceasta categorie intra imprumuturile contractate de banca pe piata interbancara, imprumuturile de refinantare, dar si depozitele atrase de banca de la clienti sau certificatele de depozit emise de banca. &rebuie avut in vedere ca prin imprumuturi banca obtine lic#iditati ce pot satisface nevoile imediate, insa in perspectiva aceste imprumuturi vor reprezenta nevoi de lic#iditate. )e amana de fapt o nevoie de lic#iditate prezenta pentru o alta in viitor. Este de dorit ca amanarea sa se faca pentru scadente care convin mai mult bancii, din punct de vedere al lic#iditatii. 1. surse neconventionale * in aceasta categorie intra unele te#nici si instrumente financiare noi, precum titluri cu optiune de rascumparare, titluri emise pe piata monetara sau procesul de titlurizare. Prin acesta din urma, banca reuseste sa transforme unele active cu lic#iditate scazuta, precum creditele, in surse de lic#iditate. Prin vanzarea acestora catre 2ondul comun de creante, banca poate sa isi acopere nevoile de lic#iditate.

&. RISCUL DE DOBANDA Riscul de rata a dobanzii este considerat un risc de piata. El intra in aceasta categorie alaturi de riscul valutar si riscul de piata manifestat in cazul portofoliului de titluri. (a toate aceste riscuri pierderile bancii pot sa apara in cazul in care pretul elementelor de bilant !credite, depozite, titluri, active si pasive e primate in devize" se modifica. %cest pret se particularizeaza in functie de elementele bilantiere amintite in rata dobanzii, rata de sc#imb sau cursul titlurilor. Pe ansamblu, riscul de piata surprins sub cele trei forme ale sale, tinde sa creeze bancii cea mai importanta e punere. Pierderile bancii in cazul manifestarii riscului de piata vizeaza trei directii:

 pierderi de valoare pentru activele bancare sau cresteri in cazul pasivelor scaderea marjei dobanzii, ca diferenta intre dobanzi incasate si dobanzi platite, cu influenta directa asupra rentabilitatii bancare apelarea e cesiva la operatiuni e trabilantiere cu asumarea de noi riscuri si costuri pentru a gestiona riscul de piata Riscul de rata a dobanzii, definit ca probabilitatea de a inregistra pierderi in urma modificarii ratelor dobanzii pe piata, este legat direct de scaderea marjei dobanzii si indirect de pierderile din modificarile de valoare ale activelor sau pasivelor bilantiere. Importanta acestui risc este data de faptul ca cele mai multe venituri si c#eltuieli bancare sunt incasate sau platite de banca sub forma de dobanda. ,ancile utilizeaza in operatiunele desfasurate doua tipuri de rate ale dobanzii: fi e si variabile. O rata declarata fi a nu isi modifica nivelul pe durata de viata a elementului bilantier la care se aplica. O rata declarata variabila se modifica in aceasta perioada in functie de evolutia unui element de referinta. %cesta este de regula un indice sau o rata a dobanzii definitorie pentru piata sau pentru anumite categorii de operatiuni. E ista si un mi aj intre cele doua tipuri de rate, ce imbraca forma ratei revizuibile. %ceasta este fi a, putandu-se insa modifica numai la anumite intervale de timp, intr-o maniera regulata. %ceasta prezentare a tipurilor de rate este oarecum depasita in materie de gestiune a riscului de dobanda. 'onteaza mult perioada de timp pentru care se fac aprecieri cu privire la ratele dobanzii. %stfel, o rata a dobanzii fi a la un depozit pe o luna poate fi privita ca o rata variabila intr-o perioada de studiu de 3 luni. Pana la scadenta, aceasta rata poate fi modificata de cinci ori, pierzandu-si astfel profilul de rata fi a. De asemenea, o rata revizuibila annual, la un credit pe termen lung, poate fi privita ca o rata fi a intr-un orizont de timp de sase luni, care se incadreaza intre perioadele anuale de revizuire. 'e"tiunea !i"cu$ui #e # (an#a urmareste diminuarea sau daca nu se poate ajustarea e punerii la risc in functie de obiectivele de rentabilitate urmarite. De regula, e punerea la risc a bancii, rezultata din operatiunile efectuate pentru clientele si din operatiunile in nume propriu, nu corespunde optimului dorit de banca. Drept consecinta banca va actiona pentru modificarea e punerii din punct de vedere al volumului, dar si al structurii acesteia. )e poate actiona in urmatoarele directii:

