Luni, 18 Februarie 2013 19:49

Cum ne purtm noi cu sufletul nostru?

Sufletul nu se adap dect cu apa limpede a lacrimilor pocintei si rugciunii, nu se simte bine dect n aerul curat al faptelor bune si al harului dumnezeiesc afltor n Biseric.

Pentru curtirea lui sufletul are apa Botezului si a pocintei; pentru hran si ntrire are masa dumnezeiasc a Sfintei mprtsanii; pentru sfintire si desvrsire are n aceast viat Biserica si pe slujitorii ei sfintiti, iar pentru plata ostenelilor lui de pe pmnt, Dumnezeu i-a pregtit n cealalt lume fericirea Raiului.

Dar, frati crestini, oare cum ne purtm noi cu sufletul nostru?

Nu cumva l-am detronat din locul de mare cinste n care l-a asezat Dumnezeu nluntrul fiintei noastre? Nu cumva l-am izgonit la marginea preocuprilor, a grijilor si a frmntrilor noastre de toate zilele? Suntem noi atenti cu adevrat la ntrebrile, la nelinistile, la nevoile si la dorurile lui ctre lumin, ctre curtie, ctre frumusete si adevr?

Rmne s rspund fiecare, n chip cinstit, cum se poart cu propriul su suflet, de care - s stie bine! - va da seama naintea lui Dumnezeu Care i l-a ncredintat! De obicei nu ne oboseste niciodat necontenita trud si alergare dup cele de trebuint pentru ndestularea trupului; pentru asemenea preocupri gsim si timp, si bani, si energie, si bun dispozitie.

Cnd ns este vorba de cele necesare pentru suflet, ne apar n cale mii de piedici. Nu avem timp s mergem la biseric si nici mcar s ne aplecm ochii asupra unei pagini din Cartea Sfnt. Nu avem bani ca s ajutm pe sracii care au nevoie de sprijinul nostru si nu avem nici energie, nici voint pentru a ne mpotrivi ispitelor si patimilor care ne asalteaz.

Ne alarmm la cel mai mic semn de boal a trupului si alergm ndat dup doctori, dup leacuri, dar suntem nepstori la tremurul si la suferinta sufletului slbnogit de nehran si lsat n paragin. Ne ntristm foarte mult cnd pierdem o sum de bani, un petic de pmnt, o hain sau un prieten bun, dar nu ne sinchisim defel cnd pierdem sufletul, ntinndu-l cu noroiul minciunii, al ruttii si al desfrnrii, al betiei si al celorlalte patimi.

1/3

Luni, 18 Februarie 2013 19:49

Cum ne purtm noi cu sufletul nostru?

Cu ct ns vom neglija, vom uita sau vom dispretui mai tare sufletul si nevoile lui, cu att viata noastr va fi mai zbuciumat si mai nefericit.

Ca s nu ajungem asa, s ne rezervm mcar o parte din energia si puterea de munc, din agonisita si din timpul nostru pentru srmanul suflet, pentru aceast comoar tinuit, ascuns de Dumnezeu nluntrul fiintei noastre. S ne aducem aminte de el ct mai des. S-l eliberm pe ct se poate din robia nedreapt si apstoare a trupului, a grijilor ptimase.

S-i dm napoi dreptul de ntietate, rangul de crmaci si centru al fiintei, al vietii si al preocuprilor noastre. S-l ferim mai ales de tina pcatelor, cci sufletul este chipul lui Dumnezeu n noi.

Purtm n noi icoana Lui. Iar cnd pctuim e ca si cnd aruncm n noroi icoana lui Dumnezeu.

S-l curtim de pcate prin baia lacrimilor luntrice ale pocintei si ale mrturisirii adevrate; s-l hrnim cu lumina cunostintelor folositoare, cu simtmintele curate de mil, de dreptate si iubire, ce nnobileaz inima; s-l mbrbtm cu vointa drz de a face numai binele, care oteleste caracterul; s-l ntrim cu rugciunea, care ne pune n legtur cu Dumnezeu; s-l hrnim cu hrana cereasc a Sfintei mprtsanii, ce ne uneste pe deplin cu Hristos, Mntuitorul nostru.

S ne apropiem, asadar, ct mai mult de noi nsine, de sufletul nostru si s-l ndemnm la trezvie si la svrsirea tuturor faptelor bune, soptindu-i n tain aceste cuvinte de sfnt mbrbtare:

''Suflete al meu, suflete al meu, scoal, pentru ce dormi?

Sfrsitul se apropie si te vei tulbura, ci te desteapt, ca s se milostiveasc spre tine Hristos Dumnezeu, Care pretutindenea este si toate le plineste''. Amin.

2/3

Luni, 18 Februarie 2013 19:49

Cum ne purtm noi cu sufletul nostru?

21 septembrie 1969

Arhimandrit Sofian Boghiu

3/3