Drept, Curs nr.

6
17.11.2006

Cap.7 Raspunderea Juridica

7.1. Conceptul si dispozitiile generale ale
Raspunderii Juridice
7.2. Formele Raspunderii Juridice

7.1. Conceptul si dispozitiile generale ale Raspunderii

Juridice

Notiunea de “raspundere” nu este specifica in exclusivitate dreptului, sensul

frecvent al notiunii fiind acela de obligatie, de a suporta conseciintele
nerespectarii unor reguli de conduita.
Raspunderea juridica vizeaza obligatia de a da socoteala pentru incalcarea unor
norme de drept.
Raspunderea juridica este definita ca fiind ansamblul/complexul de
drepturi si obligatii conexe, care potrivit legii se nasc ca urmare a savarsirii unei
fapte ilicite, care constituie cadrul de realizare a constrangerii de stat prin
aplicarea sanctiunilor juridice in scopul asigurarii stabilitatii raporturilor sociale
si a indrumarii membrilor societatii in spiritul respectarii normelor de drept.
Pentru angajarea raspunderii juridice trebuie sa fie indeplinite urmatoarele
conditii (elementele rasp.j.) :
1. conduita ilicita
2. rezultatul socialmente daunator (prejudicial)
3. legatura de cauzalitate dintre conduita ilicita si rezultatul social daunator
4. vinovatia autorului faptei ilicite
5. capacitatea de-a raspunde a auotrului faptei ilicite

1. Conduita ilicita – sursa materiala a declansarii raportului juridic de

constrangere, constand in savarsirea faptului ilicit (care
a incalcat dispozitiile normative in vigoare)
Modalitatile conduitei ilicite sunt:
a. actiunea – manifestarea afectiva exteriorizata ce presupune anumite
acte materiale care raportate la normele juridice in vigoare se dovedesc
a fi contrare acestora
b. inactiunea/omisiunea – abtinerea de la o actiune pe care persoana
in cauza este obligata in lege sa o savarseasca, reprezentand o atitudine
de pasivitate a persoanei si in ultima instanta o incalcare a normei
juridice
Dupa natura sanctiunilor prevazute de lege si gradul de pericol social al faptei,
conduita ilicita imbraca urmatoarele forme:
 1.) infractiunea (atrage raspunderea penala) – fapta ilicita cu cel mai inalt
grad de pericol social savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala
2.) contraventia (atrage raspunderea administrativa) – fapta savarsita cu
vinovatie ce prezinta un grad de pericol social mai redus decat infractiunea
si care este pedepsita ca atare prin legi, decrete sau alte acte normative
3.) ilicitul civil (atrage raspunderea civila) – orice fapta a omului care creaza
altuia un prejudiciu.
Ilicitul civil consta – fie in violarea unui drept subiectiv al unei persoane,
recunoscut si garantat prin lege
- fie in nesocotirea unei obligatii legal asumate printr-
o conventie de catre un subiect de drept
4.) abaterea disciplinara (atrage raspunderea dreptului muncii) – acea forma
a conduitei ilicite care se manifesta prin incalcarea de catre angajati a
obligatiilor ce decurg din raporturile juridice de munca, obligatii ce
formeaza disciplina muncii
5.) abaterea administrativ disciplinara (atrage raspunderea administrativ
disciplinara) – este temeiul raspunerii administrativ disciplinare ca forma
specifica a dreptului administrativ. Abaterea administrativ disciplinara
implica neindeplinirea defectuasa a obligatiilor subiectelor subordonate in
raporturi de drept administrativ, respectiv incalcarea de catre un organ al
administratiei de stat sau de catre un functionar public al acestuia, a unui
raport de drept administrativ ori savarsirea unor fapte penale al caror
pericol social este extrem de redus si care justifica aplicarea unor sanctiuni
de natura administrativa.

2. Rezultatul socialmente daunator (Prejudiciul)

– reprezinta consecinta negativa de natura patrimoniala sau morala,
suferita de catre o persoana, ca urmare a faptei ilicite savarsite de catre o
alta persoana
– este rezultatul prin care se aduce atingere valorilor sociale ocrotite prin
norme juridice
In raport cu conseciintele care se produc prin savarsirea faptei ilicite se disting:
a. prejudicii materiale/ patrimoniale – care au un continut economic
putand fi evaluate pecuniar (banesc)
b. prejudicii nepatrimoniale (daune morale) – constand in consecinta
daunatoare ce nu poate fi evaluata in bani si care rezulta din incalcarile
drepturilor personale nepatrimoniale (ex. dreptul la viata, sanatate,
onoare, integritate corporala)