-. !e !ienta!ea pe!atiuni$ ! cu c$iente$a * aceasta operatiune vizeaza modificarea structurii bilantului printr-o politica comerciala care sa promoveze anumite directii: modificarea ponderii anumitor elemente de activ si pasiv promovarea unor dobanzi fi e sau variabile promovarea anumitor scadente pentru elemente de activ si pasiv utilizarea in mai mare masura a vaniturilor din comisioane in defavoarea celor din dobanzi. &oate aceste operatiuni se pot efectua, insa timpul necesar realizarii lor nu este scurt. Reorientarea operatiunilor cu clientela are nevoie de perioade mari de timp si este supusa constrangerilor pietei. 'oncurenta e istenta intre institutiile bancare poate ingreuna si c#iar bloca aplicarea unei initiative de acest gen. ,anca vrea sc#imbari in relatiile cu clientela, insa nu doreste indepartarea acesteia prin masuri contrare intereselor sale. /. ac pe!i!ea !i"cu$ui p!in pe!atiuni (i$antie!e * in acest sens banca actioneaza pe mai multe planuri. In privinta operatiunilor active se constata o reorientare a bancilor spre plasamente in titluri, mai putin supuse riscului de credit. In acelasi timp, o astfel de orientare permite reducerea acestui risc prin diversificarea activelor. .n rol important este jucat de operatiunile interbancare. Prin credite sau imprumuturi contractate pe piata interbancara, bancile pot sa-si ec#ilibreze pozitiile rezultate din operatiunile cu clientela. De e emplu, un imprumut interbancar obtinut pe termen lung, la o rata a dobanzii fi a poate constituii o contrapondere la creditele acordate clientilor pentru acelasi termen si la aceiasi rata a dobanzii. 1. ac pe!i!ea !i"cu$ui p!in pe!atiuni in afa!a (i$antu$ui * interventiile bancii de gestiune a riscului prin operatiuni bilantiere pot avea drept consecinta cresterea artificiala a bilantului. O astfel de situatie poate afecta banca din punct de vedere al normelor prudentiale. %cestea constrang banca sa-si utilizeze cat mai bine bilantul e istent, bilant aflat de regula la limita superioara a gestiunii prudentiale. Ori, noi credite sau imprumuturi interbancare contractate pentru a reduce riscul de rata pot impinge bilantul bancar dincolo de aceasta limita.

). RISCUL *ALUTAR Riscul valutar se defineste ca probabilitatea de a inregistra pierderi in urma variatiei cursului de sc#imb. El e ista atata timp cat banca realizeaza operatiuni in monede starine. Pierderile pot fi inregistrate datorita inde arii unor valori dupa un anumit curs valutar sau datorita modificarii valorii activelor si pasivelor e terne in urma modificarii cursului valutar. Riscul valutar cuprinde atat operatiunile desfasurate de banca pentru clientuii sai cat si propriile operatiuni. El este cu atat mai mare cu cat ponderea activelor si pasivelore e terne in bilant este mai mare. In functie de factorii care il determina, riscul c +p nente: riscul de translatare * apare in cazul bancilor cu activitate internationala, care au desc#ise subunitati pe teritoriul altor state. Periodic are loc o consolidare a bilantului si rezultatelor la nivelul centralei bancii, care trebuie sa cuprinda si situatiile subunitatilor din strainatate. 'onsolidarea se face in moneda tarii unde este situata centrala si asta presupune o conversie a valorilor e terne e primate in alte monede. (a nivelul centralei bancii se pot inregistra pierderi in urmatoarelesituatii: din preluarea pierderilor e istente la nivelul subunitatilor din strainatate modificari nefavorabile de curs la conversie din diferentele e istente intre cele doua tari la nivelul sistemelor de contabilitate si fiscale. Este posibil ca un profit inregistrat in contabilitatea subunitatii sa se transforme in pierdere in contabilitatea centralei, in urma translatarii contabile. riscul de tranzactie * apare atunci cand banca desfasoara operatiuni intr-o deviza care isi modifica cursul. %cest curs creste odata cu volumul operatiunilor in devize si cu instabilitatea valutara. Intotdeauna, intr-o operatiune supusa riscului de tranzactie daca unul dintre parteneri a inregistrat o pierdere celalalt a inregistrat un castig. riscul economic * vizeaza modificarea valorii bancii in urma variatiei cursurilor valutare. )pre deosebire de riscul de tranzactie, acesta se reflecta pe termen lung in toata activitatea bancii si nu numai in rezultatul unei operatiuni. din valutar prezinta urmatoarele

'e"tiunea !i"cu$ui ,a$uta! presupune un efort ce vizeaza reducerea la minim a pierderilor si c#eltuielilor datorate variatiei cursului valutar. %ceasta se poate realiza pe doua planuri: prin reglementari de limitare a riscului valutar prin politica bancii cu privire la operatiunile in valuta