realismul si originalitatea povestilor lui Ion Creanga

Realismul povestilor Dea lungul timpului, basmele lui Creanga au fost interpretatein modul cum critica liter ara le-a apreciat sau le-a departat depovestea populara. La inceput, chiar printre junimisti Povestea lui"Harap-Alb" era considerata o prelungire a basmului popular. Mai apoi, G.Ibraileanu a observat ca basmele lui Creanga au opronuntata originalitate, intrucat acestea au o tinuta realista. "Creanga este atat de realist incat unele din povestile lui suntaproape lipsite de miraculos" exegeza lui Ibraileanu este primulatac puternic impotriva celor carel considera pe Creanga, un simpluculegator de folclor. Calinescu reliefeaza relatia subtila a basmului luiCrea nga cu cel popular, sustinand ca "desi in fond scriitor cult,Creanga un scriitor popular intr-un sens inalt". Creanga se apropie de basm ca si Eminescu, romanticul: elgandeste si simte mitic, povestile amintind de intamplari, de practicimagice, de comportamentul mitologic al personajelor. Din basme, Creanga preia acele motive si teme care ilreprezinta pe el si epoc a lui. Numai asa se poate explica realismulbasmelor sale, prin umanizarea fantastic ului (substituireapersonajelor de basm cu fapturi umane obisnuite), prin coborareat ranscendentului pe pamant. Este curios, dar Creanga demitizeaza orealitate pentru a se crea o mitologie proprie, fiind prezent inipoataza demiurgica. De aici acea "culoar e locala" ce inseamna unefort personal de a da realitatii mitice o nota realistsociala. Realismul rezulta din cultivarea detaliului si punerea in evidentaa unei individ ualitati stilistice, dupa cum remarca G.Calinescu"Povestile lui Creanga au o ritmica sustinuta de prezenta in text ascriitorului. Ajungand la fragmente versificate in formulele iniale, mediane si finale , Creanga isi exprimamomente euforice de creatie". Aceste fragmente sunt o curger e continua intre epic si liric. Povestile suntremarcabile prin organicitatea lor, eviden tiind in principal, umanismul de esenta populara al lui Creanga. Lasand la o parte proverbele si zicatorile inserate in text, reprezentand fondul principal al gandiriinoastre populare, in povestile lui Creanga se intrezareste placerea de a portretiza. Grija scriitorului de anuanta psihologic, de a umple cadrul de viata, dea da culoare locala, cea ce nu se intrevede la creatorulp opular.

Originalitatea povestilor Prevestind capodopera ("Amintiri din copilarie"), aceste basme isi au ca spatiu de desfasurare tot satularhaic, iar protagonistii oameni de aceeasi teapa c matusa Mariuca, cu Trasnea Sunt povesti fantastice cu multe aluzii "realiste", chair parodii, dupa cum observa Valeriu Cristea, darurmarind schema basmelor pop ulare, scriitorul le umple de viata. Toposul acestor povesti este satulatemporal incre menit insa, in traditia lui, cu imparati si Feti-Frumosi, cu zmei si alte personaje malefice privitecaracterologic. S-a vorbit de o umanizare a fantasticului in basmele lui Creanga si intradevar, in "Povestea lui Stanpatitul", mai mult decat in oricare basm, suntem in fata unei nuve le. Este preluata din schema basmuluipopular, dar detaliul insufleteste intratata schema narativa, incat acestea devin fapte de viata, mai ales caexcesul de naratiune este inlocuit cu dialogul si psihologicul, pentru a fi spuse, nu pentru a fi repovestite. Inbasmul popular nu se pot intalni asemenea nuantari psihologice, cum apar in "Povestea lui Harap-Alb". De altfel, in basmul lui Ion Creanga este prezent mereu regizorul acestui spectacol de esnta p opulara: "Dar ia sa nu ne departam cu vorba si sa incep a depana firul povestii". In final, la nunta imparatesei participainsusi "creatorul" basmului: "Si mai fostau poftiti inca: crai, craiese si-mparati, oameni de sama bogati, siunpacat de povestitoriu, fara bani in buzunariu". Intrun fel Creanga este in ipostaza clasicului, care urmarestecaracterologica. Deformarile fata de basm sunt mai vizibile cand se urmareste configuratia pe rsonajelor. Suntpersonaje preluate dinbasme, altele, separe, inventate de scriitor, d ar fara a fi fantastice, doar cu malformatiispeciale, hiperbolizandule obisnuitul (cei cinci insotitori ai lui HarapAlb). De altfel, chiar scriitorul vorbeste denatura umana a personajelor din basm. P ersonajele ce compun alaiul lui Harap-Alb au figura de om, dar cutrasaturi fizice sau de caracter amplificate pana la caricatura , frizand grotescul. Sunt personaje venite parcadin tablourile lui Hieronymus Bosch sau din opera lui Rabelais. Grotescul nu este insa terifiant, ci provoaca rasul, pentru ca personajele sunt blande, chiar diavoli fiind("Poveste lui Danila Prepeleac"). In realizarea povestilor sale, Creanga a pornit de la modele populare, reactualizand teme de circulatieuniversala cu o vechime uneori mitica. S-au descoperit asemanari intre "Capra cu trei iezi" si un motiv dinfabulele lui La Fontaine, intre "Soacra cu trei nurori" si un basm armean, intre "Punguta cu doi ban

i" si unelepovesti indiene sau intre "Povestea lui HarapAlb" si "Omul fara barba" alui Ewmile Legrand. Notabil este faptul ca naratorul retine doar aspectele esentiale etern-umane. "Soacra cu trei nurori"pe prim paln evolueaza realatiilemaligne intre soacra si nora, in "Capra cu treiiezi" viata grea a unei vaduve sarmane cu multi copii, in "[Povestea porcului"- fidelitatea sotiei fata de sot, iarin "Povestea lui Stan patitul" este o parabola despre instabilitatea femeii. Fie ca este un rapsod al existenteiromanesti, iar opera sa este "epopeea poporului rom an", fie ca este un moralist urmarind caracterologia, fie ca este artist al cubvantului intre naratiunea dialogica si monologica, Ion Creanga are o contributie majora indefinitivarea literaturii romane, ca valoare de sine statatoare prin capodopere