Sunteți pe pagina 1din 14

TUBUL DIGESTIV

Sistemul digestiv este format din tub digestiv si glande anexe.

Structura generala a tubului digestiv

Tubul digestiv, cu exceptia cavitatii bucofaringiene, este alcatuit din 4 tunici:


1. mucoasa
2. submucoasa
3. musculara
4. tunica externa

Mucoasa
Are trei componente:
1. epiteliul de acoperire
2. corion
3. musculara mucoasei

Epiteliul de acoperire
Are doua aspecte morfologice, in functie de segmentul de tub digestiv in care se afla. El poate
fi:
• epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat
• epiteliu simplu cilindric
Tranzitia intre cele doua zone se face de obicei brusc dar uneori se poate face si treptat.

Corionul
Este format din tesut conjunctiv lax ce cuprinde:
• celule imunocompetente, semn ca aici exista o intensa activitate imunologica
• capilare sangvine si limfatice, ce reprezinta locul unde vor trece moleculele absorbite atunci cand
se realizeaza absorbtia.
• terminatii nervoase vegetative cu rol de control a activitatii de la acest nivel
• glande - foarte dese cu exceptia esofagului

Musculara mucoasei
Este formata din tesut muscular neted ce are aceeasi organizare ca la tunica musculara: un
strat circular intern si unul longitudinal extern. De la acest nivel se desprind benzi musculare spre
corion care se grupeaza in jurul glandelor si au rol de a ajuta la eliminarea produsilor de secretie.
Exista modificari ale mucoasei in diverse segmente:
• evaginari
• invaginari
Evaginarile pot sa intereseze doar mucoasa si atunci se numesc vilozitati sau pot sa antreneze
si submucoasa si atunci se numesc pliuri. Scopul este de a mari suprafata de absorbtie.
Invaginarile mucoasei spre corion, fara sa depaseasca musculara mucoasei - alcatuiesc
glandele mucoase, iar daca depasesc musculara mucoasei si ajung pana in submucoasa se numesc
glande submucoase. Acestea au rol de a mari suprafata de secretie a glandelor. Invaginarile care
strabat tot peretele tubului digestiv sunt canalele glandelor anexe.
Cele mai multe modificari, de-a lungul tubului digestiv, apar la nivelul epiteliului de acoperire
(la diverse etaje ale tubului). Musculara mucoasei asigura miscari independente ale mucoasei si
reprezinta si o bariera ce impiedica migrarea celulelor. Acest lucru este foarte important in conditii
patologice deoarece musculara mucoasei impiedica migrarea celulelor neoplazice.

Submucoasa
Este alcatuita din tesut conjunctiv moderat dens, iar comparativ cu corionul are mai multe
fibre de colagen, fibre elastice si mai putine celule. De asemenea submucoasa mai contine:
• vase limfatice si sangvine mari
• tesut limfoid (difuz sau nodular)
• plezul nervos Meissner
• glande (doar la nivelul esofagului si duodenului).

Musculara
Cu exceptia partii superioare a esofagului si a partii terminale a canalului anal, unde exista
fibre musculare striate, in rest musculara contine fibre musculare netede. Ele se organizeaza in doua
straturi: circular intern si longitudinal extern. De fapt, ambele straturi au dispozitie helicoidala, insa
stratul circular are buclele orizontale si foarte stranse, in timp ce stratul longitudinal are buclele oblice,
aproape verticale, si cu pasul larg. Intre cele doua paturi exista tesut conjunctiv lax cu vase de sange si
plexul nervos Auerbach.
Stratul circular prezinta din loc in loc ingrosari - sfinctere. Prin contractia stratului intern are
loc comprimarea si amestecarea continutului digestiv, iar prin contractia paturii externe se scurteaza
segmentul de tub digestiv si, prin intermediul undelor peristaltice, are loc deplasarea continutului
digestiv.

Tunica externa
Dupa caz, poate fi adventice sau seroasa.
Adventicea este formata din tesut conjunctiv lax care adera si ancoreaza segmentul de tub
digestiv de organele din jur: esofagul toracic, rectul si celelalte segmente ale tubului digestiv care
adera la peretele abdominal posterior (duodenul, colonul ascendent si descendent).
Tunica externa din restul tubului digestiv este seroasa, fiind alcatuita din tesut conjunctiv lax
dar care este acoperit de mezoteliul ce reprezinta foita viscerala a peritoneului.
Tunica externa contine vase sangvine si nervi.

Tesutul limfoid asociat mucoasei tubului digestiv

Este de doua feluri:


1. tesut limfoid difuz - localizat de obicei in mucoasa
2. tesut limfoid nodular, localizat in mucoasa cu posibilatea de a se extinde si in submucoasa
In tesutul limfoid difuz exista numeroase limfocite, macrofage, plasmocite (in special cele care
secreta IgA), eozinofile si mastocite. Acest tesut este sediul major in activitatea imunologica la nivel
local.
Nodulii limfatici pot fie solitari, fie sub forma de agregate nodulare. Nodulii solitari se gasesc
in esofag, la nivelul jonctiunii esogastrice si in corionul din jurul canalelor de secretie ale esofagului.
De asemenea ei se mai gasesc in stomac, in regiunea pilorica si in general la orice nivel al intestinului
subtire si gros. Agregatele nodulare se gasesc la nivelul ileonului si al apendicelui vermiform, sub
forma placilor Peyer.
In tesutul limfoid difuz predomina limfocitele T. In tesutul limfoid nodular avem atat limfocite
T cat si B.
In initierea raspunsului imun un rol important il are celula M (M de la microfald). Ea se
localizeaza la nivelul epiteliului tubului digestiv, aflandu-se in raport cu nodulii limfatici ce fac parte
din agregatele nodulare si care se gasesc la nivelul apendicelui si ileonului.
In ME de baleiaj, celula M prezinta la suprafata microfalduri si microvili care sunt mai lungi si
mai grosi dar mai putini decat la nivelul polului apical al enterocitelor. Corpul celulei este scobit de
catre limfocite si de pseudopodele macrofagelor.
Celule M are rol in initierea raspunsului imun local. Celula M endociteaza antigenul si il
elibereaza apoi in zona in care detecteaza prezenta limfocitelor si macrofagelor. Macrofagele vor
fagocita antigenul si il vor prezenta apoi pe suprafata. Limfocitele vor citi antigenul prezentat si vor
sintetiza anticorpi. Acestia vor migra prin circulatia sangvina pana la nivelul corionului unde vor
stimula limfocitele B din tesutul limfoid difuz sa secreta noi cantitati, mult mai mari, de anticorpi IgA.
Enterocitele, la polul bazal, au receptori pentru IgA si deci moleculele de IgA vor traversa enterocitul
si se vor fixa pe versantul extracitoplasmatic al moleculei proteinei J care se afla la polul apical al
enterocitului. Fixarea la nivelul glicocalixului de proteina J a IgA se face pentru a proteja molecula de
anticorp de actiunea proteazelor intestinale. Se tapeteaza astfel mucoasa intestinala cu molecule de
IgA si ea va fi aparata de agresiunea antigenului.