3. Legatura de cauzalitate dintre conduita ilicita si rezultatul social

daunator – in cadrul raspunderii juridice cauza este atitudinea voluntara
constienta a omului avand ca efect un comportament actional omisiv sau
comisiv, comportament ce pune in pericol sau ameninta valorile sociale
promovate si aparate prin normele de drept.
Raspunderea juridica intervine numai atunci cand intre conduita ilicita si
rezultatul produs exista un raport de cauzalitate necesar.
4. Vinovatia autorului faptei ilicite
Vinovatia – o stare afectiva subiectiva concretizata in atitudinea psihica pe
care o are autorul conduitei ilicite fata de fapta sa si fata de urmarile acesteia.
Vinovatia este definita ca fiind atitudinea psihica a unei persoane care
savarsind cu vointa, neconstransa, o fapta care reprezinta un grad de perico
social, a avut im momentul executarii reprezentarea faptei si a urmarilor
socialmente periculoase ale acesteia sau desi nu a avut reprezentarea faptei si a
urmarilor, a avut posibilitatea reala a acestei reprezentari.
Vinovatia poate imbraca urmatoarele forme:
a.) intentie – cand persoana a avut reprezentarea corecta a urmarilor faptei
sale
In functie de atitudinea faptuitorului fata de producerea rezultatului
socialmente periculos intentia poate fi:
i.) directa – exista atunci cand faptuitorul isi reprezinta actiunea sau
inactiunea sa, anticipeaza urmarile socialemente periculoase ale
activitatii sale urmarind producerea rezultatului
ii.) indirecta – exista atunci cand faptuitorul prevazand rezultatul
socialmente daunator al faptei sale, desi nu urmareste productia
acelui rezultat savarseste totusi fapta ilicita acceptand
eventualitatea producerii lui
b.) culpa – cand persoana si-a reprezentat gresit sau deloc conseciintele
socialmente daunatoare ale faptei sale
Culpa este acea forma a vinovatiei care exista atunci cand faptuitorul
savarsind o fapta ilicita a prevazut rezultatul socialmente daunator al
faptei sale pe care insa nu l-a dorit si nu l-a acceptat, insa a actionat
socotind in mod nejustificat ca acesta nu se va putea produce sau nu a
prevazut rezultatul, desi trebuia si putea sa-l prevada.
Culpa poate fi:
i.) culpa cu prevedere (usurinta, temeritate, imprudenta) existenta
atunci cand faptuitorul a prevazut rezultatul faptei sale, nu a
acceptat acel rezultat si nici nu la dorit sperand in mod usuratic ca
nu se va produce
ii.) culpa simpla (greseala, nepriceperea, neatentia, neglijenta)
existenta atunci cand faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale
desi trebuia si putea sa il prevada
c.) praeterintentia(intentia depasita) – o forma mixta a vinovatiei, o
combinatie a intentiei si a culpei care consta in aceea ca se realizeaza prin
savarsirea unei fapte cu intentie si prin producerea unui rezultat mai grav
decat cel urmarit sau acceptat de faptuitor prin savarsirea faptei, rezultat
ce I se imputa acestuia sub forma culpei, deoarece nu la prevazut desi
trebuia si putea sa il prevada

5. Capacitatea de-a raspunde a autorului faptei ilicite – reprezinta

aptitudinea unei persoane de a evalua in mod corect consecintele faptei
sale si de a suporta sanctiunile prevazute de lege si aplicate de organele
competente in urma savarsirii faptei. Regula de drept este capacitatea, prin
lege prezumandu-se ca toate persoanele sunt capabile de a raspunde, cu
exceptia celor declarati incapabili.(minorii, pusii sub interdictie)
 Notiunea de “minor” prezinta caractere specifice in functie de ramura de
drept in care aceasta este operanta astfel:
- in dreptul civil se considera ca au capacitate de raspundere toate
persoanele fizice care au implinit 14 ani, cele sub 14 ani fiind
prezumate incapabile. Persoanele intre 14-18 ani dispun de capacitate
de exercitiu restransa
- in dreptul penal minorul care nu a implinit 14 ani nu raspunde penal,
iar cel care a implinit 16 ani raspunde penal. Intre 14-16 ani minorul
raspunde penal numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu
vinovatie
- in dreptul muncii capacitatea juridica se dobandeste de la varsta de
16ani
- in dreptul familiei varsta de la care o persoana se poate casatorii este
de 18 ani la barbati si 16 ani la femei, iar prin exceptie o femeie se
poate casatori in cazurile prevazute de lege incepand cu 15ani

7.2. Formele Raspunderii Juridice

• analizate din perspectiva apartenentei normelor juridice la una sau alta din
ramurile dreptului aceste forme sunt:
- rasp. Penala
- rasp. Civila (contractuala sau delictuala)
- rasp. Adiministrativa
- rasp. Disciplinara
- rasp. Contraventionala
- rasp. de Drept International
• in functie de criteriul naturii si importantei sociale a interesului lezat prin
fapta ilicita se contureaza urmatoarele forme de raspundere:
a. raspundere fata de intreaga societate (rasp. penala)
b. raspundere fata de un organ al statului (rasp. administrativa)
c. raspundere fata de o colectivitate mai restransa de persoane (rasp.
de dreptul muncii)
d. raspundere fata de persoana vatamata in drepturile ei legitime
(rasp. civila)
• in functie de scopul urmarit prin declansarea raspunderii se distinge intre:
- rasp. cu caracter reparatoriu – vizeaza anularea consecintelor
prejudiciabile pentru patrimoniul unei persoane prin obligarea
faptuitorului la actiunea de a da sau de a face in beneficiul pagubitului
- rasp. represiva/ sanctionatorie – care obliga autorul faptei
ilicite sa suporte consecintele atitudinii sale generatoare de pericol
social.
Sanctiuni represive pot fi:
- de natura patrimoniala (amenda, confiscarea bunurilor)
- de natura nepatrimoniala (masurile disciplinare, interdictiile,
decaderile sau privarea de libertate)