Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Page 1 of 16
Imprima povestea!
http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=077.php
7/12/2003
Page 2 of 16
nfocata lui mparatie, chiar statu pe loc, nct trei zile n-a fost noapte, ci numai senin si veselie - vinul curgea din butii sparte si chiotele despicau bolta cerului Si-i puse mama numele: Fat -Frumos din lacrima. Si crescu si se facu mare ca brazii codrilor. Crestea ntr-o luna c t altii ntr-un an. Cnd era destul de mare, puse sa-i faca un buzdugan de fier, l arunca n sus de despica bolta cerului, l prinse pe degetul cel mic si buzduganul se rupse-n doua. Atunci puse sa -i faca altul mai greu - l arunca n sus aproape de palatul de nori al lunei; caznd din nori, nu se rupse de degetul voinicului. Atunci Fat-Frumos si lua ziua buna de la parinti, ca sa se duca, sa se bata el singur cu ostile mparatului ce-l dusmanea pe tata-sau. Puse pe trupul sau mparatesc haine de pastor, camasa de borangic, tesuta n lacrimele mamei sale, mndra palarie cu flori, cu cordele si cu margele rupte de la gturile fetelor de-mparati, si puse-n brul verde un fluier de doine si altul de hore si, cnd era soarele de doua sulite pe cer, a plecat n lumea larga si-n toiul lui de voinic. Pe drum horea si doinea, iar buzduganul si-l arunca sa spintece norii, de cadea departe tot cale de-o zi. Vaile si muntii se uimeau auzindu-i c ntecele, apele-si ridicau valurile mai sus ca sa -l asculte, izvoarele si tulburau ad ncul, ca sa -si azvrle afara undele lor, pentru ca fiecare din unde sa -l auda, fiecare din ele sa poata cnta ca dnsul cnd vor sopti vailor si florilor. Rurile ce cioraiau mai n jos de briele melancolicelor st nce, nvatau de la pastorul mparat doina iubirilor, iar vulturii ce stau amutiti pe crestetele seci si sure ale stncilor nalte nvatau de la el tipatul cel plns al jalei. Stateau toate uimite pe cnd trecea pastorasul mparat, doinind si horind; ochii cei negri ai fetelor se umpleau de lacrimi de dor; si-n piepturile pastorilor tineri, rezimati c-un cot de-o stnca si c-o mna pe bta, ncoltea un dor mai ad nc, mai ntunecos, mai mare - dorul voiniciei! Toate stateau n loc, numai Fat-Frumos mergea mereu, urmarind cu c ntecul dorul inimii lui si cu ochii buzduganul ce sclipea prin nori si prin aer ca un vultur de otel, ca o stea nazdravana. Cnd era -nspre sara zilei a treia, buzduganul caznd se izbi de o poarta de arama si facu un vuiet puternic si lung. Poarta era sfarmata si voinicul intra. Luna rasarise dintre munti si se oglindea ntr-un lac mare si limpede, ca seninul cerului. n fundul lui, se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur; iar n mijlocul lui, pe o insula de smarand, nconjurat de un crng de arbori verzi si stufosi, se ridica un mndru palat de o marmura ca laptele, lucie si alba - att de lucie, nct n ziduri rasfrngea ca-ntr-o oglinda de argint: dumbrava si lunca, lac si tarmuri. O luntre aurita veghea pe undele limpezi ale lacului lnga poarta; si-n aerul cel curat al serii tremurau din palat cntece mndre si senine. FatFrumos se sui-n luntre si vslind, ajunse pna la scarile de
http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=077.php
7/12/2003
Page 3 of 16
marmura ale palatului. Patruns acolo el vazu n boltile scarilor candelabre cu sute de brate, si-n fiecare brat ardea cte o stea de foc. Patrunse n sala. Sala era nalta, sustinuta de stlpi si de arcuri, toate de aur, iar n mijlocul ei statea o mndra masa, acoperita cu alb, talgerele toate sapate din cte-un singur margaritar mare; iar boierii ce sedeau la masa n haine aurite, pe scaune de catifea rosie, erau frumosi ca zilele tineretii si voiosi ca horele. Dar mai ales unul din ei, cu fruntea -ntr-un cerc de aur, batut cu diamante, si cu hainele stralucite, era frumos ca luna unei nopti de vara. Dar mai mndru era Fat-Frumos. - Bine-ai venit, Fat-Frumos! - zise-mparatul; am auzit de tine, da de vazut nu te-am vazut. - Bine te-am gasit, mparate, desi ma tem ca nu te-oi lasa cu bine, pentru ca am venit sa ne luptam greu, ca destul ai viclenit asupra tatalui meu. - Ba n-am viclenit asupra tatalui tau, ci totdeauna mam luptat n lupta dreapta. Dar cu tine nu m-oi bate. Ci mai bine-oi spune lautarilor sa zica si cuparilor sa umple cupele cu vin si-om lega fratie de cruce pe ct om fi si-om trai. Si se sarutara feciorii de-mparati n urarile boierilor si baura si se sfatuira. Zise mparatul lui Fat-Frumos: - De cine-n lume te temi tu mai mult? - De nime-n lumea asta, afara de Dumnezeu. Dar tu? - Eu iar de nime, afara numai de Dumnezeu si de mama padurilor, o baba batrna si urta, care umbla prin mparatia mea de mna cu furtuna. Pe unde trece ea, fata pam ntului se usuca, satele se risipesc, trgurile cad naruite. Mers-am eu asupra ei cu batalie, dar n-am ispravit nimica. Ca sa nu-mi prapadeasca toata mparatia, am fost