Inervatia tubului digestiv

Exista fibre nervoase de la nivelul sistemului nervos central si fibre nervoase locale, ce intra in
componenta plexurilor intramurale de la toate nivelele tubului digestiv, de la esofag pana la sfarsitul
canalului anal. La acest nivel se gasesc foarte multi neuroni, aproape tot atati de multi cati se gasesc la
nivelul maduvei spinarii: 100 mil. de neuroni. Acesti neuroni au caractere functionale asemanatoare cu
cele ale neuronilor din nevrax: exista neuroni care pot prelua informatia din mediu si neuroni care pot
elabora comanda. De aceea, aceste plexuri sunt denumite “creierul tubului digestiv”. Initial, aceste
fibre nervoase au fost considerate partea terminala a inervatiei eferente a tubului digestiv.
Inervatia simpatica a tubului digestiv se face de la nivelul maduvei spinarii, iar inervatia
parasimpatica se face prin parasimpaticul cranian (prin n. vag) si prin parasimpaticul sacrat (S2-S4).
Distributia eferentei vegetative: fibrele simpatice preganglionare fac sinaspsa in ganglioni vegetativi
paraviscerali iar fibrele parasimpatice fac sinapsa in ganglionii intramurali.
Plexurile nervoase locale contin mai multe elemente:
• mici ganglioni nervosi care contin un numar variabil de neuroni (3-50)
• fibre nervoase amielinice ce se grupeaza intr-o retea in jurul ganglionilor intramurali parasimpatici
si care sunt conectate si cu neuronii din ganglionii intramurali
• celule gliale, care sunt mai multe decat neuronii si sunt asemanatoare cu astrocitele din nevrax. O
parte din celulele gliale secreta interleukine si pot exprima la suprafata membranei moleculele
CMH II. Aceste celule gliale au rol in desfasurarea raspunsului imun.
Rolurile plexurilor intramurale:
• asigura controlul activitatii motorii a tubului digestiv
• asigura controlul secretiei exo si endocrine digestive
• controleaza microcirculatia sangvina
• intervin in raspunsul imun si in raspunsul inflamator.
Se considera ca plexurile intramurale sunt o parte a nevraxului migrata la nivelul tubului
digestiv. Astfel se explica existenta neuronilor motori si senzitivi care pot inchide arcuri reflexe scurte.
Aceste plexuri nu sunt total independente, fapt dovedit de legatura cu neuronii din nevrax. Prin
urmare controlul local este influentat de nevrax prin conexiunile sale cu plexurile.
Neuronii din ganglionii intramurali sunt de trei feluri: senzitivi, motori si interneuroni.
Prelungirile neuronilor senzitivi pot forma aferentele arcurilor reflexe, interneuronii asigura legatura
cu motoneuronii iar neuronii motori exercita influente inhibitorii sau excitatorii asupra elementelor
componente ale tubului digestiv. Cand exista un stimul se inchid doua tipuri de arcuri reflexe: un arc
lung, ce implica si neuronii din nevrax si un arc reflex scurt, ce se realizeaza la nivel local.
Neuronii motori isi pot exercita efectul in doua moduri: fie axonii lor ajung direct pe celula
musculara si ii modifica activitatea, fie axonul sau se opreste pe o celula intermediara unde poate avea
efect sau nu. Aceste celule intermediare pot fi celule endocrine, celule ale sistemului imun (mastocite)
sau celule interstitiale Cajal care sunt niste celule dotate si cu capacitate de pace-maker.
De obicei, fibrele parsimpatice sunt conectate cu neuronii excitatori iar fibrele simpatice sunt
conectate cu neuronii secretori.
Plexul Meissner contine fibre pentru celulele secretorii din mucoasa digestiva, controleaza
activitatea muscularei mucoasei si activitatea fibrelor musculare de la nivelul vaselor sangvine din
submucoasa. Plexul Auerbach controleaza activitatea motorie a tubului digestiv controland tunica
musculara. Rareori fibrele plexului Auerbach pot ajunge si in submucoasa.
Afectarea acestor plexuri nervoase conduce la tulburari de motilitate a tubului digestiv. Dintre
aceste tulburari citam:
• achalazia
• megacolonul congenital: boala Hirschprung.
In ambele cazuri are loc distrugerea selectiva a neuronilor motori inhibitori din plexurile
intramurale la nivelul esofagului in achalazie si la nivelul colonului distal si rectului in boala
Hirschprung.
In achalasie nu are loc relaxarea musculaturii esofagului si a sfincterului cardia si prin urmare
nu se face pasajul din esofag in stomac. Au loc spasme continui la acest nivel, fapt care duce la
hipertrofierea musculaturii esofagului. Achalazia se manifesta prin varsaturi de alimente nedigerate.
In boala Hirschprung au loc spasme ale colonului distal si ale rectului si astfel se acumuleaza
gaze in colonul proximal. Pacientul va avea abdomenul destins, dureri colice si constipatie care poate
dura uneori de la cateva zile pana la cateva saptamani.
Tratamentul in ambele cazuri este dificil.

