Sunteți pe pagina 1din 10

Asupra folosirii modelelor-Kripke ı̂n logica

epistemică. Problema omniscienţei logice

Autor: Alexandru Dragomir

September 23, 2009

1
0. În acest eseu voi trata asupra unei probleme lăsată deschisă ı̂n

lucrarea mea licenţă, Echivalenţă modală şi echivalenţă epistemică. Con-

servarea informaţiei ı̂ntre modelele-Kripke bisimilare. Despre ce este vorba?

Uneori, este pusă ı̂ntrebarea următoare: este justifcată folosirea modelelor-

Kripke pentru interpretarea seturilor de propoziţii ale logicii epistemice ?

După ce voi prezenta aparatul formal (sintactic şi semantic) al logicii epis-

temice voi argumenta pentru folosirea modelelor-Kripke. Apoi, voi prezenta

unul din contraargumentele importante - apariţia fenomenului omniscienţei

logice - şi voi arăta cum poate fi depăşită problema ivită.

1.1. Sintaxa logicii modale epistemice. Un limbaj 𝔏 al logicii epis-

temice conţine un set de variabile (litere) propoziţionale Var(𝔏)={p, q, r

...}, conectivele logice: ¬, ∧, ∨, →, semnele de punctuaţie: ( şi ). Pentru o

signatură (sau tip de similaritate modală 1 ):

𝜏 =({K𝑖 ∣ i ∈ Ag 2 }, ∀i∈Ag : 𝛿(K𝑖 )=1), regulile de bună formare a propoziţiilor

lui 𝔏 (∀𝜑 ∈Prop(𝔏)) pot fi exprimate ı̂n următoarea formă recursivă:

𝜑 ::= p ∣ – ∣ ¬𝜑 ∣ 𝜑 ∧ 𝜓 ∣ 𝜑 ∨ 𝜓 ∣ 𝜑 → 𝜓 ∣ K𝑖 𝜑, i∈Ag

1.2. Semantica logicii modale epistemice. Pentru a interpreta mulţimi


1
Patrick Blackburn, Yde Venema, Maarten de Rijke, Modal Logic p.8
2
Prin Ag am numit mulţimea de agenţi epistemici. Singura condiţie impusă mulţimii
Ag este aceea de a fi numărabilă (adică ı̂n bijecţie cu mulţimea numerelor naturale ℕ sau,
pentru că poate fi finită, cu o submulţime a acesteia)!

2
de propoziţii ale limbajului logicii epistemice este folosită semantica bazată

pe modele-Kripke. Formal, un model pentru logica epistemică este un tuplu

alcătuit dintr-un domeniu de lumi posibile3 , relaţii binare (de accesibilitate)

ı̂ntre elementele domeniului şi o funcţie de valorizare (valuation function):

𝔐=(W={w𝑖 ∣ i ∈ℕ}, {𝑅𝑘 ∣ k ∈ Ag R𝑘 ⊆W×W}, Val : Var(𝔏) → ℘(W))4

Relaţia de satisfacere: ⊧ ⊆ (𝔐, w) × {𝜑 ∣ 𝜑 ∈ Prop(𝔏)} va fi construită in-

ductiv, urmând regulile de mai jos:

(E1) (𝔐, w) ⊧ p ddacă w ∈ Val(p), ∀ p ∈ 𝜑

(E2) (𝔐, w) ⊭ –

(E3) (𝔐, w) ⊧ ¬𝜑 ddacă (𝔐, w) ⊭ 𝜑

(E4) (𝔐, w) ⊧ 𝜑 ∧ 𝜓 ddacă (𝔐, w) ⊧ 𝜑 şi (𝔐, w) ⊧ 𝜓.

(E5) (𝔐, w) ⊧ 𝜑 ∨ 𝜓 ddacă (𝔐, w) ⊧ 𝜑 sau (𝔐, w) ⊧ 𝜓.

(E6) (𝔐, w) ⊧ 𝜑 → 𝜓 ddacă (𝔐, w) ⊭ 𝜑 sau (𝔐, w) ⊧ 𝜓.

(E7) (𝔐, w) ⊧ K𝑎 𝜑 ddacă (∀𝑢)(R𝑎 wu → (𝔐, u) ⊧ 𝜑)

2. Este justificată folosirea modelelor-Kripke pentru interpretarea limba-

jului logicii epistemice ?