silit sa stau la-nvoiala cu ea si sa-i dau ca bir tot al zecele din copiii supusilor mei. Si azi vine ca sa -si ieie birul. Cnd suna miazanoaptea, fetele mesenilor se posomorra; caci pe miazanoapte calare cu aripi vntoase, cu fata zb rcita ca o stnca buhava si scobita de praie, c-o padure -n loc de par, urla prin aerul cernit mama padurilor cea nebuna. Ochii ei - doua nopti tulburi, gura ei - un hau cascat, dintii ei - siruri de pietre de mori. Cum venea vuind, Fat -Frumos o apuca de mijloc si o trnti cu toata puterea ntr-o piua mare de piatra; peste piua pravali o bucata de stnca, pe care-o lega din toate partile cu septe lanturi de fier. nauntru baba suiera si se smulgea ca vntul nchis - dar nu-i folosea nimica. Veni iar la ospat; c nd, prin boltile ferestelor, la lumina lunii, vazura doua dealuri lungi de apa. Ce era? Mama padurilor, neputnd sa iasa, trecea peste apa cu piua cu tot si-i brazda fata n doua dealuri. Si fugea mereu, o stnca de piatra ndracita, rupndu-si cale prin paduri, brazdnd pam ntul cu dra lunga, pna ce se facu nevazuta n departarea noptii. Fat-Frumos ospata ce ospata, dar apoi, lundu-si buzduganul de-a umar, merse mereu pe dra trasa de piua, pna ce ajunse lng-o casa frumoasa, alba, care sticlea la
http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=077.php
7/12/2003
Page 4 of 16
lumina lunii n mijlocul unei gradini de flori. Florile erau n straturi verzi si luminau albastre, rosie-nchise si albe, iar pintre ele roiau fluturi usori, ca sclipitoare stele de aur. Miros, lumina si un cntec nesfrsit, ncet, dulce, iesind din roirea fluturilor si a albinelor, mbatau gradina si casa. Lnga prispa steteau doua butii cu apa - iar pe prispa torcea o fata frumoasa. Haina ei alba si lunga parea un nor de raze si umbre, iar parul ei de aur era mpletit n cozi lasate pe spate, pe cnd o cununa de margaritarele era asezata pe fruntea ei neteda. Luminata de razele lunii, ea parea muiata ntr-un aer de aur. Degetele ei ca de ceara alba torceau dintr-o furca de aur si dintr-un fuior de o lna ca argintul, torcea un fir de o matasa alba, subtire, stralucita, ce samana mai mult a o vie raza de luna ce cutreiera aerul dect a fir de tort. La zgomotul usor al pasilor lui Fat-Frumos, fata-si ridica ochii albastri ca undele lacului. - Bine-ai venit, Fat-Frumos, zise ea cu ochii limpezi si pe jumatate nchisi, ct e de mult de cnd te-am visat! Pe cnd degetele mele torceau un fir, gndurile mele torceau un vis, un vis frumos, n care eu ma iubeam cu tine; Fat Frumos, din fuior de argint torceam si eram sa -ti tes o haina urzita n discntece, batuta -n fericire; s -o porti... sa te iubesti cu mine. Din tortul meu ti-as face o haina, din zilele mele o viata plina de desmerdari. Astfel, cum privea umilita la el, fusul i scapa din mna, si furca cazu alaturi cu ea. Ea se scula - si, ca rusinata de cele ce zisese, minele ei sp nzurau n jos ca la un copil vinovat, si ochii ei cei mari se plecara. El se apropie de ea, c o mna i cuprinse mijlocul, iar cu cealalta i desmierda ncet fruntea si parul si-i sopti: - Ce frumoasa esti tu, ce draga-mi esti! Acui esti tu, fata mea? - A mamei padurilor, raspunse ea suspinnd, ma vei iubi tu acuma, cnd stii a cui sunt? Ea nconjura cu amndoua bratele ei goale grumazul lui si se uita lung la el, n ochii lui. - Ce-mi pasa a cui esti, zise el, destul ca te iubesc. - Daca ma iubesti, sa fugim atuncea, zise ea lipindu-se mai tare de pieptul lui, daca te-ar gasi mama, ea te-ar omor, si dac-ai muri tu, eu as nebuni, ori as muri si eu. - N-ai frica, zise el z mbind si desfacndu-se din bratele ei. Unde-i muma-ta? - De c nd a venit, se zbuciuma n piua n care-ai ncuiat-o tu si roade cu coltii la lanturile ce-o nchid. - Ce-mi pasa, zise el rapezindu-se sa vada unde-i. - Fat-Frumos, zise fata, si doua lacrimi mari stralucira n ochii ei - nu te duce nca. Sa te-nvat eu ce sa facem ca sa nvingi tu pe mama. Vezi tu butile aste doua? Una-i cu apa, alta cu putere. Sa le mutam una -n locul alteia. Mama, cnd se lupta cu vrajmasii ei, striga cnd oboseste: ? Stai, sa mai bem cte -oleaca de apa!" Apoi ea bea putere, n vreme ce dusmanul ei numai apa. De aceea noi le mutam din loc, ea
http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=077.php
7/12/2003
Page 5 of 16