Esofagul

La nivelul toracelui se prezinta ca un tub rectiliniu cu lungimea de 25 cm. Este acoperit de


adventitie. Dupa ce strabate diafragma devine esofag abdominal care are o lungime de 2-4 cm si care
este acoperit de seroasa, fiind fixat la peretele posterior al abdomenului.

Mucoasa
Este alcatuita dintr-un epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat care are mai multe
straturi celulare:
• celulele bazale, care se dispun in 1-3 randuri si care au citoplasma bazofila si prezinta numeroase
mitoze.
• celulele poliedrice - unele au un continut bogat in glicogen.
• celulele scuamoase. Unele prezinta putine granule de keratohialina in citoplasma. Ele nu sunt
keratinizate in mod normal, dar in cazul unor traume mecanice provocate de bolul alimentar aceste
zone se keratinizeaza.
Mai pot exista si alte tipuri de celule:
• 25% din indivizi prezinta in epiteliu celule endocrine ce apartin sistemului neuroendocrin difuz. In
acest caz exista riscul crescut de aparitie a carcinoamelor primare cu celule mici, endocrine.
• 4-8% din indivizi pot contine in epiteliul bazal melanocite. Si in acest caz exista riscul de aparitie a
melanoamelor primare la nivelul esofagului.
• celule Langerhans care se gasesc in stratul bazal si sunt niste celule prezentatoare de antigen.
Tranzitia de la epiteliul pluristratificat pavimentos la cel simplu cilindric de la nivelul
stomacului se face brusc, dar deasupra jonctiunii esogastrice cu 0,5-1,5 cm. Deci 0,5-1,5 cm din
esofag vor fi captusiti de epiteliu simplu cilindric. De aceea, cand se produc refluxuri gastroesofagiene
repetate apar leziuni la nivelul epiteliului simplu cilindric (ulceratii, inflamatii etc.).
Cand, in timpul vietii intrauterine, epiteliul simplu cilindric al esofagului nu se transforma
complet in epiteliu pluristratificat pavimentos apar zone ale esofagului cu epiteliu simplu cilindric.
Acest esofag se numeste esofag Barret, la care incidenta carcinoamelor este mult crescuta.
Corionul mucoasei formeaza la nivelul epiteliului pluristratificat pavimentos papile
conjunctive inalte. Acest corion este mai sarac celular comparativ cu cel de la nivelul altor organe. La
nivelul corionului pot aprea glandele esofagiene superficiale, care se gasesc doar la nivelul
extremitatilor esofagului (inferioara si superioara). Ele sunt glande simple, tubulare ramificate si
secreta un mucus neutru. Sunt deci glande mucoase.
Musculara mucoasei, in 2/3 superioare ale esofagului contine numai fibre cu orientare
longitudinala, doar in 1/3 inferioara aparand si stratul circular intern.

Submucoasa
In submucoasa creste numarul fibrelor elastice ce asigura distensia elastica a esofagului la
trecerea bolului alimentar. Are un continut ridicat de vase sangvine mari, sistemul venos fiind foarte
bine dezvoltat, acesta fiind sediul uneia din anastomozele portocave.
Glandele de la nivelul submucoasei sunt glandele esofagiene propriu-zise. Morfologic difera de
glandele esofagiene superficiale, fiind simple, tubuloacinoase ramificate. D.p.d.v. functional sunt
glande mucoase si secreta un mucus acid. Canalul lor de excretie se deschide la suprafata epiteliului, la
varsare fiind mai larg (cisterna Schaffer). Ocazional acest orificiu se poate obstrua.
Ocazional, in structura glandelor se pot gasi si alte celule:
• celule secretoare de lizozim
• celule pesinogene
• peste varsta de 50 de ani pot aparea oncocitele (celule mari - oncos = mare). Nu se cunoaste
functia lor. Ele sunt celule epiteliale alterate. Au citoplasma acidofila si granulata. Contin de
asemenea si multe mitocondrii, si ele alterate.

Musculara
Este alcatuita din tesut muscular neted si striat. In treimea superioara a esofagului se gasesc
exclusiv fibre musculare striate, in treimea mijlocie se gasesc si fibre musculare striate si netede iar in
treimea inferioara se gasesc numai fibre musculare netede.
Ca la toate nivelele tubului digestiv, si la nivelul esofagului musculara este impartita in doua
straturi: unul circular intern si unul longitudinal extern.

Stomacul

Stomacul prezinta mai multe regiuni anatomice:


• regiunea cardiala
• regiunea fundica
• regiunea corpului gastric
• regiunea antrului piloric
• regiunea canalului piloric

Musculara
La nivelul stomacului se afla cea mai groasa zona a tunicii musculare. Fibrele musculare netede
sunt situate in trei straturi:
• intern - oblic
• mijlociu - circular
• extern - longitudinal
Fibrele musculare oblice se gasesc doar la nivelul cardiei si corpului gastric.
Fibrele circulare sunt dispuse intr-un strat continuu, in toate regiunile stomacului. Ele
formeaza sfincterele.
Fibrele longitudinale sunt intr-un strat discontiinuu si se concentraza de-a lungul celor doua
curburi ale stomacului.