O anumită intuiţie filosofică justifică folosirea modelelor-Kripke pentru a in-

terpreta limbajul logicii epistemice. O intuiţie filosofică asupra a ceea ce

ı̂nseamnă cunoaşterea, bine reprezentată ”ı̂n forma vechiului adagiu: informaţia


3
Numite şi stări (epistemice), modele (epistemice), puncte sau noduri (ale unui graf).
4
Prin ℘ am notat mulţimea putere sau mulţimea tuturor submulţimilor unei mulţimi.

3
ı̂nseamnă eliminarea incertitudinii”5 . Urmând ı̂nţelesul acestui adagiu, un

agent care ştie că p, este un agent care este justificat ı̂n a nu lua ı̂n consider-

are nici o posibilitate a falsităţii propoziţiei p. Pentru a capta această idee,

se face apel la instrumentul semanticii lumilor posibile, astfel:

(1) Evaluarea cunoaşterii agentului a se face la o lume w0 , lumea actuală,

care aparţine unui set de lumi posibile - W.

(2) Agentul a are acces la anumite lumi ale lui W, şi anume la lumile com-

patibile cu informaţia pe care o deţine relativ la lumea actuală w0 6 . Un

exemplu: Plimbându-se pe stradă, Mihai găseşte o monedă. Fiind grăbit, o

ridică şi o pune ı̂n buzunar fără a se uita la valoarea acesteia. În acest caz,

ı̂n toate lumile posibile accesibile lui Mihai este adevărat că are o monedă ı̂n

buzunar, deci se poate spune că ştie că are o monedă ı̂n buzunar. Însă, este

incertă pentru el 7 valoarea monedei. Cum Mihai nu are informaţie cu privire

la valoarea ei, poate considera posibil ca ea să fie de 1 ban, de 10 bani, de 50

bani etc. Deci, Mihai nu ştie că este de 1 ban, de 10 bani, de 50 de bani etc.

În fine, să numim această submulţime a lui W prin W’ (evident, W’⊆W).

(3) Această restricţie la un set de lumi posibile aflate ı̂n compatibilitate cu

informaţia deţinută ı̂n lumea actuală w0 este modelată logic prin fixarea
5
J. Hintikka, Reasoning about Knowledge in Philosophy: The Paradigm of Epistemic
Logic, p. 64: ’is but a form of the old adage information is elimination of uncertainty
6
J. Hintikka, Reasoning about Knowledge in Philosophy: The Paradigm of Epistemic
Logic, p. 64.
7
Bineı̂nţeles, valoarea monedei este certă (dacă are o valoare).

4
extensiunii relaţiei R𝑎 . R𝑎 este chiar relaţia de accesibilitate aşa cum este

definită ı̂ntr-un model-Kripke.

În favoarea folosirii semanticii lumilor posibile s-au adus şi argumente de un

gen diferit. Liniile de argumentare au fost acestea: (1) Semantica lumilor

posibile este folosită cu succes pentru a interpreta limbajul logicii modale,

iar operatorii epistemici sunt, esenţialmente, operatori modali.8 (2) În plus,

toate (multele!) rezultate metalogice obţinute ı̂n domeniul logicii modale ar

putea fi folosite şi ı̂n logica epistemică. (3) În acelaşi gen, cadrele-Kripke sunt

grafuri orientate9 , deci unele rezultate ale teoriei grafurilor pot fi folosite ı̂n

logica epistemică.

3. Având fixat aparatul formal al logicii epistemice (1.1 şi 1.2) şi argumentele

principale ale folosirii modelelor-Kripke (2), pot introduce una din replicile

ı̂mpotriva folosirii modelelor-Kripke pentru interpretarea logicii epistemice:

apariţia fenomenului omniscienţei logice. Despre ce este vorba ? Modelele-

Kripke atribuie ”capacităţi inferenţiale nerealiste” 10 sau idealizate agenţilor,

deoarece: (1) Agenţii ştiu toate concluziile logice ale informaţiei cunoscute

şi (2) Agenţii ştiu toate tautologiile. Principiul omniscienţei logice (POL)
8
Spre exemplu, interpretarea operatorului epistemic K este identică cu cea a opera-
torului modal al necesităţii: (𝔐,w)⊧◻p ddacă (∀u)(Rwu → (𝔐,u)⊧p)
9
Tadeusz Litak, An Algebraic Approach to Incompleteness in Modal Logic, p. 2: ”they
are graphs in disguise”. Definiţiile celor două entităţi coincid: ambele sunt mulţimi struc-
turate de relaţii binare.
10
Rohit Parikh, Logical Omniscience in the Many Agent Case, p.1

