Drept, Curs nr.

2
20.10.2006

Cap.2 Principiile si Functiile Dreptului

2.1. Principiile Dreptului
2.2. Functiile Dreptului

2.1. Principiile Dreptului

Cuvantul “principiu” provine din latinescul “principium” insemnand obarsie,

inceput, fundament.
Principiile dreptului pozitiv sunt acele idei intemeitoare ale continutului tuturor
normelor juridice care justifica intregul sistem de drept dintr-o tara, orientand
reglementarile juridice si aplicarea dreptului statului.
Principiile dreptului au un important rol metodologic in structurarea si
dezvoltarea sistemului de drept dintr-o anumita tara. Ele dau garantia necesara
persoanelor ca normele juridice sunt aplicate in conformitate cu spiritul legii.

Principiile care stau la baza fundamentului dreptului sunt urmatoarele:

1. principiul legalitatii: - care asigura mentinerea tuturor relatiilor dintr-un

stat de drept in temeiul legii si al normelor juridice, garantia exercitarii
guvernarii societatii conform cu prevederile legii.

2. principiul libertatii: - prin elaborarea de norme juridice trebuie sa se

asigure tuturor persoanelor libertatea optiunilor proprii

3. principiul egalitatii: - este necesar ca toti oamenii sa fie tratati in mod egal
cu respectul ce se cuvine fiecaruia

4. principiul echitatii: - presupune moderative, cumpatare in prescrierea de

drepturi si obligatii de catre leguitor in procesul elaborarii normelor
juridice precum si impartialitate in distribuirea avantajelor sau/si a
dezavantajelor in activitatea organelor de aplicare a dreptului

5. principiul justitie: - este necesar ca solutiile adoptate in procesul elaborarii

si aplicarii normelor juridice sa fie bazate pe dreptate si moralitate

6. principiul responsabilitatii: - care implica promovarea valorilor sociale si

umane prin intermediul normelor juridice, precum si o actiune constienta
de aparare a acestor valori in procesul de realizare a dreptului.
2.2. Functiile Dreptului

Prin functie a dreptului intelegem valorificarea atributelor lui in vederea

mentinerii ordinii sociale, respectiv a echilibrului social.

a. functia de reglementare a conduitei umane, ce da expresie scopurilor si

aspiratiilor individuale si ale colectivitatii, prin aceasta luand nastere un
sistem de drepturi si obligatii pentru toti membrii comunitatii
b. functia de aparare a valorilor fundamentale ale societatii, care presupune:
- consacrarea valorilor de aparat prin actiunea mecanismului juridic
- prevederea consecintelor faptelor prin care se aduce atingere valorilor
fundamentale ale societatii.

Cap.3 Sistemul Dreptului

3.1. Conceptul de sistem al Dreptului
3.2. Componentele de sistem ale Dreptului
pozitiv
3.3. Diviziunile generale ale Dreptului
3.4. Ramurile Dreptului romanesc
contemporan

3.1. Conceptul de sistem al Dreptului

Complexitatea vietii sociale implica existenta unei diversitati de norme juridice,

nici o norma juridica insa neputandu-si gasi aplicabilitatea practica privita in
mod izolat scoasa din ansamblul celorlalte norme. Deoarece reglementeaza
realtii sociale din domenii diferite, normele juridice au un continut specific
avand insa si trasaturi comune, fiind componente ale unui sistem.

Caracterul unitar al dreptului pozitiv este dat de urmatorii factori:

- scopul unic al normelor de drept, avand in vedere indeplinirea
intereselor generale ale societatii
- omogenitatea campului juridic, derivand din faptul ca normele se aplica
in mod repetat intr-un spatiu si un timp care intra sub incidenta unui
sistem de drept determinat
- coerenta modului de realizare al normelor juridice, rezultand din
interventia la nevoie a fortei de constrangere a statului.

Prin urmare, normele juridice dintr-un stat se integreaza intr-un sistem unitar.
Un ansamblu de norme dobandeste calitatea de sistem de drept numai in masura
in care acestea fuzioneaza organic generand relatii reciproce, care sa aiba
caracter de stabilitate.
Sistemul de drept este constituit din ansamblul normelor juridice intre care
exista relatii stabile si durabile.
Sistemul de drept roman poate fi caracterizat prin urmatoarele trasaturi:
a. unicitatea- intr-un sistem suveran nu poate exista decat un singur sistem
de drept
b. omogenitatea- confirmata prin insasi caracterul de sistem al normelor
c. caracterul deschis- manifestat prin aparitia unor noi ramuri de drept.

3.2. Componentele de sistem ale Dreptului pozitiv

Dreptul pozitiv prezinta 3 componente de sistem:

a. norma juridica: regula de conduita, instituita de puterea publica sau
recunoscuta de aceasta, a carui aplicatie este asigurata prin constiinta
juridica, iar la nevoie prin forta coercitiva (de constrangere) a acelei puteri,
de regula a statului
b. institutia juridica: totalitatea normelor juridice care reglementeaza o
anumita categorie de relatii sociale, generand astfel o categorie aparte de
raporturi juridice
c. ramura de drept: ansamblul normelor juridice si al institutiilor juridice
legate intre ele, ce reglementeaza relatii sociale ce au acelasi specific
folosind aceasi metoda si bazandu-se pe principii comune

3.3. Diviziunile generale ale dreptului

Pot fi puse in evidenta 2 diviziuni ale dreptului:

a. diviziunea drept public/ drept privat
b. diviziunea drept intern/ drept international

a. Diviziunea drept public/ drept privat - este cea mai importanta da si cea
mai veche diviziune a dreptului. Este cuprinsa in opera “jurisconsultului roman
Ulpian” care distingea intre “jus publicum” si “jus privatum”.
Dreptul public avea ca obiect organizarea statului roman, iar dreptul privat
reglementa activitatile particularilor.
Dreptul romanesc contemporan accepta aceasta distinctie consacrand:
- ramuri de drept prin care se organizeaza raporturile dintre stat,
organizatiile statului si indivizi, raporturi care sunt indreptate in
directia apararii si conservarii unor interese generale ale societatii
- ramuri de drept prin care se organizeaza raporturile dintre persoane
fizice si/sau juridice, prin reglementarea respectiva, urmandu-se
apararea si exercitarea unor interese personale in acord insa cu cele
generale.
b. Diviziunea drept intern/ drept international

Dreptul intern este alcatuit din totalitatea reglementarilor existente intr-un stat.