Mucoasa
Mucoasa prezinta numeroase pliuri ce dispar la distensia stomacului.
De asemenea, suprafata este brazdata de numeroase santuri putin adanci ce delimiteaza ariile
gastrice cu dimensiuni de 1-4 mm. La nivelul unei arii se deschid la suprafata epiteliului mai multe
milioane (3,5 mil.) de invaginari ale epiteliului gastric ce se numesc foveole gastrice = cripte gastrice.
Acestea nu sunt glande ci la nivelul fundului lor se deschid canalele de secretie ale glandelor gastrice.
Epiteliul de acoperire este epiteliu simplu cilindric, alcatuit dintr-un singur tip de celule:
celulele mucoase de suprafata care secreta mucus. Aceasta este o celula cillindrica, cu un nucleu oval,
situat spre polul bazal, polul apical al celulei fiind clar care contine granule de secretie (cu mucus).
Acelasi epiteliu exista si in cripte, numai ca exista mai putine granule de secretie si mai mici. La ME,
aceste granule sunt dense la fluxul de electroni. Rolul acestor celule mucoase este de a secreta un
mucus neutru. O parte din acest mucus se varsa in cavitatea gastrica si intra in componenta sucului
gastric iar alta parte are rol de protectie impotriva acidului clorhidric.
Corionul permite diferentierea celor trei regiuni histologice ale stomacului:
• regiunea cardiala - contine cripte putin adanci (1/4 din grosimea corionului) si glande lungi,
sinuoase, cu lumen larg. Mai multe glande se deschid in aceeasi cripta.
• regiunea corpului si fundului stomacului - contine cripte lungi (1/2 din grosimea corionului) si
glande mai scurte, sinuoase si cu lumen larg.
• regiunea pilorica (antrul si canalul piloric) - contine cripte scurte si glande lungi, drepte, cu lumen
stramt, care se pot bifurca la capete.
Glandele cardiale si pilorice contin in principal celule mucoase. Rareori mai pot contine si:
• celule parietale (oxintice)
• celule care secreta lizozim
• celule nediferentiate
• celule endocrine ce apartin sistemului neuroendocrin difuz si care se gasesc numai in glandele
pilorice.
Glandele de la nivelul fundului si corpului gastric sunt glandele gastrice propriu-zise. Ele
sintetizeaza HCl si enzimele digestive. Ele contin urmatoarele tipuri celulare:
• celule mucoase ale colului
• celule parietale (oxintice)
• celule principale (pepsinogene)
• celule nediferentiate
• celule ce apartin sistemului neuroendocrin difuz.

Celulele mucoase ale colului


Colul glandelor gastrice reprezinta portiunea din canalul de excretie al glandei aflata in
apropierea fundului criptei gastrice. Glandele gastrice mai au un corp si o baza.
Celulele mucoase ale colului se afla in regiunea colului si a corpului glandei gastrice. Ele
seamana cu celulele mucoase de suprafata doar ca ele sunt mai mici, au nucleul rotund, au mai multe
organite si sunt mai putin dense la fluxul de electroni. Ele au rolul de a secreta mucus acid care va
crea mediul acid necesar activarii enzimelor digestive din sucul gastric.

Tipuri de celule ce alcatuiesc glandele gastrice propriu-zise:


Celula parietala (oxintica)
Celulele parietale (oxintice) apartin glandelor gastrice propriu-zise si se gasesc pe tot cuprinsul
lor dar se aglomereaza insa in partea superioara a lor, in zona colului si corpului glandei.
D.p.d.v. morfologic aceste celule sunt sferice sau piramidale, au un nucleu mare, situat central
dar este posibil uneori ca aceste celule sa fie binucleate.
In MO se observa citoplasma intens acidofila iar la ME se observa ca polul bazal intra in
raport cu MB a epiteliului glandular iar polul apical nu ajunge pana la suprafata epiteliului glandular.
Dar polul apical comunica cu lumenul. De asemenea se observa continutul mare in organite cu
membrane netede: mitocondrii, REN. Celula oxintica prezinta si un sistem canalicular intracelular si
un sistem tubulovezicular.
Sistemul canalicular intracelular se formeaza prin invaginarea membranei apicale care se face
spre polul bazal, uneori chiar pana in apropierea lui. La nivelul acestor canalicule exista microvili.
Aceste canalicule comunica cu lumenul, fiind invaginari ale membranei apicale.
Sistemul tubulovezicular se gaseste in apropierea sistemului canalicular intracelular si este
reprezentat de un sistem de membrane netede. Reprezinta fragmente de plasmalema invaginata. Acest
sistem tubulovezicular este considerat un rezervor de membrana care poate fi transferata sistemului
canalicular intracelular cand se sintetizeaza HCl (pentru a se forma microvilii).
Deci aspectul ultrastructural al celulei parietale variaza in functie de starea de activitate a
celulei: in repaus sistemul canalicular intracelular este slab dezvoltat si are putini microvili iar sistemul
tubulovezicular este abundent; in momentul intrarii in activitate, sistemul canalicular se dezvolta brusc,
ajungand pana la polul bazal si prezinta multi microvili in timp ce sistemul tubulovezicular se reduce.
Rolul celulei oxintice este in sinteza si secretia de HCl si factor intrinsec Castle. Factorul
intrinsec este o glicoproteina cu greutate moleculara mare care asigura absorbtia vitaminei B 12 la
nivelul ileonului. In caz de aclorhidrie, care se datoreaza absentei celulelor parietale, urmeaza absenta
absorbtiei vitaminei B12 care este urmata de aparitia anemiei pernicioase Biermer, vitamina B12 fiind
implicata in maturarea eritroblastelor.
Sinteza HCl are loc la nivelul sistemul canalicular. Aici exista un continut crescut de anhidraza
carbonica si se genereaza protonii. La nivelul polului bazal are loc preluarea din capilarele sangvine a
CO2 care se va combina cu H2O sub actiunea anhidrazei carbonice si se va forma H2CO3 care va
disocia rapid in H+ si HCO3-. Ionul bicarbonic se va reintoarce in mediul intern iar H+ va fi expulzat la
polul apical prin pompa de H+/K+ care introduce un ion K+ si elimina in lumen un H+. Clorul este
preluat din sange si este transportat activ in lumenul sistemului canalicular intracitoplasmatic. HCl se
va forma la suprafata membranei sistemului canalicular.
Helycobacter pylori este o bacterie ce este prezenta in mucusul din stomacul a doua treimi din
populatia globului. Aceasta bacterie este toxica pentru ca produce enzima ureaza care descompune
ureea si formeaza NH3. Amoniacul va neutraliza HCl si astfel va scadea aciditatea gastrica. Prin
urmare se stimuleaza secretia de HCl a celulelor paritale. Cand aceasta stimulare se cronicizeaza,
creste numarul de celule oxintice pana la de 2, 3 ori si se favorizeaza aparitia gastritelor si aulcerului
gastric.

