PĂRERI DESPRE ORICE

ZIUA 1

Prin natura sa,omul este o fiinţă declarat sociala.Are nevoie de socializare

pentru a-şi trăi ireversibilul destin.Poţi fi egoist,individualist,bun sau rău doar
prin raportare la ceilalti,doar intrând în contact cu ceilalti.Tot prin raportare la
ceilalţi esti bun-ceilalţi fiind răi,eşti rău-ceilalţi fiind buni.Curios este modul de
apreciere a valorilor,criteriul de raportare.Dar trebuie stabilit cine şi,mai ales
cum,stabileşte criteriile.Revenind puţin din emanaţia filosofică,să coborâm în
concret.”Nu e bine ce faci”-spune lumea.Iată,aşadar,şi răspunsul: lumea.Poţi să
trăieşti,să te manifeşti,să iubeşti,să suferi doar după cum zice lumea.Alminteri
nu e bine.Trebuie să faci totul ca lumea.De copil ţi se inoculează valorile
lumii.Educaţia ţi-e prestabilită de când poţi percepe ceea ce este în jurul
tău.Înaintând în vârstă ajungi,vrei nu vrei,un produs al lumii,urmându-i,cu o
habotnicie dusă la extrem,valorile.La un moment dat execuţi,nu discerni,nu
raţionezi.Eşti un sclav,un simplu executant.În mai puţine cuvinte,un imbecil.Aşa
că uneori-sau mai tot timpul-iţi vine să o dai dracului rău de tot.Lumea...desigur.

ZIUA 2

Cine eşti tu…?

Cine eşti tu să mă trezesc cu tine în gând?Cine eşti tu să-mi condiţionezi

emoţiile,sentimentele,sănătatea fizică şi psihică?Cine eşti tu să mă culc doar cu
gândul la tine?Cine eşti tu să-mi acaparezi toate visele mele?Cine eşti tu să nu
mă mai pot bucura de nimic?Cine eşti tu să fiu atât de nefericit?Cine eşti tu să-ţi
cerşesc atenţia,dragostea,interesul?Cine eşti tu ca eu să nu mai pot fi eu?Cine
eşti tu să-ţi fiu sclav necondiţionat şi umil?Cine eşti tu să distrugi tot ceea ce am
clădit în legătură cu tine?
Prin tot ceea ce faci îmi distrugi sistematic
viaţa,gândurile,emoţiile,aspiraţiile şi şansa de a fi om.Mă gândesc în fiecare zi
să-ţi fac pe plac,să te fac să te simţi bine,să clădesc cu mâinile goale şi cu
puritatea sentimentelor mele…fericirea ta.Nu dorm,nu mănânc,mă sufoc
gândindu-mă că o să mă părăseşti.Cu surâsul tău studiat şi aparent şăgalnic mi-ai
distrus încrederea în mine,mi-ai distrus visele,mi-ai distrus tot.
Astăzi îţi spun că nu mai accept să mă tratezi aşa.Astăzi îţi spun că nu mă
vei mai răni.De astăzi tu nu mai însemni absolut nimic.De astăzi tu eşti trecut,iar
eu viitor.Tot ceea ce mi-ai făcut trebuia să mă distrugă ireversibil.Dar se pare că
ai greşit,pe undeva,reţeta.În loc să mă distrugi eu am devenit mai puternic.Acum
eu te voi transforma în ceea ce ai vrut tu să mă transformi.Dacă mă mai
vrei,acum îţi spun nu.De azi îmi voi clădi un alt destin.Tu ar fi trebuit să mă
ajuţi.Tu trebuia să mă faci fericit.Pentru asta m-am încrezut în tine,ţi-am
încredinţat sentimentele mele,emoţiile mele,m-am încredinţat pe mine cu
totul.Iar tu…ce ai făcut?Ai râs de naivitatea mea,de sensibilitatea mea,de
fragilitatea mea şi nu ai vrut decât să mă distrugi.Doar aşa ca să te amuzi,să te
simţi bine.Nu te-ai gândit nici o clipă la ceea ce îmi doream eu pentru tine.Şi
tu…ai râs.
De acum te voi privi cu milă.Nu voi mai fi jucăria ta.M-ai îndepărtat fiind
atât de sigură de loialitatea mea.Ai crezut că eu nu voi mai avea nici o
alternativă,că eu sunt pe veci al tău…
Dar,te-ai înşelat amarnic.Am învăţat multe din perversiunea ta.Ţi-am
împrumutat armele şi tehnicile tale perverse pentru a mă regăsi,pentru a mă
reconstrui,pentru a supravieţui.Te-am învins atunci când erai atât de sigură de
reuşita planului tău.Victoria mea e,însă,amară.Am reuşit doar să mă regăsesc pe
mine.Sunt tot nefericit.Poate mai nefericit ca oricând.Dar acum am măcar o
şansă.Am şansa să pornesc la drumul către fericirea mea.Am pierdut prea mult
timp cu explicaţiile.Plec.Şi nu-ţi port pică.Râmâi aşa cu eşti.Până la urmă vei
primi ceea ce meriţi.
În definitiv,cine te-ai crezut?În definitiv,cine eşti tu…VIAŢĂ?