nu va sti si va bea numai apa n vremea luptei cu tine. Precum au zis, asa au si facut. El se rapezi dupa casa. - Ce faci, baba? striga el. Baba, de venin, se smulse o data din piua-n sus si rupse lanturile, lungindu-se slaba si mare pna-n nori. - A! bine ca mi-ai venit, Fat-Frumos, zise ea, facnduse iar scurta, ia acum hai la lupta, acu om vedea cine -i mai tare! - Hai! zise Fat-Frumos. Baba-l apuca de mijloc, se lungi repezindu-se cu el pna-n nori, apoi l izbi de pamnt si-l baga n tarna pn? n glesne. Fat- Frumos o izbi pe ea si o baga-n pamnt pna-n genunchi. - Stai, sa mai bem apa, zise mama padurilor ostenita. Statura si se rasuflara. Baba bau apa, Fat-Frumos bau putere, s-un feli de foc nestins i cutreiera cu fiori de racoare toti muschii si toate vinele lui cele slabite. C-o putere ndoita, cu brate de fier o smuci pe baba de mijloc si-o baga-n pamnt pna-n gt. Apoi o izbi cu buzduganul n cap si-i risipi creierii. Cerul ncarunti de nouri, vntul ncepu a geme rece si a scutura casa cea mica n toate ncheieturile capriorilor ei. Serpi rosii rupeau trasnind poala neagra a norilor, apele pareau ca latra, numai tunetul cnta ad nc ca un proroc al perzarii. Prin acel ntuneric des si nepatruns, Fat-Frumos vedea albind o umbra de argint, cu par de aur despletit, ratacind, cu minile ridicate si palida. El se apropie de ea si-o cuprinse cu bratele lui. Ea cazu ca moarta de groaza pe pieptul lui, si minele ei reci s-ascunsera-n s nul lui. Ca sa se trezeasca, el i saruta ochii. Norii se rupeau bucati pe cer - luna rosie ca focul se ivea prin sparturile lor risipite; iar pe snul lui, FatFrumos vedea cum nfloreau doua stele albastre, limpezi si uimite - ochii miresei lui. El o lua pe brate si ncepu sa fuga cu ea prin furtuna. Ea-si culcase capul n snul lui si parea ca adormise. Ajuns lnga gradina mparatului, el o puse-n luntre, duc nd-o ca-ntr-un leagan peste lac, smulse iarba, fn cu miros si flori din gradina si-i cladi un pat, n care -o aseza ca-ntr-un cuib. Soarele iesind din rasarit privea la ei cu drag. Hainele ei umede de ploaie se lipisera de membrele dulci si rotunde, fata ei de-o paloare umeda ca ceara cea alba, minile mici si unite pe pept, parul despletit si rasfirat pe fn, ochii mari, nchisi si adnciti n frunte, astfel ea era frumoasa, dar parea moarta. Pe acea frunte neteda si alba, Fat-Frumos presara cteva flori albastre, apoi sezu alaturi cu ea si-ncepu a doini ncet. Cerul limpede - o mare, soarele - o fata de foc, ierburile mprospatate, mirosul cel umed al florilor nviosate1 o faceau sa doarma mult si lin, nsotita n calea visurilor ei de glasul cel plns al fluierului. Cnd era soarele-n ameaza firea tacea, si Fat-Frumos asculta linistita ei rasuflare calda si umeda. Incet se pleca la obrazul ei si-o saruta. Atunci ea deschise ochii nca plini de visuri si-ntinzndu-se somnoroasa
http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=077.php
7/12/2003
Page 6 of 16
zise ncet si zmbind: - Tu aici esti? - Ba nu sunt aici, nu vezi ca nu sunt aici? zise el mai lacrimnd de fericire. Cum sedea el lnga ea, ea -si ntinse un brat si-i cuprinse mijlocul. - Hai scoala, zise el desmerdnd-o, e ziua-n amiaza mare. Ea se scula, si netezi parul de pe frunte si-l dete pe spate, el i cuprinse mijlocul - ea -i nconjura grumazul - si astfel trecura printre straturile de flori si intrara n palatul de marmura al mparatului. El o duse la mparatul si i-o arata spuindu-i ca -i mireasa lui. Imparatul zmbi, apoi l lua de mna pe FatFrumos, ca si cnd ar fi vrut sa-i spuie ceva n taina, si-l trase la o fereastra mare pe care vedea lacul cel ntins. Ci el nu-i spuse nimica, ci numai se uita uimit pe luciul lacului si ochii i se umplura de lacrimi. O lebada si naltase aripile ca pe niste pnze de argint si cu capul cufundat n apa sfsia fata senina a lacului. - Plngi, mparate, zise Fat-Frumos, de ce? - Fat-Frumos, zise mparatul, binele ce mi l- ai facut mie nu ti -l pot plati nici cu lumina ochilor, oric t de scumpa mi-ar fi, si cu toate astea vin sa -ti cer si mai mult. - Ce, mparate? - Vezi tu lebada ceea ndragita de unde? Tnar fiind, ar trebui sa fiu ndragit de viata, si cu toate astea de cte ori am vrut sa-mi fac sama! Iubesc o fata frumoasa, cu ochii gnditori, dulce ca visele marii - fata Genarului, om mndru si salbatic, ce si petrece viata vnnd prin paduri batrne. O, ct e de aspru el, ct e de frumoasa fata lui! Orice ncercare de-a o rapi a fost desarta. Incearca -te tu! Ar fi stat Fat-Frumos locului, dar scumpa-i era fratia de cruce, ca oricarui voinic, mai scumpa dect zilele, mai scumpa dec t mireasa. - Imparate prea luminate, din cte noroace -ai avut, unul a fost mai mare dect toate: acela ca Fat-Frumos ti-i frate de cruce. Hai ca ma duc eu sa rapesc pe fata Genarului! Si-si lua cai ageri, cai cu suflet de vnt, Fat-Frumos, si era sa plece. Atunci mireasa lui - Ileana o chema - i zise ncet la ureche, sarutndu-l cu dulce: - Nu uita, Fat -Frumos, ca pe ct vei fi tu departe, eu oi tot plnge. El se uita cu mila la ea, o mngia - dar apoi, desfacndu-se de mbratisarile ei, se avnta pe seaua calului si pleca n lume. Trecea prin codri pustii, prin munti cu fruntea ninsa, si, cnd rasarea dintre stnci batrne luna cea palida ca fata unei fete moarte, atunci vedea din cnd n cnd cte -o streanta uriasa atrnata de cer, ce nconjura cu poalele ei vrful vreunui munte - o noapte sfrticata, un trecut n ruina, un castel numai pietre si ziduri sparte.