Celulele principale (pepsinogene)


Sunt situate de-a lungul intregii glande gastrice propriu-zise dar predomina in partea bazala.
Ele au caracteristicile unor celule ce sintetizeaza proteine de export.
La MO apar ca niste celule inalte, piramidale, cu nucleul oval sau rotund, situat la polul bazal.
La polul bazal au citoplasma bazofila iar la polul apical au citoplasma acidofila. Partea acidofila de la
nivelul polului apical poate lipsi atunci cand in urma prepararii se pierd granulele de secretie (prin
fixare).
La ME se observa ca celula principala are contact cu MB a epiteliului glandular iar polul apical
ajunge pana la suprafata epiteliului. Organitele sunt reprezentate de RER situat in zona bazala si
laterobazala, mitocondrii, aflate printre cisternele RER, aparat Golgi situat supranuclear si granule de
secretie aflate la polul apical.
Aceste celule au mai multe roluri:
• sintetizeaza si secreta pepsinogen, proenzima proteazica ce se activeaza in lumenul glandei
• sintetizeaza si secreta lipaza (putina) care ajuta la digestia lipidelor
• sintetizeaza si secreta renina - functie recent dovedita

Celulele nediferentiate
Sunt localizate printre celulele mucoase ale colului, in partea apicala a glandei si nu la baza
cum ar fi normal. Sunt singurele celule din componenta glandelor gastrice care prezinta mitoze, fapt
care permite diferentierea acestor celule la MO.
Sunt celule columnare, cu nucleu oval si citoplasma bazofila. Sunt celulele care se pot
diferentia in oricare din celulele componente ale glandei gastrice. In mod obisnuit numarul lor este
redus dar ele cresc ca numar atunci cand mucoasa este agresata.

Celulele endocrine ce apartin sistemului neuroendocrin difuz


Se gasesc in regiunea glandelor gastrice propriu-zise. Ele prezinta granule de secretie care se
aglomereaza la polul apical.

Intestinul subtire

Are o lungime medie de 6 m dar in timpul vietii are o lungime de numai 3-4 m datorita
tonusului permanent la care este supus. El are trei segmente:
1. duoden - 25 cm
2. jejun 2,5 m
3. ileon 3,5 m
Delimitarea intre jejun si ileon se poate face numai cu microscopul.
Peretele este format din 4 tunici. Modificarile semnificative fata de celelalte segmente ale
tubului digestiv apar la nivelul mucoasei si submucoasei. Aceste modificari au in principal scopul de a
mari suprafata de absorbtie si secretie. Mucoasa si submucoasa prezinta urmatoarele modificari:

Plicile circulare (valvele conivente Kerckring)


Reprezinta proiectii transversale, permanente (spre deosebire de stomac), in care este
antrenata si submucoasa. Sunt vizibile cu ochiul liber, avand o inaltime de 1 cm. Ele proemina in
lumen si pot ocupa pana la 2/3 din lumen.
Ele nu exista peste tot. Apar la o anumita distanta de orificiul pilori (maxim 5 cm), sunt
evidente in jejun si diminua spre ileon, disparand in partea distala a ileonului (ultimul metru de ileon nu
mai prezinta plici circulare).
Ele au rol de a mari suprafata de aproximativ 3 ori.

Vilozitatile intestinale
Reprezinta proiectii permanente ale mucoasei. Ele exista doar in intestinul subtire si dispar in
apropierea valvulei ileocecale.
Vilozitatile difera intre ele ca forma si ca numar / unitatea de suprafata.
Ca forma - lungimea vilozitatilor diminua de la duoden spre ileon. Ca aspect variaza in functie
de segmentul intestinului subtire si in functie de varsta individului:
• La nivelul duodenului exista vilozitati largi, asemanatoare cu o frunza
• In jejun vilozitatile sunt cilindrice, digitiforme
• In ileon gasim vilozitati mai scurte, ca o maciuca
• Numarul este mai mare in duoden si jejun (40 vilozitati / mm2) fata de ileon (10 vilozitati / mm2).
Vilozitatile au rolul de a mari suprafata mucoasei de 8 ori.
Structura vilozitatii la MO: prezinta un ax conjunctiv care este o extensie din corion care este
acoperit de epiteliu simplu cilindric. El contine 2 tipuri principale de celule: celule absorbante
(enterocite) si celule caliciforme. De asemenea mai exista limfocite migrate de la nivelul tesutul
limfoid asociat mucoasei intestinale.
Axul conjunctiv este bogat in celule:
• celule conjunctive (predomina fibroblastele si miofibroblastele)
• celule imunocompetente
Miofibroblastele au axul lung perpendicular pe axul longitudinal al vilozitatii, fiind orientate
orizontal. Dintre celulele imunocompetente, predomina limfocitele, macrofagele, plasmocitele.
La nivelul axului conjunctiv exista o retea vasculara formata dintr-o arteriola, capilare
fenestrate care se aduna in final in una sau mai multe venule. Exista si un capilar limfatic (chiliferul
limfatic central) care se vede doar cand este dilatat.
De asemenea pot sa apara fibre musculare netede care se desprind din musculara mucoasei.
Ele reprezinta a doua populatie de elemente contractile. Ele au axul longitudinal paralel cu axul
vilozitatii. Ansamblul fibrelor musculare netede alcatuiesc m. Brucke.
La nivelul axului conjunctiv exista si fibre nervoase vegetative pentru vasele din vilozitate si
pentru fibrele musculare netede. Aceste fibre provin din plexul submucos Meissner.
Vilozitatea prezinta contractii rimice cu frecventa de 6 contractii / min. Aceste contractii
intervin in absorbtie, facilitandu-se trecerea susbstantelor nutritive din enterocit in capilarul sangvin
sau limfatic. Contractia este asigurata de miofibroblaste care asigura ingustarea si alungirea vilozitatii
si de fibrele musculare netede care determina scurtarea si latirea vilozitatii.
Exista o situatie patologica cu caracter genetic - boala celiaca sau enteropatia glutenica. Ea
apare in jurul varstei de 1 an si este determinata de modificari ale vilozitatii intestinale de la nivelul
jejunului. Aceste vilozitati vor fi mici si turtite, cu celule epiteliale cubice cu un numar scazut de
microvili. Modificarea suprafetei de absorbtie duce la malabsorbtie care se manifesta prin diaree,
scaderea in greutae, fatigabilitate, astenie pronuntata. Cauza acestei afectiuni este de natura genetica
si consta in intoleranta la o fractiune proteica din gluten. Glutenul este un complex ce se gaseste in
grau, secara, iar fractiunea proteica este gliadina. In cazul acestor pacienti lipseste enzima proteolitica
care determina scindarea gliadinei iar gliadina nedigerata are un efect toxic ce determina modificarea
celulelor epiteliale intestinale. Leziunile mucoase sunt reversibile daca se scoate din alimentatie
glutenul.