Dreptul international este alcatuit din totalitatea reglementarilor privitoare la

relatia dintre state. Dreptul international are un statut special, el nefacand parte
din sistemul de drept a vreunei tari, cunoscand 2 subdiviziuni:

1. Dreptul international public , prezentand urmatoarele caracteristici:

- normele sale sunt formate prin acordul de vointa al statelor suverane si
egale in drepturi
- subiectele dreptului international public sunt statele
- destinatarii normelor dreptului international public sunt statele care le-
au creat
- nu exista un aparat special centralizat, care sa asigure prin
constrangere respectarea normelor si sa rezolve litigiile nascute prin
violarea acestor norme.

2. Dreptul international privat :

- constituit din ansamblul de norme juridice care reglementeaza
rezolvarea conflictelor de legi, generate de raporturile de drept ce
cuprind unul sau mai multe elemente de extraneitate (caracterul strain
al unui element, al unui raport juridic civil care implica aplicarea unei
legi nenationale)
- se ocupa deasemenea cu problemele statutul juridic al strainilor si cu
problematica procedurii civile legate de apararea drepturilor izvorate
din relatiile civile cu caracter international. Aceasta categorie de
raporturi civile este reglementata prin norme care apartin in parte
dreptului intern, iar in parte cutumei sau tratatelor internationale.

3.4. Ramurile Dreptului Romanesc contemporan

In dreptul roman contemporan principalele ramuri de drept sunt:

1. Dreptul constitutional – cuprinzand totalitatea normelor juridice care

stabilesc principiile fundamentale ale structurii social-economice si ale
organizarii statului, sistemul si principiile de organizare si functionare a
organelor statului precum si drepturile si indatoririle fundamentale ale
cetatenilor.
Raporturile de drept constitutional sunt:
- raporturi sociale – care apar in procesul organizarii si exercitarii puterii
de stat
- raporturi intre organele puterii de stat
- raporturi dintre organele puterii de stat si cetateni
2. Dreptul administrativ – ce cuprinde normele juridice, ce reglementeaza
raporturile sociale din domeniul administratiei de stat si activitatea
indeplinita de organele administrative de stat. Raporturi juridice
administrative se nasc intre diferitele organe ale administratiei de stat si
cetateni sau alte entitati cu sau fara personalitate juridica

3. Dreptul financiar – cuprinde normele juridice referitoare la formarea,

repartizarea si utilizarea fondurilor banesti ale statului reglementand in
principal raportul si activitatea bugetara, cele din sfera finantelor publice, a
societatilor comerciale, a sistemului bancar sau al asigurarilor sociale.
Raporturile de drept financiar se constituie intre organele administrativ
financiare si persoanele fizice respectiv juridice

4. Dreptul comercial – cuprinde normele juridice prin care se reglementeaza

raporturile patrimoniale aparute in prcesul de circualtie a marfurilor
precum si conduita comerciantilor in actele de comert

5. Dreptul civil – cuprinde normele juridice care reglementeaza raporturile

patrimoniale, care se nasc intre subiectii de drept, persoanele fizice sau
juridice, precum si raporturile cu caracter personal nepatrimonial

6. Dreptul muncii – cuprinde totalitatea normelor juridice care

reglementeaza relatiile sociale izvorate din incheierea contractelor
individuale de munca, precum si alte raporturi sociale, derivate din acestea
(conditii de munca, salarizare, incheierea, modificarea sau desfacerea
contractului de munca)

7. Dreptul familiei – reglementeaza ansamblul relatiilor de natura

patrimoniala sau nepatrimoniala, care se stabilesc intre membrii familiei,
precum si unele raporturi intre acestea si tert (exp. raportul de adoptie)

8. Dreptul funciar – reglementeaza raporturile sociale nascute in legatura cu

atribuirea terenurilor in administrare, folosinta sau proprietate cu
organizarea si evidenta funciara

9. Dreptul penal – cuprinde normele care stabilesc in conformitate cu

interesele generale ale societatii faptele ce sunt considerate infractiuni,
pedepsele aplicate infractiunilor precum si conditiile in care statul trage
infractorii la raspundere penala

10. Dreptul procesual-penal – cuprinde totalitatea normelor juridice care

reglementeaza activitatea organelor de urmarire penala si a instantelor
judecatoresti in judecarea cauzelor penale pentru descoperirea infractorilor
si tragerea lor la raspundere penala precum si raporturile acestor organe cu
cetatenii asupra carora se rasfrange activitatea lor
11. Dreptul procesual-civil – alcatuit din totalitatea normelor juridice prin care
se reglementeaza procedura de desfasurare a activitatilor instantelor civile,
a dezbaterilor si pronuntarii hotararilor in cauzele civile, a raporturilor care
apar intre organele de infaptuire a justitiei si persoanele fizice si/sau
juridice, precum si intre acestea din urma ca parti ale unui proces civil in
calitatea lor de reclamant respectiv parat.