http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=077.php
7/12/2003
Page 7 of 16
Cnd se lumina de ziua, Fat -Frumos vede ca sirul muntilor da ntr-o mare verde si ntinsa, ce traieste n mii de valuri senine, stralucite, care treiera aria marii ncet si melodios, pna unde ochiul se pierde n albastrul cerului si n verdele marii. In capatul sirului de munti, drept asupra marii, se oglindea n fundul ei o mareata stnca de granit, din care rasarea ca un cuib alb o cetate frumoasa, care, de alba ce era, parea poleita cu argint. Din zidurile arcate rasareau ferestre stralucite, iar dintr -o fereastra deschisa se zarea, printre oale de flori, un cap de fata oaches, si visator, ca o noapte de vara. Era fata Genarului. - Bine-ai venit, Fat-Frumos, zise ea, sarind de la fereastra si deschiznd portile maretului castel, unde ea locuia singura ca un geniu ntr-un pustiu, asta-noapte mi se parea ca vorbesc c-o stea, si steaua mi-a spus ca vii din partea mparatului ce ma iubeste. In sala cea mare a castelului, n cenusa vetrei, veghea un motan cu sapte capete, care cnd urla dintr-un cap sauzea cale de-o zi, iar cnd urla din c te sapte, s-auzea cale de sapte zile. Genarul, pierdut n salbaticele sale vnatori, se departase cale de-o zi. Fat-Frumos lua fata-n brate si punnd-o pe cal zburau am ndoi prin pustiul lungului marei ca doua abia vazute nchegari ale vazduhului. Dar Genarul, om nalt si puternic, avea un cal nazdravan cu doua inimi. Motanul din castel mieuna dintr-un cap, iar calul Genarului necheza cu vocea lui de bronz. - Ce e? l ntreba Genarul pe calul nazdravan, ti s-a urt cu binele? - Nu mi s-a urt mie cu binele, ci de tine-i rau. FatFrumos ti-a furat fata. - Trebuie sa ne grabim mult ca sa -i ajungem? - Sa ne grabim si nu prea, pentru ca-i putem ajunge. Genarul ncalica si zbura ca spaima cea batrna n urma fugitilor. In curnd i si ajunse. - Sa se bata cu el FatFrumos nu putea, pentru ca Genarul era crestin si puterea lui nu era n duhurile ntunericului, ci n Dumnezeu. - Fat-Frumos! zise Genarul, mult esti frumos si mi-e mila de tine. De asta data nu-ti fac nimica, dar de alta data... tine minte! Si lundu-si fata alaturi cu el, pieri n vnt, ca si cnd nu mai fusese. Dar Fat -Frumos era voinic si stia drumul napoi. El se rentoarse si gasi pe fata iar singura, nsa mai palida si mai plnsa ea parea si mai frumoasa. Genarul era dus iar la vnatoare cale de doua zile. Fat-Frumos lua alti cai din chiar grajdul Genarului. Asta data plecara noaptea. Ei fugeau cum fug razele lunii peste adncile valuri ale marii, fugeau prin noaptea pustie si rece ca doua visuri dragi; ci prin fuga lor auzeau miautele lungi si ndoite ale motanului din vatra castelului. Apoi li se paru ca nu mai pot merge, asemene celor ce vor sa
http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=077.php
7/12/2003
Page 8 of 16
fuga n vis si cu toate aceste nu pot. Apoi un nor de colb i cuprinse, caci Genarul venea n fuga calului, de rupea pam ntul. Fata lui era nfricosata, privirea crunta. Fara de-a zice o vorba, el apuca pe Fat-Frumos si-l azvrli n nourii cei negri si plini de furtuna ai cerului. Apoi disparu cu fata cu tot. Fat-Frumos ars de fulgere - nu cazu din el dect o mna de cenusa n nisipul cel ferbinte si sec al pustiului. Dar din cenusa lui se facu un izvor limpede ce curgea pe un nisip de diamant; pe lnga el arbori nalti, verzi, stufosi rasp ndeau o umbra racorita si mirositoare. Daca cineva ar fi priceput glasul izvorului, ar fi nteles ca jelea ntr-o lunga doina pe Ileana, mparateasa cea balaie a lui Fat-Frumos. Dar cine sa nteleaga glasul izvorului ntr-un pustiu, unde pna atunci nu calcase picior de om? Dar pe vremea aceea Domnul umbla nca pe pamnt. Intr-o zi se vedeau doi oameni calatorind prin pustiu. Hainele si fata unuia stralucea ca alba lumina a soarelui; celalalt, mai umilit, nu parea dect umbra celui luminat. Erau Domnul si Sf. Petrea. Picioarele lor nferbntate de nisipul pustiului calcara atuncea n racoarele1 si limpedele pru ce curgea din izvor. Pin cursul apei cu glesnele