Microvilii
Se gasesc la nivelul enterocitului, la polul apical. In MO microvilii de la acest nivel se observa
sub forma platoului striat si nu ca margine in perie. Microvilii reprezinta forme de organizare stabila a
microfilamentelor de actina care se ancoreaza la citoplasma prin placa terminala.
Ei au rolul de a mari suprafata mucoase intestinale de 30 de ori.

Criptele Lieberkuhn
Reprezinta invaginari simple, tubulare, ale epiteliului de acoperire ce nu depasesc musculara
mucoasei. Ele se deschid in lumen intre bazele a doua vilozitati intestinale. La nivelul lor se gasesc
celule nediferentiate din care se formeaza toate celulele din mucoasa intestinala. O glanda Lieberkuhn
da nastere tuturor celulelor din 3-6 vilozitati intestinale.

Suprafata totala a mucoasei intestinale este de 200 m2.


Epiteliul intestinal este de tip simplu cilindric si are un turn-over crescut. Acesta variaza in
functie de specie, la om fiind de 6 zile. In 6 zile se inlocuieste tot epiteliul de suprafata si epiteliul
glandelor Lieberkuhn.
Corionul mucoasei intestinale este subtire. Sub epiteliu apare o teaca formata din fibroblaste
stelate care se numeste teaca subepiteliala (pericriptala). Fibroblastele stabilesc intre ele jonctiuni
gap iar in citoplasma prezinta microfilamente de actina si miozina care le confera proprietati
contractile. Ele au si proprietati secretorii, realizand sinteza si secretia de colagen. Exista un singur
strat de colagen care se organizeaza in fibre de reticulina si proteoglicani. Acest strat este situat sub
MB si ele regleaza ritmul de difuzie a moleculelor absorbite.
Fiind o mucoasa expusa la actiunea agentilor agresori, corionul contine o cantitate mare de
tesut limfoid. Acesta poate fi nodular (in partea distala a ileonului se grupeaza in placile Peyer) sau
difuz. Placile Peyer sunt situate in grosimea peretelui intestinal, in partea opusa insertiei mezenterului.
In total exista 30-40 placi Peyer, fiecare cu cate 10-70 de noduli limfoizi. Nodulii din corion pot
ajunge pana in submucoasa. In dreptul placii Peyer criptele Lieberkuhn sunt scurte sau lipsesc. In
dreptul nodulilor, epiteliul contine celule M.
Tipuri de celule la nivelul intestinului subtire
• celule de suprafata - enterocite
• celule caliciforme
• celule Paneth
• celule ce apartin sistemului neuroendocrin difuz
• celule M (doar la nivelul epiteliului din dreptul placilor Peyer)
• celule nediferentiate
• celule intermediare
• celule migrate, sangvine - limfocite T ce se gasesc intre doua celule absorbante

Enterocitele
Sunt principale celule epiteliale de suprafata. Ele apar in numar mic si in criptele Lieberkuhn.
La polul apical prezinta platoul striat. Au citoplasma bazofila. Nucleul este oval, situat la polul
bazal. Prezinta un numar mare de microvili (aprox. 3.000 microvili / celula) care sunt acoperiti de un
glicocalix gros.
La ME se observa ca au foarte multe organite. Exista REN abundent, iar REN si lizozomii se
gasesc in zona apicala, imediat sub placa terminala. Mitocondriile sunt raspandite in toata citoplasma,
sunt alungite, iar in zona apicala au un ax paralel cu axul celulei. Ele au de asemenea o tendinta de
aglomerare in zona bazala a celulei. RER este situat in zona bazala a celulei, aparatul Golgi este
supranuclear. Prezinta putine granule de secretie care sunt mici, situate la polul apical si care contin
enzime sintetizate de enterocit.
Celule sunt unite la nivelul apical prin complexe jonctionale care impiedica trecerea
continutului intestinal din lumen in spatiul intercelular. Aceste complexe jontionale sunt responsabile si
pentru mentinerea celor doua zone ale membranei eritrocitare. In zona bazala exista spatii
intercelulare care se maresc atunci cand se transporta apa, ioni, lipide.
Rolul enterocitelor este in procesul de digestie. Ele sintetizeaza enzime care termina digestia
glucidelor si proteinelor. Ele secreta aceste enzime prin polul apical dar enzimele nu ajung in lumen ci
se fixeaza la glicocalix prin legaturi hidrofobe (sunt adsorbite). Enterocitele intervin in absorbtie, aici
avand loc absorbtia tuturor principiilor alimentare, a ionilor si a apei.
Enterocitele sintetizeeaza trigliceride la nivelul REN din acizii grasi absorbiti. Se formeaza
chilomicroni in aparatul Golgi.

Celulele caliciforme
Se localizeaza in epiteliu si in cripte. Numarul lor creste dinspre duoden spre ileon. Ele secreta
mucus care protejeaa mucoasa intestinala. Ele protejeazi impotriva invaziei bacteriilor din lumen.