5
poate fi exprimat, formal, astfel:11

(POL) K𝑎 (𝜑 → 𝜓) ∧ K𝑎 (𝜑) → K𝑎 (𝜓) 12

Să vedem că are loc (POL): (1) dacă e adevărat că 𝑤 ⊧ 𝐾𝑖 (𝑝 → 𝑞), atunci

’p → q’ e adevărată ı̂n toate alternativele epistemice ale lui i. (2) Pentru că

are loc 𝑤 ⊧ 𝐾𝑖 (𝑝), p este adevărată ı̂n toate alternativele epistemice ale lui

i. Acum, (3): Din (1) şi (2) ⇒(𝑀 𝑜𝑑𝑢𝑠𝑃 𝑜𝑛𝑒𝑛𝑠) q este adevărată ı̂n toate lumile

posibile lui i ⇒𝐷𝑒𝑓.(𝐸7) i ştie că q relativ la w: 𝑤 ⊧ 𝐾𝑖 𝑞. Pentru că relaţia

de accesibilitate este o relaţie de echivalenţă13 , la concluzia (3) ajungem in-

diferent de lumea la care se face evaluarea. ◻

Drept exemplu, fie modelul 𝔐=(W={w, u, v}, R𝑖 relaţie de echivalenţă pe

W , Val), reprezentat ı̂n Figura 1 (vezi pagina următoare!).

4. Cum poate fi evitat fenomenul omniscienţei logice ?

Una din soluţii, oferită iniţial de J. Hintikka, propune introducerea ı̂n dome-

niul W∈𝔐 a unor entităţi numite lumi posibile imposibile. Ce este o lume

posibilă imposibilă14 ? Este o lume (”u”) posibilă unui agent epistemic (”i”)

aflat ı̂n lumea actuală (”w”), dar relativ la care este adevărată o contradicţie.

Altfel spus, relativ la lumea w, i vede lumea u, deci ţine relaţia R𝑖 wu, iar
11
Rohit Parikh, Logical Omniscience in the Many Agent Case, p.1
12
Formula (POL) este numită Axioma Distribuţiei sau Axioma K. Se mai spune că
operatorul K este ı̂nchis sub consecinţa logică.
13
O relaţie de echivalenţă este o relaţie reflexivă, simetrică şi tranzitivă. Relaţiile de
accesibilitate pentru modelele epistemice veritabile sunt relaţii de echivalenţă.
14
În limba engleză: impossible possible world. Un alt termen pentru acelasi concept este
şi lume non-standard, v. R. Fagin, J. Halpern, M. Vardi, A Nonstandard Approach to the
Logical Omniscience Problem, p. 41

6
relativ la lumea u este adevărată o contradicţie: o propoziţie de forma p∧¬p:

(𝔐, u)⊧p∧¬p. Cu alte cuvinte, u este o lume posibilă ı̂n sensul ı̂n care ı̂i este

accesibilă unui agent (epistemic posibilă) şi este imposibilă ı̂n sensul ı̂n care

este imposibilă logic (conţine o contradicţie). Pentru a defini formal noul tip

de model obţinut (𝔐’), voi introduce o nouă mulţime (”I”, I ⊆ W), alcătuită

din lumi imposibile şi o funcţie de valorizare Val2 care se comporta standard

dacă atribuie valori elementelor din W-I şi non-standard dacă argumentele

aparţin lui I, adică atribuie arbitrar valorile de adevăr propoziţiilor ı̂n lumi

imposibile:

𝔐’=(I, W, {R𝑘 ∣ k ∈ Ag}, Val2 : 𝔏 × S → {⊺,–}), 𝐼⊆W 15

Ideea centrală este aceea de a permite valorizarea unei formule 𝜑 indepen-

dent de ¬𝜑 sau, altfel spus, de a putea defini falsitatea unei propoziţii in-
15
v. Ho Ngoc Duc, Resource Bounded Reasoning about Knowledge, p. 21