lor sfsiau valurile pna la umbritul lor izvor. Acolo Domnul bau din apa si-si spala fata sa cea sfnta si luminata si minile sale facatoare de minuni. Apoi sezura amndoi n umbra, Domnul, cugetnd la tatal sau din cer, si Sf. Petrea, ascultnd pe cugete doina izvorului plngator. Cnd se sculara spre a merge mai departe, zise Sf. Petrea: - Doamne, fa ca acest izvor sa fie ce-a fost mai nainte. - Amin! zise Domnul ridicnd mna sa cea sfnta, dupa care apoi se departara nspre mare fara a mai privi napoi. Ca prin farmec pieri izvorul si copacii, si Fat -Frumos trezit ca dintr -un somn lung se uita mprejur. Atunci vazu chipul cel luminat al Domnului, ce mergea pe valurile marei, care se plecau naintea lui, ntocmai ca pe uscat; si pe Sf. Petrea, care, mergnd n urma lui si nvins de firea lui cea omeneasca, se uita napoia sa si-i facea lui Fat-Frumos din cap. Fat-Frumos i urmari cu ochii pna ce chipul Sf. Petrea se risipi n departare si nu se vedea dect chipul stralucit al Domnului arunc nd o dunga de lumina pe luciul apei, astfel nct, daca soarele n-ar fi fost n ameazi, ai fi crezut ca soarele apune. El ntelese minunea nvierii sale si ngenunche nspre apusul acelui soare dumnezeiesc. Dar apoi si aduse aminte ca fagaduise a rapi pe fata Genarului, si ceea ce fagaduieste voinicul anevoie o lasa nefacuta. Deci se porni si nspre seara ajunse la castelul Genarului, ce stralucea n ntunericul serei ca o uriasa umbra. El intra n casa... fata Genarului plngea. Dar cnd l vazu, fata ei se -nsenina, cum se-nsenina o unda de o raza. El i povesti cum nviase, atunci ea-i zise: - De rapit nu ma poti rapi pna ce nu-i avea un cal asemene cu acela ce -l are tatal meu, pentru c-acela are doua
http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=077.php
7/12/2003
Page 9 of 16
inimi; dar eu am sa -l ntreb n asta seara de unde-si are calul, ca sa poti si tu sa capeti unul ca acela. Pna atunci nsa, pentru ca sa nu te afle tata -meu, eu te voi preface ntro floare. El sezu pe un scaun, iar ea sopti o vraja dulce si, cum l saruta pe frunte, el se prefacu ntr-o floare rosie nchisa ca visina coapta. Ea-l puse ntre florile din fereastra si cnta de veselie, de rasuna castelul tatalui ei. Atunci intra si Genarul. - Vesela, fata mea? si de ce esti vesela? ntreba el. - Pentru ca nu mai este Fat-Frumos, ca sa ma rapeasca, raspunse ea rznd. Se pusera la cina. - Tata, ntreba fata, de unde ai calul d -tale, cu care mbli la v nat? - La ce-ti trebuie s-o stii? zise el ncruntnd sprncenele. - Stii prea bine, raspunse fata, ca nu vreau ca s-o stiu, dec t numai ia-asa ca s-o stiu, pentru c-acu nu mai e Fat Frumos sa ma rapeasca. - Stii tu ca nu ma mpotrivesc tie niciodata - zise Genarul. Departe de-aicea, lnga mare, sede o baba care are sapte iepe. Ea tine oameni, care sa i le pazeasca un an (cu toate ca anul ei nu e dect de trei zile), si daca cineva i le pazeste bine, ea-l pune sa -si aleaga drept rasplata un mnz, iar de nu, l omoara si-i pune capul ntr-un par. Chiar nsa daca pazeste cineva bine iepele totusi ea -l vicleneste pe om, caci scoate inimile din caii toti si le pune ntr-unul singur, nct cel ce-a pazit alege mai ntotdeauna un cal fara inima, care -i mai rau dect unul de rnd... Esti multumita, fata mea? - Multamita, raspunse ea zmbind. Totodata nsa Genarul i arunca n fata o batista rosie, usoara, mirositoare. Fata se uita mult n ochii tatalui sau, ca un om care se desteapta dintr -un vis, de care nu-si poate aduce aminte. Ea uitase tot ce -i spusese tata-sau. Insa floarea din fereastra veghea printre frunzele ei, ca o stea rosie prin ncretiturile unui nor. A doua zi Genarul pleca iarasi des-dimineata la vnatoare. Fata saruta murmurnd floarea rosie si Fat-Frumos nascu ca din nimica naintea ei. - Ei, stii ceva? o ntreba el. - Nu stiu nimica, zise ea trista si punnd dosul minii pe fruntea ei, am uitat tot. - Insa eu am auzit tot, zise el. Rami cu bine, fata mea; n curnd ne vom vedea iar. El ncalica pe un cal si disparu n pustiuri. In arsita cea dogortoare a zilei vazu aproape de padure un tntar zv rcolindu-se n nisipul cel ferbinte. - Fat-Frumos, zise tntarul, ia-ma de ma du p na-n padure, ca ti-oi prinde si eu bine. Sunt mparatul tntarilor. Fat-Frumos l duse pn? n padurea prin care era sa