Celulele Paneth
Se gasesc doar la baza glandelor intestinale Lieberkuhn. Ele sunt mai numeroase in ileon. Ele
se mentin la baza glandei Lieberkuhn aprox. 20 de zile.
La MO se observa o polaritate morfologica, citoplasma fiind bazofila la polul bazal si acidofila
la polul apical unde exista granule de secretie cu proteine bazice cu arginina.
La ME apar ca niste celule producatoare de proteine de export. Ele prezinta si multi lizozomi.
Aceste celule au mai multe roluri:
• secreta lizozim, substanta ce distruge peretele unor bacterii
• secreta peptide antibacteriene - criptidine
• au rol fagocitar asupra bacteriilor si protozoarelor prin care regleaza flora microbiana intestinala.
Recent s-a descoperit ca o parte din celulele Paneth contin foarte multe IgA si astfel ele
coopereaza cu plasmocitele din corion.

Celulele endocrine
La nivelul tubului digestiv exista cea mai mare varietate de celule endocrine. Ele sunt
localizate la baza glandelor Lieberkuhn dar nu lipsesc nici in epiteliul vilozitatii.

Celulele stem, nediferentiate


Se afla la baza glandelor Lieberkuhn.
La MO se observa usor daca apar elemente de mitoza. La ME nu se diferentiaza decat daca se
foloseste o tehnica speciala - injectarea de timidina tritiata. Timidina tritiata este inglobata de celulele
nediferentiate si de celulele intermediare. Dar celulele stem raman la baza glandelor Lieberkuhn timp
de 3 saptamani, in timp ce celulele intermediare migreaza spre lumen.

Celulele imature
Ele sunt o parte din celulele nediferentiate, care apoi se vor diferentia in celulele epiteliului.
Celulele imature migreaza mereu spre lumen, cu exceptia cazurilor in care se vor diferentia in celule
Paneth.

Celulele intermediare
Au aspect intermediar intre celula caliciforma si enterocit. La polul apical prezinta microvili si
cateva granule cu mucina. Ele se localizeaza in cripte, in 2/3 inferioare ale criptei. Ele se pot divide si
se matureaza dand nastere celulei absorbante sau celulei caliciforme.
Ele au fost descrise mai recent si au rol important in stabilirea originii cancerului. Daca in
tumora exista celule intermediare, atunci tumora are origine intestinala si nu este metastaza.

Elemente particulare pentru submucoasa


Glandele din partea superioara a duodenului sunt particulare intestinului subtire. Acestea sunt
glandele Brunner. D.p.d.v. morfologic ele sunt glande tubulo-alveolare ramificate. Ele au canale
excretoare care se deschid la baza glandelor Lieberkuhn sau direct in lumen (mai rar). D.p.d.v.
functional sunt glande mucoase dar contin si celule de tip endocrin care produc urogastron (factorul
de crestere al epiteliului - EGF). Urogastronul inhiba secretia de HCl si stimuleaza diviziunea celulara.
Diagnosticul histologic pozitiv de duoden se pune atunci cand se gasesc vilozitati si glande in
submucoasa.

Intestinul gros

Este format din:


• cec
• apendice
• colon
• rect
El este o structura adaptata pentru absorbtia de apa si ioni si pentru secretia de cantitati mari
de mucus pentru lubrifiere. El este format din 4 tunici. Nu contine valve Kerckring si nu contine nici
vilozitati. Cecul si colonul au acelasi aspect histologic.

Cecul si colonul
Mucoasa este acoperita de epiteliu simplu cilindric cu celule absorbante si celule caliciforme.
Corionul are un continut mare de glande Lieberkuhn, mai lungi si care sunt inconjurate de o teaca
subepiteliala de fibroblaste. Aceste glande au aceleasi tipuri de celule cu glandele de la nivelul
intestinului subtire cu exceptia:
• au mai putine celule absorbante
• au mai multe celule caliciforme
• au mai putine tipuri de celule endocrine
• prezinta numai ocazional celule Paneth, la nivelul glandelor din cec si colonul proximal iar in restul
intestinului gros lipsesc.
Corionul este bogat in tesut limfoid. Prezinta noduli limfoizi mari care se extind pana in
submucoasa.
Celulele absorbante si cele caliciforme se deoasebesc de cele din intestinul subtire:

Celulele absorbante
Celulele absorbante au un platou striat mai subtire (microvilii sunt mai subtiri), au placa
terminala mai putin dezvoltata, glicocalixul nu are enzime digestive. Ele se gasesc in epiteliul de
suprafata si in cripte.
Celulele absorbante sunt cele mai numeroase iar raportul celule absorbante / celule caliciforme
este 4 / 1. Acest raport se modifica langa rect unde este 1 / 1. Celulele caliciforme apar insa ca fiind
mai multe deoarece ele sunt mai voluminoase si comprima celulele absorbante. In cripte exista mai
multe celule caliciforme decat absorbante.
Rolul celulelor absorbante este de absorbi apa si ioni si de a sintetiza glicoproteine care vor fi
eliberate la nivelul glicocalixului sau in lumen. La nivelul colonului proximal se pot absorbi si principii
- acizi grasi, din care se vor sintetiza trigliceride si apoi chilomicroni dar cu intensitate mai mica decat
in celula absorbanta intestinala.

Celulele caliciforme
Sunt mai multe in intestinul gros decat in intestinul subtire si mai multe in cripte decat in
epiteliul de suprafata. In 2/3 inferiare ale criptelor Lieberkuhn se gasesc celule caliciforme in
exclusivitate.
Celulele caliciforme au putine granule de secretie, deoarece mucusul se secreta permanent si in
cantitati mari, deci se stocheaza in granule de secretie doar putin mucus.

Submucoasa
Prezinta 2 particularitati:
1. vascularizatia este mai bogata decat in alte segmente ale tubului digestiv
2. are mai multe adipocite.