7
diferent de adevărul ei. În mod clasic, funcţia Val-standard asignează valorile

de adevăr astfel: Val(w)(¬p)=⊺ ddacă Val(w)(p)=– sau, folosind conceptul

de satisfacţie: (𝔐, 𝑤) ⊧ ¬𝜑 ddacă (𝔐, 𝑤) ⊭ 𝜑 (regula E3, v. pagina 3 a

eseului). Funcţia ”nouă” de valorizare, Val2 nu va ţine cont de convenţia

prezentată, permiţând asignări de tipul: Val2 (w)(p)=⊺ ∧ Val2 (w)(¬p)=⊺,

deci: (𝔐, 𝑤) ⊧ 𝜑 ∧ (𝔐, 𝑤) ⊭ 𝜑, doar pt w∈I (lume imposibilă).

Pentru a infirma (POL) va trebui să argumentez pentru adevărul tezei

(TPOL), negaţia principiului omniscienţei:

(TPOL) 𝐾𝑖 (𝑝 → 𝑞) ∧ 𝐾𝑖 (𝑝) ∧ ¬𝐾𝑖 (𝑞)

(TPOL) este adevărată, deci principiul omniscienţei este fals, ı̂ntrucât putem

introduce ı̂n model o lume imposibilă (”u”) relativ la care sunt adevărate

propoziţiile 𝑝 → 𝑞 şi p şi este falsă q. Dacă relativ la restul lumilor accesibile

agentului i sunt adevărate p, q şi 𝑝 → 𝑞, rezultă că au loc: K𝑖 p şi K𝑖 (𝑝 → 𝑞)

dar, pentru că u⊧ ¬q, nu are loc K𝑖 (q), deci: ¬𝐾𝑖 (𝑞). Fiind o lume imposi-

bilă, contradicţia ı̂ntre ¬𝑞 şi propoziţia q obţinută prin Modus Ponens (din

𝑝 → 𝑞 şi p) este permisă: u ⊧ 𝑞 ∧ ¬𝑞.

În concluzie, ı̂ntr-una din formulările sale, principiul omniscienţei poate fi

respins.

8
Bibliografie

1. Patrick Blackburn, Johan van Bentham, Modal Logic: A Semantic Per-

spective, ı̂n Patrick Blackburn, Johan Van Benthem, Frank Volter, editori,

Handbook of Modal Logic, Elsevier B.V. 2007

2. Patrick Blackburn, Yde Venema, Maarten de Rijke, Modal Logic, Cam-

bridge University Press, 2002.

3. Ho Ngoc Duc, Resource Bounded Reasoning about Knowledge, Dizertaţie

susţinută la Universitatea din Leipzig, 2001. Disponibilă online la adresa:

http://www.informatik.uni-leipzig.de/ duc/papers/diss.pdf

4. Ho Ngoc Duc, Logical Omniscience vs. Logical Ignorance, On a Dilemma

in Epistemic Logic, Draft. Disponibil online la adresa:

http://www.informatik.uni-leipzig.de/ duc/papers/epia.ps.gz.

5. Jaakko Hintikka, Impossible Possible Worlds Vindicated, Journal of

Philosophical Logic 4 (3), 1975

6. Jaakko Hintikka, Reasoning about Knowledge in Philosophy: The Paradigm

of Epistemic Logic, Proceedings of the 1986 Conference on Theoretical as-

pects of reasoning about knowledge, Monterey, California, United States,

1986

7. R. Fagin, J. Y. Halpern, Y. Moses, M. Y. Vardi, Reasoning about Knowl-

edge, The MIT Press, Cambridge, 1995

8. R. Fagin, J. Halpern, M. Vardi, A Nonstandard Approach to the Logical

9
Omniscience Problem, Proceedings of the 1990 Theoretical Aspects of Ra-

tionality and Knowledge), Pacific Grove, California, 1990

9. Rohit Parikh, Logical Omniscience in the Many Agent Case, City Univer-

sity of New York, 2007, Disponibilă online: http://www.sci.brooklyn.cuny.edu/cis/parikh/logom07

10. Rohit Parikh, Knowledge and the Problem of Logical Omniscience, Draft

paper, Disponibilă online: http://www.sci.brooklyn.cuny.edu/cis/parikh/omnisci.pdf

10