http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=077.php
7/12/2003
Page 10 of 16
treaca. Iesind din padure, trecu iar prin pustiu de-a lungul marii, si vazu un rac att de ars de soare, nct nu mai avea nici putere sa se mai ntoarca-napoi... - Fat-Frumos, zise el, arunca-ma-n mare, ca ti-oi prinde si eu bine. Sunt mparatul racilor! Fat-Frumos l arunca n mare si-si urma calea. Cnd nspre seara ajunse la un bordei urt si acoperit cu gunoi de cal. Imprejur gard nu era, ci numai niste lungi taruse ascutite, din care sase aveau fiecare-n vrf cte un cap, iar al saptelea, fara, se clatina mereu n vnt si zicea: cap! cap! cap! cap! Pe prispa o baba batrna si zbrcita, culcata pe un cojoc vechi, sta cu capul ei sur ca cenusa n poalele unei roabe tinere si frumoase, care-i cauta n cap. - Bine v-am gasit, zise Fat-Frumos. - Bine-ai venit, flacaule, zise baba sculndu-se. Ce-ai venit? ce cauti? Vrei sa -mi pasti iepele poate. - Da. - Iepele mele pasc numai noaptea... Uite, chiar de-acu poti sa pornesti cu ele la pascut... Fata hai! ia da tu flacaului dem ncatul ce i-am facut eu si porneste-l. Alaturi cu bordeiul era sub pam nt o pivnita. El intra n ea si acolo vazu sapte iepe negre, stralucite, sapte nopti, care de c nd erau nu zarisera nca lumina soarelui. Ele nechezeau si bateau din picioare. Nemncat toata ziua, el cina ce-i daduse baba, s-apoi, ncalecnd pe una din iepe, mna pe celelalte n aerul ntunecos si racoros al noptii. Dar ncet, ncet simti cum se strecoara un somn de plumb prin toate vinele lui, ochii i se paienjenira si el cazu ca mort n iarba pajistei. El se trezi pe cnd mijea de ziua. Cnd colo - iepele nicaieri. El si credea capul pus n teapa, cnd vede iesind dintr-o padure-n departare cele sapte iepe alungate de un roi nemarginit de tntari si un glas subtire-i zise: - Mi-ai facut un bine, ti l-am facut si eu. Cnd se ntoarse cu caii, baba ncepu sa turbe, sa rastoarne casa cu sus-n jos si sa bata fata, care nu era de vina. - Ce ai, mama? ntreba Fat-Frumos. - Nimica, zise ea, mi-a venit si mie toane. Asupra ta n am nimica... sunt foarte multumita. Apoi, intrnd n grajd, ncepu sa bata caii, tipnd: - Ascundeti-va mai bine, bata-v-ar mama lui Dumnezeu, ca sa nu va mai gaseasca, uciga-l crucea si mannce -l moartea! A doua zi porni cu caii, dar iar cazu jos si dormi pna ce mijea de ziua. Disperat, era sa ieie lumea-n cap, cnd deodata vede rasarind din fundul marii cei sapte cai, muscati de-o multime de raci. - Mi-ai facut un bine, zise un glas, ti l-am facut si eu. Era mparatul racilor. El mna caii-nspre casa si vede iar o priveliste ca-n
http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=077.php
7/12/2003
Page 11 of 16
ziua trecuta. Insa n cursul zilei roaba babei s-apropie de el si-i zise ncet, strngndu-l de mna: - Eu stiu ca tu esti Fat-Frumos. Sa nu mai man nci din bucatele ce-ti fierbe baba, pentru ca-s facute cu somnoroasa 1. Ti-oi face eu altfeli de bucate. Fata ntr-ascuns i facu merinde, si-nspre seara, cnd era sa plece cu caii, si simti ca prin minune capul treaz. Spre mezul noptii se-ntoarse acasa, mna caii n grajdi, i ncuie si intra n odaie. Pe vatra cuptorului, n cenusa, mai licureau ctiva carbuni. Baba sta ntinsa pe laita si ntepenita ca moarta. El g ndi c-a murit s-o scutura. Ea era ca trunchiul si nu se misca de loc. El trezi fata ce dormea pe cuptor. - Uite, zise el, ti-a murit baba. - As! asta sa moara! raspunse ea suspinnd. Adevarat ca acum e ca si moarta. Acu-i miazanoaptea... un somn amortit i cuprinde trupul... dar sufletul ei cine stie pe la cte rasp nteni sta, cine stie pe cte cai a vrajilor umbla. Pna ce cnta cucosul ea suge inimile celor ce mor ori pustieste sufletul celor nenorociti. Da, badica, mine ti se-mplineste anul, ia-ma si pe mine cu d-ta, ca ti-oi fi de mare folos. Eu te voi scapa din multe primejdii, pe