Musculara
Are doua straturi de fibre musculare netede: circular inteern si longitudinal extern.
Stratul longitudinal extern are o grosime neuniforma si formeaza 3 benzi (condensari de fibre
musculare netede) numite tenii. Intre tenii, stratul muscular longitudinal este subtire, uneori chiar
discontinuu. Cele trei tenii sunt mezenterica, omentala si ...................
La intervale regulate, din tenii se desprind benzi care se orienteaza si patrund in stratul circular
intern. Aceste benzi vor delimita arii musculare care se pot contracta independent de restul
musculaturii. Alaturi de aceste arii, teniile determina si niste proeminente sacciforme spre exterior
numite haustre. Intre doua haustre, mucoasa sufera si ea modificari, formand plicile semilunare.

Tunica externa
Prezinta multe acumulari de tesut adipos care merg de-a lungul teniilor in special. Ele lipsesc la
nivelul cecului. Aceste acumulari formeaza apendicii epiploici.

Apendicele
Are patru tunici, cea externa fiind seroasa.
Mucoasa este formata dintr-un epiteliu simplu cilindric in care apar celule absorbante, celule M
si mai putine celule caliciforme. Corionul prezinta glande Lieberkuhn si tesut limfoid. Glandele
Lieberkuhn sunt mai putine si uneori mai scurte. De obicei sunt grupate, cu o lungime variabila si
ocazional la baza lor pot sa apara celule Paneth si celule endocrine.
Tesutul limfoid este in special nodular , iar nodulii sunt dispusi ca o coroana si ei se extind si in
submucoasa, fapt pentru care musculara mucoasei nu se vede. Tesutul limfoid se organizeaza astfel
dupa nastere, in jurul varstei de 10 ani. La 40 de ani acest tesut limfoid se reduce si va fi inlocuit cu
tesut conjunctiv care contine in special fibre de colagen.
Musculara prezinta doua straturi: circular intern si longitudinal extern care sunt continui si nu
exista tenii. Musculara este subtire iar acesta este un element ce favorizeaza trecerea infectiei de la
apendice la peritoneu (apendicita este insotita adesea de peritonita).

Rectul - structura histologica


El are doua componente:
1. segmentul superior - rectul propriu-zis - 12 cm lungime
2. segmentul inferior - canalul anal - 2-3 cm lungime
Rectul continua colonul sigmoid si se situeaza intre planul vertebrei S 3 si diafragma pelvina.
Ampula rectala reprezinta partea sa inferioara. Canalul anal continua rectul, de la diafragma pelvina
pana la orificiul anal extern.

Rectul propriu-zis
Este captusit de un epiteliu simplu cilindric. Are un corion cu multe glande Lieberkuhn, mai
lungi ca la nivelul colonului si cu multi noduli limfatici. Din aceasta cauza exista la suprafata interna a
mucoasei niste proeminente determinate de nodulii limfoizi.
Musculara are doua straturi, stratul longitudinal redevenind continuu.

Canalul anal
Are trei componente:
1. zona columnara (hemoroidala), intre diafragma pelvina si valvele anale
2. zona intermediara, intre valvele anale si linia anocutanata
3. zona cutanata, intre linia anocutanata si orificiul anal
Linia anocutanata reprezinta tranzitia intre epiteliul simplu cilindric si epiteliul pluristratificat
pavimentos keratinizat.
Zona columnara
La acest nivel mucoasa formeaza 5-10 pliuri longitudinale care se numesc coloane anale
(columne rectale Morgagni). Aceste pliuri sunt mai evidente in copilarie, apoi se sterg. In partea
inferioara ele se unesc prin intermediul unor pliuri transversale care se numesc valve anale. In spatele
valvelor (pliurilor) anale exista niste depresiuni, ca niste buzunare care se numesc sinusuri anale.
Mucoasa, in partea superioara a columnelor are un epiteliu simplu cilindric iar in partea
inferioara a columnelor are un epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. In sinusuri exista de
asemenea epiteliu simplu cilindric. Tranzitia intre cele doua tipuri de epitelii se face dupa o linie
dintata, linia pectinata, si se poate face brusc, de la epiteliu simplu cilindric la epiteliu pluristratificat
pavimentos nekeratinizat sau lent de la epiteliu simplu cilindric la epiteliu pluristratificat cilindric -
epiteliu pluristratificat cubic - epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. In final, in ambele
cazuri avem epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat.
Cand s-a facut trecerea la epiteliul pluristratificat pavimentos nekeratinizat, in corion nu mai
exista glande Lieberkuhn. Musculara mucoasei dispare si ea insa inainte de tranzitia intre cele doua
epitelii.
In sinusurile anale, la nivelul corionului exista glande - glandele anale care pot reprezenta
frecvent sediul unor inflamatii. Ele se deschid in criptele anale. Ele sunt glande mucoase, simple
tubulare ramificate iar in profunzime pot ajunge in submucoasa si chiar pana in musculara.
Zona intermediara
Este acoperita de epiteliu pluristratificat pavimentos. Are un corion care contine:
• fibre elastice
• corpusculi Pacini
• glande sebacee ce nu sunt asociate firelor de par.
Zona terminala
Se intinde de la linia anocutanata pana la nivelul sfincterului anal intern. Este acoperita de
epiteliu pluristratificat pavimentos moderat keratinizat. La nivelul dermului din aceasta regiune se
gasesc:
• glande sudoripare
• foliculi pilosi
• glande sebacee
• vene care alcatuiesc plexul hemoroidal extern
Glandele sudoripare se grupeaza si formeaza glandele circumanale, situate in jurul orificiului
anal. Acestea sunt glande apocrine care isi declanseaza activitatea la pubertate, secretia lor fiind
controlata de hormonii sexuali.
Tunica musculara a canalului anal cuprinde si ea doua straturi musculare: circular intern si
longitudinal extern. Stratul circular intern se ingroasa pe toata lungimea canalului anal si formeaza
sfincterul anal intern.
Patura musculara longitudinala este subtire si se termina in regiunea cutanata intre sfincterul
intern si cel extern.
Sfincterul anal extern este format din fibre musculare striate.