care ti le gateste baba. Ea scoase din fundul unei lazi hrbuite si vechi o cute, o perie si o naframa. A doua zi de dimineata i se mplinise lui Fat-Frumos. Baba trebuia sa-i dea unul din cai s -apoi sa -l lase sa plece cu Dumnezeu. Pe cnd prnzeau, baba iesi pn-n grajd, scoase inimele din ctesisapte caii, spre a le pune pe toate ntr-un tretin1 slab, caruia-i priveai prin coaste. Fat-Frumos se scula de la masa si dupa ndemnarea babei se duse sa-si aleaga calul ce trebuia sa si-l ieie. Caii cei fara inimi erau de un negru stralucit, tretinul cel cu inimile sta culcat ntr-un colt pe-o movila de gunoi. - Pe acesta-l aleg eu, zise Fat-Frumos, aratnd la calul cel slab. - Da? cum, Doamne iarta-ma, sa slujesti tu degeaba? zise baba cea vicleana, cum sa nu-ti iei tu dreptul tau? Alege-ti unul din caii isti frumosi... oricare ar fi, ti-l dau. - Nu, pe acesta-l voi, zise Fat-Frumos, tiind la vorba lui. Baba scrsni din dinti ca apucata, dar apoi si strnse moara cea hrbuita de gura, ca sa nu iasa prin ea veninul ce i rascolea inima pestrita. - Hai, ia-ti-l, zise -n sfrsit. El se urca pe cal cu buzduganul de-a umere. Parea ca fata pustiului se ia dupa urmele lui si zbura ca un gnd, ca o vijelie, printre volburele de nisip, ce se ridicau n urma-i. Intr-o padure l astepta fata fugita. El o urca pe cal dupa dnsul si fugea mereu. Noaptea inundase pamntul cu aerul ei cel negru si racoare. - Ma arde-n spate, zise fata. Fat-Frumos se uita napoi. Dintr-o volbura nalta, verde,
http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=077.php
7/12/2003
Page 12 of 16
se vedeau nemiscati doi ochi de jaratic, a caror raze rosii ca focul ars patrundeau n rarunchii fetei. - Arunca peria! zise fata. Fat-Frumos o asculta. Si deodata-n urma-le vazura ca se ridica o padure neagra, deasa, mare, nfiorata de un lung freamat de frunze si de un urlet flamnd de lupi. - Inainte! striga Fat -Frumos calului, care zbura asemenea unui demon urmarit de un blestem prin negura noptii. Luna palida trecea prin nouri suri ca o fata limpede prin mijlocul unor vise tulburi si seci. Fat-Frumos zbura... zbura necontenit. - Ma arde-n spate! zise fata c-un geamat apasat, ca si cnd s-ar fi silit mult ca sa nu spuie nca. Fat-Frumos se uita si vazu o bufnita mare si sura, din care nu straluceau dect ochii rosii, ca doua fulgere lantuite de un nor. - Arunca cutea! zise fata. Fat-Frumos o arunca. Si deodata se ridica din pam nt un colt sur, drept, neclintit, un urias mpietrit ca spaima, cu capul atingnd de nori. Fat-Frumos vjia prin aer asa de iute, nct i se parea ca nu fuge, ci cade din naltul cerului ntr-un adnc nevazut. - Ma arde! zise fata. Baba gaurise st nca ntr-un loc si trecea prin ea prefacuta ntr-o funie de fum, a carei capat dinainte ardea ca un carbune. Arunca naframa! zise fata. Fat-Frumos o asculta. Si deodata vazura n urma-le un luciu ntins, limpede, ad nc, n a carui oglinda balaie se scalda n fund luna de argint si stelele de foc. Fat-Frumos auzi o vraja lunga prin aer si se uita prin nori. Cale de doua ceasuri - pierduta n naltul cerului - plutea ncet, ncet prin albastrul tariei miazanoaptea batrna cu aripile de arama. Cnd baba nota smintita pe la jumatatea lacului alb, Fat-Frumos arunca buzduganu-n nori si lovi miazanoaptea n aripi. Ea cazu ca plumbul la pam nt si croncani jalnic de douasprezece ori. Luna s -ascunse ntr-un nor si baba, cuprinsa de somnul ei de fier, se afunda n adncul cel vrajit si necunoscut al lacului. Iar n mijlocul lui se ridica o iarba lunga si neagra. Era sufletul cel osndit al babei. - Am scapat! zise fata. - Am scapat! zise calul cel cu sapte inimi. Stapne, adauga calul, tu ai izbit meazanoaptea de a cazut la pam nt cu doua ceasuri nainte de vreme si eu simt sub picioarele mele rascolindu-se nisipul. Schelete nmormntate de volburele nisipului arzator al pustiilor au sa se scoale, spre a se sui n luna la benchetele lor. E primejdios ca sa umbli acuma. Aerul cel nveninat si rece al sufletelor lor moarte, var putea omor. Ci mai bine voi culcati -va, si eu pn?
http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=077.php
7/12/2003
Page 13 of 16
atuncea m-oi ntoarce la mama, ca sa mai sug nc-o data laptele cel de vapaie alba a ttelor ei, pentru ca sa ma fac iar frumos si stralucit. Fat-Frumos l asculta. Se dete jos de pe cal si-si asternu mantaua pe nisipul nca ferbinte. Dar ciudat... ochii fetei se-nfundasera n cap, oasele si ncheieturile fetei i iesisera afara, pielita din oachesa se facuse vnata, mna grea ca plumbul si rece ca un sloi de gheata. - Ce ti -i? o ntreba Fat-Frumos. - Nimica, nu mi-i nimica, zise ea cu glasul stins; si se culca n nisip tremurnd ca apucata. Fat-Frumos dadu drumu calului, apoi se culca pe mantaua ce si-o asternuse. El adormi; cu toate acestea-i parea ca nu adormise. Pielitele de pe lumina ochiului i se rosisera ca focul si prin el parea ca vede cum luna se cobora ncet, marindu-se spre pamnt, pna ce parea ca o cetate sfnta si argintie, sp nzurata din cer, ce tremura stralucita... cu palate nalte albe... cu mii de ferestre trandafirii; si din luna se scobora la pam nt un drum mparatesc acoperit cu prund de argint si batut cu pulbere de raze. Iara din ntinsele pustii se rascoleau din nisip schelete nalte... cu capete seci de oase... nvalite n lungi mantale albe, tesute rar din fire de argint, nct prin mantale se zareau oasele albite de secaciune. Pe fruntile lor purtau coroane facute din fire de raze si din spini auriti si lungi... si ncalecati pe schelete de cai mergeau ncet-ncet... n lungi siruri... dungi miscatoare de umbre argintii... si urcau drumul lunii si se pierdeau n palatele nmarmurite ale cetatii din luna, prin a carora feresti se auzea o muzica lunatica... o muzica de vis. Atunci i se paru ca si fata de lnga el se ridica ncet... ca trupul ei se risipea n aer, de nu ramneau dect oasele, ca, inundata de-o manta argintie, apuca si ea calea luminoasa ce ducea n luna. Se ducea n tulburea mparatie a umbrelor, de unde venise pe pamnt, momita de vrajile babei. Apoi pielita ochilor lui se nverzi... se nnegri - si nu mai vazu nimica. Cnd deschise ochii, soarele era sus de tot. Fata lipsea si aievea. Dar n pustiul arid necheza calul frumos, stralucit, mbatat de lumina aurita a soarelui, pe care el acu o vedea pentru-ntia data. Fat-Frumos se avnta pe el si-n rastimpul c torva gnduri fericite ajunse la castelul ncoltit al Genarului. De asta data Genarul v na departe cale de sapte zile. El o lua pe fata pe cal dinaintea lui. Ea-i cuprinsese gtul cu bratele ei si-si ascunsese capul n snul lui, pe cnd poalele lungi ale hainei ei albe atingeau din zbor nisipul pustiei. Mergeau asa de iute, nct i se parea ca pustiul si valurile marei fug, iar ei stau pe loc. Si numai ncet se auzea motanul mieunnd din cte sapte capetele.
http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=077.php
7/12/2003
Page 14 of 16
Perdut n paduri, Genarul si aude calul necheznd. - Ce e? l ntreba. - Fat-Frumos ti fura fata, raspunse calul nazdravan. - Putea-l-om ajunge? ntreba Genarul mirat, pentru ca stia ca-l omorse pe Fat-Frumos. - Nu zau, raspunse calul, pentru c-a ncalecat pe un frate al meu, care are sapte inimi, pe cnd eu n-am dec t doua. Genarul si nfipse pintenii adnc n coastele calului, care fugea scuturndu-se... ca o vijelie. Cnd l vazu pe FatFrumos n pustiu, zise calului sau: - Spune fratne-tau sa -si arunce stap nul n nori si sa vina la mine, ca l-oi hrani cu miez de nuca si l-oi adapa cu lapte dulce. Calul Genarului i necheza fratni-sau ceea ce -i spusese - dar frate-sau i-o spuse lui Fat-Frumos. - Zi fratni-tau, zise Fat -Frumos calului sau, sa-si arunce stapnu-n nori, si l-oi hrani cu jaratic si l-oi adapa cu para de foc. Calul lui Fat-Frumos o necheza asta fratni-sau si acesta azvrli pe Genarul pna n nori. Norii cerului nmarmurira si se facura palat sur si frumos - iar din doua gene de nouri se vedeau doi ochi albastri ca cerul, ce repezeau fulgere lungi. Erau ochii Genarului exilat n mparatia aerului. Fat-Frumos domoli pasul calului si aseza pe fata pe acela al tatne-sau. O zi nca - si ajunsera n mndra cetate a mparatului. Lumea-l crezuse mort pe Fat-Frumos, si de aceea, cnd se mprastie faima venirii lui, ziua-si muie aerul n lumina de sarbatoare si oamenii asteptau murmurnd la faima venirii lui, cum vuieste un lan de gru la suflarea unui vnt. Dar ce facuse oare n vremea aceea Ileana mparateasa? Ea, cum plecase Fat-Frumos, s-a nchis ntr-o gradina cu nalte ziduri de fier si acolea culcndu-se pe pietre reci, cu capul pe un bolovan de cremene, plnse ntr-o scalda de aur, asezata lnga ea, lacrimi curate ca diamantul. In gradina cu multe straturi, neudata si necautata de nimeni, nascura din pietris sterp, din arsita zilei si din secaciunea noptii flori cu frunze galbene si c-o culoare stinsa si tulbure, ca tulburii ochi ai mortilor, florile durerii. Ochii mparatesei Ilenei, orbiti de plns, nu mai vedeau nimica; dect i se parea numai ca-n luciul baii, plina de lacrimile ei, vedea ca-n vis chipul mirelui ei iubit. Ci ochii ei, doua izvoare secate, ncetase de-a mai varsa lacrimi. Cine-o vedea cu parul ei galben si lung, despletit si mprastiat ca cretii unei mantii de aur pe snul ei rece, cine-ar fi vazut fata ei de-o durere muta, sapata parca cu dalta n trasaturele ei, ar fi gndit ca -i o nmarmurita zna a undelor, culcata pe un mormnt de prund. Dar cum auzi vuietul venirii lui, fata ei se-nsenina; ea
http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=077.php
7/12/2003
Page 15 of 16
nchide fereastra
http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=077.php
7/12/2003
Page 16 of 16
http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=077.php
7/12/2003